Marti 14 iunie
Ne trezim cu o voie buna de zile mari ! Soarele chiar acum rasare, mare si rosu intr-un crepuscul purpuriu spectaculos ! Juniorii sunt inca cu pleoapele lipite de somn si lenevesc in paturi, dar eu ridic ancora, pregatesc barca de drum si pornesc usor catre Sfantu Gheorghe. E ora 7 .
Drumul e lin ca o plimbare de placere, intr-o gradina botanica. Simt cum alunec in lirism, fara de voie . Un barbat devine liric doar cu ajutorul alcoolului (si nu e cazul), ori suspinand dupa vreo domnita care nu-i raspunde la « amoare »
. Si iarasi nu e cazul. Am gasit cea de-a treia situatie, in care te imbata: delta in crepuscul .
Imediat ce dau cotul , ultimul cot al canalului principal, vad localitatea Sfantul Gheorghe. Si zboara sentimentalismul instantaneu, fiind inlocuit de pragmatism : unde gasesc eu ponton, unde gasesc eu carburant, unde gasesc politie de frontiera ?
Strabat localitatea care se desfasoara pe malul stang, cascand ochii prima oara la pescarii care isi pregateau ustensilele, pe pontoane vechi, incropite cu te miri ce, dar dainuind probabil de decenii
. Ma trezesc depasind localitatea si fac o intoarcere, cautand cu ochii un om de la care sa smulg o informatie. Ma apropii de un ponton unde vad itindu-se dintr-o ghereta de table disparate care nu stiu cum reuseau sa stea laolalta, fac cu mana, zambesc larg si omul vine binevoitor catre mine. Iaca e chiar paznicul de frontiera, in serviciu !
Ne indragim din doua cuvinte, vrea sa ma ajute la acostare, insa il opresc politicos spunad ca asta e treaba lui Cosmin, secund in exercitiul functiunii !
Pontonul nu e privat, dar nici nu poate fi ocupat « a la longue » , fiind comun . Nu-i nimic, oprim doar sa cunoastem imprejurimea si sa gasim cele trebuincioase.
Am un sentiment placut, mergand cu pasul prin tara mea, pe un drum necunoscut inca, un drum de pamant, cu fluviul pe stanga si case cu curti adancite sau baltind, pe partea dreapta. Case batranesti, case in constructie, barci, lotci, ustensile de pescuit. Ma simt prieten cu localitatea
.
Gasim rapid si cu placuta surprindere, un chei nou nout, facut cu materiale occidentale, ponton al capitaniei, statie de carburanti, toate laolalta.
Si culmea ! Acel chei frumos, nou, cu zeci de locuri de acostare la tacheti, e gratuit ! Informatia o iau de la capitanie.
Ora inca matinala si vremea buna, ma fac sa renunt la ideea de a petrece ziua in Sfantul Gheorghe, cu gandul la Gura Portitei
.
Asa ca in timp de Tania trece la programul standard al familiei ( sterilizeaza
biberoane, casolete, lingurite, face mancare..), eu rezolv problema carburantului. Dar timpul trece rapid, eu rezolv probleme de birou, le trimit pe email, luam masa de pranz si abia la ora 13 ne desprindem de chei.
Luam cu noi imaginea pitoreasca a localitatii, frumusetea oamenilor simpli ai acestor locuri si 200-300 de tauni altoiti, care ne asalteaza virulent, ca niste golani de strada !
La iesire din port nu ne dam seama, dar cum trecem in canalul principal, taunii sar la bataie ! Dau ei in mine, dau si eu sa fug (vorba lui Tomazian) , pana la urma am pus mana pe un papuc si am inceput sa dau in stanga si in dreapta ca Mihai Viteazu la Calugareni ! Iese deranj mare, cu sudalmi si sperietura ! Cockpitul se pavoazeaza cu lesuri de tauni invinsi, dar altii si altii le iau locul in batalie ! De unde ies astia dom’le ?!?!? Gura canalului se largeste, marea apare splendid in fata noastra, primele rafale de vant scutura arborada, iar noi ducem batalia umanitatii impotriva taunilor. Si ce tauni barosani ! De-aia care iau coltucul de paine in dinti si zboara cu el !!!
Ce sa mai spun… ne-au furat toata bucuria iesirii in Marea Neagra !
Cand velele se umfla de un vant zdravan, deja victoria umanitatii incepe sa triumfe, gratie papucilor si agilitatii noastre.
Cerul este acoperit partial de nori densi, dar deasupra noastra straluceste un soare estival . Vantul de travers dinspre tarm, ne asigura o viteza de croaziera de 12-15 km/h , pe o mare usor incretita, cu valuri lungi si domoale. Superb !
Timp de o ora-doua navigam frumos, cu un siaj ca de salupa, noi ne bucuram de imaginea marii rontaind fructe si sporovaind, la orizont se vede peninsula Sacalin .
Rafale scurte mai intrerup fluenta vantului de travers.
Norii se aglomereaza usor usor, si in scurt timp navigam sub o perdea plumburie, cu accente negre, prevestitoare de furtuna. Vantul creste puternic si ma duc cu gandul ca n-am aranjat linia de tertarola a randei.
Ei si cum lucrurile pe care nu le faci cand e cazul, le vei face in cele mai grele conditii, uite ca incepe furtuna, cu picaturi rare de ploaie care parca iti gauresc scafarlia, valuri , vant puternic…. O mare de gradul 4 pe scara Beaufort. Iar eu, clatinandu-ma pe roof, legand o saula subtirica si trecand-o prin scripeti, fauream o tertarolare pentru cockpit. Stiti vorba aceea : la barza chioara face Dumnezeu cuib .
Asa si eu, am terminat treaba in 10 minute, si acum tertarolam randa din cockpit, fara probleme. Exact la timp, fiindca deja cu jumatate de randa si un sfert de foc, mergea barca usor bandata, cu 12-14 km/h . (v-am povestit anterior de ce nu vorbesc in mile cum ar fi firesc, si voi o sa imi tolerati afrontul
).
Mai mergem asa prêt de o ora si vremea incepe sa se potoleasca, punandu-se pe un vant bun-bunut, numai bun de ajuns la Gura Portitei. Dar stiti ca Marea Neagra e imprevizibila, nu vreau sa mai plictisesc asa ca va spun doar ca au inceput ploile , dupa care s-a pus pe o furtuna serioasa, , cu berbeci , valuri de 2m cu crestele spulberate de vant, ploaie torentiala, vizibilitate maximum 100m . Marea gradul 5 –Beufort. Strang velele, trimit si pe Cosmin in cabina, inchid totul si raman sa ma murez facand slalom cu barca printre crestele mai semete. Frigul imi intra pana la oase, dar adrenalina anihileaza senzatiile. Sunt spalat din crestet pana-n talpi de valuri spreiate din prova, instantaneu curatate de ploaia torentiala. Ochelarii au facut o treaba excelenta, la fel si impermeabilul cu gluga si maneci stranse la incheietura.
Inauntru, in acest timp, Tania si Maria dormeau. Furtuna dureaza cam doua ore, si incepe sa se potoleasca , cu ploaie cu tot. Cosmin filmeaza finalul, din cabina.
Raman valurile, intr-o hula usor deranjanta, cu care lupt din timona. Il pun pe Cosmin la timona si eu, razbit de foame, mananc pe genuchi ca un santierist, in ciuda hulei- inamicul stomacului
.
Chart plotterul ne scoate excelent, pe o directie data de mine, la ochi . Mentionez ca e prima data cand folosesc acest chart plotter, cipul implementat in el contine harta detaliata a Angliei, Scotiei si tarmului frantuzesc limitrof, asa ca nu mi-am batut capul sa il testez atat timp cat n-am cumparat un cip cu Marea Neagra. Dar observ cu uimire ca si asa, avem tarmul romanesc cu toate farurile, inaltimi de far, tip de lumina si durate secventiale, ceva cote de nivel , etc…. Bravos nene, si am asteptat furtuna asta ca sa il butonez !
Cand ma apropii de Gura Portitei, realizez ca fasia de tarm abia vizibila, arata la fel pe tot orizontul. Cum gasesc eu refugiul ?!? Telefonul are semnal, il sun pe Adi Nita, care a batut zona asta cu velierul, de s-a plictisit.
Iar Adi imi spune ceea ce si vad : ca n-am cum sa recunosc locul , trebuie sa merg cat mai aproape de tarm sa pot gasi. Dar imi da imediat coordonatele GPS. Multumesc, Adi !
Pun coordonatele si gasim locul imediat. Ca o curiozitate a aproximarii, va spun ca la 50m de stabilopozii Gurii Portitei, chart plotterul ma anunta ca trecem prin punctul WPO selectat de mine initial, ca destinatie
.
Aici se intampla o faza de film !
Tabloul e urmatorul : o plaja linistita, o mare fara valuri si 4 doamne in sezlonguri aspirand aerosoli, cu fata catre larg. Un tarm intre lume si rai .
Deodata apare de dupa stabilopozi un barcaz, cu un barbos la timona, ud pana in chiloti, cu hanorac si gluga, ochelari, hahaind vesel, duce barca pana in buza malului unde opreste brusc cu marsarier si striga : Cosmin !!!! Ancora !!!!
Iar aratarea din prova arunca o ancora barosana cu un lant cat toate zilele, direct pe nisipul plajei . Zzzoorrrn !!!
-Fetelor !!! Sus ca pierdem ziua de plaja !
Dupa care, dupa un salt de broscoi, ating plaja, fac cativa pasi catre doamnele uimite, despachetandu-ma din hanorac, trening si cele doua glugi, dau ochelarii la o parte si le zambesc sagalnic : doamnelor, e ceva civilizat, deschis publicului si primitor, in locul asta ?
Sigur ca este, e restaurantul din spate.
Ma intorc, iau fetele in brate, le debarc pe plaja, Maria are cosuletul ei cu leagan de care nu ne despartim. Suntem o familie nebuna, radem, topaim si glumim, doamnele ne privesc din fotolii, ca la TV.
Facem poze si plecam la restaurant ca Tania are pofte
. Peste, neaparat !
E frumos in campus, pana ne vin ciorbele si saramurile, ne acomodam cu locul, vorbim acasa, ma mai zvant nitel, mancam si ne ducem inapoi pe plaja.
Apa e minunata, cristalina, fundul e nisipos, Tania, Cosmin si Maria se mai zbenguie putin pe plaja, dar eu ma retrag sa aranjez barca si lucrurile vraiste de dupa furtuna. In plus de asta suntem in patria tantarilor si eu sunt grijuliu
.
Ii strig pe purcei la cotet exact la timp sa pun voalul de mireasa , dupa care cohorte de tantari gasesc barca si incep sa-si faca draci ca nu ne pot ajunge
.
O croaziera pe Dunare, prin delta ei si pe mare, fara o ciupitura de tantar…e o performanta a prevederii si a voalului de mireasa !!!
Dormim frumos ancorati cu prova in tarm si cu pupa catre larg, din cauza locului infim de ancorare. Protectie nu prea exista in golfuletul asta creat din 3 mici aglomerari de stabilopozi de cate 10-12m , cu un spatiu foarte mic intre ei. Bine ca bate vant dinspre tarm.
La miezul noptii ies pe punte sa pun capat vacarmului starnit odata cu vantul puternic (scartait de parame, pocnet de funga in catarg, un vibrat ca de vuvuzele al unor chingi de punte ) .
Apoi dormim si visam frumos
.
*****************************
Mentiuni pe marginea povestirii:
Am avut un echipaj de exceptie !
Am gasit o filmare facuta pe la sfarsitul furtunii, cand inaintam greu, la motor, evitand valurile. Si am vazut cum Tania, in somn, e ridicata de pe pat in caderea barcii de pe un val. Se trezeste si se ridica la timp sa-l vada pe Cosmin care se loveste de stalpul de inox de sub catarg, dezechilibrat de urmatorul val
.
Si asta dupa ce a trecut partea cea mai grea a furtunii.
Nimeni nu s-a plans, nimeni nu s-a panicat.