Cu velierul pe DUNARE, prin DELTA si pe MARE
- Autor subiect Florio
- Dată creare
Florio
Member
Pozele incarcate pana acum sunt cele de pe Picassa
Am foarte multe, am si ceva filmulete, insa merge greu cu incarcatul. Interesante ar fi unele din inceput sau sfarsit de furtuni....pentru ca in timpul furtunii nu putea nimeni sa filmeze
Florio
Member
Multumesc, Nicu ! Vremea e mai buna sau mai rea, dupa cum da Domnul. Noi putem doar sa ne facem o idee dupa previziuni si sa stam cuminti daca se anunta rau.
INsa adesea, chiar daca previziunile sunt bunicele, apare cate o furtuna violenta, de o ora-doua . De astea nu te prea poti feri.
Florio
Member
Duminica 12 iunie
Dimineata- un dus scurt ( la Vincentiu) , piata, carburant, o ultima verificare, apoi mola prova, mola babord si la drum, marinari de apa dulce ! ( apa dulce pana in prezent, ca drumul include si o portie zdravana de apa sarata ! )
Iesim din marina 100m, deschidem velele intr-un vant cam turbionar…probabil din cauza tarmului si a cladirilor invecinate. Cand trecem de mijlocul Dunarii insa, ceva mai aval, un vant de travers incepe sa prinda viata.
Minunat ! Pacat ca prietenii nostri nu ne mai pot vedea. Si mai pacat ca n-au putut sa ne insoteasca putin cei care aveau o ambarcatiune. Un mars cu 2-3 veliere ar fi incantator .
Noi prindem viteza si ne bucuram de un mic dejun in mers, cand vad o salupa a politiei de frontiera apropiindu-se rapid. Strig la Cosmin sa pregateasca actele, strang focul pe roller, salut de la distanta si intreb daca au treaba cu noi. « Nuuu », vine raspunsul… va faceam niste poze, spune politistul, « sper ca nu va suparati » .
Ei, cum sa ma supar ? Vad in salupa si o doamna politist care filma cu o camera digitala.
In aval de Galati, Dunarea face cateva meandre largi, asa ca ne conformam si noi cu voltele, prinzand vand din toate pozitiile . Important e ca suntem in mars, avem 11-12 km/h si speram sa ajungem la Tulcea . Numai bine ce am plecat, ca echipajul cere escala, pentru preparat dejun bebelusului. Asta e ! Ajungem imediat la Cotul Pisicii si ancoram in vecinatatea unei plaje superbe, inalta si nisipoasa, de pe malul drept al insulei.
Suntem protejati de vantul de nord, curentul este slab in acest punct, deci locul e ideal pentru ancorare. Fiind patit, nu duc barca la tarm, de teama mustelor. Ramanem la 20m de plaja, ca e mai bine.
Insula si plaja sunt locul desfasurarii unui agrement de proportii, cu familii intregi, copii zbenguindu-se, doamne la soare si « pescari de duminica ».
Caldura e torida. In barca un fenomen surprinzator si placut. Cu tot aragazul functionand la 2 ochiuri, e racoare. Intru in patul prova pentru o jumatate de ora de odihna si trebuie sa ma invelesc cu o paturica subtire . In 15 minute renunt la ea si ma invelesc cu un sac de dormit !! Hahahaha…ce senzatie faina sa dormi la racoare cand afara lumea se coace si transpira !
Intr-un tarziu, dupa masa si un pui de odihna, plecam cu velele sus si vant de travers, murele babord . Dupa ce defilam prin fata localitatii Reni (unde se simte din greu miros de gaze naturale ucrainene) , vantul devine mare larg iar noi navigam fara volte, cu barca dreapta, intr-o plimbare de placere. Tot echipajul se muta in cockpit, facem poze, privim cu binoclul si ne tinem de glume.
Trecem de Luncavita, Revarsarea, Isaccea…. La Isaccea ne-am fi oprit putin daca ne permitea timpul, dar avand alt plan pentru azi, ne pastram vantul in vele. Trecem de Parches, de Somova…
Navigam pana la asfintit si nu ne-am fi oprit daca nu ameninta soarele ca pica. Gasim un loc langa tarmul nostru , putin in aval de Somova, si ancoram mult departe de senalul navigabil, chiar in dreptul balizelor ce il semnalizeaza. Lasam luminile de ancorare, Punem voalul de mireasa in chip de plasa de tantari, apoi intram in cabina pentru deliciile cinei si ale odihnei. Eu in plus de asta mai am de notat in jurnalul de bord si de trimis cate ceva catre prieteni. Internetul e aproape mort, ocazie cu care trecem la programul de odihna . Incep sa resimt din ce in ce mai mult nevoia traiului firesc, natural : cand rasare soarele ma trezesc singur, cand apune, mi se face somn. Mananc putin, muncesc mult, ma fortific..… cred ca daca mai continui o luna, devin fotomodel .
Ne culcam fericiti, si dormim adanc . Pe peretii cabinei se reflecta difuz, din departare, lumina verde a balizei de margine senal stang . Afara vantul incepe sa suiere din ce in ce mai tare. Dupa o vreme ma trezesc cu grija, ies afara, verific ancorele, strang fungile sa nu se mai zbata. Se vede treaba ca oricat as fi de prevazator cu asta, noaptea tot mai ies o data sa rectific.
Barca joaca putin pe valuri, iar eu ma culc si dorm….
Dimineata- un dus scurt ( la Vincentiu) , piata, carburant, o ultima verificare, apoi mola prova, mola babord si la drum, marinari de apa dulce ! ( apa dulce pana in prezent, ca drumul include si o portie zdravana de apa sarata ! )
Iesim din marina 100m, deschidem velele intr-un vant cam turbionar…probabil din cauza tarmului si a cladirilor invecinate. Cand trecem de mijlocul Dunarii insa, ceva mai aval, un vant de travers incepe sa prinda viata.
Minunat ! Pacat ca prietenii nostri nu ne mai pot vedea
. Si mai pacat ca n-au putut sa ne insoteasca putin cei care aveau o ambarcatiune. Un mars cu 2-3 veliere ar fi incantator . Noi prindem viteza si ne bucuram de un mic dejun in mers, cand vad o salupa a politiei de frontiera apropiindu-se rapid. Strig la Cosmin sa pregateasca actele, strang focul pe roller, salut de la distanta si intreb daca au treaba cu noi. « Nuuu », vine raspunsul… va faceam niste poze, spune politistul, « sper ca nu va suparati » .
Ei, cum sa ma supar ?
Vad in salupa si o doamna politist care filma cu o camera digitala. In aval de Galati, Dunarea face cateva meandre largi, asa ca ne conformam si noi cu voltele, prinzand vand din toate pozitiile . Important e ca suntem in mars, avem 11-12 km/h si speram sa ajungem la Tulcea . Numai bine ce am plecat, ca echipajul cere escala, pentru preparat dejun bebelusului. Asta e ! Ajungem imediat la Cotul Pisicii si ancoram in vecinatatea unei plaje superbe, inalta si nisipoasa, de pe malul drept al insulei.
Suntem protejati de vantul de nord, curentul este slab in acest punct, deci locul e ideal pentru ancorare. Fiind patit, nu duc barca la tarm, de teama mustelor. Ramanem la 20m de plaja, ca e mai bine.
Insula si plaja sunt locul desfasurarii unui agrement de proportii, cu familii intregi, copii zbenguindu-se, doamne la soare si « pescari de duminica ».
Caldura e torida. In barca un fenomen surprinzator si placut. Cu tot aragazul functionand la 2 ochiuri, e racoare. Intru in patul prova pentru o jumatate de ora de odihna si trebuie sa ma invelesc cu o paturica subtire
. In 15 minute renunt la ea si ma invelesc cu un sac de dormit !! Hahahaha…ce senzatie faina sa dormi la racoare cand afara lumea se coace si transpira ! Intr-un tarziu, dupa masa si un pui de odihna, plecam cu velele sus si vant de travers, murele babord . Dupa ce defilam prin fata localitatii Reni (unde se simte din greu miros de gaze naturale ucrainene) , vantul devine mare larg iar noi navigam fara volte, cu barca dreapta, intr-o plimbare de placere. Tot echipajul se muta in cockpit, facem poze, privim cu binoclul si ne tinem de glume.
Trecem de Luncavita, Revarsarea, Isaccea…. La Isaccea ne-am fi oprit putin daca ne permitea timpul, dar avand alt plan pentru azi, ne pastram vantul in vele. Trecem de Parches, de Somova…
Navigam pana la asfintit si nu ne-am fi oprit daca nu ameninta soarele ca pica. Gasim un loc langa tarmul nostru , putin in aval de Somova, si ancoram mult departe de senalul navigabil, chiar in dreptul balizelor ce il semnalizeaza. Lasam luminile de ancorare, Punem voalul de mireasa in chip de plasa de tantari, apoi intram in cabina pentru deliciile cinei si ale odihnei. Eu in plus de asta mai am de notat in jurnalul de bord si de trimis cate ceva catre prieteni
. Internetul e aproape mort, ocazie cu care trecem la programul de odihna . Incep sa resimt din ce in ce mai mult nevoia traiului firesc, natural : cand rasare soarele ma trezesc singur, cand apune, mi se face somn. Mananc putin, muncesc mult, ma fortific..… cred ca daca mai continui o luna, devin fotomodel . Ne culcam fericiti, si dormim adanc . Pe peretii cabinei se reflecta difuz, din departare, lumina verde a balizei de margine senal stang . Afara vantul incepe sa suiere din ce in ce mai tare. Dupa o vreme ma trezesc cu grija, ies afara, verific ancorele, strang fungile sa nu se mai zbata. Se vede treaba ca oricat as fi de prevazator cu asta, noaptea tot mai ies o data sa rectific.
Barca joaca putin pe valuri, iar eu ma culc si dorm….
Plecarea de la acostare
http://www.youtube.com/watch?v=gypeEadyhak , filmul brut, asa cum l-am copiat din camera.
http://www.youtube.com/watch?v=gypeEadyhak , filmul brut, asa cum l-am copiat din camera.
Ultima editare:
Florio
Member
Imi rezerv loc aici sa pun filmul
Pune, pune, regizore, ca mult mai tanjesc
)
Florio
Member
Luni 13 iunie
Ma trezesc la rasarit, o cafea fierbinte si la drum ! Inainte ca echipajul sa faca ochi. Asta e o idee foarte buna, fiindca pe deoparte in zori e vant bun, pe de alta parte daca stau pana se toaleteaza, gateste si mananca echipajul, plecam iar dupa ora 12) .
Demersul meu face ca in scurt timp sa ajungem in rada portului Tulcea, las velele, pornesc motor, si iau legatura cu port control ; ma identific si cer informatii cu privire la acostare.
Informatiile sunt binevoitoare dar vagi, incerc sa ma calauzesc dupa ele si observ ca raman in bataia vantului, fara posibilitate de a ma lega la un ponton. Atunci fac un viraj in aval si cu prova in curent urc usor pe langa mal, sa ma descurc romaneste, in Romania. Dupa trei-patru incercari, gasesc un capitan calm, sobru, cu voce domoala, care ma lasa sa ma leg la vaporul lui, o harabaie metalica prinsa la pontonul « Enel » .
Multumesc si execut manevra, ajutat de Cosmin. Fac aici o paranteza fiindca trebuie sa precizez ca in toata aceasta croaziera, Cosmin a fost ajutorul meu, singurul ajutor la navigatie. Iar eu am facut o armata autentica cu el . De-aia cu racnete de « majur » . Asta l-a ajutat sa invete foarte multe si sa devina mai barbatos. N-o spun doar eu, ci o subliniaza chiar el . A inteles ca pe o barca, manevrele se fac in clipa respectiva, si intarzierile de cateva secunde nu sunt de acceptat .
In Tulcea e frumos, e soare.
Lasam fetele pe barca, sa socializeze cu nava vecina si noi, baietii, plecam la autoritati. La ARBDD e liniste si pace, gasim o domnisoara care face parte dintr-o asociatie afiliata institutiei biosferei, care ne informeaza ca astazi nu se lucreaza si putem sa tranzitam delta fara permise si taxe. Eu, om trecut prin multe, ii zambesc si ii cer cartea de vizita, sa o am in caz de ma intreaba potera pe drum.
Punctul doi pe ordinea de zi : politia de frontiera. Dupa cum stiti, anul trecut se discuta printre forumisti de obligativitatea unui permis de iesire in Marea Neagra, obtinut de la Politia de Frontiera. Permis care nu costa nimic, dar lipsa lui costa o amenda usturatoare. Iau un taxi pana acolo, si politistul de serviciu imi cere permisul de pescuit.
- Eu nu pescuiesc, nu am permis, ii spun .
- Pai avizul de la noi se refera la iesirea de agrement a celor care pescuiesc in Marea Neagra. Daca dvs. nu pescuiti, nu aveti nevoie de permis.
- In regula, spun, noi suntem in tranzit catre Tomis. SI ii cer numele, un numar de telefon oficial, tot in caz ca ma intreaba cineva pe drum.
Uite ca am rezolvat cu oficialitatile !
Ma intorc, rezolv si cu apa potabila in incinta portului, mai fac o piata scurta vizavi, cumpar o sticla de vin pentru comandantul simpatic si de treaba, apoi din nou la barca. Fetele erau in centrul atentiei, starneau valuri de simpatie . Dupa o scurta socializare cu personalul vaporului, rontaim niste mici luati de la o terasa si ne desprindem usor, continuandu-ne periplul .
Am aflat ulterior ca aveam un prieten in Tulcea, care ne-a pozat in timp ce ieseam din rada portului. Ce pacat ca nu am petrecut macar o ora impreuna !
Dupa ce am facut primul cot si am trecut de pontoanele industriale, am deschis velele revenind la navigatia linistita, in sunetul apei.
La Tulcea insa, toata lumea e motorizata si foarte grabita. Treceau lotci cu motor, barci cu motor, salupe de viteza, toti starneau valuri si turau caii putere de frematau apele. Unii se apropiau de noi curiosi, mai faceau o poza, mai gesticulau…… cred totusi ca lumii intregi place ideea croazierei cu vele. Toti au fost apreciativi.
Mai jos de Nufaru, la coada primei insule, am resimtit plecarea mea matinala si fiorul stomacului gol. Cei doi mititei amanasera focul foamei, nu-l stinsesera. Aragazul incepe sa functioneze la capacitate maxima, pentru tot echipajul. De la cel mai maruntel pana la cel mai mare. Intre noi fie vorba, cel mai maruntel este si cel mai consumator de orice, de la spatiu pana la timp de gatit si preparare recipiente pentru masa. Profit de ocazie si ma racoresc pe platforma din spate a barcii. Nu sar in Dunare ca e curent puternic.
Continuam drumul cu vele, pana aproape de Murighiol, unde adapostul creat de malurile impadurite si canalul drept, ingust, care taie meandra naturala, obtureaza vantul .
Ei, cam asta a fost cu navigatia cu vele. De aici si pana la mare, o sa mergem usurel, in deplasament, cu motorul.
O impresie personala asupra barcii si a calibrarii motorului :
Am vrut sa cumpar un motor mic, auxiliar, de 6 cp, dar n-am mai avut timp. Ei, bine ca s-a intamplat asa ! Motorul acesta de 50cp, este foaaarte bun. Barca avea in deplasament cam 2800-3000 kg . Motorul de 50 cp a avut un consum in Delta, de 2,5 l/ora la o viteza de croaziera de 12-14 km/h. La turatia asta nu face nici zgomot si nici valuri.
Restul calatoriei de astazi a fost o plimbare de placere, cu poze la pasaretul deltei si la malurile care se deschideau catre bifurcatii de canale. Adancimea perfecta, min.5-7m , max chiar 9-11 m , fara emotii . Toate malurile sunt semnalizate cu indicatoare despre bifurcatii de canale, obligativitate de contact radio, viteze, etc…
Poti veni aici fara harta si nu te ratacesti.
Luam in considerare sa mergem asa, frumos, cat ne lasa lumina zilei, ca maine dimineata sa ajungem in scurt timp la Sf. Gheorghe, si sa poposim acolo o zi.
Gasim la coordonatele 44°58'27.02"N ; 29°25'33.91"E , o insula impadurita avand in amonte o latime mare a cursului de apa, cam ca un ghiol, departe de senalul navigabil. Cand ajungem acolo vedem la o oarecare distanta, protejata de insula si malul nordic, o salupa sau un vaporas modern, de dimensiuni ceva mai mari decat barca noastra. Dupa ancorare, ne mai bucuram o jumatate de ora de salbaticia Deltei si punem voalul pe tambuchi exact la timp cat sa nu intre valul de tantarime care pornise dupa sange proaspat.
Ma trezesc la rasarit, o cafea fierbinte si la drum ! Inainte ca echipajul sa faca ochi. Asta e o idee foarte buna, fiindca pe deoparte in zori e vant bun, pe de alta parte daca stau pana se toaleteaza, gateste si mananca echipajul, plecam iar dupa ora 12
) .Demersul meu face ca in scurt timp sa ajungem in rada portului Tulcea, las velele, pornesc motor, si iau legatura cu port control ; ma identific si cer informatii cu privire la acostare.
Informatiile sunt binevoitoare dar vagi, incerc sa ma calauzesc dupa ele si observ ca raman in bataia vantului, fara posibilitate de a ma lega la un ponton. Atunci fac un viraj in aval si cu prova in curent urc usor pe langa mal, sa ma descurc romaneste, in Romania. Dupa trei-patru incercari, gasesc un capitan calm, sobru, cu voce domoala, care ma lasa sa ma leg la vaporul lui, o harabaie metalica prinsa la pontonul « Enel » .
Multumesc si execut manevra, ajutat de Cosmin. Fac aici o paranteza fiindca trebuie sa precizez ca in toata aceasta croaziera, Cosmin a fost ajutorul meu, singurul ajutor la navigatie. Iar eu am facut o armata autentica cu el
. De-aia cu racnete de « majur » . Asta l-a ajutat sa invete foarte multe si sa devina mai barbatos. N-o spun doar eu, ci o subliniaza chiar el . A inteles ca pe o barca, manevrele se fac in clipa respectiva, si intarzierile de cateva secunde nu sunt de acceptat . In Tulcea e frumos, e soare.
Lasam fetele pe barca, sa socializeze cu nava vecina si noi, baietii, plecam la autoritati. La ARBDD e liniste si pace, gasim o domnisoara care face parte dintr-o asociatie afiliata institutiei biosferei, care ne informeaza ca astazi nu se lucreaza si putem sa tranzitam delta fara permise si taxe. Eu, om trecut prin multe, ii zambesc si ii cer cartea de vizita, sa o am in caz de ma intreaba potera pe drum.
Punctul doi pe ordinea de zi : politia de frontiera. Dupa cum stiti, anul trecut se discuta printre forumisti de obligativitatea unui permis de iesire in Marea Neagra, obtinut de la Politia de Frontiera. Permis care nu costa nimic, dar lipsa lui costa o amenda usturatoare. Iau un taxi pana acolo, si politistul de serviciu imi cere permisul de pescuit.
- Eu nu pescuiesc, nu am permis, ii spun .
- Pai avizul de la noi se refera la iesirea de agrement a celor care pescuiesc in Marea Neagra. Daca dvs. nu pescuiti, nu aveti nevoie de permis.
- In regula, spun, noi suntem in tranzit catre Tomis. SI ii cer numele, un numar de telefon oficial, tot in caz ca ma intreaba cineva pe drum.
Uite ca am rezolvat cu oficialitatile !
Ma intorc, rezolv si cu apa potabila in incinta portului, mai fac o piata scurta vizavi, cumpar o sticla de vin pentru comandantul simpatic si de treaba, apoi din nou la barca. Fetele erau in centrul atentiei, starneau valuri de simpatie
. Dupa o scurta socializare cu personalul vaporului, rontaim niste mici luati de la o terasa si ne desprindem usor, continuandu-ne periplul . Am aflat ulterior ca aveam un prieten in Tulcea, care ne-a pozat in timp ce ieseam din rada portului. Ce pacat ca nu am petrecut macar o ora impreuna !
Dupa ce am facut primul cot si am trecut de pontoanele industriale, am deschis velele revenind la navigatia linistita, in sunetul apei.
La Tulcea insa, toata lumea e motorizata si foarte grabita. Treceau lotci cu motor, barci cu motor, salupe de viteza, toti starneau valuri si turau caii putere de frematau apele. Unii se apropiau de noi curiosi, mai faceau o poza, mai gesticulau…… cred totusi ca lumii intregi place ideea croazierei cu vele. Toti au fost apreciativi.
Mai jos de Nufaru, la coada primei insule, am resimtit plecarea mea matinala si fiorul stomacului gol. Cei doi mititei amanasera focul foamei, nu-l stinsesera. Aragazul incepe sa functioneze la capacitate maxima, pentru tot echipajul. De la cel mai maruntel pana la cel mai mare. Intre noi fie vorba, cel mai maruntel este si cel mai consumator de orice, de la spatiu pana la timp de gatit si preparare recipiente pentru masa. Profit de ocazie si ma racoresc pe platforma din spate a barcii. Nu sar in Dunare ca e curent puternic.
Continuam drumul cu vele, pana aproape de Murighiol, unde adapostul creat de malurile impadurite si canalul drept, ingust, care taie meandra naturala, obtureaza vantul .
Ei, cam asta a fost cu navigatia cu vele
. De aici si pana la mare, o sa mergem usurel, in deplasament, cu motorul. O impresie personala asupra barcii si a calibrarii motorului :
Am vrut sa cumpar un motor mic, auxiliar, de 6 cp, dar n-am mai avut timp. Ei, bine ca s-a intamplat asa ! Motorul acesta de 50cp, este foaaarte bun. Barca avea in deplasament cam 2800-3000 kg . Motorul de 50 cp a avut un consum in Delta, de 2,5 l/ora la o viteza de croaziera de 12-14 km/h. La turatia asta nu face nici zgomot si nici valuri.
Restul calatoriei de astazi a fost o plimbare de placere, cu poze la pasaretul deltei si la malurile care se deschideau catre bifurcatii de canale. Adancimea perfecta, min.5-7m , max chiar 9-11 m , fara emotii . Toate malurile sunt semnalizate cu indicatoare despre bifurcatii de canale, obligativitate de contact radio, viteze, etc…
Poti veni aici fara harta si nu te ratacesti.
Luam in considerare sa mergem asa, frumos, cat ne lasa lumina zilei, ca maine dimineata sa ajungem in scurt timp la Sf. Gheorghe, si sa poposim acolo o zi.
Gasim la coordonatele 44°58'27.02"N ; 29°25'33.91"E , o insula impadurita avand in amonte o latime mare a cursului de apa, cam ca un ghiol, departe de senalul navigabil. Cand ajungem acolo vedem la o oarecare distanta, protejata de insula si malul nordic, o salupa sau un vaporas modern, de dimensiuni ceva mai mari decat barca noastra. Dupa ancorare, ne mai bucuram o jumatate de ora de salbaticia Deltei si punem voalul pe tambuchi exact la timp cat sa nu intre valul de tantarime care pornise dupa sange proaspat
.
Florio
Member
Marti 14 iunie
Ne trezim cu o voie buna de zile mari ! Soarele chiar acum rasare, mare si rosu intr-un crepuscul purpuriu spectaculos ! Juniorii sunt inca cu pleoapele lipite de somn si lenevesc in paturi, dar eu ridic ancora, pregatesc barca de drum si pornesc usor catre Sfantu Gheorghe. E ora 7 .
Drumul e lin ca o plimbare de placere, intr-o gradina botanica. Simt cum alunec in lirism, fara de voie . Un barbat devine liric doar cu ajutorul alcoolului (si nu e cazul), ori suspinand dupa vreo domnita care nu-i raspunde la « amoare » . Si iarasi nu e cazul. Am gasit cea de-a treia situatie, in care te imbata: delta in crepuscul .
Imediat ce dau cotul , ultimul cot al canalului principal, vad localitatea Sfantul Gheorghe. Si zboara sentimentalismul instantaneu, fiind inlocuit de pragmatism : unde gasesc eu ponton, unde gasesc eu carburant, unde gasesc politie de frontiera ?
Strabat localitatea care se desfasoara pe malul stang, cascand ochii prima oara la pescarii care isi pregateau ustensilele, pe pontoane vechi, incropite cu te miri ce, dar dainuind probabil de decenii . Ma trezesc depasind localitatea si fac o intoarcere, cautand cu ochii un om de la care sa smulg o informatie. Ma apropii de un ponton unde vad itindu-se dintr-o ghereta de table disparate care nu stiu cum reuseau sa stea laolalta, fac cu mana, zambesc larg si omul vine binevoitor catre mine. Iaca e chiar paznicul de frontiera, in serviciu !
Ne indragim din doua cuvinte, vrea sa ma ajute la acostare, insa il opresc politicos spunad ca asta e treaba lui Cosmin, secund in exercitiul functiunii !
Pontonul nu e privat, dar nici nu poate fi ocupat « a la longue » , fiind comun . Nu-i nimic, oprim doar sa cunoastem imprejurimea si sa gasim cele trebuincioase.
Am un sentiment placut, mergand cu pasul prin tara mea, pe un drum necunoscut inca, un drum de pamant, cu fluviul pe stanga si case cu curti adancite sau baltind, pe partea dreapta. Case batranesti, case in constructie, barci, lotci, ustensile de pescuit. Ma simt prieten cu localitatea .
Gasim rapid si cu placuta surprindere, un chei nou nout, facut cu materiale occidentale, ponton al capitaniei, statie de carburanti, toate laolalta.
Si culmea ! Acel chei frumos, nou, cu zeci de locuri de acostare la tacheti, e gratuit ! Informatia o iau de la capitanie.
Ora inca matinala si vremea buna, ma fac sa renunt la ideea de a petrece ziua in Sfantul Gheorghe, cu gandul la Gura Portitei .
Asa ca in timp de Tania trece la programul standard al familiei ( sterilizeaza
biberoane, casolete, lingurite, face mancare..), eu rezolv problema carburantului. Dar timpul trece rapid, eu rezolv probleme de birou, le trimit pe email, luam masa de pranz si abia la ora 13 ne desprindem de chei.
Luam cu noi imaginea pitoreasca a localitatii, frumusetea oamenilor simpli ai acestor locuri si 200-300 de tauni altoiti, care ne asalteaza virulent, ca niste golani de strada !
La iesire din port nu ne dam seama, dar cum trecem in canalul principal, taunii sar la bataie ! Dau ei in mine, dau si eu sa fug (vorba lui Tomazian) , pana la urma am pus mana pe un papuc si am inceput sa dau in stanga si in dreapta ca Mihai Viteazu la Calugareni ! Iese deranj mare, cu sudalmi si sperietura ! Cockpitul se pavoazeaza cu lesuri de tauni invinsi, dar altii si altii le iau locul in batalie ! De unde ies astia dom’le ?!?!? Gura canalului se largeste, marea apare splendid in fata noastra, primele rafale de vant scutura arborada, iar noi ducem batalia umanitatii impotriva taunilor. Si ce tauni barosani ! De-aia care iau coltucul de paine in dinti si zboara cu el !!!
Ce sa mai spun… ne-au furat toata bucuria iesirii in Marea Neagra !
Cand velele se umfla de un vant zdravan, deja victoria umanitatii incepe sa triumfe, gratie papucilor si agilitatii noastre.
Cerul este acoperit partial de nori densi, dar deasupra noastra straluceste un soare estival . Vantul de travers dinspre tarm, ne asigura o viteza de croaziera de 12-15 km/h , pe o mare usor incretita, cu valuri lungi si domoale. Superb !
Timp de o ora-doua navigam frumos, cu un siaj ca de salupa, noi ne bucuram de imaginea marii rontaind fructe si sporovaind, la orizont se vede peninsula Sacalin .
Rafale scurte mai intrerup fluenta vantului de travers.
Norii se aglomereaza usor usor, si in scurt timp navigam sub o perdea plumburie, cu accente negre, prevestitoare de furtuna. Vantul creste puternic si ma duc cu gandul ca n-am aranjat linia de tertarola a randei.
Ei si cum lucrurile pe care nu le faci cand e cazul, le vei face in cele mai grele conditii, uite ca incepe furtuna, cu picaturi rare de ploaie care parca iti gauresc scafarlia, valuri , vant puternic…. O mare de gradul 4 pe scara Beaufort. Iar eu, clatinandu-ma pe roof, legand o saula subtirica si trecand-o prin scripeti, fauream o tertarolare pentru cockpit. Stiti vorba aceea : la barza chioara face Dumnezeu cuib .
Asa si eu, am terminat treaba in 10 minute, si acum tertarolam randa din cockpit, fara probleme. Exact la timp, fiindca deja cu jumatate de randa si un sfert de foc, mergea barca usor bandata, cu 12-14 km/h . (v-am povestit anterior de ce nu vorbesc in mile cum ar fi firesc, si voi o sa imi tolerati afrontul ).
Mai mergem asa prêt de o ora si vremea incepe sa se potoleasca, punandu-se pe un vant bun-bunut, numai bun de ajuns la Gura Portitei. Dar stiti ca Marea Neagra e imprevizibila, nu vreau sa mai plictisesc asa ca va spun doar ca au inceput ploile , dupa care s-a pus pe o furtuna serioasa, , cu berbeci , valuri de 2m cu crestele spulberate de vant, ploaie torentiala, vizibilitate maximum 100m . Marea gradul 5 –Beufort. Strang velele, trimit si pe Cosmin in cabina, inchid totul si raman sa ma murez facand slalom cu barca printre crestele mai semete. Frigul imi intra pana la oase, dar adrenalina anihileaza senzatiile. Sunt spalat din crestet pana-n talpi de valuri spreiate din prova, instantaneu curatate de ploaia torentiala. Ochelarii au facut o treaba excelenta, la fel si impermeabilul cu gluga si maneci stranse la incheietura.
Inauntru, in acest timp, Tania si Maria dormeau. Furtuna dureaza cam doua ore, si incepe sa se potoleasca , cu ploaie cu tot. Cosmin filmeaza finalul, din cabina.
Raman valurile, intr-o hula usor deranjanta, cu care lupt din timona. Il pun pe Cosmin la timona si eu, razbit de foame, mananc pe genuchi ca un santierist, in ciuda hulei- inamicul stomacului .
Chart plotterul ne scoate excelent, pe o directie data de mine, la ochi . Mentionez ca e prima data cand folosesc acest chart plotter, cipul implementat in el contine harta detaliata a Angliei, Scotiei si tarmului frantuzesc limitrof, asa ca nu mi-am batut capul sa il testez atat timp cat n-am cumparat un cip cu Marea Neagra. Dar observ cu uimire ca si asa, avem tarmul romanesc cu toate farurile, inaltimi de far, tip de lumina si durate secventiale, ceva cote de nivel , etc…. Bravos nene, si am asteptat furtuna asta ca sa il butonez !
Cand ma apropii de Gura Portitei, realizez ca fasia de tarm abia vizibila, arata la fel pe tot orizontul. Cum gasesc eu refugiul ?!? Telefonul are semnal, il sun pe Adi Nita, care a batut zona asta cu velierul, de s-a plictisit.
Iar Adi imi spune ceea ce si vad : ca n-am cum sa recunosc locul , trebuie sa merg cat mai aproape de tarm sa pot gasi. Dar imi da imediat coordonatele GPS. Multumesc, Adi !
Pun coordonatele si gasim locul imediat. Ca o curiozitate a aproximarii, va spun ca la 50m de stabilopozii Gurii Portitei, chart plotterul ma anunta ca trecem prin punctul WPO selectat de mine initial, ca destinatie .
Aici se intampla o faza de film !
Tabloul e urmatorul : o plaja linistita, o mare fara valuri si 4 doamne in sezlonguri aspirand aerosoli, cu fata catre larg. Un tarm intre lume si rai .
Deodata apare de dupa stabilopozi un barcaz, cu un barbos la timona, ud pana in chiloti, cu hanorac si gluga, ochelari, hahaind vesel, duce barca pana in buza malului unde opreste brusc cu marsarier si striga : Cosmin !!!! Ancora !!!!
Iar aratarea din prova arunca o ancora barosana cu un lant cat toate zilele, direct pe nisipul plajei . Zzzoorrrn !!!
-Fetelor !!! Sus ca pierdem ziua de plaja !
Dupa care, dupa un salt de broscoi, ating plaja, fac cativa pasi catre doamnele uimite, despachetandu-ma din hanorac, trening si cele doua glugi, dau ochelarii la o parte si le zambesc sagalnic : doamnelor, e ceva civilizat, deschis publicului si primitor, in locul asta ?
Sigur ca este, e restaurantul din spate.
Ma intorc, iau fetele in brate, le debarc pe plaja, Maria are cosuletul ei cu leagan de care nu ne despartim. Suntem o familie nebuna, radem, topaim si glumim, doamnele ne privesc din fotolii, ca la TV.
Facem poze si plecam la restaurant ca Tania are pofte . Peste, neaparat !
E frumos in campus, pana ne vin ciorbele si saramurile, ne acomodam cu locul, vorbim acasa, ma mai zvant nitel, mancam si ne ducem inapoi pe plaja.
Apa e minunata, cristalina, fundul e nisipos, Tania, Cosmin si Maria se mai zbenguie putin pe plaja, dar eu ma retrag sa aranjez barca si lucrurile vraiste de dupa furtuna. In plus de asta suntem in patria tantarilor si eu sunt grijuliu .
Ii strig pe purcei la cotet exact la timp sa pun voalul de mireasa , dupa care cohorte de tantari gasesc barca si incep sa-si faca draci ca nu ne pot ajunge .
O croaziera pe Dunare, prin delta ei si pe mare, fara o ciupitura de tantar…e o performanta a prevederii si a voalului de mireasa !!!
Dormim frumos ancorati cu prova in tarm si cu pupa catre larg, din cauza locului infim de ancorare. Protectie nu prea exista in golfuletul asta creat din 3 mici aglomerari de stabilopozi de cate 10-12m , cu un spatiu foarte mic intre ei. Bine ca bate vant dinspre tarm.
La miezul noptii ies pe punte sa pun capat vacarmului starnit odata cu vantul puternic (scartait de parame, pocnet de funga in catarg, un vibrat ca de vuvuzele al unor chingi de punte ) .
Apoi dormim si visam frumos .
*****************************
Mentiuni pe marginea povestirii:
Am avut un echipaj de exceptie !
Am gasit o filmare facuta pe la sfarsitul furtunii, cand inaintam greu, la motor, evitand valurile. Si am vazut cum Tania, in somn, e ridicata de pe pat in caderea barcii de pe un val. Se trezeste si se ridica la timp sa-l vada pe Cosmin care se loveste de stalpul de inox de sub catarg, dezechilibrat de urmatorul val .
Si asta dupa ce a trecut partea cea mai grea a furtunii.
Nimeni nu s-a plans, nimeni nu s-a panicat.
Ne trezim cu o voie buna de zile mari ! Soarele chiar acum rasare, mare si rosu intr-un crepuscul purpuriu spectaculos ! Juniorii sunt inca cu pleoapele lipite de somn si lenevesc in paturi, dar eu ridic ancora, pregatesc barca de drum si pornesc usor catre Sfantu Gheorghe. E ora 7 .
Drumul e lin ca o plimbare de placere, intr-o gradina botanica. Simt cum alunec in lirism, fara de voie . Un barbat devine liric doar cu ajutorul alcoolului (si nu e cazul), ori suspinand dupa vreo domnita care nu-i raspunde la « amoare »
. Si iarasi nu e cazul. Am gasit cea de-a treia situatie, in care te imbata: delta in crepuscul . Imediat ce dau cotul , ultimul cot al canalului principal, vad localitatea Sfantul Gheorghe. Si zboara sentimentalismul instantaneu, fiind inlocuit de pragmatism : unde gasesc eu ponton, unde gasesc eu carburant, unde gasesc politie de frontiera ?
Strabat localitatea care se desfasoara pe malul stang, cascand ochii prima oara la pescarii care isi pregateau ustensilele, pe pontoane vechi, incropite cu te miri ce, dar dainuind probabil de decenii
. Ma trezesc depasind localitatea si fac o intoarcere, cautand cu ochii un om de la care sa smulg o informatie. Ma apropii de un ponton unde vad itindu-se dintr-o ghereta de table disparate care nu stiu cum reuseau sa stea laolalta, fac cu mana, zambesc larg si omul vine binevoitor catre mine. Iaca e chiar paznicul de frontiera, in serviciu ! Ne indragim din doua cuvinte, vrea sa ma ajute la acostare, insa il opresc politicos spunad ca asta e treaba lui Cosmin, secund in exercitiul functiunii !
Pontonul nu e privat, dar nici nu poate fi ocupat « a la longue » , fiind comun . Nu-i nimic, oprim doar sa cunoastem imprejurimea si sa gasim cele trebuincioase.
Am un sentiment placut, mergand cu pasul prin tara mea, pe un drum necunoscut inca, un drum de pamant, cu fluviul pe stanga si case cu curti adancite sau baltind, pe partea dreapta. Case batranesti, case in constructie, barci, lotci, ustensile de pescuit. Ma simt prieten cu localitatea
. Gasim rapid si cu placuta surprindere, un chei nou nout, facut cu materiale occidentale, ponton al capitaniei, statie de carburanti, toate laolalta.
Si culmea ! Acel chei frumos, nou, cu zeci de locuri de acostare la tacheti, e gratuit ! Informatia o iau de la capitanie.
Ora inca matinala si vremea buna, ma fac sa renunt la ideea de a petrece ziua in Sfantul Gheorghe, cu gandul la Gura Portitei
. Asa ca in timp de Tania trece la programul standard al familiei ( sterilizeaza
biberoane, casolete, lingurite, face mancare..), eu rezolv problema carburantului. Dar timpul trece rapid, eu rezolv probleme de birou, le trimit pe email, luam masa de pranz si abia la ora 13 ne desprindem de chei.
Luam cu noi imaginea pitoreasca a localitatii, frumusetea oamenilor simpli ai acestor locuri si 200-300 de tauni altoiti, care ne asalteaza virulent, ca niste golani de strada !
La iesire din port nu ne dam seama, dar cum trecem in canalul principal, taunii sar la bataie ! Dau ei in mine, dau si eu sa fug (vorba lui Tomazian) , pana la urma am pus mana pe un papuc si am inceput sa dau in stanga si in dreapta ca Mihai Viteazu la Calugareni ! Iese deranj mare, cu sudalmi si sperietura ! Cockpitul se pavoazeaza cu lesuri de tauni invinsi, dar altii si altii le iau locul in batalie ! De unde ies astia dom’le ?!?!? Gura canalului se largeste, marea apare splendid in fata noastra, primele rafale de vant scutura arborada, iar noi ducem batalia umanitatii impotriva taunilor. Si ce tauni barosani ! De-aia care iau coltucul de paine in dinti si zboara cu el !!!
Ce sa mai spun… ne-au furat toata bucuria iesirii in Marea Neagra !
Cand velele se umfla de un vant zdravan, deja victoria umanitatii incepe sa triumfe, gratie papucilor si agilitatii noastre.
Cerul este acoperit partial de nori densi, dar deasupra noastra straluceste un soare estival . Vantul de travers dinspre tarm, ne asigura o viteza de croaziera de 12-15 km/h , pe o mare usor incretita, cu valuri lungi si domoale. Superb !
Timp de o ora-doua navigam frumos, cu un siaj ca de salupa, noi ne bucuram de imaginea marii rontaind fructe si sporovaind, la orizont se vede peninsula Sacalin .
Rafale scurte mai intrerup fluenta vantului de travers.
Norii se aglomereaza usor usor, si in scurt timp navigam sub o perdea plumburie, cu accente negre, prevestitoare de furtuna. Vantul creste puternic si ma duc cu gandul ca n-am aranjat linia de tertarola a randei.
Ei si cum lucrurile pe care nu le faci cand e cazul, le vei face in cele mai grele conditii, uite ca incepe furtuna, cu picaturi rare de ploaie care parca iti gauresc scafarlia, valuri , vant puternic…. O mare de gradul 4 pe scara Beaufort. Iar eu, clatinandu-ma pe roof, legand o saula subtirica si trecand-o prin scripeti, fauream o tertarolare pentru cockpit. Stiti vorba aceea : la barza chioara face Dumnezeu cuib .
Asa si eu, am terminat treaba in 10 minute, si acum tertarolam randa din cockpit, fara probleme. Exact la timp, fiindca deja cu jumatate de randa si un sfert de foc, mergea barca usor bandata, cu 12-14 km/h . (v-am povestit anterior de ce nu vorbesc in mile cum ar fi firesc, si voi o sa imi tolerati afrontul
). Mai mergem asa prêt de o ora si vremea incepe sa se potoleasca, punandu-se pe un vant bun-bunut, numai bun de ajuns la Gura Portitei. Dar stiti ca Marea Neagra e imprevizibila, nu vreau sa mai plictisesc asa ca va spun doar ca au inceput ploile , dupa care s-a pus pe o furtuna serioasa, , cu berbeci , valuri de 2m cu crestele spulberate de vant, ploaie torentiala, vizibilitate maximum 100m . Marea gradul 5 –Beufort. Strang velele, trimit si pe Cosmin in cabina, inchid totul si raman sa ma murez facand slalom cu barca printre crestele mai semete. Frigul imi intra pana la oase, dar adrenalina anihileaza senzatiile. Sunt spalat din crestet pana-n talpi de valuri spreiate din prova, instantaneu curatate de ploaia torentiala. Ochelarii au facut o treaba excelenta, la fel si impermeabilul cu gluga si maneci stranse la incheietura.
Inauntru, in acest timp, Tania si Maria dormeau. Furtuna dureaza cam doua ore, si incepe sa se potoleasca , cu ploaie cu tot. Cosmin filmeaza finalul, din cabina.
Raman valurile, intr-o hula usor deranjanta, cu care lupt din timona. Il pun pe Cosmin la timona si eu, razbit de foame, mananc pe genuchi ca un santierist, in ciuda hulei- inamicul stomacului
. Chart plotterul ne scoate excelent, pe o directie data de mine, la ochi . Mentionez ca e prima data cand folosesc acest chart plotter, cipul implementat in el contine harta detaliata a Angliei, Scotiei si tarmului frantuzesc limitrof, asa ca nu mi-am batut capul sa il testez atat timp cat n-am cumparat un cip cu Marea Neagra. Dar observ cu uimire ca si asa, avem tarmul romanesc cu toate farurile, inaltimi de far, tip de lumina si durate secventiale, ceva cote de nivel , etc…. Bravos nene, si am asteptat furtuna asta ca sa il butonez !
Cand ma apropii de Gura Portitei, realizez ca fasia de tarm abia vizibila, arata la fel pe tot orizontul. Cum gasesc eu refugiul ?!? Telefonul are semnal, il sun pe Adi Nita, care a batut zona asta cu velierul, de s-a plictisit.
Iar Adi imi spune ceea ce si vad : ca n-am cum sa recunosc locul , trebuie sa merg cat mai aproape de tarm sa pot gasi. Dar imi da imediat coordonatele GPS. Multumesc, Adi !
Pun coordonatele si gasim locul imediat. Ca o curiozitate a aproximarii, va spun ca la 50m de stabilopozii Gurii Portitei, chart plotterul ma anunta ca trecem prin punctul WPO selectat de mine initial, ca destinatie
.Aici se intampla o faza de film !
Tabloul e urmatorul : o plaja linistita, o mare fara valuri si 4 doamne in sezlonguri aspirand aerosoli, cu fata catre larg. Un tarm intre lume si rai .
Deodata apare de dupa stabilopozi un barcaz, cu un barbos la timona, ud pana in chiloti, cu hanorac si gluga, ochelari, hahaind vesel, duce barca pana in buza malului unde opreste brusc cu marsarier si striga : Cosmin !!!! Ancora !!!!
Iar aratarea din prova arunca o ancora barosana cu un lant cat toate zilele, direct pe nisipul plajei . Zzzoorrrn !!!
-Fetelor !!! Sus ca pierdem ziua de plaja !
Dupa care, dupa un salt de broscoi, ating plaja, fac cativa pasi catre doamnele uimite, despachetandu-ma din hanorac, trening si cele doua glugi, dau ochelarii la o parte si le zambesc sagalnic : doamnelor, e ceva civilizat, deschis publicului si primitor, in locul asta ?
Sigur ca este, e restaurantul din spate.
Ma intorc, iau fetele in brate, le debarc pe plaja, Maria are cosuletul ei cu leagan de care nu ne despartim. Suntem o familie nebuna, radem, topaim si glumim, doamnele ne privesc din fotolii, ca la TV.
Facem poze si plecam la restaurant ca Tania are pofte
. Peste, neaparat ! E frumos in campus, pana ne vin ciorbele si saramurile, ne acomodam cu locul, vorbim acasa, ma mai zvant nitel, mancam si ne ducem inapoi pe plaja.
Apa e minunata, cristalina, fundul e nisipos, Tania, Cosmin si Maria se mai zbenguie putin pe plaja, dar eu ma retrag sa aranjez barca si lucrurile vraiste de dupa furtuna. In plus de asta suntem in patria tantarilor si eu sunt grijuliu
. Ii strig pe purcei la cotet exact la timp sa pun voalul de mireasa , dupa care cohorte de tantari gasesc barca si incep sa-si faca draci ca nu ne pot ajunge
. O croaziera pe Dunare, prin delta ei si pe mare, fara o ciupitura de tantar…e o performanta a prevederii si a voalului de mireasa !!!
Dormim frumos ancorati cu prova in tarm si cu pupa catre larg, din cauza locului infim de ancorare. Protectie nu prea exista in golfuletul asta creat din 3 mici aglomerari de stabilopozi de cate 10-12m , cu un spatiu foarte mic intre ei. Bine ca bate vant dinspre tarm.
La miezul noptii ies pe punte sa pun capat vacarmului starnit odata cu vantul puternic (scartait de parame, pocnet de funga in catarg, un vibrat ca de vuvuzele al unor chingi de punte ) .
Apoi dormim si visam frumos
.*****************************
Mentiuni pe marginea povestirii:
Am avut un echipaj de exceptie !
Am gasit o filmare facuta pe la sfarsitul furtunii, cand inaintam greu, la motor, evitand valurile. Si am vazut cum Tania, in somn, e ridicata de pe pat in caderea barcii de pe un val. Se trezeste si se ridica la timp sa-l vada pe Cosmin care se loveste de stalpul de inox de sub catarg, dezechilibrat de urmatorul val
. Si asta dupa ce a trecut partea cea mai grea a furtunii.
Nimeni nu s-a plans, nimeni nu s-a panicat.
Ultima editare:
Un om deosebit, familie deosebita si sunt sigur ca ... va urma !
Florio
Member
De admirat Catalin, care organizeaza anual aceasta regata si care gaseste resursa si anul acesta, cand peste o luna va deveni tata . Initial a spus ca va organiza pentru noi, dar nu va putea participa din acest motiv bine intemeiat. Insa toti participantii au sustinut unanim sa se mute evenimentul mai devreme, pentru a-l avea si pe Catalin alaturi.
Ii doresc acum ca toate lucrurile sa mearga excelent, si Emilia sa treaca usor prin minunea aducerii pe lume a fetitei care va intregi familia !
. Initial a spus ca va organiza pentru noi, dar nu va putea participa din acest motiv bine intemeiat. Insa toti participantii au sustinut unanim sa se mute evenimentul mai devreme, pentru a-l avea si pe Catalin alaturi. Ii doresc acum ca toate lucrurile sa mearga excelent, si Emilia sa treaca usor prin minunea aducerii pe lume a fetitei care va intregi familia !
Florio
Member
Sper ca reusesc sa pun un filmulet mulcom de sailing costier, aici.
YouTube - Sailing costier Marea neagra.MOV
La timona-Cosmin;
La soare in latul cockpit-ului- Tania;
La somn in cabina-Maria
YouTube - Sailing costier Marea neagra.MOV
La timona-Cosmin;
La soare in latul cockpit-ului- Tania;
La somn in cabina-Maria
Smokey
Mic barcaholic
Ma inscriu si eu la grupul de nemancati carora li se raceste mancarea in gura ...
Dupa croaziera asta asteptam lansarea cartii, a filmului artistic, a filmului documentar pt cunoscatori si a manualului de navigatie cu vele pe Dunare :skip: ... plus manualul tinerei mamici navigatoare
Dupa croaziera asta asteptam lansarea cartii, a filmului artistic, a filmului documentar pt cunoscatori si a manualului de navigatie cu vele pe Dunare :skip: ... plus manualul tinerei mamici navigatoare
eu am terminat de citit,vizionat si culmea..si de mancat.. Florio. SA AI VANT BUN... UIMESTE-NE IN CONTINUARE..
si sa te bucuri de tot.. te invidiez si cred ca nu sunt singuru.. multi viseaza sa iasa in asa aventura cu familia impreuna..tu ai mare curaj si sotia are mare incredere in tine. ca te pui asa la drum cu prunc mic.
sa va dea D-zeu sanatate si vreme buna si sa va fereasca de ce-i rau.
si sa te bucuri de tot.. te invidiez si cred ca nu sunt singuru.. multi viseaza sa iasa in asa aventura cu familia impreuna..tu ai mare curaj si sotia are mare incredere in tine. ca te pui asa la drum cu prunc mic.
sa va dea D-zeu sanatate si vreme buna si sa va fereasca de ce-i rau.
Florio
Member
Multumesc tuturor . Am incarcat cateva filmulete si am sa incerc sa le atasez in punctele unde se potrivesc cronologic, cu functia de modificare a postarilor.
Ati bagat de seama cu siguranta cate greseli de redactare am facut, din graba cu care au fost scrise mesajele. Poate mai repar dintre ele
. Am incarcat cateva filmulete si am sa incerc sa le atasez in punctele unde se potrivesc cronologic, cu functia de modificare a postarilor.Ati bagat de seama cu siguranta cate greseli de redactare am facut, din graba cu care au fost scrise mesajele. Poate mai repar dintre ele