Dacă îmi permiteţi o opinie fără cuvinte vulgare... cred că ar trebui să ne întrebăm unde vrem să ajungem. Sunt multe exemple: ţările din UE (exceptând BG şi Italia de Sud), Turcia, Congo etc.
Problema este că nu orice politician ne va duce acolo. Sunt unii cărora le place Rusia, de exemplu. Alţii care se simt bine în Congo sau în Brazilia. La fel ca în viaţă, unde nu suntem egali şi nu avem aceleaşi rezultate, şi în politică, diverse combinaţii de politicieni la putere dau diverse rezultate. Deci, trebuie să facem o alegere cât mai informată, în funcţie de unde vrem să ajungem.
Personal optez pentru Franţa/nordul Italiei, este o chestie de gustibus. Pentru a ajunge acolo, simplificând, trebuie ca cei în stare să producă bogăţie prin muncă să fie motivaţi să facă asta. Pentru asta există justiţie care trebuie să fie corectă, iar corupţia combătută, statul fiind de drept: pentru ca cel care a fondat o companie care produce ceva şi astfel creează bogăţie să nu fie deposedat abuziv, fie dintr-o dată fie lent prin taxare.
Dacă justiţia este doar respectată, dar incorectă (vezi era comunistă până la Năstase) avem ordine socială, dar nu şi bogăţie. Şi, deci, sărăcie, cum trăiam practic toţi înainte de '89 şi cum se trăieşte şi acum în Africa, de exemplu.
Singurul dintre cei care au luat poziţie zilele astea au menţionat treaba asta: ambasadorul SUA a amintit de o carte recentă, De ce eşuează naţiunile?, care dezbate genul acesta de probleme.
Deci scopul nu este de a avea o oarecare libertate personală, de a ne cheltui banii în Europa (şi ruşii merg în Europa!) etc. Scopul este ca cel care a făcut ceva să aibă garanţia că ce-i al lui nu vine nimeni să i-l ia: nu vine omul de la Garda Financiară să îi spună că trebuie să dea indiferent că a plătit corect sau nu taxele, nu vine politicianul în campanie să îi spună că trebuie să dea, nu vine un sponsor al politicianului după campania să îi spună să îi predea afacerea că altfel îl înfundă instituţiile statului cu ajutorul unor legi neclare şi a unei justiţii incorecte.
Cu privire la Băsescu, am două coordonate după care aleg să îl votez (sau nu): dacă este corect şi moral ce se întâmplă, şi dacă ajută pe drumul pe care eu îl doresc pentru societatea RO.
Corect şi moral depinde cum privim.
Cu privire la suspendare, clar nu are la activ faptele grave cerute pentru a fi suspendat, este un abuz motivat de faptul că are o popularitate scăzută (la 27% se pare) la finalul unor ani buni de când e la putere. Această uzură este normală, s-au văzut şi preşedinţi cu 10%, nu ţine de fapte grave sau mai ştiu eu ce.
Desigur că or mai fi şi alte motive, obscure, pentru suspendarea lui, dar discuţia ar deveni prea amplă.
Desigur că ar fi putut să acţioneze în anii ăştia mai constructiv, dar la urma urmei şi ceilalţi ar fi putut să fie mai nu ştiu cum. Iar neamul ăsta în general nu e prea constructiv, deci nu avem un exemplu negativ la Cotroceni.
Cu privire la drumul european al RO. Până una-alta, aşa cum Constantinescu a insistat în 1999 să fim de partea NATO şi a deschis astfel uşile către UE şi NATO, la fel şi Traian Băsescu va rămâne în istorie ca cel care a oferit celor din justiţie şansa să îşi facă treaba de capul lor (recenta condamnare nu a lui Năstase, ci a lui Plăcintă, fiu de senator al partidului până ieri la putere, dovedeşte acest lucru. Crede cineva că pe timpul lui Năstase ar fi fost condamnată odrasla vreunui senator PSD? Sau îşi mai aduce cineva aminte de ce au păţit Buduşan şi Cristi Panait?). Din punctul ăsta de vedere merită un vot, în ciuda altor chestii (fiică-sa de exemplu).
În partea ailaltă, lucrurile sunt nasoale: provocat sau nu, Ponta s-a dovedit iresponsabil prin faptul că nu a fost în stare nici să reprezinte RO acolo unde a ţinut morţiş să se ducă, nici să accepte verdictul de plagiat - şi a procedat total abuziv (şi hilar) la dizolvarea tuturor autorităţilor (administrative) în materie. Când îţi spune preşedintele Academiei RO că nu eşti doctor în drept, cred că e totuşi cazul să înţelegi. Mai grav, omul e mitoman. Cred că prin PSD/USL se pot găsi şi oameni mai normali, la fel cum la PDL a existat un Boc care şi-a păstrat o imagine personală de om corect.
Personal subscriu şi la ce a spus dl. Liiceanu, înainte de loviluţia recentă: politica ar trebui să funcţioneze după regulile convenite, ca noi ceilalţi să avem timp de viaţa noastră. De exemplu, în loc să scriu asta, să citesc mai departe Colreg/RND.
Îmi amintesc de nişte versuri din anii '90, ale lui Andrieş: "Avem o scenă mare, nimic bătut în cuie, / Cine vrea pe scenă, plăteşte şi se suie."