bogdanbuciu
îmi trebuie barcă
Samabata 19.01.2013 o mica delegatie de barcagii a mers sa vada atelierul de constuctie ambarcatii al domnului Paul Vasiliu(site aici).
Plimbarea la Tulcea a fost un interval foarte frumos pentru impartirea iernii. A inceput imediat dupa sarbatori cand, mare supriza si onoare, ma apeleaza dl. Paul Vasiliu si ma invita sa vad si sa vorbim despre velierul pe care il face dumnealui (fiind deja la al doilea exemplar - primul aici, la noi pe forum). Imediat m-am gandit ca echipa care a dezvirginat Oltul iarna trecuta poate trece cu veselie si prin asa ceva. Am lansat ideea, toti au fost incantati si ,"long story - short", sambata pe la 4:30 ne trezim cu totii sa o luam incolo. Pana s-a fiert cafeaua verific facebook-ul si dau de Vali live, ii povestesc, ne potrivim. In ze morning, dupa ce l-am luat pe Nicu (homemade) din Slobozia ne distram tot drumul cu subiecte de tot felul, bancuri fara haz si altele; il luam pe Vali de la o crasma si urmarind masina domnului Vasiliu intram in curtea atelerului.
Aici treaba e treaba, cu marangozi angajati, cu mai multe proiecte in derulare, pentru ochiul barcagiilor (enstablished sau in devenire) o incantare. Apoi intram in incinta incalzita unde se aflau doua barci, una in faza incipienta mai mica si subiectul excursiei. De la prima privire pana la ultima, experimentata cu toate simturile, barca ne incanta, prin aspectul formei, ai lucarturii, al materialelor vii si a dimensiunilor. Cel mai important mi s-a parut ca atat barca cat si discutia a comportat multe deja-vu-uri, exact ce ne doream, exact ce credeam, sa moara bibi.
Cu greu hotaram incheiata vizita si ne bucuram fiecare pentru ce am vazut, ascultat si ce am cunoscut si nu putin lucru ca nu am dezamagit pe cel care ne invitase.
Am vizitat faleza, in cautarea unei tulcence care in septembrie ma impresionase cu ochii ei, dar nu o gasim(nu e bai). Merem la o patiserie, apoi la un restaurant, iar cei mai voinici din nou la patiserie.
Grabim drumul dupa ce ne despartim de Vali, dar nicio sansa sa scapam de ospitalitatea lui Nicu (&Mioarei) unde recordul pentru deliciosenia sarmalelor este corectat. La intoarcere vorbim, cantam si nu reusim sa stabilim daca frumusetea lumii are treaba cu Dumnezeu. Cert e ca evreii nu sunt buni si in lume e multe rele. Dar in acelasi timp:
Cand punguta era plina, mai mai
Cand punguta era pliina
Mandra ma tinea de mana
Mana caii vizitiu
Si-adu bere bragagiu
Si-adu doua mititele
Si-un scaun mandrutei mele
I-auzi, i-auzi, i-auzi a
I-auzi, i-auzi, i-auzi a hei
I-auzi, i-auzi, i-auzi a
I-auzi, i-auzi, i-auzi a
Merge?
Plimbarea la Tulcea a fost un interval foarte frumos pentru impartirea iernii. A inceput imediat dupa sarbatori cand, mare supriza si onoare, ma apeleaza dl. Paul Vasiliu si ma invita sa vad si sa vorbim despre velierul pe care il face dumnealui (fiind deja la al doilea exemplar - primul aici, la noi pe forum). Imediat m-am gandit ca echipa care a dezvirginat Oltul iarna trecuta poate trece cu veselie si prin asa ceva. Am lansat ideea, toti au fost incantati si ,"long story - short", sambata pe la 4:30 ne trezim cu totii sa o luam incolo. Pana s-a fiert cafeaua verific facebook-ul si dau de Vali live, ii povestesc, ne potrivim. In ze morning, dupa ce l-am luat pe Nicu (homemade) din Slobozia ne distram tot drumul cu subiecte de tot felul, bancuri fara haz si altele; il luam pe Vali de la o crasma si urmarind masina domnului Vasiliu intram in curtea atelerului.
Aici treaba e treaba, cu marangozi angajati, cu mai multe proiecte in derulare, pentru ochiul barcagiilor (enstablished sau in devenire) o incantare. Apoi intram in incinta incalzita unde se aflau doua barci, una in faza incipienta mai mica si subiectul excursiei. De la prima privire pana la ultima, experimentata cu toate simturile, barca ne incanta, prin aspectul formei, ai lucarturii, al materialelor vii si a dimensiunilor. Cel mai important mi s-a parut ca atat barca cat si discutia a comportat multe deja-vu-uri, exact ce ne doream, exact ce credeam, sa moara bibi.
Cu greu hotaram incheiata vizita si ne bucuram fiecare pentru ce am vazut, ascultat si ce am cunoscut si nu putin lucru ca nu am dezamagit pe cel care ne invitase.
Am vizitat faleza, in cautarea unei tulcence care in septembrie ma impresionase cu ochii ei, dar nu o gasim(nu e bai). Merem la o patiserie, apoi la un restaurant, iar cei mai voinici din nou la patiserie.
Grabim drumul dupa ce ne despartim de Vali, dar nicio sansa sa scapam de ospitalitatea lui Nicu (&Mioarei) unde recordul pentru deliciosenia sarmalelor este corectat. La intoarcere vorbim, cantam si nu reusim sa stabilim daca frumusetea lumii are treaba cu Dumnezeu. Cert e ca evreii nu sunt buni si in lume e multe rele. Dar in acelasi timp:
Cand punguta era plina, mai mai
Cand punguta era pliina
Mandra ma tinea de mana
Mana caii vizitiu
Si-adu bere bragagiu
Si-adu doua mititele
Si-un scaun mandrutei mele
I-auzi, i-auzi, i-auzi a
I-auzi, i-auzi, i-auzi a hei
I-auzi, i-auzi, i-auzi a
I-auzi, i-auzi, i-auzi a
Merge?