Florio
Member
Zorii celei de-a 3-a zile ne-au aratat ca Grecia are pulsul ei propriu, oriunde te-ai afla. La ora 9 doar pescarusii miscau pe afara . Lymnos, o piatra linistita in Egee, pe care asezarea umana nu o tulbura cu nimic.
Volens nolens am trandavit cu o cafea pe punte, trebuind sa dam ochii cu autoritatea portuara, pentru formalitati. La 9.30 abia matura un nene prin fata unei pravalii. In rest, nici tipenie .
Totusi am plecat in grup compact dar placut dezorganizat , sa cautam micul dejun, wireless-ul si alte trebuincioase.
Intalnirea ulterioara cu autoritatea portuara a fost simpla, joviala chiar. Oamenii nu cautau noduri in papura, asa cum suntem noi obisnuiti . Ne-am propus pentru astazi sa plecam din Myrina cat putem de repede, sa intram in Dardanele si sa innoptam la Canakkale, pe un parcurs de 80-90 nm . Asta – socoteala de acasa ! Socoteala din targ a fost insa alta
La 10.30 am reusit sa ridicam ancora si am iesit din golf, cu un mare nor de furtuna in fata. Pana sa depasim capul insulei, deja pe creste se zareau scaparari si perdele de ploaie ascunzand culmile.
Ce tot spune lumea ca in Grecia ploua odata la 4-5 luni ? De cand am venit, n-a fost zi fara ploaie ! Ori pe noi, ori pe langa noi !
Navigatia insa n-a ridicat probleme, exceptand vantul care s-a tot schimbat din mare larg in pupa si travers, cu o frecventa de ne spulbera toate sperantele .
Abia pe la ora 16 treceam printre Gokceada si Bozcaada fixand cu prova intrarea in Dardanele. La 20.00 eram la intrare in stramtoare, cu senzatia faina de a avea in stanga un continent si in dreapta altul . Incepuse sa apuna soarele, pe dealurile din tribord pulsau lumini rosii , malurile se spuzeau de luminite, circulatia vapoarelor de toate felurile incepuse sa se aglomereze, iar noi intrasem intr-o mare problema
Instrumentele de navigatie si-au relaxat semiconductorii si ne-au lasat in ceata . Chart plotterul, GPS-ul si alte asemenea device-uri care ne aratau pozitia, au tacut mulcom, probabil din cauza plafonului noros care se ingrosase. Harta maritima a zonei era cumparata de la greci, si probabil din dragostea de milenii ce leaga aceste popoare, de la intrare in Dardanele, partea turceasca avea trasat doar conturul tarmului, pe un fond galben. Si atat ! Nici o informatie, nimic .
Ca sa completez tabloul : noapte, harta ioc , instrumente de navigatie ioc, vant, ploaie , vapoare, cargouri, feriboturi in toate directiile, lumini puzderie din care era foarte greu sa distingi care e baliza si care e de pe tarmuri .
Ei si asa ne-am petrecut noaptea, cascand ochii in toate directiile, anuntandu-ne unul pe altul ce vedem, coborand in fuga in salon la chartplotter, la harta , sa combinam informatiile trunchiate, poate ne formam o imagine cat de cat .
A fost distractia dracului ! :skip:
Cand scoteam capul de dupa sprayhood, in zece secunde vantul taios si rece imi umezea ochii, astfel incat o luminita alb-galbuie imi parea rosie. Daca ma mai concentram nitel sclipea si-n verde, si iaca intrarea in port ! hahahah !
Intrarea in portul Canakkale a ramas o himera. 6 perechi de ochi n-au reusit sa distinga in multitudinea de ambarcatiuni si puzderia de lumini ale tarmurilor, rosu-verdele ce semnalizeaza intrarea in marina. Si nu e caz singular la navigatia pe timp de noapte, v-o spune Adrian! Cum o reclama la Coca Cola de pe un bloc, era luata de la distanta drept lumina rosie intermitenta de intrare in port !
O alta belea pe timp de noapte este ca o luminita e o luminita si atat. Nu realizezi cat de aproape sau departe poate fi ! Am zarit lumina alba a balizei de mijloc de senal si ne-am indreptat intr-acolo, sa o ocolim prin tribord. Dar nu mai ajungeam odata la ea !!!
Intram la idei: bai, mai mergem mult? Sa nu ne lovim de malul celalalt, sa nu fie alta lumina decat ne inchipuim noi… si alte temeri
Plecam in prova cu binoclul la ochi, cautand orice ar putea sa fie un indiciu despre parcursul nostru. Si afurisitele de luminite se incapatanau sa nu se regaseasca in perechea rosu-verde dupa care ni se scurgeau ochii .
La un moment dat, fiind in prova agatat cu o mana de foc si cu cealalta de binoclu, simt cum fuge barca de sub mine, inspre babord. Ce o fi ocolind? Poate un grind de nisip….zic eu .
Dar prova se rotea si nu se mai oprea ! Frateee… ce ocol e asta ?!?
Era unul de 180 grade
Am alergat in cockpit si l-am intrebat pe Adi: adancimea ?
-Da, zice el… de la 70-80m cu cat mergeam, ajunsese la sub un metru sub derivor. Brusc, intr-o distanta relativ mica. Pai si doar nu plecam stanga sau dreapta ca nu stiam ce gasesc si nici timp n-ar mai fi fost sa fac ceva. Asa ca am intors pe unde am venit !
Corect !
Sa nu mai lungesc povestea (desi ea e afurisit de lunga), n-am dat seama din distanta parcursa in ore, ca am trecut demult de Canakkale, asa ca urmatorul punct pe care il stiam a avea o marina, era Lapseki. Complicat in noapte, cand treci prin puncte in care se intersecteaza de pilda doua feriboturi ale caror traiectorii le vezi ca se unesc cu a ta
Nu stii ca sunt linii paralele de ferry si ii vezi pe unii care vizibil se vor ciocni b-) . Culmea ca prin punctul unde se intersecteaza cei doi, trebuie sa ajungi tu, in cam acelasi moment … eeei ?!
Dar cu tot vantul, ploaia, agitatia, scenarii bazate pe presupuneri , aventura era aventura si ne-au zbarnait nervii pana pe la ora 3 (evident, dimineata) cand am zarit ceea ce presupuneam a fi luminile de intrare in portul Lapseki. Eram la 3-400 de metri de mal, vedeam totul perfect, numai ca acele lumini intermitente se repetau si in rosu si in verde, de la diverse semafoare, iar ceea ce trebuia sa fie digul portului, era de fapt o sosea pe care rulau masini catre un punct de feribot, sub nasul nostru. Ei, la naiba !
Vedeam asta si cu ochiul liber, insa cu binoclu era limpede. Digul era o sosea, iar in dreptul nostru masinile si tirurile asteptau sa se imbarce pe ferry.
Obositi de atata concentrare, am decis sa ne oprim la cheiul liniei ferry, alaturi de doua vapoare , noi mititei intre colosi. Dormim un ceas-doua pana se lumineaza, si plecam cu capul limpede, pe lumina.
N-am avut nici o problema sa ne legam de cheiul masiv, soios, ruginit, bordat de cauciucuri masive ( de raba probabil, vorba lui Vali ) . AM cazut intr-un somn iepuresc, si dupa un ceas si ceva, m-am trezit cu senzatia ca se intampla ceva .
Arunc ochiul pe hublou si vad pe partea unde trebuia sa fie cheiul, ca unul dintre vapoare, trecea silentios pe langa noi . Haaa! Ne-am desprins? Suntem in deriva?? IN doua secunde eram pe punte !!
Alarma falsa, cheiul era unde trebuia, insa batea un vant atat de puternic incat barca era presata puternic pe baloanele de acostare, care scartaiau lugubru.
Tropaitul meu i-a trezit si pe ceilalti, asa ca in cateva minute eram din nou la drum.
Numai ce am pus barca pe directie si vedem la 200m de noi, INTRAREA IN PORTUL LAPSEKI !! Aia pe care o cautasem cu totii pe intuneric, in van ! Eram langa ea ! Atunci cum naiba de n-o vazusem?
Simplu…. Digul marinei era EXACT la acelasi nivel cu soseaua din spatele lui. Iar noi vedeam chipurile masinile ruland pe dig, semafoarele pe dig, tirurile asteptand pe dig ….
Daca ajungeam ziua , in zori sau in asfintit, era joaca de copii sa intram in marina. Pe intuneric insa, s-a dovedit o baba-oarba.
Volens nolens am trandavit cu o cafea pe punte, trebuind sa dam ochii cu autoritatea portuara, pentru formalitati. La 9.30 abia matura un nene prin fata unei pravalii. In rest, nici tipenie .
Totusi am plecat in grup compact dar placut dezorganizat , sa cautam micul dejun, wireless-ul si alte trebuincioase.
Intalnirea ulterioara cu autoritatea portuara a fost simpla, joviala chiar. Oamenii nu cautau noduri in papura, asa cum suntem noi obisnuiti . Ne-am propus pentru astazi sa plecam din Myrina cat putem de repede, sa intram in Dardanele si sa innoptam la Canakkale, pe un parcurs de 80-90 nm . Asta – socoteala de acasa ! Socoteala din targ a fost insa alta
La 10.30 am reusit sa ridicam ancora si am iesit din golf, cu un mare nor de furtuna in fata. Pana sa depasim capul insulei, deja pe creste se zareau scaparari si perdele de ploaie ascunzand culmile.
Ce tot spune lumea ca in Grecia ploua odata la 4-5 luni ? De cand am venit, n-a fost zi fara ploaie ! Ori pe noi, ori pe langa noi !
Navigatia insa n-a ridicat probleme, exceptand vantul care s-a tot schimbat din mare larg in pupa si travers, cu o frecventa de ne spulbera toate sperantele .
Abia pe la ora 16 treceam printre Gokceada si Bozcaada fixand cu prova intrarea in Dardanele. La 20.00 eram la intrare in stramtoare, cu senzatia faina de a avea in stanga un continent si in dreapta altul . Incepuse sa apuna soarele, pe dealurile din tribord pulsau lumini rosii , malurile se spuzeau de luminite, circulatia vapoarelor de toate felurile incepuse sa se aglomereze, iar noi intrasem intr-o mare problema
Instrumentele de navigatie si-au relaxat semiconductorii si ne-au lasat in ceata . Chart plotterul, GPS-ul si alte asemenea device-uri care ne aratau pozitia, au tacut mulcom, probabil din cauza plafonului noros care se ingrosase. Harta maritima a zonei era cumparata de la greci, si probabil din dragostea de milenii ce leaga aceste popoare, de la intrare in Dardanele, partea turceasca avea trasat doar conturul tarmului, pe un fond galben. Si atat ! Nici o informatie, nimic .
Ca sa completez tabloul : noapte, harta ioc , instrumente de navigatie ioc, vant, ploaie , vapoare, cargouri, feriboturi in toate directiile, lumini puzderie din care era foarte greu sa distingi care e baliza si care e de pe tarmuri .
Ei si asa ne-am petrecut noaptea, cascand ochii in toate directiile, anuntandu-ne unul pe altul ce vedem, coborand in fuga in salon la chartplotter, la harta , sa combinam informatiile trunchiate, poate ne formam o imagine cat de cat .
A fost distractia dracului ! :skip:
Cand scoteam capul de dupa sprayhood, in zece secunde vantul taios si rece imi umezea ochii, astfel incat o luminita alb-galbuie imi parea rosie. Daca ma mai concentram nitel sclipea si-n verde, si iaca intrarea in port ! hahahah !
Intrarea in portul Canakkale a ramas o himera. 6 perechi de ochi n-au reusit sa distinga in multitudinea de ambarcatiuni si puzderia de lumini ale tarmurilor, rosu-verdele ce semnalizeaza intrarea in marina. Si nu e caz singular la navigatia pe timp de noapte, v-o spune Adrian! Cum o reclama la Coca Cola de pe un bloc, era luata de la distanta drept lumina rosie intermitenta de intrare in port !
O alta belea pe timp de noapte este ca o luminita e o luminita si atat. Nu realizezi cat de aproape sau departe poate fi ! Am zarit lumina alba a balizei de mijloc de senal si ne-am indreptat intr-acolo, sa o ocolim prin tribord. Dar nu mai ajungeam odata la ea !!!
Intram la idei: bai, mai mergem mult? Sa nu ne lovim de malul celalalt, sa nu fie alta lumina decat ne inchipuim noi… si alte temeri
Plecam in prova cu binoclul la ochi, cautand orice ar putea sa fie un indiciu despre parcursul nostru. Si afurisitele de luminite se incapatanau sa nu se regaseasca in perechea rosu-verde dupa care ni se scurgeau ochii .
La un moment dat, fiind in prova agatat cu o mana de foc si cu cealalta de binoclu, simt cum fuge barca de sub mine, inspre babord. Ce o fi ocolind? Poate un grind de nisip….zic eu .
Dar prova se rotea si nu se mai oprea ! Frateee… ce ocol e asta ?!?
Era unul de 180 grade
Am alergat in cockpit si l-am intrebat pe Adi: adancimea ?
-Da, zice el… de la 70-80m cu cat mergeam, ajunsese la sub un metru sub derivor. Brusc, intr-o distanta relativ mica. Pai si doar nu plecam stanga sau dreapta ca nu stiam ce gasesc si nici timp n-ar mai fi fost sa fac ceva. Asa ca am intors pe unde am venit !
Corect !
Sa nu mai lungesc povestea (desi ea e afurisit de lunga), n-am dat seama din distanta parcursa in ore, ca am trecut demult de Canakkale, asa ca urmatorul punct pe care il stiam a avea o marina, era Lapseki. Complicat in noapte, cand treci prin puncte in care se intersecteaza de pilda doua feriboturi ale caror traiectorii le vezi ca se unesc cu a ta
Nu stii ca sunt linii paralele de ferry si ii vezi pe unii care vizibil se vor ciocni b-) . Culmea ca prin punctul unde se intersecteaza cei doi, trebuie sa ajungi tu, in cam acelasi moment … eeei ?!
Dar cu tot vantul, ploaia, agitatia, scenarii bazate pe presupuneri , aventura era aventura si ne-au zbarnait nervii pana pe la ora 3 (evident, dimineata) cand am zarit ceea ce presupuneam a fi luminile de intrare in portul Lapseki. Eram la 3-400 de metri de mal, vedeam totul perfect, numai ca acele lumini intermitente se repetau si in rosu si in verde, de la diverse semafoare, iar ceea ce trebuia sa fie digul portului, era de fapt o sosea pe care rulau masini catre un punct de feribot, sub nasul nostru. Ei, la naiba !
Vedeam asta si cu ochiul liber, insa cu binoclu era limpede. Digul era o sosea, iar in dreptul nostru masinile si tirurile asteptau sa se imbarce pe ferry.
Obositi de atata concentrare, am decis sa ne oprim la cheiul liniei ferry, alaturi de doua vapoare , noi mititei intre colosi. Dormim un ceas-doua pana se lumineaza, si plecam cu capul limpede, pe lumina.
N-am avut nici o problema sa ne legam de cheiul masiv, soios, ruginit, bordat de cauciucuri masive ( de raba probabil, vorba lui Vali ) . AM cazut intr-un somn iepuresc, si dupa un ceas si ceva, m-am trezit cu senzatia ca se intampla ceva .
Arunc ochiul pe hublou si vad pe partea unde trebuia sa fie cheiul, ca unul dintre vapoare, trecea silentios pe langa noi . Haaa! Ne-am desprins? Suntem in deriva?? IN doua secunde eram pe punte !!
Alarma falsa, cheiul era unde trebuia, insa batea un vant atat de puternic incat barca era presata puternic pe baloanele de acostare, care scartaiau lugubru.
Tropaitul meu i-a trezit si pe ceilalti, asa ca in cateva minute eram din nou la drum.
Numai ce am pus barca pe directie si vedem la 200m de noi, INTRAREA IN PORTUL LAPSEKI !! Aia pe care o cautasem cu totii pe intuneric, in van ! Eram langa ea ! Atunci cum naiba de n-o vazusem?
Simplu…. Digul marinei era EXACT la acelasi nivel cu soseaua din spatele lui. Iar noi vedeam chipurile masinile ruland pe dig, semafoarele pe dig, tirurile asteptand pe dig ….
Daca ajungeam ziua , in zori sau in asfintit, era joaca de copii sa intram in marina. Pe intuneric insa, s-a dovedit o baba-oarba.
Ultima editare: