Intalnire pe Bega 17.03.2013.ora 10
- Autor subiect geza
- Dată creare
Raul Timis are adancime mica in general. Chiar si umflat. Dar recunosc ca, desi stiu asta, eu prefer sa port vesta de salvare. Cum este cazul si la casca de bicicleta, nu stiu exact de ce o port, dar nici nu vreau sa aflu la ce-i buna 
P.S. Abia astept sa vad poze si sa aud povesti, eu azi am fost intr-o tura de bicicleta.
P.S. Abia astept sa vad poze si sa aud povesti, eu azi am fost intr-o tura de bicicleta.
bogdanbuciu
îmi trebuie barcă
am omis sa fac anuntul dar weekendul asta a fost eveniment mare pe Bega - Concursurile de kaiac-canoe organizate de CSS nr. 1 Timisoara:
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.303053389824728.1073741825.166751503454918&type=1
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.303053389824728.1073741825.166751503454918&type=1
Smokey
Mic barcaholic
Asta a fost Maratonul Timisului - 42 km in cap!
Pana la noi poze .... cam asta a fost atmosfera:
Pana la noi poze .... cam asta a fost atmosfera:
Pai trebuia sa zici si tu mai repede ...
... Cum este cazul si la casca de bicicleta, nu stiu exact de ce o port, dar nici nu vreau sa aflu la ce-i buna
- Iubitule, am doua vesti, una buna si una rea, pe care sa ti -o spun prima?
- Zi -o pe aia buna!
- Airbagurile de la masina functioneaza perfect!
Timis river 14 apr 2013, 8 ambarcaţiuni, 9 participanţi (dintre care 7 barcaholici, 6 de TM ,unul de AR),toţi supravieţuitori după 6 ore de padelat brut (net probabil vreo 4 ore) , prima zi de primăvară autentică valorificată magistral la iniţiativa domnului Cosmiv.
Atașamente
3 sau 4 caiace din placaj?
Cati km ati parcurs? Sunt invidos pe cerul vostru senin Vad ca ati avut o duminica excelenta!!!!
Cati km ati parcurs? Sunt invidos pe cerul vostru senin
Vad ca ati avut o duminica excelenta!!!!
Smokey
Mic barcaholic
Am parcurs 42 km (și ceva sute de metri) facuti în 6 ore cu 1 ora si ceva pauza.
Poze:
Si povestea pe scurt: după invitația lui Cosmin, la mine a urmat o mică invârcoleală logistică, a trebuit sa execut treburi casnice câteva zile și să mă port frumos, astfel încât în final am fost debarcat cu tot cu caiac la locul de plecare.
Pe malul Timișului avalanșă de caiace: 2 WoodDuck (cele făcute de Cosmin în mansardă), 1 Shearwater (făcut de Imi anul trecut), 1 Zoar (al lui Imi), 3 Riot și canoea lui Geza. În trupa de prieteni venită cu Cosmin am avut surpriza plăcută să-mi reîntâlnesc un vechi prieten, coleg de liceu și facultate care era în faza de conversie de la munte la apă
Fiind cam frig afară și cu vremea schimbătoare din ultimele săptâmâno am luat cu mine noul dry-suit, pe care l-am împachetat frumos și l-am pus într-un hatch, unde îi era locul ... În febra pregătirii am trecut sâmbătă pe la Decathlon și-am luat o pereche de botoșei de neopren de 3mm, foarte buni pe teren, atâta doar că din grabă am luat dreptul nr. 44/45 și stângul nr. 48/49, dar bine că sunt cetățean european, am să încerc să-i schimb
Timișul a fost învolburat tare, pe gps avea o viteză între 3 și 6 km/h, iar noi am profitat din plin de asta, plescăind agale în jos. Tripper33 a făcut sateliți în jurul nostru să nu se plictisească în timp ce noi ne povesteam amintirile de peste iarnă și planurile pentru la vară, iar Geza și Călin din canoe făceau uz de ușurința de urcat/coborât
Primele 3 ore au fost relaxante, liniște, păsărele de tot soiul, într-o poză mai sus vedeți cuiburile de prigonii din mal și ceva specie neidentificată prin copaci. Ceasul biologic sună și pregătim o oprire de prânz înainte de podul de la Albina, într-un loc amenajat cu umbreluțe și ceva tentativă de birt. Nu apucăm să ne înfigem caiacele în mal, că ne întâmpină o ”doamnă” proprietăreasă, fostă mulgătoare de vaci în tinerețe, actualmente tânără întreprinzătoare în domeniul turismului grătaro-manelist. Citez din memorie câteva mesaje: "nu aveți voie aici, e proprietate privată!", "am câine!", "eu am curățat malul de gunoaie, e proprietatea mea!", "am pe cineva la apele române!", "se vede că nu sunteți bănățeni adevărați", etc. Nici noi nu tăceam din gură, dar discuțiile se purtau în condițiile în care acolo era un loc teoretic amenajat pentru clienți.
Ne băgăm așadar caiacu'n apă, boscorodind turismul mioritic și imediat trecem un prag, chiar după podul de la Albina. Cu ocazia pragului, îmbarc un val de apă maronie în cockpit, un blestem probabil de la baba de mai devreme, și-mi aduc aminte de dry-suiteul meu ... Cei cu wood-duck n-au pățit nimic, se pare că bordul lor e mai înalt și au rămas uscați. La fel și Imi, a încasat ceva valuri în Shearwater. Ne oprim pentru prânz și schimb de țoale (sau uscat pantalonii la soare, după caz). Eu mi-am schimbat doar pantalonii, am estimat că geaca de la drysuit îmi va ține de cald și voi transpira prea tare în ea.
Dar blestemul babei mă atinge din nou, la plecare, înainte să urc din caiac am încercat să-mi spăl botoșeii de neopren de noroi și am tras un roll de toată frumusețea, căutând mormoloci prin noroi. Scoate apa, schimb de haine și da-i înainte ... Până la urmă geaca de la dry-suit s-a dovedit excelentă, deși dintr-un material asemănător cu mușamaua a avut ceva ventilație și mi-a fost bine, mai ales în porțiunile cu vânt.
Ultima porțiune a fost mai aproape de civilizație, am intrat pe teritoriul gratariștilor melomani, singurele picanterii au fost câteva treceri de praguri și capete de pod unde apa făcea vârtejuri puternice care ne-au scuturat puțin (probabil că pentru cei obișnuiți cu white-water erau ca și inexistente).
Sosire, poze, chemat soțiile cu mașinile, ura și acasă!
Poze:
Si povestea pe scurt: după invitația lui Cosmin, la mine a urmat o mică invârcoleală logistică, a trebuit sa execut treburi casnice câteva zile și să mă port frumos, astfel încât în final am fost debarcat cu tot cu caiac la locul de plecare.
Pe malul Timișului avalanșă de caiace: 2 WoodDuck (cele făcute de Cosmin în mansardă), 1 Shearwater (făcut de Imi anul trecut), 1 Zoar (al lui Imi), 3 Riot și canoea lui Geza. În trupa de prieteni venită cu Cosmin am avut surpriza plăcută să-mi reîntâlnesc un vechi prieten, coleg de liceu și facultate care era în faza de conversie de la munte la apă
Fiind cam frig afară și cu vremea schimbătoare din ultimele săptâmâno am luat cu mine noul dry-suit, pe care l-am împachetat frumos și l-am pus într-un hatch, unde îi era locul ... În febra pregătirii am trecut sâmbătă pe la Decathlon și-am luat o pereche de botoșei de neopren de 3mm, foarte buni pe teren, atâta doar că din grabă am luat dreptul nr. 44/45 și stângul nr. 48/49, dar bine că sunt cetățean european, am să încerc să-i schimb
Timișul a fost învolburat tare, pe gps avea o viteză între 3 și 6 km/h, iar noi am profitat din plin de asta, plescăind agale în jos. Tripper33 a făcut sateliți în jurul nostru să nu se plictisească în timp ce noi ne povesteam amintirile de peste iarnă și planurile pentru la vară, iar Geza și Călin din canoe făceau uz de ușurința de urcat/coborât
Primele 3 ore au fost relaxante, liniște, păsărele de tot soiul, într-o poză mai sus vedeți cuiburile de prigonii din mal și ceva specie neidentificată prin copaci. Ceasul biologic sună și pregătim o oprire de prânz înainte de podul de la Albina, într-un loc amenajat cu umbreluțe și ceva tentativă de birt. Nu apucăm să ne înfigem caiacele în mal, că ne întâmpină o ”doamnă” proprietăreasă, fostă mulgătoare de vaci în tinerețe, actualmente tânără întreprinzătoare în domeniul turismului grătaro-manelist. Citez din memorie câteva mesaje: "nu aveți voie aici, e proprietate privată!", "am câine!", "eu am curățat malul de gunoaie, e proprietatea mea!", "am pe cineva la apele române!", "se vede că nu sunteți bănățeni adevărați", etc. Nici noi nu tăceam din gură, dar discuțiile se purtau în condițiile în care acolo era un loc teoretic amenajat pentru clienți.
Ne băgăm așadar caiacu'n apă, boscorodind turismul mioritic și imediat trecem un prag, chiar după podul de la Albina. Cu ocazia pragului, îmbarc un val de apă maronie în cockpit, un blestem probabil de la baba de mai devreme, și-mi aduc aminte de dry-suiteul meu ... Cei cu wood-duck n-au pățit nimic, se pare că bordul lor e mai înalt și au rămas uscați. La fel și Imi, a încasat ceva valuri în Shearwater. Ne oprim pentru prânz și schimb de țoale (sau uscat pantalonii la soare, după caz). Eu mi-am schimbat doar pantalonii, am estimat că geaca de la drysuit îmi va ține de cald și voi transpira prea tare în ea.
Dar blestemul babei mă atinge din nou, la plecare, înainte să urc din caiac am încercat să-mi spăl botoșeii de neopren de noroi și am tras un roll de toată frumusețea, căutând mormoloci prin noroi. Scoate apa, schimb de haine și da-i înainte ... Până la urmă geaca de la dry-suit s-a dovedit excelentă, deși dintr-un material asemănător cu mușamaua a avut ceva ventilație și mi-a fost bine, mai ales în porțiunile cu vânt.
Ultima porțiune a fost mai aproape de civilizație, am intrat pe teritoriul gratariștilor melomani, singurele picanterii au fost câteva treceri de praguri și capete de pod unde apa făcea vârtejuri puternice care ne-au scuturat puțin (probabil că pentru cei obișnuiți cu white-water erau ca și inexistente).
Sosire, poze, chemat soțiile cu mașinile, ura și acasă!
Florio
Member
E vizibil ca pentru tine, iesirea asta a fost un adevarat botez
Ma asteptam ca la voi sa fie ceva mai dezlantuita vegetatia, dar o vad chiar mai amortita decat la Oltenita . Las' ca saptamana asta o sa fie explozie de vegetatie, presimt si alte ture cu poze din astea frumoase si mobilizatoare
. Pariez ca iese si Galati-ul cu mic cu mare !P.S.
Eu tot nu ma las acaparat de treaba urbana. Dimineata la 8, imi tundeam gazonul
Vegetatia slabuta, intr-adevar ...
Am scos si poza de grup din arhiva lui Cosma:
Slăbuţă zici??? Păi la voi a fost soare, cald si verde, nu ca pe Crişul Negru. Poate că de-aia îi spune negru...
Initiativa perfecta ,reusita 100%.Multumim artistilor pentru imortalizarea promenadei.Sa vedem ce urmeaza.
Tot inainte!
