O poveste frumoasa
Tot cautand sa strang informatii despre navigatia pe Razelm, am dat de povestea din linkul de mai jos.
Daca cineva, sau chiar autorul (D-nul Andrei Pandele), stie ceva, ar fi minunat sa ne impartaseasca aici.
Blog Andrei Pandele ģ Personnal ģ Sailing through the delta and Black sea 1972
Frumosi nebuni, fantastica lectura, m-a rascolit de-a dreptul, Delta si cabotajul litoralului romanesc fiind primele mele vise, neimplinite inca.
Ce iute trece timpul, eram prin clasa a V-a in '72. Abia 2-3 ani mai tarziu, m-am intalnit cu Kon-Tiki al lui Heyerdahl,moment cand mi-am inceput cariera de barcaholic impreuna cu doi prieteni, facand o pluta din placi de polistiren luate de pe un santier si explorand o balta de vreo 200 de metri patrati.
de necrezut,
sorine numai tu puteai sa nimeresti asa poveste
frumoasa cu totul
LE: eu m-am asigurat ca nu imi infig derivorul in namol, ca uichenderu e uichender ce mama dreaq
LE 2: o fi posibil ca arhitectii sa se stie intre ei?
"Fii tu insuti schimbarea pe care vrei s-o vezi in lume"
nu-i rea ideia,omul trebuie cautat si descusut,bravo lui!
Pe langa poveste pe mine m-au fascinat fotografiile (au 40 de ani) ... ca de altfel majoritatea fotografiilor domnului Pandele
călătorului îi stă bine cu drumul
Daca la mine te gandeai, nu ... nu il cunosc pe dl. Andrei Pandele, diferenta de varsta intre noi este consistenta .Originally Posted by bogdanbuciu
Dar puncte comune sunt, atat timp cat am fost animati de pasiunea pentru vele si am fost chemati de aceeasi Dunare si aceeasi mare
Ce simplu, frumos si aventuros, citatul :
""Flāmând ca un lup, am înfulecat o stiuculitā rece, saramura. Ne-am culcat în barcā, acoperiti de vela mare, pusā peste ghiu.""
E ceea ce simt si eu, mereu, cand plec pe apa. Insufletirea data de aventura, lasa in urma fiinta fizica, nevoile si comoditatile ei. Chiar si foamea e negata de organism, pana in ultima clipa, cand are un moment de repaus. Iar in racoarea noptii, acoperirea simpla a unei vele e suficienta .
Moartea lui Serban mi-a stricat putin chakra.Mi-as fi dorit sa ne poata povesti, aici, aventurile sale si cum a simtit el, atunci, prin ochii unui pusti de 16 ani, frumoasa aventura descrisa de Dl. Andrei.
Intr-adevar, o poveste foarte frumoasa!...
Olandezul lor este FD-ul... hehehe, Era un club (Stiinta) care avea FD-uri pe lacul Siutghiol in Constanta. Am mers o singura data cu un FD acolo, ca pasager, si mi s-a parut vis. Era si o alta ambarcatiune putin mai mica"znaip?" sau ceva in genul asta, cu care am apucat sa ma dau si eu la Casa Pionerilor, dar velele erau panza mai ieftina, nu dacron. Se vorbea despre dacron cu aceeasi reverenta cu care se vorbea despre masinile de curse sau calatoriile pe luna..
DoiNomazi aka "Seasick & Grumpy", aflati intr-o perpetua TraveloTherapie
Extraordinara poveste ! Multumim Impaiatului (sau Domnului Impaiat :-)) !
Extraordinara barca si frumoasa nebunia celor doi.
Pustietatea aceea foarte vag civilizata este probabil pierduta pentru totdeauna. Ma refer la trecerea prin canalul 5, "... suntem antrenati la vale de un curent puternic spre sud. Trecem prin fata unei cherhanale ; aflām cā suntem pe canalul 5." si la iesirea in mare " Totul este pustiu, nici vegetatie, nici clādiri, nici oameni. Doar pāsāri care tipā strident. Pentru noi Periboina este tārmul de la capātul pāmântului. Limba de nisip care separā lacul de mare este ruptā de valuri pe o portiune de 8 metri." O atmosfera extraordinara.
Foarte frumoase si pasajele in care lipovenii se mira de performantele FD -ului. In zilele noastre cred ca se mai gasesc foarte putini pescari din delta care sa admire performantele unei barci cu vele. Acum, daca n -ai motor nu existi sau esti considerat cam sarit de pe fix.
Multumesc inca o data.
Răspunde cu citat
Bookmarks