Delivery Grecia- Romania

Zorii celei de-a 3-a zile ne-au aratat ca Grecia are pulsul ei propriu, oriunde te-ai afla. La ora 9 doar pescarusii miscau pe afara . Lymnos, o piatra linistita in Egee, pe care asezarea umana nu o tulbura cu nimic.
Volens nolens am trandavit cu o cafea pe punte, trebuind sa dam ochii cu autoritatea portuara, pentru formalitati. La 9.30 abia matura un nene prin fata unei pravalii. In rest, nici tipenie .
Totusi am plecat in grup compact dar placut dezorganizat :), sa cautam micul dejun, wireless-ul si alte trebuincioase.
Intalnirea ulterioara cu autoritatea portuara a fost simpla, joviala chiar. Oamenii nu cautau noduri in papura, asa cum suntem noi obisnuiti :) . Ne-am propus pentru astazi sa plecam din Myrina cat putem de repede, sa intram in Dardanele si sa innoptam la Canakkale, pe un parcurs de 80-90 nm . Asta – socoteala de acasa ! Socoteala din targ a fost insa alta :)
La 10.30 am reusit sa ridicam ancora si am iesit din golf, cu un mare nor de furtuna in fata. Pana sa depasim capul insulei, deja pe creste se zareau scaparari si perdele de ploaie ascunzand culmile.
Ce tot spune lumea ca in Grecia ploua odata la 4-5 luni ? De cand am venit, n-a fost zi fara ploaie ! Ori pe noi, ori pe langa noi !
Navigatia insa n-a ridicat probleme, exceptand vantul care s-a tot schimbat din mare larg in pupa si travers, cu o frecventa de ne spulbera toate sperantele .
Abia pe la ora 16 treceam printre Gokceada si Bozcaada fixand cu prova intrarea in Dardanele. La 20.00 eram la intrare in stramtoare, cu senzatia faina de a avea in stanga un continent si in dreapta altul . Incepuse sa apuna soarele, pe dealurile din tribord pulsau lumini rosii , malurile se spuzeau de luminite, circulatia vapoarelor de toate felurile incepuse sa se aglomereze, iar noi intrasem intr-o mare problema :)
Instrumentele de navigatie si-au relaxat semiconductorii si ne-au lasat in ceata . Chart plotterul, GPS-ul si alte asemenea device-uri care ne aratau pozitia, au tacut mulcom, probabil din cauza plafonului noros care se ingrosase. Harta maritima a zonei era cumparata de la greci, si probabil din dragostea de milenii ce leaga aceste popoare, de la intrare in Dardanele, partea turceasca avea trasat doar conturul tarmului, pe un fond galben. Si atat !:) Nici o informatie, nimic .
Ca sa completez tabloul : noapte, harta ioc , instrumente de navigatie ioc, vant, ploaie , vapoare, cargouri, feriboturi in toate directiile, lumini puzderie din care era foarte greu sa distingi care e baliza si care e de pe tarmuri .
Ei si asa ne-am petrecut noaptea, cascand ochii in toate directiile, anuntandu-ne unul pe altul ce vedem, coborand in fuga in salon la chartplotter, la harta , sa combinam informatiile trunchiate, poate ne formam o imagine cat de cat .
A fost distractia dracului ! :skip:
Cand scoteam capul de dupa sprayhood, in zece secunde vantul taios si rece imi umezea ochii, astfel incat o luminita alb-galbuie imi parea rosie. Daca ma mai concentram nitel sclipea si-n verde, si iaca intrarea in port ! hahahah !
Intrarea in portul Canakkale a ramas o himera. 6 perechi de ochi n-au reusit sa distinga in multitudinea de ambarcatiuni si puzderia de lumini ale tarmurilor, rosu-verdele ce semnalizeaza intrarea in marina. Si nu e caz singular la navigatia pe timp de noapte, v-o spune Adrian! :) Cum o reclama la Coca Cola de pe un bloc, era luata de la distanta drept lumina rosie intermitenta de intrare in port !
O alta belea pe timp de noapte este ca o luminita e o luminita si atat. Nu realizezi cat de aproape sau departe poate fi ! Am zarit lumina alba a balizei de mijloc de senal si ne-am indreptat intr-acolo, sa o ocolim prin tribord. Dar nu mai ajungeam odata la ea !!! :)
Intram la idei: bai, mai mergem mult? Sa nu ne lovim de malul celalalt, sa nu fie alta lumina decat ne inchipuim noi… si alte temeri :)
Plecam in prova cu binoclul la ochi, cautand orice ar putea sa fie un indiciu despre parcursul nostru. Si afurisitele de luminite se incapatanau sa nu se regaseasca in perechea rosu-verde dupa care ni se scurgeau ochii .
La un moment dat, fiind in prova agatat cu o mana de foc si cu cealalta de binoclu, simt cum fuge barca de sub mine, inspre babord. Ce o fi ocolind? Poate un grind de nisip….zic eu .
Dar prova se rotea si nu se mai oprea ! Frateee… ce ocol e asta ?!?
Era unul de 180 grade:)
Am alergat in cockpit si l-am intrebat pe Adi: adancimea ?
-Da, zice el… de la 70-80m cu cat mergeam, ajunsese la sub un metru sub derivor. Brusc, intr-o distanta relativ mica. Pai si doar nu plecam stanga sau dreapta ca nu stiam ce gasesc si nici timp n-ar mai fi fost sa fac ceva. Asa ca am intors pe unde am venit !
Corect !
Sa nu mai lungesc povestea (desi ea e afurisit de lunga), n-am dat seama din distanta parcursa in ore, ca am trecut demult de Canakkale, asa ca urmatorul punct pe care il stiam a avea o marina, era Lapseki. Complicat in noapte, cand treci prin puncte in care se intersecteaza de pilda doua feriboturi ale caror traiectorii le vezi ca se unesc cu a ta :)
Nu stii ca sunt linii paralele de ferry si ii vezi pe unii care vizibil se vor ciocni b-) . Culmea ca prin punctul unde se intersecteaza cei doi, trebuie sa ajungi tu, in cam acelasi moment :) … eeei ?!
Dar cu tot vantul, ploaia, agitatia, scenarii bazate pe presupuneri , aventura era aventura si ne-au zbarnait nervii pana pe la ora 3 (evident, dimineata) cand am zarit ceea ce presupuneam a fi luminile de intrare in portul Lapseki. Eram la 3-400 de metri de mal, vedeam totul perfect, numai ca acele lumini intermitente se repetau si in rosu si in verde, de la diverse semafoare, iar ceea ce trebuia sa fie digul portului, era de fapt o sosea pe care rulau masini catre un punct de feribot, sub nasul nostru. Ei, la naiba !
Vedeam asta si cu ochiul liber, insa cu binoclu era limpede. Digul era o sosea, iar in dreptul nostru masinile si tirurile asteptau sa se imbarce pe ferry.
Obositi de atata concentrare, am decis sa ne oprim la cheiul liniei ferry, alaturi de doua vapoare , noi mititei intre colosi. Dormim un ceas-doua pana se lumineaza, si plecam cu capul limpede, pe lumina.
N-am avut nici o problema sa ne legam de cheiul masiv, soios, ruginit, bordat de cauciucuri masive ( de raba probabil, vorba lui Vali :) ) . AM cazut intr-un somn iepuresc, si dupa un ceas si ceva, m-am trezit cu senzatia ca se intampla ceva .
Arunc ochiul pe hublou si vad pe partea unde trebuia sa fie cheiul, ca unul dintre vapoare, trecea silentios pe langa noi . Haaa! Ne-am desprins? Suntem in deriva?? IN doua secunde eram pe punte !!
Alarma falsa, cheiul era unde trebuia, insa batea un vant atat de puternic incat barca era presata puternic pe baloanele de acostare, care scartaiau lugubru.
Tropaitul meu i-a trezit si pe ceilalti, asa ca in cateva minute eram din nou la drum.
Numai ce am pus barca pe directie si vedem la 200m de noi, INTRAREA IN PORTUL LAPSEKI !! Aia pe care o cautasem cu totii pe intuneric, in van ! Eram langa ea ! Atunci cum naiba de n-o vazusem?
Simplu…. Digul marinei era EXACT la acelasi nivel cu soseaua din spatele lui. Iar noi vedeam chipurile masinile ruland pe dig, semafoarele pe dig, tirurile asteptand pe dig ….
Daca ajungeam ziua , in zori sau in asfintit, era joaca de copii sa intram in marina. Pe intuneric insa, s-a dovedit o baba-oarba.
 
Ultima editare:
Oricum, incepusem a 4-a zi , si desi nu aveam harta, am luat directia insulei Marmara, cea mai mare insula a arhipelagului din vestul marii Marmara.
Vantul taios de prova nu ne-a impiedicat sa ajungem la ora 14 in marina Marmara Adasi , o marina modesta, lume pestrita, targoveti, precupete, mosnegi jucand table, terase cu ciorba de miel, case invechite, arse de soare, vant, roase de sare.
O istorie neglijata, asa cam ca la noi. Incredibil era ca oamenii isi faceau toate cele din marmura. Masutele din gradina, dalele de pe alei, gardurile , ba chiar si fundatiile sau parapetii de sprijin erau din bolovani de marmura :) . Am avut aceeasi senzatie la noi in Covasna, cand un taran m-a servit cu apa minerala carbogazoasa, de la el din fantana :) . scoasa sub ochii mei !
Dupa o zi si o noapte navigand, am fost surprins sa nu ne gasim deloc sfarsiti de oboseala, ba chiar ne-am fatait prin port si localitate, am glumit cu birtasii, iar Adi si-a exersat boabele de turca , flirtand in calitate de client cu patroana unui butic. Hahaha… :D
Grija mare la baliza din babord, a intrarii in port. Are bolovani de jur imprejur, sub nivelul apei, iar noi iesind in lungul digului, am atins usor safranul . Bine ca fu doar atat !
Fara alte farifasticuri, ne-am culcat spre a ne trezi in a 5-a zi .
Prova pe Istanbul, motor plus vele , viteza de pana la 11 noduri , traversand pe cea mai scurta directie, marea Marmara. Am ocolit insula prin sud, si am ales ca destinatie marina Atakoi.
De data asta am fost harnici, am plecat la 7 dimineata, si am ajuns in marina la 17 . O traversada de 10 ore .
Frumos, marina adevarata, pontoane, organizare, reparatii barci, magazine, tot ce vrei . Scump. 70 euroi pe zi.
Noi, 3 marinari plecati de-acasa, am gasit fara efort, chiar punctul “G “ al acestei marine :) . De fapt un punct pe pontonul “G” , unde am fost calauziti de o barca a portului.
Aici am simtit civilizatia care se anuntase odata cu zarirea tarmului turcesc . SI dupa 5 zile , am inrosit wireless-ul Atakoy-lui, dand mesaje catre familii, cu laptopurile in brate, ca disperatii :ahoy: .
Reteaua wireless nu ajungea pana la mijlocul pontoanelor, asa ca eu si Adi ne-am luat laptopurile si am stat la dispozitia tantarilor, pe o banca din fata birourilor Atakoy Marina:) .
A fost o seara mai melancolica si a facut usor tranzitia catre a 6-a zi .
 
E complicat.
Mosul "oficial" al marinei, ne-a facut sa asteptam peste 40 minuite sa-si termine partida de carti cu centenarii lui prieteni. La un moment dat m-am dus eu la masa lor cu un carnetel si i-am spus politicos ca o notez, nu mai e nevoie sa vina la barca.
Nu, nu ... vin eu imediat ...!!!zice mosneagul. iar ceilalti sar cu gura ca gata ! Sa mai am rabdare ca mai au putin.
Dupa o vreme, flacaul tomnatic merge agale la ghereta lui si se intoarce cu o fituica pe care scria parola enigmatica: "123456789 " :)
A fost o revelatie !
 
Tu te-ai dus dupa ce am fosst eu de vre-o 2 ori :)))) si asteptam enigmatica parola de vre-o 2 sau 3 ore :)))
Dar cert este ca aveau net in marina aia si mergea si super bine.
 
Gentlemen,

felicitari pentru pasajul de succes! In ciuda micilor aventuri care apar la orice traversare, ati adus barca si echipajul de la punctul A la Z fara pierderi si asta conteaza in final, kudos pentru skipper si crew. Singurul comentariu pe care il am este cu privire la navigatia noaptea. Nu stiu daca mi se pare mie sau e adevarat, aici astept reactia voastra, dar mie mi se pare ca skipperii romani sunt putin prea indrazneti cu navigatia nocturna. Poate e doar o impresie, si poate navigatia in Med este mai usoara, din cauza adancimilor mai mari la maluri, cum e in Croatia spre exemplu, dar eu unul nu am intalnit nici un caz, repet, nici un caz, in care skipperii nu au asteptat dimineata in larg. Am facut cu totii navigatie nocturna in scolile de navigatie, s-a mai intamplat cand am acostat si singur in conditii mai usoare, dar concluzia generala este ca eroarea umana e atat de frecventa, si luminile de pe tarm atat de confuze, incat lumea nici nu-si bate capul sa-si ia riscul sa se apropie de mal, mai ales cand oboseala afecteaza deciziile si claritatea mintii.
E interesant pentru mine sa aflu mai multe despre asta pentru ca din cate citesc, se pare ca este trafic noaptea acolo prin marine ca la piata duminica.
In final, ce s-a intamplat cu chart plotterul? Idea ca nu mergea din cauza norilor banuiesc ca era o gluma, pentru mine suna mai mult ca charturile din zona respectiva nu erau pe cartridge, de asta parea coasta ca o pata galbena.
Mersi Florio de poveste, si ma bucur pentru voi.
 
Pana la urma de ce au picat instrumentele? Sau doar a iesit GPS-ul din zona in care avea harti?

Aveati cu voi si carti pilot si harti pe hartie? Nu mergea facut un fix si dupaia cu indicatiile din cartea pilot sa va apropiati de intrare?
 
Plotterul era mai vechi un pic si trecuse printr-o aventura oarecare, barca a fost fulgerata si toata aparatura de la bord a fost "prajita" mai putin plotterul care cica nu a avut nimic :(( S-a schimbat toata aparatura mai putin ala. Mai mult de atat era si un model vechi si mergea cu niste carduri ciudata, am luat noi niscai harti din romanica fascinanta, dar ....Harti pe hartie aveam dar erau la niste scale foarte mari, niciunfel de detaltii de mal, doar contur, iar carte pilot de Dardanele Marmara si Bosfor....mai rar, Bosforul parca e in aia a Mrii Negre, da oricum nu o aveam la noi. Pata galbena de care zicea Florin era pe harta de hartie cumparata in Grecia si care oricum era cam varza :(
Nici nu mai puteam sa merg noaptea, mai ales ca in Dardanele e destul de dantelat tarmul si cu multe variatii de adancime, eram prastie de obosit, traficul prin stramtoare este destul de mare si nici nu ai voie sa ancorezi, asa ca.....aveam 2 optiuni, mergeam inainte sau acostam :) Mi s-a parut mai sigur sa acostam. Ceea ce s-a dovedit ca a si fost :)
 
Dimineata , dupa o aprovizionare de supermarket si o cumparatura la magazinasele din zona de reparatii a portului, am plecat la drum tintind stramtoare Bosfor, fara sa facem planuri detaliate asupra opririi. Oricum, la capatul stramtorii aveam doua mici porturi in care am fi putut opri. Totusi ne cam tragea ata catre casa si am mers pe principiul „vazand si facand” . Mergem cat putem de mult!
Drumul prin stramtoare -ziua de data asta- a fost un deliciu ! :) Forfota vapoarelor nu mai era subiect de ingrijorare, fetele ne faceau cu mana de pe navele pasager , tarmurile aratau din bunastarea , frumusetea si chiar istoria turcilor .... aparatul meu foto a fost martor cat l-a tinut bateria, la casele, moscheile, palatele, cetatile turcesti care se iveau prin vegetatie pe chiar buza apelor Bosforului . Traversada stramtorii a fost ca o parada :sail: . Care a durat pana la ora 15, cand am iesit in Marea Neagra .
Pai de aici ne simteam deja acasa !
Si fiindca sentimentul apropierii de casa ne cam dadea ghes, am decis sa navigam iarasi toata noaptea, si sa ne oprim la Sozopol.
Am stabilit carturi de 4h pentru fiecare dintre noi, dar ca sa nu ramana un singur om pe punte, le-am suprapus cate doua ore. Asa fiecare avea pe cartul lui, doua ore cu unul dintre camarazi (ia-uzi cum am zis: camarazi ! :cool: ) si doua ore cu celalalt.
Asa totul a decurs bine, in zori am trecut pe langa Sozopol si am intrat la 7.30 in Burgas. Aici ne-am inregistrat la politia de frontiera unde au tot venit si plecat doi vamesi cu acte, fara acte, bine completate, prost completate, bulibasite, etc....iar la 8.30 am taiat-o catre Nessebur, unde am si ajuns la ora 11.
Aici aveau o marina noua, dragut amenajata, doi angajati au venit sa ne ajute sa legam barca la ponton, am alimentat cu apa si am petrecut doua ceasuri in vecinatatea marinei, plimbandu-ne ca turistii, cautand un locsor de mic dejun. Aici am fost vrajiti de o corupatoare de mateloti, pusa momeala la intrarea intr-o carciuma de faleza, si am mancat cea mai jalnica ciorba, insa ulterior dreasa ca imagine, de niste fructe de mare .
Dupa un dialog informativ cu doua buze siliconate apartinand unei voci blonde din biroul marinei, am fugit repejor la ponton si la 13.00 eram plecati catre Balchik. Eu as prefera sa-i zic Balcic, atat timp cat a fost pamant romanesc:) .
Cu vant de travers de 12 knt, am ajuns la 20.30 in marina de la Balcic, o marina nepretentioasa, dar faina, cu tot ceea ce ii trebuie. Inclusiv un chei plin de terase, restaurante, viata de noapte, care completeaza senzatia de turism cu yachtul: libertate,frumusete si dezmat :cool: . (n-o luati chiar mot a mot, imaginea de ansamblu e una mai linistita, ha ! Noi am gustat dezmatul cam ca niste calugari intre vecernie si utrenie :) )
Dimineata urmatoare ne-a gasit odihniti, chipesi si cu dor de casa, asa ca am mai admirat odata Farr-ul de langa noi , un velier maiestuos sub pavilion australian , si am plecat la 9.30 direct catre Mangalia . „Direct” asta include si o ora de asteptare inutila a vamesilor bulgari, la un chei ruginit plin de cauciucuri, sufe, buloane si macarale (ca in melodia socialista „macaraleee „ )
Cu un vant de pupa de 11-12 noduri, am defilat prin fata promontoriilor de la cap Caliacra si cap Shabla, in zare conturandu-se sters tarmul romanesc.
Insa cum se intampla in Marea Neagra, neagra ea dupa umorul cu care trateaza navigatorii, din soarele si seninul clar, au aparut niste nori opaci si nervosi si s-a pus de un front de furtuna, cu ploaie , fulgere, rafale si tot tacamul !
La 16 nm de Mangalia ! Din sfantul senin !
Sari , strange velele ! Bagajele erau deja pregatite iar pe mese mai erau cateva acte, telefoane, etc...
Ei bine, dupa zgaltaiala aveam pe podeaua salonului o colectie cosmopolita de hartii, acte, bani, telefoane, imprastiate si bine amestecate :) !
Dar culmea, pana sa ajungem mai ramasese doar ploaia si norul dens, din toata harmalaia.
Iar la chiar intrarea in portul Mangalia, s-au spart norii, a tasnit o raza de soare, a incetat ploaia, si ne-am facut o intrare triumfala de toata frumusetea !
Iar eu am incalecat pe o sa si v-am spus povestea asa, mai rarut, mai dezlanat, cum m-a lasat si pe mine timpul.
Am sa mai anexez cateva poze ulterior, fiindca acum iarasi sunt pe munti, iar internetul mobil are doua mari calitati: e lent si cu intreruperi :)
 
Ultima editare:
IN concluzie a fost o frumusete de calatorie, care a durat nu 10-12 zile cat preconizasem, ci 8 zile si doua nopti intregi de navigatie, in care am gustat detoate, am zarit detoate, am avut parte si de solitudine si de vreme frumoasa, si de fronturi de furtuna..... nu stiu cum ma mai rabda pamantul de nu plec din nou !!!:sail:
 
auziti lume, lui ii parea rau ca nu a putut sa ne viziteze pe herastrau acu doua saptamani, ca deh se si compara. Sa stii ca si mie imi pare rau ca vroiam sa trec cu familia prin Cornul de Aur, si impuscam 3 iepuri dintr-un foc, dar au intervenit niste schimbari :D.

Esti boier Florio, felicitari mari si multe.
 
Iar eu aduc osanale figurii joviale din mijlocul pozei de mai sus , care a organizat toata escapada, si cu care m-as bucura sa plec oricand pe mare. Un skipper experimentat si un prieten de valoare.
 
Gentlemen,

felicitari pentru pasajul de succes! In ciuda micilor aventuri care apar la orice traversare, ati adus barca si echipajul de la punctul A la Z fara pierderi si asta conteaza in final, kudos pentru skipper si crew. Singurul comentariu pe care il am este cu privire la navigatia noaptea. Nu stiu daca mi se pare mie sau e adevarat, aici astept reactia voastra, dar mie mi se pare ca skipperii romani sunt putin prea indrazneti cu navigatia nocturna. Poate e doar o impresie, si poate navigatia in Med este mai usoara, din cauza adancimilor mai mari la maluri, cum e in Croatia spre exemplu, dar eu unul nu am intalnit nici un caz, repet, nici un caz, in care skipperii nu au asteptat dimineata in larg. Am facut cu totii navigatie nocturna in scolile de navigatie, s-a mai intamplat cand am acostat si singur in conditii mai usoare, dar concluzia generala este ca eroarea umana e atat de frecventa, si luminile de pe tarm atat de confuze, incat lumea nici nu-si bate capul sa-si ia riscul sa se apropie de mal, mai ales cand oboseala afecteaza deciziile si claritatea mintii.
E interesant pentru mine sa aflu mai multe despre asta pentru ca din cate citesc, se pare ca este trafic noaptea acolo prin marine ca la piata duminica.
In final, ce s-a intamplat cu chart plotterul? Idea ca nu mergea din cauza norilor banuiesc ca era o gluma, pentru mine suna mai mult ca charturile din zona respectiva nu erau pe cartridge, de asta parea coasta ca o pata galbena.
Mersi Florio de poveste, si ma bucur pentru voi.

Cu multa placere, Christian !
Apecierile tale sunt o mare bucurie intotdeauna.
Navigatia de noapte in Dardanele n-a fost planuita, ci a fost o consecinta a unor factori ce au intervenit ulterior, inlantuindu-se si generandu-se unul pe altul.
Frontul atmosferic, caderea intunericului inainte de a ajunge in vecinatatea portului fixat, faptul ca in stramtoare nu ai voie sa ancorezi, caderea instrumentelor electronice de navigatie.
Totusi, am pastrat un raport clar cu realitatea, fara bravada, fara a ne crede intangibili (am trecut de varsta teribilismului :). Din pacate :) )
Am evitat vizibil si din timp absolut orice era sau parea nava , si mai ales am stat cu totii pe punte, cu ochii cat cepele si simturile ascutite !
 
referitor la strimtorile bosfor si dardanele,intradevar sint foarte aglomerate,in special bosforul este de evitat si ziua!noaptea ce sa mai zic!dardanelele fiind mai larga,navele mari se organizeaza ca pe bulevard,cu exceptia celor ce fac travesari in "interes de serviciu",adica fiiecare pe partea lui fara abateri de la traseu.de obicei navele mici,in cazul nostru velierele,naviga pe partea dintre mal si traseul navelor mari,asta in ambele sensuri.
daca stai bine cu luminile de navigatie,daca tot echipajul e de veghe(in special cei tineri cu ochii agili),daca motorul e in regula si raspunde la comenzi si daca n-ai alta solutie,poti sa faci trecerea fara probleme.sa nu uitam totusi ca cei care conduc feiboturile si pasagerele prin strimtori stau foarte bine la capitolul manevre,experienta se poate vedea cum manevreaza aceste nave si cum te avertizeaza daca ei cred ca ceva e in neregula cu tine.
asa s-a nimerit,am trecut ambele strimtori noaptea si singura problema,dupa cum a-ti observat(presupunind ca gps-ul cu harta e ok)este lumina mai mult sau mai putin colorata de pe ambele maluri care te deruteaza.
daca esti in apropierea unui loc de innoptat este de preferat sa opresti,sa pleci dimineata devreme cind e o placere sa urmaresti ambele maluri pline cu istorie si culori,aici ma refer la ambele strimtori.as putea spune ca merita o calatorie cu barca numai pentru acestea si cred ca cei care le-au traversat sint de acord !
 
Plotterul era mai vechi un pic si trecuse printr-o aventura oarecare, barca a fost fulgerata si toata aparatura de la bord a fost "prajita" mai putin plotterul care cica nu a avut nimic :(( S-a schimbat toata aparatura mai putin ala. Mai mult de atat era si un model vechi si mergea cu niste carduri ciudata, am luat noi niscai harti din romanica fascinanta, dar ....Harti pe hartie aveam dar erau la niste scale foarte mari, niciunfel de detaltii de mal, doar contur, iar carte pilot de Dardanele Marmara si Bosfor....mai rar, Bosforul parca e in aia a Mrii Negre, da oricum nu o aveam la noi. Pata galbena de care zicea Florin era pe harta de hartie cumparata in Grecia si care oricum era cam varza :(
Nici nu mai puteam sa merg noaptea, mai ales ca in Dardanele e destul de dantelat tarmul si cu multe variatii de adancime, eram prastie de obosit, traficul prin stramtoare este destul de mare si nici nu ai voie sa ancorezi, asa ca.....aveam 2 optiuni, mergeam inainte sau acostam :) Mi s-a parut mai sigur sa acostam. Ceea ce s-a dovedit ca a si fost :)

Felicitari pentru tura, cam riscant fara harti, plotter, dar ati ajuns cu bine si asta conteaza.

As dori totusi niste detalii despre cum s-a comportat respectiva barca in urma fulgerului. Echipajul a fost ok? Catargul are vreun rol in protectie? sau din contra....e putin pe langa subiect, dar probabil sunt mai multi curiosi pe aici...
 
Nu a patit nimeni nimic, nu s-a tinut nimeni in momentul ala de partile metalice. Toate barcile au scurgerea catargului catre apa, dar datorita energiei enorme, conductorii care fac legatura dintre catarg si "impamantare" nu au cum sa faca fatza la acea enorma cantitate de energie, fapt ce duce si la scurgeri prin sarturi, straiuri si alti conductori. Toate instrumentele care nu au sigurantele alea cu bara de ferita.....oale si ulcele, in rest....nimic interesant :)))
 

Back
Sus