Lacul Brates, 4 ore si cam 15 kilometri din care ultimul pe jos
Am reusit astazi performanta de a face ultimul kilometru al iesirii pe Brates mergand pe jos. Nici mie nu mi-a venit sa cred, dar iata ca s-a intamplat: iesisem noi pe la 10 cu barca, navigatie frumoasa, volte in vant avand ghiul afara, cu vant dinapoia traversului, valuri, plase prinse la derivor, dintr-astea, normale pe la noi. Vantul de N cu 12 km/h, iar in rafale de 17.
Bucurie mare, strang vantul cu ghiul in ax, sa nu deranjez membrii echipajului si ce-mi zic: ia sa fac o volta sub vant, asa la repezeala.
N-apuc sa gandesc profund, ca pun carma in tribord, banda si pana sa ma dezmeticesc, eram cu babordul sub apa. Barca, o doamna: a ramas la 90 grade cu catargul plutind si vela intinsa pe apa. Punem vestele pe noi, mai mult pentru a nu le pierde, caci apa avea 1,5 metri si pun barca pe chila dreapta, sa vad daca pot. Ridic usor catargul din apa cu tot cu vela. Ei, dar cum scoti apa? Cutia derivorului e tot sub apa.... Asta e, o luam pe jos, daca nu putem sa scoatem apa. O tema pentru iesirile viitoare: ranfluarea in conditii de apă mare. Ceva idei am, ramane sa le verific data viitoare, tot pe Brates. Ia uite domnule: ce n-au reusit Dunarea si Razelmul a reusit Bratesul.
Vine Mihai cu iola, recupereaza echipajul, apa minerala si sticla cu Pepsi si pleaca in volte.
Eu murat, cobor tot greementul si privesc in jur sa nu pierd alte lucruri, care eventual ar pluti. Totul e amarat, asa ca plec pe jos la mal, cu barca la remorca. Ajuns la mal, scot totul pe mal si trimit apa din barca in lac, acolo unde ii este locul. Ce am invatat:
- echipajul instruit pentru o eventuala cazatura, s-a comportat excelent
- o barca cu catarg din lemn, nu trece de 90 de grade cand se rastoarna si are obiceiul sa pluteasca orice s-ar intampla.
- cu ghiul in ax la vant strans, niciodata nu se face volta sub vant, se bandeaza instant.
- teoria ”epoxy peste tot”, astazi s-a dovedit excelenta, a fost pusa in practica la propriu, fara urmari de fond.
- electronicele au scapat intacte datorita saculetului Hiko pe care l-am castigat cu Fraga 2 la Cupa CSS6, in 2011 la Bucuresti pe Herastrau - multumesc Bogdan!
Am reusit astazi performanta de a face ultimul kilometru al iesirii pe Brates mergand pe jos. Nici mie nu mi-a venit sa cred, dar iata ca s-a intamplat: iesisem noi pe la 10 cu barca, navigatie frumoasa, volte in vant avand ghiul afara, cu vant dinapoia traversului, valuri, plase prinse la derivor, dintr-astea, normale pe la noi. Vantul de N cu 12 km/h, iar in rafale de 17.
N-apuc sa gandesc profund, ca pun carma in tribord, banda si pana sa ma dezmeticesc, eram cu babordul sub apa. Barca, o doamna: a ramas la 90 grade cu catargul plutind si vela intinsa pe apa. Punem vestele pe noi, mai mult pentru a nu le pierde, caci apa avea 1,5 metri si pun barca pe chila dreapta, sa vad daca pot. Ridic usor catargul din apa cu tot cu vela. Ei, dar cum scoti apa? Cutia derivorului e tot sub apa.... Asta e, o luam pe jos, daca nu putem sa scoatem apa. O tema pentru iesirile viitoare: ranfluarea in conditii de apă mare. Ceva idei am, ramane sa le verific data viitoare, tot pe Brates. Ia uite domnule: ce n-au reusit Dunarea si Razelmul a reusit Bratesul.
Vine Mihai cu iola, recupereaza echipajul, apa minerala si sticla cu Pepsi si pleaca in volte.
- echipajul instruit pentru o eventuala cazatura, s-a comportat excelent
- o barca cu catarg din lemn, nu trece de 90 de grade cand se rastoarna si are obiceiul sa pluteasca orice s-ar intampla.
- cu ghiul in ax la vant strans, niciodata nu se face volta sub vant, se bandeaza instant.
- teoria ”epoxy peste tot”, astazi s-a dovedit excelenta, a fost pusa in practica la propriu, fara urmari de fond.
- electronicele au scapat intacte datorita saculetului Hiko pe care l-am castigat cu Fraga 2 la Cupa CSS6, in 2011 la Bucuresti pe Herastrau - multumesc Bogdan!
Atașamente
Ultima editare:
și montând motorul înapoi pe drum, la vale. Bine am facut, fiindca eram obosit de atâta drum, soare și vânt din față. Când dădeam la rame prin valurile de jumătate de metru și cu rafalele de vânt din prova reușeam să stau pe loc, ba chiar o luam ușor amonte. Unde naiba, că Galațiul e în partea cealaltă.
