Page 178 of 178 FirstFirst ... 78128168174175176177178
Results 1.771 to 1.779 of 1779

Topic: chemari si raspunsuri

  1. #1771

    Default

    Quote Originally Posted by DoiNomazi View Post






    In ciuda spatiului stramt, aveti si voi cateva vechituri inutile pe acasa: sau chiar produceti fire textile ascultand muzica la gramofon?
    Life in colour!

  2. #1772

    Default

    Quote Originally Posted by DoiNomazi View Post
    Va mai plictisesc un pic cu cateva vorbe si detalii?...

    Nu cred ca exista o bucurie mai mare decat anticiparea si pregatirea unei calatorii. Cel putzin pentru unii, pentru ca, evident, fel de fel de oameni gasesc diverse motive de bucurie in diverse situatii.

    Pentru noi, pregatirea unei calatorii inca este acel valoros raison d'źtre. Chiar daca aceasta inegalabila bucurie vine “la pachet” asortata cu un aparent interminabil sir de probleme ce isi cer rezolvarea pana la momentul plecarii.

    Ne vom duce intr-o zona cu care, cel putzin in teorie, suntem oarecum familiari. Avem o idee “de baza” despre ce am putea gasi acolo, dar exista si acele, da, extrem de incitante, detalii care vor ramane necunoscute pana in momentul in care ne vom confrunta cu ele in teren.

    E usor si placut de intocmit check lists noapte de noapte in New York, la o distanta de doar o apasare de buton de optiunea de a comanda online aproape orice piesa de echipament imaginabila, dar operam oarecum cu variabile asumate pentru ca nu stim cum arata kayak-ul in care ne vom petrece, de fapt, cea mai mare parte a acestei calatorii. Piesa principala de echipament, in jurul careia trebuie da crosetam toate celelate detalii si decizii lipseste din peisaj tocmai in perioada de pregatiri.

    Luam decizie dupa decizie, fara a putea testa concret, bazandu-ne aproape in exclusivitate pe asumari si... sperante.

    Desi ne plac surprizele si rezolvarea in teren a problemelor, desi ne place sa asumam riscuri calculate, exista si o inevitabila ingrijorare legata de faptul ca odata ajunsi in teren va trebui sa improvizam doar cu ce reusim sa luam cu noi de acasa.

    Daca noile genti impermeabile sunt totusi prea mari si nu pot fi ancorate corespunzator?

    Daca nu vom putea distribui incarcatura cum ne-am propus? Daca centrul de greutate, afectat de ancorarea valizelor Pelican se ridica prea sus pentru o stabilitate confortabila in valurile din fiord?

    Lista de echipamente este putzin sufocanta chiar privita pe telefon din confortul fotoliului. Unde dracu vor incapea toate astea si cum?

    De ce pare U-Boat-ul asa de incapator si capabil, comparat cu toate tandem-urile astea etichetate “de tura”, care, de fapt, in teren se dovedesc mai mici si mai putzin apte sa transporte un volum mare de echipament?

    U-Boat-ul are 450 Kg incarcatura utila. Cata incarcatura utila o avea plasticul de inchiriat. Data trecuta in Alaska, au fost numeroase situatii, zile cu ape mai ondulate, cand am avut nivelul apei deasupra liniei “oficiale” de plutire.

    Daca mai ia si apa in marsh, si multe kayace “de tura” se dovedesc a fi “insetate” la drum, cat de des va trebui sa dam pe rand la pompa? Evident, speram sa aiba spray skirts potrivite. Sau macar sa aiba...

    Sigur ca m-am resemnat de cativa ani la culorile nepotrivite ale acestor kayace de tura, dar exista mult mai multe diferente semnificative decat culoarea intre U-Boat si kayacele de plastic tip “expedition”.

    O pusca lunga si grea incape ca o manusa pe bordul babord al U-Boat-ului, chiar langa marginea laterala a cockpit-ului, la indemana, si, in ciuda greutatii, nu crea un dezechilibru.

    U-Boat-ul, nu simtea pusca, in timp ce celalalt kayak “de tura” de la ultima plimbare in Groenlanda nu oferea decat optiunea de ancorare pe puntea prova, departe de cockpit-ul din fata si imposibil de accesat pe apa.

    Deci, trebuie sa vorbim cu scenaristul sa omita din film orice intalnire neplacuta pe apa, caci daca trebuie sa ancoram fierul la fel ca data trecuta nu ne ramane decat sa scoatem limba si sa ne strambam la polar. Poate ii vine sa rada in hohote si se ineaca. (de ras)

    Timpul de reactie la o vizita ramane o variabila critica. Extindem perimetrul alarmei de tabara prin adaugarea unui senzor suplimentar. Dar asta inseamna volumul si greutatea unui senzor in plus si a unui stalp de sustinere in plus.

    Care o fi profilul/curbura puntii intre M. si mine? Se potrivesc 3-4 valijoare Pelican, sau trebuie sa mergem pe modelul soft bag pentru protectia electronicelor? Cate optiuni diferite putem cara cu noi in bagaje in zborurile consecutive pentru ca sa avem mai multa flexibilitate acolo?

    Nu putem dubla toate optiunile de imoachetare hard-soft. Dincolo de suplimentarea optiunilor de incarcare a puntilor, am fost nevoiti sa adaugam o intreaga linie noua de bagaje pentru transportul aerian cu speranta ca vom mai micsora volumul. Dar nu si greutatea...

    Am trimis 13 Kg de mancare inainte si pachetul a ajuns in Polonia, in loc de Danemarca(?) De cateva zile mancarea noastra a disparut complet din evidentele computerizate si habar nu avem pe unde o fi. Ce facem, incercam sa trimitem alt pachet (pretul continutului creaza un impact semnificativ) sau mergem inainte sperand ca ajunge cumva, pana la urma?

    Incercam sa incropim un menu din putzinele produse alimentare disponibile in sat?

    Luam din nou mancare si in loc s-o trimitem inainte pentru a mai usura bagajul, o caram cu noi intr-ul al saptelea, sau al optulea, bagaj?

    La primul zbor trecem cu usturimi la buzunar, dar la al doilea zbor tinicheaua e mai mica si dincolo de usturimea buzunarului s-ar putea sa nu incapa toate bagajele in ea. Ca or mai fi si altzi calatori, nu doar Seasick si Grumpy.

    Daca o valiza cu costum uscat, PFD, cort sau altceva nu ajunge odata cu noi, iesirea pe apa este compromisa. Poti sa pleci la drum in ape de 2 grade Celsius fara costum uscat si PFD? Noi, nu.

    Oare, de ce, dupa atatea situatii similare prin care am trecut, nu putem opera dupa o rutina si inca ne poticnim de temeri mai vechi si mai noi? Nu ar fi mai firesc ca experienta acumulata sa alunge, sau macar sa mai indulceasca, grijile?

    De ce, oare, de fiecare data, la fiecare plimbare, este de parca ar fi prima data?

    Imi vine sa zambesc pentru ca de curand afirmam impacat ca de data asta parca nu mai am nici o grija...

    Si totusi, nu as schimba privilegiul oferit de aceste griji pe nici un alt fel de temeri. Cred ca nu as da la schimb aceste griji nici macar pe o lipsa totala a grijilor...

    Cum ziceam, urat narav.
    Nu mi-au placut niciodata bagajele. Sunt in stare sa car dupa mine o gramada de chestii inutile, atat timp cat sarsanaua nu ajunge sa ma stinghereasca, insa urasc bagajele sau mai bine spus suprabagajele, acele incarcaturi ce-mi depasesc limitele fiziologice. Atunci cand impachetez imi este foarte usor sa renunt la lucruri si de cele mai multe ori realitatea de pe teren imi certifica deciziile. Intre stilul „greu”, in care ai la tine tot ce-ti trebuie si cel „usor” in care te bazezi pe strictul necesar + improvizatie, il aleg aproape totdeauna pe cel „usor”.
    Cetatile Ponorului este o pestera grandioasa din Apuseni, parcursa de un rau subteran ce formeaza cateva zeci de lacuri. Epopeea explorarii celor cativa kilometri de sali subterane aminteste de expeditii numeroase, cu echipament dus cu camionul, derulate pe parcursul a saptamani de zile cu tabere si bivuacuri subterane intre care s-au facut nenumarate drumuri de aprovizionare cu barci gonflabile. La polul opus, aceeasi treaba a facut-o in doar cateva ore un elvetian imbracat intr-un costum de neopren.
    Sa ma intelegeti: am zero experienta polara asa ca nu indraznesc nici macar sa va sugerez sa lasati acasa un surub. Stilul vostru este validat de faptul ca v-ati intors teferi din toate incursiunile. Totusi, intreb de dragul discutiei, care ar fi echipamentul minim, neaparat, esential? Cu fiecare lucru lasat acasa cresc riscurile, asa ca probabil discutia va fi asa echipament cu asa riscuri... La urma urmei, poti pleca si ca Rahan cu un simplu cutit la cingatoare si cu probabilitatea de a nu te mai vedea nimeni niciodata...
    Life in colour!

  3. #1773

    Default

    Quote Originally Posted by CrocodiluDiluDilu View Post
    In ciuda spatiului stramt, aveti si voi cateva vechituri inutile pe acasa: sau chiar produceti fire textile ascultand muzica la gramofon?

    Ca orice calator prin lume, am adunat si noi cateva amintiri in rugina vechiturilor aduse de prin toate coltzurile pamantului. Stii cum e, te mai impiedici din intamplare de cate un ciob care iti vorbeste si il duci acasa sa-ti aminteasca de calatoria, sau starea, aia. Si s-au cam adunat...

    Cand punem tot echipamentul de calatorie inapoi pe rastel si lustruim parchetul cu ulei cu infuzie de coaja de portocala, apartamentul asta mic capata farmecul misterios al unui muzeu in care vechiturile incep sa-si sopteasca misterele. Aprindem cateva betzishoare aromate, scoatem o sticla de vin cu dopul sigilat in ceara, ascultam o melodie din arhiva si depanam amintiri, ori discutam posibile destinatii...

    Pe de alta parte, vechiturile inutile sunt o forma de metalimbaj prin care exprimam rezonanta dintre noi, pentru ca le alegem impreuna cimentand cu fiecare ciob similaritatea preferintelor.

    Ala este unul din cei 6 pereti “de muzeu” ai apartamentului... Initial am inceput pe continente, dar s-au amestecat pana la urma.
    Last edited by DoiNomazi; acum 5 zile at 09:11 PM.
    DoiNomazi aka "Seasick & Grumpy", aflati intr-o perpetua TraveloTherapie

  4. #1774

    Default

    Quote Originally Posted by CrocodiluDiluDilu View Post
    Nu mi-au placut niciodata bagajele. Sunt in stare sa car dupa mine o gramada de chestii inutile, atat timp cat sarsanaua nu ajunge sa ma stinghereasca, insa urasc bagajele sau mai bine spus suprabagajele, acele incarcaturi ce-mi depasesc limitele fiziologice. Atunci cand impachetez imi este foarte usor sa renunt la lucruri si de cele mai multe ori realitatea de pe teren imi certifica deciziile. Intre stilul „greu”, in care ai la tine tot ce-ti trebuie si cel „usor” in care te bazezi pe strictul necesar + improvizatie, il aleg aproape totdeauna pe cel „usor”.
    Cetatile Ponorului este o pestera grandioasa din Apuseni, parcursa de un rau subteran ce formeaza cateva zeci de lacuri. Epopeea explorarii celor cativa kilometri de sali subterane aminteste de expeditii numeroase, cu echipament dus cu camionul, derulate pe parcursul a saptamani de zile cu tabere si bivuacuri subterane intre care s-au facut nenumarate drumuri de aprovizionare cu barci gonflabile. La polul opus, aceeasi treaba a facut-o in doar cateva ore un elvetian imbracat intr-un costum de neopren.
    Sa ma intelegeti: am zero experienta polara asa ca nu indraznesc nici macar sa va sugerez sa lasati acasa un surub. Stilul vostru este validat de faptul ca v-ati intors teferi din toate incursiunile. Totusi, intreb de dragul discutiei, care ar fi echipamentul minim, neaparat, esential? Cu fiecare lucru lasat acasa cresc riscurile, asa ca probabil discutia va fi asa echipament cu asa riscuri... La urma urmei, poti pleca si ca Rahan cu un simplu cutit la cingatoare si cu probabilitatea de a nu te mai vedea nimeni niciodata...
    Pentru unii calatori, bucuria calatoriei incepe cu o chemare urmata in faza initiala de ritualul alegerii si impachetarii echipamentului. Visul initial incepe sa prinda contur in momentele cand te duci la rastel si scoti cuiele de cort, o cizma de cauciuc, geaca aia, lanterna cealalta, o manusa. Toate obiectele alea dragi care inca poarta pe la tesaturi fire din praful ultimei calatorii par sa se trezeasca la viata cand sunt mangaiate. Costumele uscate, PFD-urile, cutitele de piept, VHF-ul, toate par sa se trezeasca la viata frematand de bucurie in timp ce sunt sarutate de buricele degetelor. Ecourile indepartate furisate prin firele de praf al tesaturii capata iar glas si daca asculti atent cu palmele, auzi chemarea departarilor.

    Noi suntem oraseni care stam la bloc si avem servicii la birou. Traim intre asfalt, betoane, otzel, sticla, aer conditionat, telefoane, e-mail-uri si un sir interminabil de probleme de servici care isi asteapta rezolvarea zilnica. Nu suntem Rahan, nu traim nici intr-o cabana de barne in Alaska, nici intr-un ger in Gobi, nici pe un velier in Caraibe sau in sudul Pacificului, si in doar cateva ore de zbor intr-un tub de aluminiu trebuie sa ne transformam din oraseni de metropola in locuitori ai propriei expeditii.

    Nu plecam in nord, in sud, in est, sau in vest, ca sa doboram vreun record de timp, de anduranta, de “minimalism” la marginea efortului de supravietuire. Nu suntem nici naked and afraid, nici survivorman, nu omoram nimic local pentru a supravietui, nu facem focul cu sfoara, nu ne facem adapost din nuiele, etc. pentru simplul motiv ca nu suntem ai acelui timp si loc si nici nu avem nevoie de asta pentru a supravietui, sau pentru a ne bucura de imbratisarea naturii. Fiecare este liber sa-si aleaga si sa se bucurie de genul lui/ei de experienta in natura. Alergand un sobolan nevinovat in curu’ gol si descultz cu un topor de silex nu este modul in care mi-as petrece pretzioasa vacantza. Dupa cum si altzii au afirmat, pe buna dreptate, ca ducand un kayak printre gheturi, sau o masina cu suspensii si maniere de tractor printre dune, nu este modul in care si-ar petrece ei pretzioasa vacantza.

    Nu cred ca ii face placere nimanui sa care bagaje prin aeroporturi si sa stea temator la banda de bagaje pana soseste, in sfarsit, si ultimul bagaj de al carui contzinut depindea continuarea sau abandonarea calatoriei. Noua, cel putzin, nu ne face placere incertitudinea dintre doua, sau trei, zboruri consecutive cand nu stim daca urmatorul avion, mai mic, va avea loc suficient si pentru toate bagajele noastre.

    A propos de griji mai putzine, pentru oamenii cu fonduri suficiente exista servicii de transport care asigura tot confortul, de la preluarea bagajelor direct de acasa si predarea lor direct la destinatia finala, indiferent de volum, greutate, sau cantitate, pana la preluarea calatorului de la domiciliu si transportarea lui separat intr-un chartered plane + chopper la orice destinatie de pe glob 24/7.
    Dar cum asta nu mi se va intampla niciodata, ma intorc la bagajele mele. In timp, pana si tranta cu bagajele a devenit parte din ritualul drag al calatoriilor.

    Un ritual care incepe cu transportarea, una cate una, a valizelor sau gentilor/containerelor pana la bordura trotuarului din fata blocului unde, de obicei, te framanti privind cu ingrijorare pe cadranul ceasului minutele de intarziere ale masinii chemate sa te duca la aeroport. Cand masina ajunge, in sfarsit, sa te ia, trebuie sa parlamentezi cu soferul ingrozit de discrepanta volumului de bagaje si capacitatea portbagajului lui. Suni iar la dispecerat si intrebi incercand sa nu injuri “din prima” de ce nu ti s-a trimis “a van”, cum ai cerut, si te-ai trezit cu o limuzina neagra cu sofer parfumat si cu parul grizonat. Ca nu prea vorbeste engleza e OK, pentru ca enervarile reciproce conduc la un limbaj rapid si eficient prin lipsa nuantelor.

    Noroc ca soferul parfumat vine dintr-o cultura unde se poate negocia cu o bancnota in plus si, ca prin minune, incap toate valizele, care prin portbagaj, care pe scaunul din fata, care in brate. Ideea este ca oricum in urmatoarele 10 minute soferul injura traficul bara la bara pe limba lui in timp ce noi numaram minutele ramase pana la plecarea avionului.

    Cand ajungi sa duci, unul cate unul, toate bagajele la cantar sa le predai domnisoarei din spatele tejghelei, te simti mai implinit decat daca ai fi atins un varf de munte renumit, dar nu apuci sa te sufoci de bucurie pentru ca domnisoara, de cele mai multe ori foarte atragatoare, iti sopteste zambind ca mai ai de platit “x” pentru surplus de greutate, per bagaj.

    Si inca nu ai ajuns in tara unde domnisoarele dragutze cantaresc riguros si bagajul de cabina. Nu vrei sa-ti imaginezi inca ce va sopti acolo zambetul unei alte domnisoare cand rucsacul tau de cabina atinge limita de greutate a unui bagaj de cala si va trebui sa ridici breteaua de 25 kg cu gratia unui fulg din Lacul Lebedelor, incercand s-o convingi prin coreografie ca rucsacul tau e la fel de usor ca parfumul ei. Doar ca ea va continua sa poarte zambetul robotizat si te va invita fara ezitare sa pui rucsacul pe cantar.

    Si oricum mai urmeaza coridoarele si scarile inguste ale vreunui hotel de transit unde tie ti-au dat, ca prin minune, camera de la ultimul etaj.

    OK, bagajele au tendinta sa-ti umbreasca bucuria calatoriei... daca nu incepi sa privesti si efortul asta ca pe o parte organica din ritualul drag.

    Si apoi, cat de intensa ar mai fi satisfactia unei beri reci in barul aeroportului fara efortul bagajelor?...

    Vacanta arctica are nevoie de haine de uscat si haine de apa.

    Hainele de uscat se impart intr-un rand de haine de calatorie, incluzand perechea de ghete, pentru avion, masina, si considerand ca sunt aceleasi haine si la dus si la intors, nu e mult, si un rand de haine de tabara incluzand cizmele de cauciuc si 3 straturi, ca de iarna. In zonele arctice de multe ori padelezi vara si dormi la tabara iarna...

    Cort de 4 anotimpuri cu foaia suplimentara de pus sub cort si un tarp utilitar pentru depozitarea costumelor uscate peste noapte, saltele pneumatice individuale, saci de dormit de 4 anotimpuri si eventual micro-scaunele pentru ca dupa 8 ore de stat in carlinga kayak-ului iti vine sa stai putzin jos. (Daca nu mai incap, sunt primele la care renuntam)

    Pe apa de 2 C iti trebuie costum uscat si PFD, strat de piele si strat intermediar cu sosete groase de lana + incaltari de apa pentru a proteja talpile costumului uscat, masca de fatza pentru diminetile reci pe apa. Apa e rece, fjord-urile sunt late, malurile nu intodeauna potrivite unei acostari si nu te ajuta nimeni cu nimic daca ai ajuns in apa. Ajuns in apa, prioritatea absoluta este sa iesi cat mai rapid din ea. Greu de imaginat ca se mai poate redresa kayakul in larg pentru ca este un tandem de tura incarcat la limita cu bagaje. Joaca cu eskimo roll ramane pentru kayace single si cu puntile libere. Irosirea timpului si a energiei pentru a redresa kayak-ul nostru cu bagaje este riscanta. Evident, depinde de vant, de distanta pana la tzarm si de topografia tzarmului.

    Contrar sfaturilor, daca apar conditii de rasturnare, ne vom “lega” de kayak cu o carabina a sistemului quick release. Facem wet exit si ramanem cu kayak-ul. Daca continua sa pluteasca sustinut de bulkheads, ne ridicam pe el pentru a scoate o masa cat mai mare a corpului din apa rece si incercam sa-l impingem spre mal. Daca se scufunda kayak-ul, quick release si il salutam pe ultimul lui drum. Apa are cateva sute de metri adancime si nu-l va mai vedea nimeni niciodata. Vom incerca sa iesim cat mai repede posibil la mal. Macar sa avem telefonul satelit si doua energy bars cu noi pentru cand ajungem la mal.

    Abordarea padelarii in zona arctica, din punctul nostru de vedere, nu pune accentul pe cvasi-imposibilul eskimo roll, ci pe un plan de navigatie adaptat conditiilor meteo locale pentru ca, dincolo de echipament, asumarea riscurilor calculate ne-a adus acasa pana acum.

    Fluier individual, stroboscop individual pentru localizare vizuala, cutzit individual, patura individuala de folie de aluminiu, ochelari de soare, manushi, balsam de buze, lampa frontala individuala, throw line.

    Adaugam si inevitabila trusa medicala capabila sa rezolve, sau macar sa ajute, cu durere de cap, muschi, dinti, rinichi, plaga, fractura. Dezinfectie si pansamente/comprese, atele, garou, accelerator de coagulare pentru hemoragii externe, foarfeca, crema protectoare de soare (foarte puternice razele), crazy glue pentru inchiderea laceratiilor.

    Si pana la urma se aduna:

    Mancare pentru 12 - 14 zile (cel putzin 13 Kg, caci consumul de calorii in zona arctica pe apa e maricel), bucatarie de campanie, 3 litri de combustibil lichid de care s-o gasi la fatza locului + cateva genti impermeabile de 5L si 10L pentru mancare.
    26 de litri de apa potabila in doua containere flexibile de 10 litri si doua burdufuri individuale de 3 litri, pompa de filtrare cu filtru ceramic si un generator de ultraviolete de buzunar. S-a remarcat ca apa din ghetarii care s-au topit dupa o perioada extrem de lunga de timp contine virusi si bacterii ce erau considerate disparute in preistorie.

    8 stalpi din fibra de sticla de vreo 1.5 m lungime si 8 senzori de prezenta, cam de marimea unui smartphone si de grosimea a patru smartphone fiecare. Fiecare din ele functioneaza cu baterie de 9V. O alta alarma independenta (senzor si radio receptor + alte 2 baterii de 9V) pentru depozitul de alimente.
    Fir de perimetru (trip wire) cu doua alarme sonare (alte 2 baterii de 9V)
    Pusca de vanatoare si munitie suficienta pentru antrenament (munitia cantereste cateva kg si trebuie protejata de umiditate mai ceva ca electronicele)

    Telefon satelit pentru urgenta, InReach pentru urgente si actualizari pe social media, PLB pentru localizare in caz de urgenta, VHF marin principal pentru eventuala comunicare ship to ship si cate un VHF/GMRS individual pentru comunicarea intre noi in caz de separare voluntara sau involuntara pe apa sau pe uscat.
    Telefoane smartphone.

    Busola, harta de hartie, GPS de mana cu harta batimetrica, binoclu, anemometru cu termometru, tableta cu receptor GPS auxiliar pentru navigatia terestra, lanterna de navigatie/tabara.

    Cateva camere video, microfoane, trepiede, baterii pentru camerele video pentru intreaga perioada, drona.

    Panou solar mare + acumulator central pentru incarcarea bateriilor de drona, panou solar mic pentru asigurare comunicare si auxiliare. Baterii de rezerva pentru toate dispozitivele electronice.

    Trusa de reparatii gaura kayak, gaura cort, gaura genti de apa, paracord bun la toate, carabine pentru toate gentile si valizele etanse de punte, multitool, ulei de arma, duct tape, velcro, cable ties, cateva surubele de rezerva si cabluri de conectare pentru echipamentul de comunicare, navigatie, video.

    Music player pentru partea a doua a calatoriei pe uscat.

    Restul detaliilor le gadil in check lists.

    Asa pe hartie, zici baterii, de exemplu, si cand vezi cat volum si greutate se aduna cu toate bateriile, iti aduci minte ce buna ar fi fost o “nava de linie”...

    Adica, cingatoarea lui Rahan e la fel de lata ca a lui Mos Craciun.

    Ce caram in toate excursiile noastre, este, in functie de conditiile locale specifice, potrivit si necesar pentru a ne asigura independenta, supravietuirea si eventual si un strop de confort in fatza neprevazutului, de la o prelungire a sederii datorita unei accidentari/imbolnaviri, pana la intampinarea unui fenomen natural destructiv, gen piteraq, cutremur, accident, eruptie, tsunami, incendiu, tulburari sociale.

    Se pot elimina unele componente? Probabil ca da. Dar nu mi-as ierta niciodata sa am nevoie tocmai de acel ceva pe care mi-a fost lene sa-l impachetez sau sa-l car. Pana la urma, fiecare are stilul lui de abordare.

    Sigur ca improvizez daca am nevoie, dar nu pornesc la drum bazandu-ma a priori pe improvizatii.

    In rest, cum o fi sa fie.

    Zici ca elevetianul imbracat in neopren a bifat frumoasa pestera intre doua avioane, sau chiar a avut timp sa traiasca pulsul unei expeditii in pestera aia?
    Last edited by DoiNomazi; acum 4 zile at 05:51 AM.
    DoiNomazi aka "Seasick & Grumpy", aflati intr-o perpetua TraveloTherapie

  5. #1775

    Default

    Quote Originally Posted by DoiNomazi View Post

    Zici ca elevetianul imbracat in neopren a bifat frumoasa pestera intre doua avioane, sau chiar a avut timp sa traiasca pulsul unei expeditii in pestera aia?

    Nu stiu. N-am de unde sa stiu
    Lista de echipament enumerata mai sus e impresionanta! O cam stiam din precedentele incursiuni, dar cand o vezi insirata e ca si cum ai scoate toate acele lucruri din dulap si le-ai aduna la vedere in mijlocul camerei.
    Life in colour!

  6.  
     
  7. #1776

    Default

    Quote Originally Posted by CrocodiluDiluDilu View Post
    Nu stiu. N-am de unde sa stiu
    Lista de echipament enumerata mai sus e impresionanta! O cam stiam din precedentele incursiuni, dar cand o vezi insirata e ca si cum ai scoate toate acele lucruri din dulap si le-ai aduna la vedere in mijlocul camerei.
    Da, lista de echipament este cam aceeasi pentru ca, desi fiecare clipa e unica in felul ei, si situatia este cam aceeasi. Ici colo, difera modelul, marimea, sau numarul de unitati.

    Va fi mai greu, va fi mai usor, va fi bine, ba fi rau? Nimeni si nici o piesa de echipament nu poate oferi raspunsul.

    Cele mai multe sunt intinse prin casa, unele inlocuiri vor sosi astazi si noile PFD-urile s-ar putea sa intarzie pana aproape de ziua plecarii sporind tensiunea.

    Dar, cum ziceam, ce poate fi mai frumos decat zilele dinaintea unei plecari?
    DoiNomazi aka "Seasick & Grumpy", aflati intr-o perpetua TraveloTherapie

  8. #1777

    Default

    Pare greu de crezut ca pe o piata de dimensiunea si vitalitatea pietei americane poate exista un produs care nu poate fi gasit la nici un pretz.

    La numai cateva zile dupa ce am pus PFD-urile la vanzare pe eBay, am fost informati ca noile PFD-uri nu vor putea fi expediate catre noi decat dupa ce incepe plimbarea in care avem nevoie de ele.

    Am cautat la zeci de vanzatori si depozite in USA si Canada si n-am gasit nicaieri marimea noastra pe negru. Toti au pe stock PFD-urile pe rosu.

    Dar noi le vrem negre...

    Singura solutie acceptabila este de modificarea PFD-urile existente. Am avut noroc ca nu se oferise inca nimeni sa scumpere PFD-urile scoase la vanzare si le-am retras de la vanzare.

    Sigur ca o modificare de structura a unei veste de salvare cu functiuni si caracteristici specifice unei actiuni de salvare trebuie facuta cu atentie pentru a preserva utilitatea si functionalitatea vestei in caz de urgenta. Daca noul sistem quick release nu functioneaza la fel de prompt ca cel original, se pot ivi probleme.

    Daca materialele folosite la modificare nu sunt de aceeasi calitate si rezistenta ca materialuo original, se pot ivi probleme in caz de urgenta.

    Nu avem alta optiune rezonabila pentru noi si in seara asta am primit materialele necesare si m-am apucat sa modific PFD-urile. Fermoare, bretele, catarame, etc.

    Sper sa iasa bine.
    Last edited by DoiNomazi; acum 1 zi at 06:54 AM.
    DoiNomazi aka "Seasick & Grumpy", aflati intr-o perpetua TraveloTherapie

  9. #1778

    Default

    De ce nu vopsiti PFD-urile rosii in negru? Cred ca ar fi mai simplu....

  10. #1779

    Default

    Quote Originally Posted by hanscelnegru View Post
    De ce nu vopsiti PFD-urile rosii in negru? Cred ca ar fi mai simplu....
    PFD-urile au componente nedemontabile din materiale diferite care nu vor reactiona la fel la vopsea aplicata dupa asamblarea lor. Zone reflectorizante albe cusute permanent, etc.

    Vopseaua aplicata nu va rezista la contactul cu suprafete abrasive, apa sarata, la fel ca voseaua originala a fibrei din care au fost tesute materialele utilizate la confectionarea vestei.

    Insumand potetialele probleme, e foarte dificil sa vopsesc o vesta si risc sa sfarsesc cu timp, efort si bani cheltuiti pentru un produs compromis atunci cand voi dori sa-l vand mai departe.

    Toate modificarile pe care le fac acestor veste trebuie sa fie la fel sau mai rezistente decat produsul original si in acelasi timp temporare/reversibile.

    Cand ne intoarcem vom incerca din nou sa vindem PFD-urile in varianta originala.

    Pana una alta, fermoarele primite aseara nu se potrivesc si voi incerca alta varianta de fermoare iar coletul de mancare trimis a ramas cu statut nederminat “in transit”.

    E mishto...
    Last edited by DoiNomazi; acum 1 zi at 05:21 PM.
    DoiNomazi aka "Seasick & Grumpy", aflati intr-o perpetua TraveloTherapie

Tags for this Thread

Bookmarks

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •