Fara acte

Salutare,

Revin cu o intrebare.
Am iesit cu motorul meu la o testare pe mare si am observat
ca nu functioneaza in parametrii, asa ca m-am dus cu el la reparat. JUST :D
Tipul mi-a zis ca ar fi furat, dupa semnalmente - adica pe unul din bratele
care motorul se prinde de barca ar fi fost o placuta pe care era trecuta
seria motorului, aceasta fiind indepartata. Si ca din aceasta cauza el ar fi furat.

Eu l-am cumparat fara acte. Intrebarea mea este daca cineva
cunoaste legislatia si daca exista posibilitatea ca eu sa pot trece acele motor
pe numele meu sa pot umbla linistit cu el.
 
Aceasi problema am si eu, am cumparat un motor sh de la cineva si nu avea acte le el, exista vro posibilitate sa-mi fac acte pe el ca sa nu am vro problema?
 
Salutare,

Revin cu o intrebare.
Am iesit cu motorul meu la o testare pe mare si am observat
ca nu functioneaza in parametrii, asa ca m-am dus cu el la reparat. JUST :D
Tipul mi-a zis ca ar fi furat, dupa semnalmente - adica pe unul din bratele
care motorul se prinde de barca ar fi fost o placuta pe care era trecuta
seria motorului, aceasta fiind indepartata. Si ca din aceasta cauza el ar fi furat.

Eu l-am cumparat fara acte. Intrebarea mea este daca cineva
cunoaste legislatia si daca exista posibilitatea ca eu sa pot trece acele motor
pe numele meu sa pot umbla linistit cu el.

In principiu, daca un motor a fost furat si revandut, chiar daca esti cumparator de buna credinta, nu poti "umbla linistit cu el".
Legal vorbind, bunul va fi returnat celui pagubit, infractorul va fi judecat in baza faptelor lui iar cumparatorul de buna credinta va trebui sa se indrepte impotriva celui care l-a pagubit, pentru a-si recupera prejudiciul (adica impotriva infractorului) .
Aceste cazuri sunt unele dintre cele mai neplacute, fiindca e in general imposibil sa-ti mai recuperezi ceva de la un nene care fura ca sa traiasca. Fiindca el nu are mai nimic si-l mai si asteapta niste ani de detentie.
De aceea e bine ca la achizitia unui bun second-hand, sa se aiba in vedere aspectul asta.
Si in special la motoarele de barci, despre care se cam stie ca se fura.

P.S>
Un aspect important in asemenea cazuri este sa poti dovedi ca esti cumparator de buna credinta, pentru ca primul risc este sa fii considerat infractor, daca motorul s-a gasit in posesia ta.
Care va sa zica...multa atentie !
 
Mulţumesc de încredere.
Nu o să reiau ce am mai scris pe aici, ci o să vă citez dispoziţiile din Codul civil în vigoare de la 1 octombrie 2011:
Art. 935. - Oricine se află la un moment dat în posesia unui bun mobil este prezumat că are un titlu de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunului.
Art. 936. - Cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, posesia de bună-credinţă a bunului mobil asigură opozabilitatea faţă de terţi a actelor juridice constitutive sau translative de drepturi reale.
Art. 937. - (1) Persoana care, cu bună-credinţă, încheie cu un neproprietar un act translativ de proprietate cu titlu oneros având ca obiect un bun mobil devine proprietarul acelui bun din momentul luării sale în posesie efectivă.
(2) Cu toate acestea, bunul pierdut sau furat poate fi revendicat de la posesorul de bună-credinţă, dacă acţiunea este intentată, sub sancţiunea decăderii, în termen de 3 ani de la data la care proprietarul a pierdut stăpânirea materială a bunului.
(3) Dacă bunul pierdut sau furat a fost cumpărat dintr-un loc ori de la o persoană care vinde în mod obişnuit bunuri de acelaşi fel ori dacă a fost adjudecat la o licitaţie publică, iar acţiunea în revendicare a fost introdusă înăuntrul termenului de 3 ani, posesorul de bună-credinţă poate reţine bunul până la indemnizarea sa integrală pentru preţul plătit vânzătorului.
(4) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică bunurilor mobile care sunt accesorii unui imobil.
(5) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi în legătură cu dobândirea dreptului de uzufruct şi a dreptului de uz asupra unui bun mobil.
Art. 938. - (1) Este de bună-credinţă posesorul care nu cunoştea şi nici nu trebuia, după împrejurări, să cunoască lipsa calităţii de proprietar a înstrăinătorului.
(2) Buna-credinţă trebuie să existe la data intrării în posesia efectivă a bunului.
 
Ultima editare:
Lipan e cel mai in masura sa acorde sfaturi in domeniu, mai mult decat atat e cel mai in masura sa stie si cum se aplica in practica judecatoreasca :) .

Deci Nicu, spune-ne aplicat pe cazul colegului nostru: cum se procedeaza daca motorul lui ar fi declarat furat si s-ar gasi asupra lui, si daca trebuie sa isi demonstreze buna credinta.
 
Eu n-am avut speţe din astea şi oricum nu lucrez în penal. Dar... atenţie la o nuanţă: cine vinde în mod obişnuit motoare de barcă nu poate fi decât comerciant cu factură. Nu poţi spune că l-ai luat dintr-o curte unde un nene făcea afaceri la negru, aşadar ai văzut cu ochii tăi evaziunea şi în general încălcarea legii, şi să pretinzi protecţia aceleiaşi legi. Iar licitaţia publică de asemenea presupune acte (proces-verbal, factura daca e cazul etc).
 
Deci Nicu, spune-ne aplicat pe cazul colegului nostru: cum se procedeaza daca motorul lui ar fi declarat furat si s-ar gasi asupra lui, si daca trebuie sa isi demonstreze buna credinta.

Sper să fie ultima oară când mai scriu despre aşa ceva, pe aici:

În primul rând, buna credinţă se prezumă, deci colegul nostru nu va trebui să demonstreze că a fost de bună credinţă atunci când a cumpărat motorul de la hoţ sau găsitor, sau de la unul care a cumpărat la rândul lui de la un hoţ sau găsitor.
Cade în sarcina adevăratului proprietar, ce va trebui să dovedească această calitate, cu înscrisuri relevante, nu cu martori, să demonstreze că actualul posesor, respectiv colegul nostru, a fost de rea credinţă atunci când a cumpărat motorul, adică al nostru coleg a ştiut că motorul este furat sau găsit şi, în consecinţă, cel care i l-a vândut nu este adevăratul proprietar.
Până se face atât proba adevăratului proprietar cât şi a relei credinţă colegul nostru nu trebuie să demonstreze nimic, legea spune că atât timp cât motorul este la el, la colegul nostru, el este adevăratul proprietar (art. 935).

1. Cazul cumpărării motorului pierdut sau furat care NU a fost cumpărat dintr-un loc ori de la o persoană care vinde în mod obişnuit motoare sau care nu a fost adjudecat la o licitaţie publică.
Aici dacă adevăratul proprietar vine, de unul singur la colegul nostru sau chiar însoţit de poliţist, şi îi cere motorul arătându-i înscrisuri în acest sens, nu trebuie să-i predea de bună voie motorul (art. 937 alin. 2), ci trebuie să promoveze, în trei ani de la furt sau pierdere, o acţiune în revendicare care presupune plata unei taxe judiciare de timbru (cam 10% din valoarea motorului), eventual un onorariu de avocat, timp pierdut, dovada datei furtului sau pierderii.
Dacă se face dovada calităţii de proprietar colegul nostru pierde motorul, plăteşte cheltuieli de judecată şi rămâne şi fără banii daţi pe motor.
Pentru a se evita pierderi mai mari decât valoarea motorului, poate ar fi mai potrivit dacă totul s-ar rezolva amiabil, când vine adevăratul proprietar şi prezintă dovezi credibile că este adevăratul proprietar, colegul nostru să-i dea motorul şi să-i ceară banii pe care i-a plătit de la cel care l-a cumpărat, dacă îl mai găseşte. De aceea, o chitanţă de mână când cumperi un motor fără acte, te poate scăpa, un pic, de neplăceri.
E clar că dacă acţiunea se promovează peste termenul de trei ani adevăratul proprietar va pierde acţiunea în revendicare, ca urmare a trecerii acestui termen.

2. Cazul cumpărării motorului pierdut sau furat care a fost cumpărat dintr-un loc ori de la o persoană care vinde în mod obişnuit bunuri de acelaşi fel sau care a fost adjudecat la o licitaţie publică.

2.1. Semnificaţia noţiunii de „loc unde se vând în mod obişnuit bunuri de acelaşi fel”.
Deşi nu am mai văzut de mulţi ani, nu cunosc regimul actual al unei consignaţii, adică ce formalităţi ar trebui întocmite la depunerea, de către un hoţ sau găsitor, a unui motor în consignaţie spre vânzare şi cu ocazia vânzării lui către colegul nostru. Însă aş asimila un magazin care vinde în regim de consignaţie motoare şi accesorii de bărci unui loc în care se vinde în mod obişnuit asemenea bunuri (art. 937, alin. 3).
Scriind aceste rânduri mi-am pus problema dacă un site specializat de bărci, accesorii de bărci, motoare de bărci, unde, deşi puţin probabil dar nu exclus, este anunţat spre vânzare un motor furat sau găsit, ar putea fi asimilat unui „loc unde se vând în mod obişnuit bunuri de acelaşi fel”. În opinia mea l-aş asimila unui asemenea loc pentru că impactul unui magazin de consignaţie, obişnuit, este mult mai mic decât impactul unui site specializat de bărci. În mod ideal, un site specializat poate fi vizitat, la un moment dat, de un număr mult mai mare de persoane interesate, decât un magazin obişnuit.
În aceiaşi categorie aş înscrie şi noţiunea de „talcioc”, târg de vechituri, deschis publicului, în care are acces oricine.

2.2. Semnificaţia noţiunii de „persoană care vinde în mod obişnuit bunuri de acelaşi fel”.
În acelaşi sens, al celor arătate la discuţia despre site-ul specializat, aş vedea şi discuţia referitoare la o persoană care vinde în mod obişnuit bunuri de acelaşi fel. Adică un hoţ sau găsitor vinde un motor cuiva care în mod obişnuit vinde bărci, accesorii, motoare noi şi second hand, pe un site specializat. Mai mult, am văzut pe OLX că sunt oameni care vând în mod curent, având multe postări, diverse scule electrice sau maşini de cusut şi accesorii pentru acestea. Adică sunt persoane care vând, pe site-uri nespecializate, bunuri care fac parte din aceiaşi categorie, cum este cazul nostru, bărci, accesorii de bărci, motoare de bărci. Cu alte cuvinte persoanele care vând în mod obişnuit bunuri de acelaşi fel, pot vinde atât pe site-uri specializate (probarca, spre exemplu) dar şi pe site-uri nespecializate (OLX).
Or, persoanele care fac acest gen de activitate le-aş încadra în categoria de persoane care „vând în mod obişnuit bunuri de acelaşi fel”.

2.3. Semnificaţia noţiunii de „adjudecat la o licitaţie publică”.
Nu poate fi exclusă posibilitatea ca un găsitor, sau chiar hoţ, să fie executat silit de către un executor judecătoresc, spre exemplu pentru executarea unei hotărâri civile, pretenţii, sau penale, prejudiciu cauzat într-un accident auto sau chiar furt.
Or, un executor poate găsi în patrimoniul găsitorului sau hoţului :)o), pe lângă multe alte bunuri mobile, şi un motor de barcă. Am rezerve că executorul judecătoresc îl va întreba pe hoţ sau găsitor de acte de proprietate. De ce? Din cauza art. 935 citat mai sus, adică dacă motorul se află în locul unde găsitorul sau hoţul domiciliază sau stă chiar cu chirie, îl prezumă ca fiind proprietarul acelui motor.
Motorul va fi adjudecat la o licitaţie publică anunţată în condiţiile Codului de procedură civilă, de colegul nostru, procesul verbal de adjudecare, citez din memorie, constituind titlul lui de proprietate asupra motorului.

2.4. În situaţiile prevăzute de art. 937 alin. 3 Cod civil, colegul nostru are o situaţie mai bună. Mult mai bună.
Adică în cazul unui proces adevăratul proprietar trebuie să demonstreze că motorul este al lui şi, în plus faţă de prima situaţie, când nu trebuia să o facă, trebuie să demonstreze că al nostru coleg este de rea credinţă, adică el ar fi ştiut că motorul, cumpărat în condiţiile art. 937 alin. 3 – adică în consignaţie, talcioc, pe un site, etc. - , este furat sau găsit, o dovadă destul de greu de făcut, dar nu imposibilă.
Dacă adevăratul proprietar dovedeşte cele arătate, colegul nostru pierde tot - motorul, banii daţi pe el, plăteşte cheltuielile de judecată. Ca şi atunci când nu l-ar fi cumpărat în condiţiile art. 937 alin. 3.
Dacă adevăratul proprietar dovedeşte că este proprietarul motorului dar nu poate dovedi reaua credinţă a colegului nostru atunci adevăratul proprietar va câştiga motorul, în proces, dar va trebui să plătească colegului nostru banii daţi pe motor de acesta hoţului sau găsitorului. Am rezerve că adevăratul proprietar va mai da banii plătiţi de colegul nostru hoţului sau găsitorului. Ar însemna să-l cumpere de două ori.
Colegul nostru se bucură, în temeiul art. 937 alin. 3, de un drept de retenţie, adică până când adevăratul proprietar va plăti banii daţi de colegul nostru pe motor, acesta poate ţine motorul, până când adevăratul proprietar îi plăteşte suma respectivă, şi îl poate folosi în Delta Dunării, sau în Grecia spre exemplu.
Fireşte în cadrul procesului colegul nostru trebuie să îndeplinească, la anumite termene, o serie de acte, dar legat de acestea, cu altă ocazie.
 
Ultima editare:
Multumim Nicule pentru explicatii!

Cum s-ar zice mare grija la ce aveti, ce-i furat e bun furat, greu de recuperat. In caz de cumparati nu trebuie sa va faceti mari griji, un act de mana si gata.
 
Una peste alta, nu cumparati lucruri furate, nu incurajati furtul! Nu cumparati, macar ca pretul vi se pare extrem de atractiv, daca aveti orice umbra de indoiala asupra provenientei. Daca nu exista acte de provenienta, luati de la vanzatori credibili. Faceti pe cat posibil acte de vanzare-cumparare. Ocazii mai exista, pomeni nu exista in comert. Bucuria voastra la un moment dat poate fi foarte probabil necazul altcuiva. Si roata se intoarce.
 
Multumesc Nicu, pentru documentarea "ca la carte" :) .

Opiniile mele raman in limitele trasate mai sus si de colegul Divertis. Pe cat se poate sa descurajam furtul, oricat de tentante ar fi preturile de revanzare.
Evident ca n-ai cum sa stii cu siguranta ca un motor e furat... la un motor vechi. Dar se poate banui, la unul relativ nou, la care vanzatorul nu are acte de provenienta, sau prezinta comenzi taiate ori alte urme mai "contondente".

In afara de aceasta mie mi-ar fi teama de cazul pe care l-am avut in vedere initial: fostul proprietar are motorul reclamat ca fiind furat, hotul este dovedit si recunoaste ca ti l-a vandut. Aici esti pe teren subtire si in functie de relatia pe care ai avut-o cu persoana, un procuror te poate acuza intr-un rechizitoriu, daca are banuieli.
Ca nu vei fi condamnat, ca te vei putea apara, astea sunt lucruri care nu te feresc de neplaceri.
Parerea mea se bazeaza pe faptul ca justitia nu a putut garanta niciodata ca un nevinovat nu poate fi condamnat din eroare. Iar realitatea a aratat ca "shit happens"; exista multe cazuri de nevinovati care au fost condamnati.
Doar fiindca au fost intr-o conjunctura nefavorabila ori interpretabila.

Care va sa zica, documente la achizitie :) !
 
Rezulta. dupa cum a aratat Lipan, ca peste doi ani (caci ai spus ca ai iesit la o testare pe mare...banuiesc ca in 2015) te vei putea bucura nestingherit de motorul cumparat.
 
Sper să fie ultima oară când mai scriu despre aşa ceva, pe aici:

În primul rând, buna credinţă se prezumă, deci colegul nostru nu va trebui să demonstreze că a fost de bună credinţă atunci când a cumpărat motorul de la hoţ sau găsitor, sau de la unul care a cumpărat la rândul lui de la un hoţ sau găsitor.
Cade în sarcina adevăratului proprietar, ce va trebui să dovedească această calitate, cu înscrisuri relevante, nu cu martori, să demonstreze că actualul posesor, respectiv colegul nostru, a fost de rea credinţă atunci când a cumpărat motorul, adică al nostru coleg a ştiut că motorul este furat sau găsit şi, în consecinţă, cel care i l-a vândut nu este adevăratul proprietar.
Până se face atât proba adevăratului proprietar cât şi a relei credinţă colegul nostru nu trebuie să demonstreze nimic, legea spune că atât timp cât motorul este la el, la colegul nostru, el este adevăratul proprietar (art. 935).

1. Cazul cumpărării motorului pierdut sau furat care NU a fost cumpărat dintr-un loc ori de la o persoană care vinde în mod obişnuit motoare sau care nu a fost adjudecat la o licitaţie publică.
Aici dacă adevăratul proprietar vine, de unul singur la colegul nostru sau chiar însoţit de poliţist, şi îi cere motorul arătându-i înscrisuri în acest sens, nu trebuie să-i predea de bună voie motorul (art. 937 alin. 2), ci trebuie să promoveze, în trei ani de la furt sau pierdere, o acţiune în revendicare care presupune plata unei taxe judiciare de timbru (cam 10% din valoarea motorului), eventual un onorariu de avocat, timp pierdut, dovada datei furtului sau pierderii.
Dacă se face dovada calităţii de proprietar colegul nostru pierde motorul, plăteşte cheltuieli de judecată şi rămâne şi fără banii daţi pe motor.
Pentru a se evita pierderi mai mari decât valoarea motorului, poate ar fi mai potrivit dacă totul s-ar rezolva amiabil, când vine adevăratul proprietar şi prezintă dovezi credibile că este adevăratul proprietar, colegul nostru să-i dea motorul şi să-i ceară banii pe care i-a plătit de la cel care l-a cumpărat, dacă îl mai găseşte. De aceea, o chitanţă de mână când cumperi un motor fără acte, te poate scăpa, un pic, de neplăceri.
E clar că dacă acţiunea se promovează peste termenul de trei ani adevăratul proprietar va pierde acţiunea în revendicare, ca urmare a trecerii acestui termen.

2. Cazul cumpărării motorului pierdut sau furat care a fost cumpărat dintr-un loc ori de la o persoană care vinde în mod obişnuit bunuri de acelaşi fel sau care a fost adjudecat la o licitaţie publică.

2.1. Semnificaţia noţiunii de „loc unde se vând în mod obişnuit bunuri de acelaşi fel”.
Deşi nu am mai văzut de mulţi ani, nu cunosc regimul actual al unei consignaţii, adică ce formalităţi ar trebui întocmite la depunerea, de către un hoţ sau găsitor, a unui motor în consignaţie spre vânzare şi cu ocazia vânzării lui către colegul nostru. Însă aş asimila un magazin care vinde în regim de consignaţie motoare şi accesorii de bărci unui loc în care se vinde în mod obişnuit asemenea bunuri (art. 937, alin. 3).
Scriind aceste rânduri mi-am pus problema dacă un site specializat de bărci, accesorii de bărci, motoare de bărci, unde, deşi puţin probabil dar nu exclus, este anunţat spre vânzare un motor furat sau găsit, ar putea fi asimilat unui „loc unde se vând în mod obişnuit bunuri de acelaşi fel”. În opinia mea l-aş asimila unui asemenea loc pentru că impactul unui magazin de consignaţie, obişnuit, este mult mai mic decât impactul unui site specializat de bărci. În mod ideal, un site specializat poate fi vizitat, la un moment dat, de un număr mult mai mare de persoane interesate, decât un magazin obişnuit.
În aceiaşi categorie aş înscrie şi noţiunea de „talcioc”, târg de vechituri, deschis publicului, în care are acces oricine.

2.2. Semnificaţia noţiunii de „persoană care vinde în mod obişnuit bunuri de acelaşi fel”.
În acelaşi sens, al celor arătate la discuţia despre site-ul specializat, aş vedea şi discuţia referitoare la o persoană care vinde în mod obişnuit bunuri de acelaşi fel. Adică un hoţ sau găsitor vinde un motor cuiva care în mod obişnuit vinde bărci, accesorii, motoare noi şi second hand, pe un site specializat. Mai mult, am văzut pe OLX că sunt oameni care vând în mod curent, având multe postări, diverse scule electrice sau maşini de cusut şi accesorii pentru acestea. Adică sunt persoane care vând, pe site-uri nespecializate, bunuri care fac parte din aceiaşi categorie, cum este cazul nostru, bărci, accesorii de bărci, motoare de bărci. Cu alte cuvinte persoanele care vând în mod obişnuit bunuri de acelaşi fel, pot vinde atât pe site-uri specializate (probarca, spre exemplu) dar şi pe site-uri nespecializate (OLX).
Or, persoanele care fac acest gen de activitate le-aş încadra în categoria de persoane care „vând în mod obişnuit bunuri de acelaşi fel”.

2.3. Semnificaţia noţiunii de „adjudecat la o licitaţie publică”.
Nu poate fi exclusă posibilitatea ca un găsitor, sau chiar hoţ, să fie executat silit de către un executor judecătoresc, spre exemplu pentru executarea unei hotărâri civile, pretenţii, sau penale, prejudiciu cauzat într-un accident auto sau chiar furt.
Or, un executor poate găsi în patrimoniul găsitorului sau hoţului :)o), pe lângă multe alte bunuri mobile, şi un motor de barcă. Am rezerve că executorul judecătoresc îl va întreba pe hoţ sau găsitor de acte de proprietate. De ce? Din cauza art. 935 citat mai sus, adică dacă motorul se află în locul unde găsitorul sau hoţul domiciliază sau stă chiar cu chirie, îl prezumă ca fiind proprietarul acelui motor.
Motorul va fi adjudecat la o licitaţie publică anunţată în condiţiile Codului de procedură civilă, de colegul nostru, procesul verbal de adjudecare, citez din memorie, constituind titlul lui de proprietate asupra motorului.

2.4. În situaţiile prevăzute de art. 937 alin. 3 Cod civil, colegul nostru are o situaţie mai bună. Mult mai bună.
Adică în cazul unui proces adevăratul proprietar trebuie să demonstreze că motorul este al lui şi, în plus faţă de prima situaţie, când nu trebuia să o facă, trebuie să demonstreze că al nostru coleg este de rea credinţă, adică el ar fi ştiut că motorul, cumpărat în condiţiile art. 937 alin. 3 – adică în consignaţie, talcioc, pe un site, etc. - , este furat sau găsit, o dovadă destul de greu de făcut, dar nu imposibilă.
Dacă adevăratul proprietar dovedeşte cele arătate, colegul nostru pierde tot - motorul, banii daţi pe el, plăteşte cheltuielile de judecată. Ca şi atunci când nu l-ar fi cumpărat în condiţiile art. 937 alin. 3.
Dacă adevăratul proprietar dovedeşte că este proprietarul motorului dar nu poate dovedi reaua credinţă a colegului nostru atunci adevăratul proprietar va câştiga motorul, în proces, dar va trebui să plătească colegului nostru banii daţi pe motor de acesta hoţului sau găsitorului. Am rezerve că adevăratul proprietar va mai da banii plătiţi de colegul nostru hoţului sau găsitorului. Ar însemna să-l cumpere de două ori.
Colegul nostru se bucură, în temeiul art. 937 alin. 3, de un drept de retenţie, adică până când adevăratul proprietar va plăti banii daţi de colegul nostru pe motor, acesta poate ţine motorul, până când adevăratul proprietar îi plăteşte suma respectivă, şi îl poate folosi în Delta Dunării, sau în Grecia spre exemplu.
Fireşte în cadrul procesului colegul nostru trebuie să îndeplinească, la anumite termene, o serie de acte, dar legat de acestea, cu altă ocazie.
Superba argumentarea!Bravos maestre!
O singura nedumerire: doar mie imi pare ca cel mai ciufulit iese(in oricare din variantele de mai sus) adevaratul proprietar (pagubitul de drept)?
 
Ultima editare:
Solutia data de legiuitor, in civil, referitoare la termenul de decadere de trei ani are in vedere protejarea circuitului civil....daca nu intreprinzi diligentele pentru recuperarea bunului mobil vei ramane fara el.
 
O singura nedumerire: doar mie imi pare ca cel mai ciufulit iese(in oricare din variantele de mai sus) adevaratul proprietar (pagubitul de drept)?

Chiar aşa şi este. Explicaţia? Asta e ţara! La fel se furau şi scuterele până la înregistrarea lor la primării... acum mai greu, nu imposibil. E foarte vesel, până devii păgubit, aspect ignorat de mulţi cu înverşunare şi egoism.
 
Eu cred ca oricine poate sa stie daca un lucru e furat sau nu inainte sa il cumpere. Eu intotdeauna il intreb pe vanzator de unde il are si, in cazul in care ceva e dubios, asta se vede imediat in cum reactioneaza, de la povesti fanteziste de gen matusa batrana pana la gesturi agitate si ferit privirea. Sau altfel spus, cine cumpara un lucru furat, de obicei stie asta dar nu vrea sa recunoasca nici fata de el insusi. Si parerea mea e ca vina e mai mare a cumparatorului decat a hotului, de multe ori un amarat flamand, care fura doar pentru ca gaseste cumparatori dispusi sa se faca ca nu stiu ca obiectul respectiv e furat.
 
Rezulta. dupa cum a aratat Lipan, ca peste doi ani (caci ai spus ca ai iesit la o testare pe mare...banuiesc ca in 2015) te vei putea bucura nestingherit de motorul cumparat.

Eu personal n-as putea merge linistit pe aceasta varianta (intrebarea colegului este daca poate fi linistit in privinta motorului).
Pentru ca este foarte posibil ca fostul proprietar sa fi inceput procedurile legale in termen, chiar daca hotul sau cumparatorul nu stiu asta.

In alta ordine de idei, mergand pe replica celebra din "Filantropica" : "Viata e complexa si are multe aspecte" :)
In directia asta putem croseta (ca tot ne jucam de-a ideea infractiunii) :
-Cuparatorul n-are nici un act, dar se prezuma cum ne-a dovedit Lipan ca este "de buna credinta". Nici o problema, doar ca trebuie sa dovedesti ca ai calitatea de "cumparator". Ai o dovada ca ai platit ceva? Esti gasit cu un bun asupra ta, spui ca ti l-a vandut cineva, dar n-ai nici un martor si nici o dovada ca l-ai cumparat. O sa fie foarte amuzant pentru un procuror sa iti intocmeasca un rechizitoriu gen "Matusa Tamara". Parerea mea :)

Sau:
Fostul posesor daca il vede la barca ta (il recunoaste dupa capac, dupa ceva), te reclama ca ti l-a imprumutat pe balta sa iesi dintr-un necaz si nu mai vrei sa i-l returnezi. El are acte, tu n-ai. Ce faci ?


Sau:
-Hotul este prins in alt caz (cum se intampla adesea) interogat, si recunoaste si furtul motorului. "De ce ai furat ma? " il intreaba procurorul. "-Pai, cumparatorul mi-a dat comanda, mie mi-era foame si am facut-o !" zice hotul, ca e hot si nu ne putem baza pe probitatea lui morala. Ia te uita cum apare cumparatorul complice (ok, instigator), cazand intr-o secunda calitatea aia calduta de "buna credinta".

Lucrurilea astea se pot intampla si se intampla in lumea reala, cand ne parasim casa/ biroul/ treaba cotidiana.
De aceea zic : acte dragi colegi. Cumparati motoare si barci, cu documente.
Veti fi mai linistiti si va veti putea bucura de iesitul pe apa, care este un hobby frumos.


P.S.
Mai exista un risc, acela care nu tine de instante si legi ci doar de "Instant Karma" si factor uman : te gaseste fostul proprietar si te bate cu levierul pana ii trece amintirea lacrimilor varsate pentru acel motor. Te bate ca pe hotii de cai si isi ia motorul inapoi, ca asa stie el sa rezolve. Si mai are si acte pe motor :)
 
Ultima editare:
Poate putin off topic dar ar mai fi o varianta.....cu toate ca aici in Romanica conditiile imi par de-a dreptul imbecile.
Vorbesc despre asigurare.
Spun imbecile pt ca anumite conditii sunt practic din alta lume.
Revin cu detalii imediat cum ajung la desktop ca e mult de scris
 

Back
Sus