Voi tine aici un mic jurnal cu ce se mai intampla si mai vad pe lacul Lipoveni din nordul orasului Suceava, unde mergem de obicei la balaceala, plimbare cu barca, relax. E la 15 minute de la poarta casei, drum asfaltat plus 1 km de drum de tara, perfect accesibil. Lacul Lipoveni in Wikimapia.
Ieri, sambata, am iesit cu toata flota personala, Lynx 14 (tot fara catarg) pe remorca, Little Harrier Dory sus pe masina si caiacul Stearns Spree Two, in portbagaj bineinteles.
Apa e tot mare , cam cu 2 metri peste anul trecut, stuful abia se iteste peste luciul apei.
Am mai vazut doua caiace sit-on-top, salupa mare de peste lac, vreo doua skijet-uri, cateva gonflabile de vinilin, un windsurf. Un crop cu salupa, caiacele si skijet-ul:
Dupa ce am suferit cateva zile din cauza de copii galagiosi care nu ma lasau sa-mi savurez lectura, bagau apa in barca la greu cu salvarii lor de baie, cine o mai fi inventat moda asta, tot urcand sa sara cap, bombe si alte stiluri care mai de care mai pleoscaite, am gasit solutia: ancora la distanta buna de mal, protectie suficienta de manele si prea mult fum, cu 2 baloane de acostare pe post de mooring place, fiecare barca legata individual, Oaky cea verde cu cativa metri mai in spate pe post de platforma de sarit, balansat si alte cele. Eu cu un ochi in carte si unul la copii, in Lynx la umbra, langa lada frigorifica cu o bere-doua.
Aveam in plan sa dormim pe barca dar un Charlie-Bravo ne-a amenintat asa ca am plecat acasa. Alta data!
Ieri, sambata, am iesit cu toata flota personala, Lynx 14 (tot fara catarg) pe remorca, Little Harrier Dory sus pe masina si caiacul Stearns Spree Two, in portbagaj bineinteles.
Apa e tot mare , cam cu 2 metri peste anul trecut, stuful abia se iteste peste luciul apei.
Am mai vazut doua caiace sit-on-top, salupa mare de peste lac, vreo doua skijet-uri, cateva gonflabile de vinilin, un windsurf. Un crop cu salupa, caiacele si skijet-ul:
Dupa ce am suferit cateva zile din cauza de copii galagiosi care nu ma lasau sa-mi savurez lectura, bagau apa in barca la greu cu salvarii lor de baie, cine o mai fi inventat moda asta, tot urcand sa sara cap, bombe si alte stiluri care mai de care mai pleoscaite, am gasit solutia: ancora la distanta buna de mal, protectie suficienta de manele si prea mult fum, cu 2 baloane de acostare pe post de mooring place, fiecare barca legata individual, Oaky cea verde cu cativa metri mai in spate pe post de platforma de sarit, balansat si alte cele. Eu cu un ochi in carte si unul la copii, in Lynx la umbra, langa lada frigorifica cu o bere-doua.
Aveam in plan sa dormim pe barca dar un Charlie-Bravo ne-a amenintat asa ca am plecat acasa. Alta data!