Lacul Siriu - Maneciu

este un loc de dat barca la apa. mergand pe sosea spre coada lacului, este un panou cu reclama la pensiunea Izvorul Bucuriei (apare in google maps sau earth). inainte de pensiune se vede un drum inchis cu o bariera (iar bariere...). drumul nu ar trebui sa fie inchis (parca stiu ca asa zice legea, chiar daca e pe proprietate privata), dar cum proprietarul pensiunii are pastravarie...
vorbiti la pensiune sa va permita accesul pe drum (va da cheia de la bariera) - eventual platiti o zi de campare (30RON), asa am procedat noi. coborati cu masina, lasati ambarcatiunea si aduceti masina inapoi in parcarea pensiunii. daca va cazati acolo, nu sunt probleme.
 
citez din regulamentul de ordine interioara al pensiunii Izvorul Bucuriei:
"*interzis accesul cu orice fel de ambarcatiuni pe suprafata lacului cu exceptia celor autorizate de noi sau Directia Apelor;"

probabil ca cel mai intelept ar fi de dat un telefon inainte, pentru a evita surprizele... tel : 0724320042
 
Duceti-va linistiti,nu va intreaba nimeni nimic.eu de 4 ani ma duc acolo si nu ma intrebat nimeni,niciodata nimic.
 
Sunt mai multe locuri de acces la apa.In capatul din amonte am trecut cu masina pe o punte suspendata.Noroc ca i-am vazut pe altii ca altfel nu m-as fi incumetat.Senzatia e aproape de extrem.Pacat ca in week end e populata zona cu manelisti,dar asta-i o problema minora ,oricum noi suntem in miscare.
Asta e puntea:
LaBuzau020.jpg

Cat despre plimbatul pe lac, nicio restrictie, cel putin pentru barcile cu vasle.
Din pacate nu am poze cu mine in barca pe lac, insa iata una cu izvorul din mijlocul lacului, fotografie facuta, fireste, din barca:
LaBuzau041.jpg

...si daca tot ajungeti la Siriu, e pacat sa nu urcati pana la Lacul Vulturilor:
LaBuzau095.jpg
 
Ultima editare:
Lacul Siriu, pe ploaie

cover-568x467.jpg

Implicațiile pandemiei ne-au tăiat cheful de a pleca prin lumea largă, așa că pentru concediul de vară am ales să rămânem în țară. După un iulie torid visam la răcoarea unui lac de munte și ca să hrănim și exploratorul din noi am plecat spre Siriu.

După ce ani la rând, în drum spre mare, am admirat Siriul de la înălțimea parapetului șoselei naționale, a venit vremea să îl explorăm cu caiacele

Am ales ca loc de lansare Izvorul Bucuriei, unde am sosit la vremea prânzului pe o vreme caldă, cu soare plin. Intenționam să facem bivuac pe cealaltă parte a lacului, în golful alintat de localnici Siriaș, dar nu bine ce ne-am deșertat bagajele s-a pornit din senin o ploaie de vară cu picături mari și calde. Atâta bai! Am acoperit rucsacurile cu vestele de salvare și după câteva minute de lock down am reluat îmbarcarea.

P7306041.jpg

Nu există două lacuri la fel și Siriul are farmecul său. După ploița rapidă pădurile respirau vălătuci albi, iar apa se liniștise. Am ieșit în liniște în albia principală a Siriului, admirând în spate stânca proeminentă a Teherăului.

P7306072.jpg

Particularitatea pregnantă a Siriului mi s-a părut a fi brăul aproape continuu de mesteceni de la malul apei. Deși pădurea de pe versanți e de fag, trunchiurile ce se oglindesc în luciul apei sunt de un alb surprinzător. Copacii de pe mal sunt adeseori uscați, trunchiurile lor rămase fără coroană fiind asemănătoare unor uriașe bețe de chibrit picate haotic din cer.

P7306106.jpg

Câtă vreme ne-am minunat de peisajul inedit, dragonii albi ai pădurilor s-au ridicat din nou în văzduh sub formă de nori, atacând cu o nouă rafală de ploaie.

P7306062.jpg

Din nou ploaie caldă, tropicală. Spre baraj orizontul e total închis, dar soarele din spate irizează în masa lacului transformând apa în jad.

P7306063.jpg

Vâslim molcom spre Siriaș. Dezlănțuirea naturii are de astă dată un calm liniștitor. Plouă musonic, așezat, cu picături mari și calde.

P7306080.jpg

Până la Siriaș sunt câțiva kilometri și ploaia se termină la fel de brusc pe cum a și început. Pădurea respiră din nou dragoni și liniștea e tulburată doar de fâșâitul padelelor.

P7306121.jpg

Căutăm un loc de tabără. Acolo unde pădurea se retrage, locurile înierbate sunt îmbietoare. Hotărâm să explorăm Siriașul până în fundul golfului, spre nerăbdarea Marei (câinele nostru alb) ce abia așteaptă să iasă din barcă.

P7306117.jpg

Siriașul e lung. Trece aproape o oră până ajungem la coada lui. Am ochit vreo două locuri de tabără, doar că acum, după ploaie, malurile sunt noroioase.


La naiba! Cerul s-a înnegrit brusc și s-a pornit din nou ploaia. De data asta potopul are nerv și picăturile mușcă din suprafața lacului împroșcând cu stropi.

P7306126.jpg

Totul e fleașcă. Apa ni se scurge pe cap și ne intră în ochi, iar rucsacurile, ei bine, se bălăcesc și ele în balta de pe fundul bărcii. Cerul s-a umplut de nori pe întreaga suprafață și ploaia ce începuse ca o joacă tinde să se înstăpânească definitiv. Nu mai există nici-un centimetru pătrat uscat și nu se știe când se va opri ploaia așa că renunțăm la bivuac și întoarcem provele spre Izvorul Bucuriei.

P7306144.jpg

Odată decizia luată, nu ne mai rămâne decât să ne bucurăm mai departe de ploaie. Chiar dacă picăturile sunt parcă mai reci, atâta timp cât vâslim ne e bine.

P7306160.jpg


P7306166.jpg


P7306155.jpg

În fața celui ce nu mai are nimic de pierdut se deschid cele mai mari oportunități, așa că la mal abandonăm bărcile și ne oferim șansa unei băi… cu haine!

P7306179.jpg

Să se bucure și hainele!​

Facem inventarul doar pentru a fi siguri că nu a mai rămas nimic uscat. Ca să avem cu ce înnopta am avea nevoie cel puțin de două ore de soare puternic, ceea ce e clar că nu se va întâmpla, așa că ne retragem momentan, dar revenim două zile mai târziu pentru bivuacul plănuit, de data asta pe soare și timp frumos.

P8026348.jpg


P8026352.jpg


P8026387.jpg


P8016336.jpg


P8016271.jpg


P8016271.jpg


P8026400.jpg
 

Back
Sus