AUSTRAL PASSAGES: NOTES FROM THE EDGE

Un adevăr, sau poate nu...

Vine o vreme când trece entuziasmul, când euforia se stinge, când toate visele încep să pălească. Vine o vreme când trebuie să depăşim pragul, când chinuiţi de îndoială şi de milioane de întrebări ce se răsucesc în minte şi ne albesc nopţile, trebuie să ne hotărâm: suntem în stare să o facem sau nu, putem să luăm în piept o altă viaţă sau nu, suntem făcuţi să gustăm liberatea, putem să plutim sau încă ne mai gândim? Trecem dincolo sau rămânem ancoraţi în vise ? O astfel de hotărâre ne schimbă viaţa, din păcate nu numai nouă ci şi a celor din jur, a familiei şi prietenilor.
Astfel de praguri ne sunt măsură. Nu-s filozof, nu-s gânditor, spun doar din proprie experienţă: am trecut un astfel de prag când am făcut Fraga 2, am trecut încă unul cu Fraga 3 şi am inima grea de următoarea...
Cartea lui Christian (cărţile mai bine zis), călătoriile lui sunt departe de ceea ce am visat pentru mine, fiindcă el reflectă realitatea trăită, simţită şi un real prea dur pentru visători. El doar ne deschide o uşă ca să nu ne mai iţim peste gard, el doar îi reprezintă pe visători în largul oceanelor cu tot ceea ce înseamnă bine, greu, frumos, urât, romantism, coşmaruri, viaţa în frumuseţea şi iluzia ei, în puterea şi slabiciunea ei.
Mă bucur că este român, aşa il simt aproape, aşa îmi dă încredere în ceea ce ne descrie, în ceea ce face, în ceeea ce a trăit şi a simţit, încredere în ceea ce este. De asta citind-ul şi urmărind blogg-ul Nerissei îmi dau seama că noi, cei rămaşi în petecul ăsta de ţară nu suntem făcuţi pentru întinderea oceanelor, nu avem o cultură a apei, nu avem nimic din spiritul navigatorilor ba mai mult, suntem departe... Noi doar visăm şi privim peste gard. Orgoliul este mare şi poate fi rănit uşor, dar cele câteva excepţii, pe cei câţiva dintre români ce au păşit dincolo, în Pacific, pot să-i număr pe degete. Nu ştiu cum or simţi unii colegi dar eu cel puţin asta simt: visez şi mă uit peste gard şi nu-mi doresc decât curaj, nu mult, dar măcar să gust Mediterana pe cont propriu, căci poate acolo voi spune: dacă tot am ajuns aici...
Nu vreau să fac polemică, nu vreau să dezbat nimic, nu vreau să rănesc pe nimeni, poate de vină sunt eu că privewc de prea multe ori https://www.youtube.com/watch?v=bSPLhWTee_g, poate ploaia de-afară.
Mulţumesc, Christian, pentru uşa deschisă, pentru răspunsurile date întrebărilor pe care încă nu le-am pus.
 
Ultima editare:
Multumesc Florio si Vincentiu pentru comentariile pozitive.
@ Vincentiu: vei trece pragul, tu esti acum la un punct critic cand doar visatul nu mai are farmec, acum este doar ACTIUNEA care iti salveaza visul.
Ce este important este sa nu te uiti la muntele intreg, pentru ca arata coplesitor si de ne-cucerit, ci la urmatorul pas. Atata timp cat pui un picior in fata celuilalt vei ajunge la destinatie, fara indoiala. Cand te simti slab si crezi ca nu poti sa mai lupti, aduti aminte de asta: un picior in fata celuilalt!
Fiecare are calatoria lui, asta e frumusetea. Cea ma grea parte e sa dezlegi barca de la mal si sa pui prova spre orizont. Restul, cum am spus, un picior in fata celuilalt.
Iti doresc sa-ti implinesti visul. Daca pot sa ajut cu ceva sfaturi practice sau nepractice, voi fi acolo pentru tine.
 
Buna Christian,

Fara cuvinte ca deobicei...superb!
Spunei ceva de o venire in Romania. A ramas valabila? te rog spune-ne, sa-ti uram un bun venit asa cum meriti!

Cu mult drag, sper sa raspunzi afirmativ...

Dana
 
Buna Christian,

Fara cuvinte ca deobicei...superb!
Spunei ceva de o venire in Romania. A ramas valabila? te rog spune-ne, sa-ti uram un bun venit asa cum meriti!

Cu mult drag, sper sa raspunzi afirmativ...

Dana

Mersi Danushka, nu stiu inca exact cand dar sper sa vin in primavara. Mi-ar face placere sa intalnesc prietenii barcaholici si eurosailors in Romania.

cu bine,
C
 

Back
Sus