Joc de oameni mari
Înserare
Așteptând raza verde
Apusul ne îmbracă în portocaliu. Cu velele ridicate navigăm în culoarul strâmt dintre insula Makronisos și continent, pe o mare de gradul trei. Până în marina Alimos mai avem 20 de mile. Constantin vorbește la telefon cu unul din prietenii lui ce ne-a rezervat un loc la pontonul 7.
De când a urcat la bord Grasu și-a luat rolul în serios asigurându-ne un meniu variat și gustos. La prima vedere poate să pară neimportant, dar nu e, căci alimentația contribuie din plin la starea de bine și la vitalitatea echipajului, și în această seară suntem serviți cu tortelini pe care-i înghit repede pentru a ieși în cockpit unde Mike face singur de cart.
Navigația de noapte în preajma coastei mi-a creat întotdeauna un sentiment de detașare. Prin natura lui, universul marin este o cu totul altă lume în care reflexele „pământrești” se diminuează până la disoluție. Eliberat din plasa gravitațională a lucrurilor uscate pot să mă întorc asupra lor cu o privire neutră, însă lumina albă din prova îmi strică zenul tocmai pentru că avertizează asupra uscatului, mai precis a insulei Patroklos pe care ar trebui să o lăsăm în babord. Știu că skipperul a terminat cina și instalat în fața chartplotterului se joacă cu Nereida ca într-un joc pe calculator, însă Mike e îngrijorat de proximitatea balizei luminoase pe care și-ar dori-o mult mai departe.
-N-ar trebui să schimbăm cursul?
Arunc o privire prin trapă pentru a mă încredința că skipperul se joacă în continuare…
-Nu e nicio primejdie, vom schimba mai în colo.
Nu cred c-am reușit să-l liniștesc. Atâta vreme cât pilotul automat funcíonează, serviciul de cart se rezumă la veghe, ori ochii lui îi spun că suntem în primejdie… Își aprinde o țigară și pentru o fracțiune de secundă îi văd chipul la lumina tremurândă a brichetei.
-Vezi? De-aia fumez așa de mult…
Fumul aromat face aerul mai dens. Plasticul sprayhoodului reduce vizibilitatea obligându-mă să ies în unul din borduri ca să pot privi în prova. E lună nouă și pe cerul negru conturul insulei abia se distinge, însă baliza albă se vede cu claritate și, cel mai grav, se vede aproape. Până să revin în cockpit Mike și-a și băgat capul sub roof avertizând asupra pericolului, dar a fost asigurat că totul e sub control, neavând decât să-și termine țigara. Fără a mai spune ceva așteptăm încordați cu privirea la reperele luminoase de la mal, în timp ce Nereida se încăpățânează să țină prova pe baliză cu îndârjirea unui sinucigaș. Minutele trec și simt nevoia să mă uit din nou de sub bimini. Ce naiba? Lumina aia e deja mult prea aproape!
-Mike, dă-mi și mie o țigară!
Nu pot să-i văd figura, dar sunt convins că mă privește cu ochi dilatați:
-Dar tu nu fumezi…
-Nu fumez, dar orice om are dreptul la o ultimă țigară!
În secunda următoare luminile coastei translatează spre prova și baliza se mută în babord: în sfârșit! Tensiunea se disipă ca și cum n-ar fi fost și, scăpat de stres, Mike trece la glume:
-Joacă tare căpitanu`! Are nerv!
Cu asta cartul lui Mike se termină și preiau eu serviciul. Insula Patroklos este punctul cel mai sudic al traseului nostru, dincolo de care intrăm în golful Saronic în care trebuie să urcăm pe 320, paralel cu coasta…
Înserare
Așteptând raza verde
Apusul ne îmbracă în portocaliu. Cu velele ridicate navigăm în culoarul strâmt dintre insula Makronisos și continent, pe o mare de gradul trei. Până în marina Alimos mai avem 20 de mile. Constantin vorbește la telefon cu unul din prietenii lui ce ne-a rezervat un loc la pontonul 7.
De când a urcat la bord Grasu și-a luat rolul în serios asigurându-ne un meniu variat și gustos. La prima vedere poate să pară neimportant, dar nu e, căci alimentația contribuie din plin la starea de bine și la vitalitatea echipajului, și în această seară suntem serviți cu tortelini pe care-i înghit repede pentru a ieși în cockpit unde Mike face singur de cart.
Navigația de noapte în preajma coastei mi-a creat întotdeauna un sentiment de detașare. Prin natura lui, universul marin este o cu totul altă lume în care reflexele „pământrești” se diminuează până la disoluție. Eliberat din plasa gravitațională a lucrurilor uscate pot să mă întorc asupra lor cu o privire neutră, însă lumina albă din prova îmi strică zenul tocmai pentru că avertizează asupra uscatului, mai precis a insulei Patroklos pe care ar trebui să o lăsăm în babord. Știu că skipperul a terminat cina și instalat în fața chartplotterului se joacă cu Nereida ca într-un joc pe calculator, însă Mike e îngrijorat de proximitatea balizei luminoase pe care și-ar dori-o mult mai departe.
-N-ar trebui să schimbăm cursul?
Arunc o privire prin trapă pentru a mă încredința că skipperul se joacă în continuare…
-Nu e nicio primejdie, vom schimba mai în colo.
Nu cred c-am reușit să-l liniștesc. Atâta vreme cât pilotul automat funcíonează, serviciul de cart se rezumă la veghe, ori ochii lui îi spun că suntem în primejdie… Își aprinde o țigară și pentru o fracțiune de secundă îi văd chipul la lumina tremurândă a brichetei.
-Vezi? De-aia fumez așa de mult…
Fumul aromat face aerul mai dens. Plasticul sprayhoodului reduce vizibilitatea obligându-mă să ies în unul din borduri ca să pot privi în prova. E lună nouă și pe cerul negru conturul insulei abia se distinge, însă baliza albă se vede cu claritate și, cel mai grav, se vede aproape. Până să revin în cockpit Mike și-a și băgat capul sub roof avertizând asupra pericolului, dar a fost asigurat că totul e sub control, neavând decât să-și termine țigara. Fără a mai spune ceva așteptăm încordați cu privirea la reperele luminoase de la mal, în timp ce Nereida se încăpățânează să țină prova pe baliză cu îndârjirea unui sinucigaș. Minutele trec și simt nevoia să mă uit din nou de sub bimini. Ce naiba? Lumina aia e deja mult prea aproape!
-Mike, dă-mi și mie o țigară!
Nu pot să-i văd figura, dar sunt convins că mă privește cu ochi dilatați:
-Dar tu nu fumezi…
-Nu fumez, dar orice om are dreptul la o ultimă țigară!
În secunda următoare luminile coastei translatează spre prova și baliza se mută în babord: în sfârșit! Tensiunea se disipă ca și cum n-ar fi fost și, scăpat de stres, Mike trece la glume:
-Joacă tare căpitanu`! Are nerv!
Cu asta cartul lui Mike se termină și preiau eu serviciul. Insula Patroklos este punctul cel mai sudic al traseului nostru, dincolo de care intrăm în golful Saronic în care trebuie să urcăm pe 320, paralel cu coasta…
Ultima editare: