Delegatie la Tulcea

Samabata 19.01.2013 o mica delegatie de barcagii a mers sa vada atelierul de constuctie ambarcatii al domnului Paul Vasiliu(site aici).

Plimbarea la Tulcea a fost un interval foarte frumos pentru impartirea iernii. A inceput imediat dupa sarbatori cand, mare supriza si onoare, ma apeleaza dl. Paul Vasiliu si ma invita sa vad si sa vorbim despre velierul pe care il face dumnealui (fiind deja la al doilea exemplar - primul aici, la noi pe forum). Imediat m-am gandit ca echipa care a dezvirginat Oltul iarna trecuta poate trece cu veselie si prin asa ceva. Am lansat ideea, toti au fost incantati si ,"long story - short", sambata pe la 4:30 ne trezim cu totii sa o luam incolo. Pana s-a fiert cafeaua verific facebook-ul si dau de Vali live, ii povestesc, ne potrivim. In ze morning, dupa ce l-am luat pe Nicu (homemade) din Slobozia ne distram tot drumul cu subiecte de tot felul, bancuri fara haz si altele; il luam pe Vali de la o crasma si urmarind masina domnului Vasiliu intram in curtea atelerului.

Aici treaba e treaba, cu marangozi angajati, cu mai multe proiecte in derulare, pentru ochiul barcagiilor (enstablished sau in devenire) o incantare. Apoi intram in incinta incalzita unde se aflau doua barci, una in faza incipienta mai mica si subiectul excursiei. De la prima privire pana la ultima, experimentata cu toate simturile, barca ne incanta, prin aspectul formei, ai lucarturii, al materialelor vii si a dimensiunilor. Cel mai important mi s-a parut ca atat barca cat si discutia a comportat multe deja-vu-uri, exact ce ne doream, exact ce credeam, sa moara bibi.
Cu greu hotaram incheiata vizita si ne bucuram fiecare pentru ce am vazut, ascultat si ce am cunoscut si nu putin lucru ca nu am dezamagit pe cel care ne invitase.

Am vizitat faleza, in cautarea unei tulcence care in septembrie ma impresionase cu ochii ei, dar nu o gasim(nu e bai). Merem la o patiserie, apoi la un restaurant, iar cei mai voinici din nou la patiserie.
Grabim drumul dupa ce ne despartim de Vali, dar nicio sansa sa scapam de ospitalitatea lui Nicu (&Mioarei) unde recordul pentru deliciosenia sarmalelor este corectat. La intoarcere vorbim, cantam si nu reusim sa stabilim daca frumusetea lumii are treaba cu Dumnezeu. Cert e ca evreii nu sunt buni si in lume e multe rele. Dar in acelasi timp:
Cand punguta era plina, mai mai
Cand punguta era pliina
Mandra ma tinea de mana
Mana caii vizitiu
Si-adu bere bragagiu
Si-adu doua mititele
Si-un scaun mandrutei mele
I-auzi, i-auzi, i-auzi a
I-auzi, i-auzi, i-auzi a hei
I-auzi, i-auzi, i-auzi a
I-auzi, i-auzi, i-auzi a

Merge?

Esti bestial, dom' profesor. Imi dai voie sa fac parte din FanClub "Mister B&B"?

M-am gandit de cateva ori ca, s-ar putea publica o carte, doar selectand posturi de pe forum. Postul lui Bogdan m-a facut sa ma gandesc din nou la acest lucru

Da, da, Dom' Buciu ne surprinde cu aptitudini de gingas beletru spontan.
Mare parte din reportaj, il tradeaza pe Bogdan cel sensibil care de obicei sta pitit dupa un dom profesor de vaslit.

terminati domnilor, ca suntem oameni seriosi.
Eu va pot demonstra sensibilitatea mea beletristica, dar urmasii urmasilor nostri nu ar intelege de ce a cenzurat Adminul postul meu.
Datorita bucuriei de pe drumul de intoarcere astazi numai asta am cantat, iar dupa un timp ma incearca adaptarea catre barci.
Cum ar suna mai bine?

Strange scota barcagiu |
Si-adu bere bragagiu |
Si-adu doua mititele |
Si vant bun barcutei mele |====> asta ar fi refrenul
I-auzi, i-auzi, i-auzi a |
I-auzi, i-auzi, i-auzi a hei |
I-auzi, i-auzi, i-auzi a |
I-auzi, i-auzi, i-auzi a |

Strofele in functie de situatie:

Cand barcuta era gata mai mai
Cand barcuta era gata
Faceam chef cu toata ceata

sau

Cand e marea agitata mai mai
Cand e marea agitata
E si tertarola luata

sau

Cand e tertarola luata mai mai
Cand e tertarola luata
Barca numai sta bandata

asteptam si alte variante pentru o versiune de studio si inregistrari la barca week, raid, TID, p**a mea

Eu am vorbit serios, a fost o surpriza placuta.

Dar de ce "long story short" ?

La inceputul saptamanii, ma suna Bogdan si ma intreaba : Mergi sambata la Tulcea ?
Eu: da !
Asta a fost . Nici nu m-a interesat de ce
Asa se planuiesc lucrurile, fara explicatii multe, fara intrebari...important e de unde vine propunerea.
Cine a fost la chefurile noastre de la Herastrau, isi poate inchipui ce atmosfera am avut tot drumul, in masina. Din compasiune pentru Radu, care conducea printr-o ninsoare de cod galben, n-am luat berile pregatite de cu seara . Astea mai lipseau .
La Slobozia, cand s-a marit trupa cu Nicu Home-made, s-a dat verde si la bancuri ( nu ca s-ar fi discutat doar Kafka pana atunci) . Nicu are o emisfera cerebrala ocupata numai cu bancuri. Sau o fi avand o conexiune WiFi, ca prea le stie .
In Tulcea, Vali abia astepta sa puna gramezii varf, asa ca s-a cocotat in brate la Bogdan. Era o serparie in spate, de nu va inchipuiti ! I s-a si atras atentia ca daca simte schimbatorul de viteze, asta-i socoteala ! A ramas expresia , ca laitmotiv al zilei de ieri : asta-i "socoteala"
Si asa am parcurs drumul catre atelierul de ambarcatiuni al d-lui Paul Vasiliu .

Atelierul e intr-o incinta mare si se extinde cu inca o constructie solida, ceea ce ma face sa ma bucur intrezarind o crestere a fenomenului nautic de agrement .
Dl. Paul ne-a primit cu caldura si la figurat dar si la propriu . In atelierul unde se lucrau cele doua ambarcatiuni ( velierul si ..probabil o lotca cu pupa retezata de o oglinda) era o temperatura de vara .
Velierul este lucrat maiastru, finisajele perfect facute, interferentele de mahon dau un design interesant si imbogatesc estetic liniile foarte placute de velier clasic . La asta ajuta si hublourile rotunde dar si forma cabinei cu rotunjimi ale lemnului structural de la colturi .
Vali a fost foarte atent la imbinarile acestora si o sa-l rog sa le explice aici, ca sunt un lucru aparte
Prova e foarte inalta iar puntea prova este usor curbata inspre borduri dar are si o panta arcuita , catre pupa. Arata excelent si vizibil, se si comporta excelent cu toate aceste caracteristici.
Cabina este finisata asa cum vedeti in poze, cuvintele nu isi mai au rostul. Doua cusete in patul prova, doua in borduri .Intre ele cate un spatiu de depozitare tip dulapior, inalt, cu partea de sus ca o masuta protejata de margini inaltate .
Ce vreau neaparat sa punctez, este marimea neobisnuita a cockpit-ului : nu e generos ci e urias pentru o barca de 6.95 m ! Stateam lejer 7 oameni ! Banchetele- deosebit de late, spatiul dintre ele fiind si mai mare !
Dupa aceste banchete lungi cat un pat , barca se inalta la pupa cu un volum in chipul velierelor clasice cu cockpit central. Numai ca acel volum adapostea sub un capac central un put al motorului ( un outboard in regim de inboard) iar in laterale doua spatii mari de depozitare.
Nu mai lungesc vorba, o sa pun si eu niste poze, ca fac mai mult decat amestecul meu de cuvinte .

Coca arata impecabil, zvelta si frumoasa, cu lemnul vizibil, fiind lucrata in strip-plank .

Avem si ceata de mateloti-calare , in cockpit :
aici se vede foarte bine cat de incapator este acel cockpit !

Vali si Nicu in discutie cu Paul Vasiliu, in miezul produsului finit . La "soarta productiei", cum se spunea pe vremuri

Doi soareci de santina, lafaindu-se pe banchete : Bogdan si cu mine

Cercetatori de toate felurile si pe la toate colturile (barcii) :

Pupa barcii, cu compartimentele de care spuneam la inceput. Stanga-dreapta compartimente de depozitare, pe mijloc un put pentru motor. Un motor outboard care astfel poate functiona ca unul inboard .

Dupa discutii prelungite, ramificate in toate directiile , de la constructia de barci , la navigatia propriu zisa, amintiri, povestiri ..... am concluzionat ca deja e tarziu si e musai sa plecam.
Ei bine, de atunci cred ca am mai stat o ora !
Am coborat din barca, am deschis alte subiecte; apoi a urmat din nou ritualul gen "acum chiar trebuie sa plecam" . Si ne-am dus catre prova barcii, unde s-au deschis alte subiecte .
Deja vu : acum chiar plecam . Si am iesit din atelierul in care se lucra barca, in atelierul mare , unde....s-au deschis alte subiecte.
Treaba a mai trecut prin doua cicluri de acest gen si intr-un final, cu parere de rau , ne-am urcat in masina ca sardelele si am plecat.
Vali tot in brate la Bogdan. Nu stiu daca a simtit schimbatorul .

De Paul Vasiliu ne-am despartit cu greu fiindca e un om deosebit de fain.
Dar de Vali a fost si mai greu. A trebuit sa mergem la un restaurant ! Nu inainte de a trece cu totii pe la o patiserie unde "stia " Bogdan o feminina la ghiseu, asa cum stia Don Quijotte o Dulcinee. Si trebuia sa pacatuiasca vizual.
Am trecut, am vazut si am plecat.
La restaurant am ajuns inghetati, cheiul Dunarii era batut de un vant rece si iute . Pe chei, cu spatele la fluviu am imortalizat patru flacai zambareti, pe care vi-i si prezint :

De ce patru baieti ? Asta-i necazul celui cu aparat foto. El nu apare in poze niciodata.

La restaurant a fost ceva mai grav, s-a schimbat atmosfera de cand am intrat noi. In linistea localului, ne auzeam de parca dadeam spectacol . Eu si Bogdan ne-am stricat ciorbele , "dregandu-le" cu otet si mujdei, pana la limita de necomestibil . Dar le-am stins cu bere si s-a rezolvat treaba.
Am necajit nitel ospatarita cu nehotararile noastre; nu apuca saraca sa finalizeze comanda, ca ii comandam in plus .
Ospatarita e tipa aia pe la subtioara careia ma vad eu in urmatoarea poza. Adica dupa ce ca nu apar in poze, cand imi face si mie cineva o fotografie, ma depoziteaza pe la cate o subtioara .
Am mancat, am mai vorbit ca babele scapate de la inchisoare si ne-am continuat drumul, lasandu-l pe Vali la Tulcea.
Acum eram si mai guresi, ca luasem "intaritoare " .
Ajunsi la Slobozia , Nicu ne invita la o cafea, noi ne lasam, si uite-asa imediat ce intram, apare Mioara, sotia lui, cu niste platouri cu de toate.
-Serviti, baieti !
-Multumim, nu e cazul, abia am mancat la Tulcea.
"Long story short" cum spune Bogdan, am ajuns sa fixam cafelele in stomac, cu "antreurile" de pe platouri si ca sa aiba lest am pus peste ele o oala de sarmale. Ca doar abia mancasem . (Spun asta ca aviz de navigatie, pentru cine ne pofteste la masa. Noi raspundem la provocari ! )

Incheiem apoteotic periplul la Slobozia, iau chitara lui Orafaz lasata de cu vara la Nicu si plecam cantand chefliu in masina :
"Foaie verde salcioara
La tigan sa nu-i spui "cioara"
La tigan sa nu-i spui "cioara"
Ca se supara si zboara ! "

Nu e doct, nu e nici "politically correct", dar se potrivea la sarmale ! Iar rrom nu rima cu nimic si nici nu se potrivea la metrica. Folclorul e folclor, "asta-i socoteala" !
De aici s-a produs o fractura din cotidian spre eteric, si am inceput in noapte discutii despre univers, umanitate, fericire absoluta si tendinta asimptotica a omului la Dumnezeire . Ma scuzati, am facut de ras masculinitatea, sarind etapa barbatesc-obligatorie de discutii despre vulve.

Astfel purificati prin idee, am atins " Bucurescii " , ne-am dus fiecare pe la casele noastre si am incheiat o zi nebuna, fericiti.
Nu stiu daca fericirea era absoluta, dar parea imuabila

Si-am incalecat pe o sa ....

Pai cam....
Asta e socoteala!

Dragutza barcutza.

Auzi colea! Sa mergi la Tulcea, sa ai sofer desemnat si sa nu bei

Nu mi-ar fi venit deloc la indemina.

simba_the_sailor a spus:

Dragutza barcutza.

Auzi colea! Sa mergi la Tulcea, sa ai sofer desemnat si sa nu bei

Click pentru a extinde...

Nu era nimeni desemnat, Radu a condus primul si a facut-o pana la Tulcea . Ar fi fost o cruzime sa-l torturam cu fasaitul dozelor si galgaitul berii.
Cel mai tare cred ca l-am fi scos din tzatzani daca faceam acel ..aaaah... dupa inghititura de bere

Il compesati si voi, la intoarcere in Bucuresti, cu ceva mincare la pachet.