Probabil ca va datorez o scurta explicatie vis a vis de "time is money". Repet, am invatat sa respect punctul de vedere al celor care aplica asta, in ciuda faptului ca nu pot aplica asta in activitatea zilnica. Sunt platit 7 ore pe zi, chiar daca aproape in fiecare zi lucrez 10. Datorita telefoniei mobile sunt in contact cu studentii si problemele lor 24/7. Practic, nu exista terminarea programului niciodata. Daca se intampla sa primesc un mesaj la 3 dimineata, si primesc, incerc sa raspund si sa ajut. Dincolo de instruirea teoretica si practica, educatia incorporeaza un permanent dialog bazat pe sinceritate si respect reciproc. Nu exista plata pentru asta, nu exista profit si crestere, nu exista majorare de salariu sau aplauze si totusi
ma
consider cel mai bogat om din lume si nu mi-as schimba serviciul pentru nici o alta oferta. (Sunt angajat de 20 de ani in institutia respectiva) Rasplata de a fi putut participa in viata unui tanar pornit la drum, de a urmari pasii si progresul pe care il face in timp, este inegalabila...
De multe ori tresar in fata unui ecran TV in cate un aeroport, sau camera de hotel,
cand recunosc chipul si vocea unui fost student. Cei mai multi isi amintesc sa trimita un email in care isi exprima placerea de a fi trecut prin anii de studentie.
Da, Guzi, ai dreptate, time is life...
Am inceput sa ma ingrijorez de venirea soacrei lui Ciby! Iar trebuie sa-mi schimb numarul de telefon...