Epistulae Ex Ponto - 2012 (Letters from the Black Sea - 2012)
- Autor subiect DoiNomazi
- Dată creare
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
mario vad ca nu stii ce inseamna sa fii liber,au deranjat pe careva?trebuia neaparat sa plateasca birul la smecherii cu chempingurile?asta inseamna ideia de libertate,sa faci ce vrei,cu conditia sa nu deranjezi pe nimeni!nu vezi ca au ingradit totul,nu vezi ca dupa ce ingradesc incep sa vinda totul?nu vezi ca din ce in ce rominii sint tot mai strinsi cu latul de git,probabil ca te-ai obisnuit cu ideia,eu nu!cu multi ani in urma,plantam cortul pe plaje chiar daca granicerii ne vedeau,zimbeau si treceau mai departe,anul urmator cind scapau de armata,veneau si ei cu cortul,si tot asa....ma scuzati.....
Sper ca amplasamentul cortului nostru in singura noapte petrecuta in Mamaia intre orele 20:00 si 6:30 nu va deveni prilej de polemica. Si eu inclin sa cred ca nu a deranjat pe nimeni, mai ales ca s-a petrecut mai mult pe intuneric cand nici un turist nu mai facea bai de soare... Nu am urinat pe
plaja, nici macar in apa, caci era o toaleta publica la barul de pe plaja, nu am lasat nici o urma, sau deseu, nu s-a impiedicat nimeni de noi, nu am stat in calea celor ce arau plaja, cu hotii ne-am descurcst fara sa apelam la nimeni... Dincolo de asta, nu exista nici un panou care interzice
camparea pe plaja si unul ca mine "venit cu pluta" dinspre Capul Midia nu stie... Nu ma puteam caza la hotel pentru ca nu puteam lasa barca afara nesupravegheata. Acolo unde m-a prins noaptea in dreptul unei pensiuni, Holbina, Dunavatu, Sarichioi si am avut loc sigur de lasat barca, am dormit in camera. Acolo unde m-a prins noaptea pe plaja sau in stuf am campat acolo unde m-a prins noaptea. Evident, nu intentionam sa-mi petrec concediul cu cortul pe plaja Mamaia...
Un aspect cel putin la fel de interesant pe care as fi preferat sa-l uit este felul cum mi s-a vorbit la restaurantul "civilizat" din apropiere, nu cel al hotelului, unde m-am dus sa cumpar mancare... Nebarbierit si imbracat inca in hainele ude cu care am debarcat am asteptat politicos la intrarea terasei pentru a nu deranja trairile estetice ale celorlalti consumatori. Chelnerita a venit m-a scanat de la calcaie la borul palariei mototolite si a incercat sa ma alunge in timp ce eu ceream politicos un menu. Consumatorii se amuzau plescaind...
devenisem incidentul serii. Interventia sefului ei a adus si meniul cerut, desi amandoi stateau la panda gata sa apuce maturoiul. Am cerut doua portii de friptura de miel cu garnitura si mi s-a raspuns cu sarcasm ca doua portii "la ei!" costa 160 RON!!!! si ca pot sa incerc sa cumpar din alta parte mai ieftin... am ramas calm si politicos si am raspuns ca doresc sa comand doua portii si niste bere si ca ma voi duce sa schimb bani caci nu mai aveam nici un RON. Au ripostat ca ei nu pot "da drumul la comanda" pana nu se achita! In nici un restaurant de seara din lumea asta mare si frumoasa nu am achitat inainte sa mananc... Am explicat inca o data ca nu am bani romanesti si ca voi reveni si ca chiar ii rog sa-mi indice cel mai aproapiat punct de schimb valutar. M-au trimis spre Cazino la un chiosc boutique unde se schimbau si bani. Cand m-am intors cu banii in mana au zambit si m-au invitat sa iau loc cu o slugarnicie vomitiva... Am preferat sa raman pe trotuar pentru a nu deranja ceilalti consumatori cu tinuta mea... 
Multumim. Am incercat sa redam in cadru cat mai aproape de realitate ce am vazut in unghiuri si incadrari si pe cat posibil ce am simtit prin coloana sonora, muzica si comentarii. In mod sigur nu am reusit intotdeauna.
Au fost foarte multe filmari ratate datorita prioritatilor momentului. Deriva de doua ore pana cand valurile Razemului ne-au scos in stuf a avut momente interesante dar aveam "mainile ocupate"..
de la Gura Portitei... Cum am fi putut reda, fara a invada initimitatea momentului, placuta intalnire cu Florin, Romeo, Tania, Cosmin si Maria, corcodusele "de furat" de la Delta Paradis, vacarul cu smartphone, capitanul micului vas de pasageri acostat la Gura Portitei cu care am ciocnit o bere si am schimbat amintiri, ospitalitatea coplesitoare a doamnelor ce lucrau in bucataria pensiunii din Sarichioi, seara de neuitat pe terasa pensiunii din Sarichioi, senzatia de inceput de lume alergand
goi pe plaja de la Chituc, siluetele intunecate si grabite ale celor doi hoti de pe plaja Mamaia (refuz sa ma gandesc la potentialele incurcaturi legale daca nu ar fi fugit), scurta dar extrem de placuta intalnire cu Constantin Lascu in Portul Tomis si cate alte momente ratate de obiectivul camerei... Sunetul priza directa este foarte prost caci n-am vrut sa ma complic cu microfoane radio, etc si am ramas la mizerabilul mictofon al camerei..
sunteti niste draguti, si pe mine m-a prins in doi vreme rea cu Lindor , si normal nu a avut cine sa imortalizeze,apropo de locurile de campare-atunci am fugit cu vantul (40Kts) vreo 86 Nm, si am ajuns l-a turci unde am stat clandestin 3 zile, filmul e bun de "Discovery" la mine la Cumpana l-am vazut perfect chiar si pe laptopul cel vechi, pe care il folosec pe post de ECDIS pe Lindor
keep going
Florio
Member
Un aspect cel putin la fel de interesant pe care as fi preferat sa-l uit este felul cum mi s-a vorbit la restaurantul "civilizat" din apropiere, nu cel al hotelului, unde m-am dus sa cumpar mancare... Nebarbierit si imbracat inca in hainele ude cu care am debarcat am asteptat politicos la intrarea terasei pentru a nu deranja trairile estetice ale celorlalti consumatori. Chelnerita a venit m-a scanat de la calcaie la borul palariei mototolite si a incercat sa ma alunge in timp ce eu ceream politicos un menu. Consumatorii se amuzau plescaind...
Cu barba sau fara barba nu vad motivul ca oamenii sa se insele atat de tare cu privire la voi, incat sa va tina la distanta. Cred ca atitudinea ta deosebit de politicoasa i-a indus in eroare
. Pai nu-ti spusei ca trebuie sa ii tratezi pe oameni in functie de caracterul lor si posibilitatea lor de intelegere ? Personal nu mi s-a intamplat sa ma trateze cineva cu neincredere mai mult de 5 minute...am adoptat din mers, strategia pentru caracterul lui
( Poate iti amintesti episodul Periboina pe care ti l-am povestit )Dar pe ansamblu toate intamplarile, unele savuroase, altele aventuroase, cateva neagreabile, alcatuiesc frumusetea asta de calatorie in culorile cele mai variate
Cine mai poate spune ca l-a fugarit un cal sa-i ia berea ?
Sau ca l-a calauzit un vacar, consultandu-si reteaua net a telefonului ...
Florio
Member
Capitane, e musai sa iei pe barca un responsabil cu filmarile: 40 nd pe Marea Neagra starnesc valuri foarte urate. Iar un vant puternic de pupa mi se pare una dintre cele mai periculoase aluri . Solicita mult timonierul, mecanismele carmei si o ambardee pe vant tare de pupa e pe cat de periculoasa pe atat de iminenta din cauza valurilor care tind sa schimbe permanent directia barcii .
Asa ceva trebuie filmat
Din cite mi -aduc eu aminte, povestea cu 40 de noduri nu era in Marea Neagra ci in Egee, si fuga a fost pentru a se pune la adapost in portul Foca. Dar Dl. Comandant Tudor ne poate spune mai multe, eu am auzit povestea direct de la sursa, asta vara.40 nd pe Marea Neagra starnesc valuri foarte urate
Asa ceva trebuie filmat
Ar merita deschisa o discutie pe tema alurilor in furtuna, dar eventual pe un alt topic, sa nu poluam topicul Nomazilor.
Acum AM REUSIT SA VAD SI EU FILMUL... Aveti 1000 de like-uri ... de la mine !!! Dar am multe intrebari... Si foarte multa CONSIDERATIUNE... din partea mea !
De ce ati (a cobarat Doamna...) in apa pe Razelm ??? Minutul '50 al filmuletului...
Si... dar voi dezvolta... "Fericirea sta in dorinta, nu in posesiune..." De ce mars triumfal la intrarea in Tomis ??? Se termina... ati "obtinut" ceea ce ati vrut /planuit ??? Triumful este... REUSITA ??? Daca va deranjaza intrebarile... ma potolesc !
Ultima editare:
Cu scuzele de rigoare...
1988... aveam 17 ani... I N C E R C A M atunci, limita ( de atunci ) a posibilitatilor umane... Incercam Fisura Albastra ~!!!
Daca veti vrea, povestesc mai mult(e)... am iesit in Creasta Vaii Albe... pe ninsoare. Era Noiembrie... Ningea ! Ultima fata a a fost "Fata Mustelor".. Vant de cresta... Iesisem ! Facusem cel mai dur traseu al Romaniei ! La acel moment ! Dar parcursesem o etapa ! Am iesit, considerand ca "am ars" o etapa... Nu am fost fericit... "Fericirea sta'n dorinta, nu in posesiune..."
1988... aveam 17 ani... I N C E R C A M atunci, limita ( de atunci ) a posibilitatilor umane... Incercam Fisura Albastra ~!!!
Daca veti vrea, povestesc mai mult(e)... am iesit in Creasta Vaii Albe... pe ninsoare. Era Noiembrie... Ningea ! Ultima fata a a fost "Fata Mustelor".. Vant de cresta... Iesisem ! Facusem cel mai dur traseu al Romaniei ! La acel moment ! Dar parcursesem o etapa ! Am iesit, considerand ca "am ars" o etapa... Nu am fost fericit... "Fericirea sta'n dorinta, nu in posesiune..."
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
1,000 de like-uri? ce valoare mai are un like langa alte 999?..
Mai bine unul si bun...intrebarile sunt binevenite.
M. nu a coborat in Razem. Intregul echipaj a coborat din kayak cand vantul ne-a scos in deriva in stuf. Nu se putea acosta acolo si nu puteam iesi pe mal datorita stufului. A trebuit sa coboram din kayak si sa-l tragem la mal pana in locul unde am putut amplasa cortul. Dupa ce una din legaturile care prind AMA tribord de AKA au alunecat si AMA a cedat a trebuit sa coboram rapid vela, eu nu mai puteam padela deloc iar valurile din ce in ce mai mari le-am calarit cel mai bine lasandu-le sa ne poarte de la pupa aproape in linie dreapta pana in stuf...
Referitor la marsul "triumfal" din Portul Tomis, mi-a placut ironia momentului, intrarea noastra la 10 dimineata si faptul ca eram singuri, dupa ce mai multe persoane se oferisera sa ne intampine pe cheu... (ie-am indicat in mod deliberat o alta ora de acostare pentru a evita balciul sosirii "triumfale") Acea singurateca alunecare de-a lungul cheului mi-a adus aminte de Das Boot si m-am hotarat sa ilustrez muzical momentul. Dincolo de asta am o atractie si un respect deosebit pentru submarine, mai mult decat fata de orice alt tip de ambarcatie. Inca de la inceput am privit kayakul nostru ca pe un mini U-Boat...
Nu a fost un triumf, a fost doar sfarsitul unei alte etape dintr-un drum ce inca nu s-a terminat.
Pentru mine fericirea nu sta'n dorinta, ci in recunoasterea si acceptarea unei treceri deschise intre interiorul eu-lui si exterior. Cu alte cuvinte, eu sunt fericit doar atunci cand ma simt cu fiecare molecula ce ma compune ca ma aflu in locul potrivit la timpul potrivit, eliberat de dorinta de a fi altcineva, sau altundeva... Am fost fericit alaturi de M. chiar si in apa pana la piept ocolind stuful, in mod paradoxal cu mult mai fericit decat daca am fi ajuns la Portita la prima tentativa...
Am fost fericit, si folosesc singularul pentru ca nu pot vorbi si in numele ei, si atunci cand simteam lemnul kayak-ului intrand in rezonanta si "cantand" sub apasarea vantului si a valurilor gata sa se rupa... Simteam ca, chair daca ar fi urmat sa nu mai fiu, eram exact acolo unde trebuia sa fiu in momentul acela... este greu de tradus in cuvinte starea...Dorinta imi impinge cel mult pasii spre cautarea unei satisfactii, dar nu am ajuns niciodata la fericire calauzit de dorinta. Posesiunea nici atat... Nu posed nimic... Particip prin alipire si dezlipire si atat...
Ultima editare: