chemari si raspunsuri

[CrocodiluDiluDilu]

Hmm.. Mi-ai amintit de serile din cartierul de blocuri din Constanta unde am copilarit... Pocnitoarea cu carbid.. Cutie goala de NessCafe, sau similar, esentialul era sa aiba capac etans si usor detasabil, gaurita cu cuiul in fund. O bucata de carbid si un scuipat rapid cat mai curat si apos (dupa vreo ora de pocnit nu reuseam sa mai adunam nici un strop de saliva in gura si ne muscam limba). Inchis capacul si astupat gaura din fundul cutiei cu degetul vreo 40-50 de secunde. Pus cutia jos rasturnata lateral, stabilit directie de tragere, blocat cutia cu talpa piciorului pentru siguranta, aprins chibritul si adus flacara in dreptul gaurii din fundul cutiei. Luat degetul... bubuitura rezona beligerant intre blocuri scandalizand vecinii care uneori chemau sectoristul sa ne alerge. Capacul proiectat de explozia trebuia recuperat la vreo 10-15 m. Daca nimerea pe vreunul din noi in glezna sau in fluierul piciorului durea putin.. Daca capacul era prea apasat si prea strans in timpul exploziei nu mai sarea, iar detunatura se transforma intr-un suierat si flacara de acetilena tzashnea pe gaura din fundul cutiei si iti ardea degetul si podul palmei. Doar asa, cu arsuri repetate, am invatat sa calibrez presiunea cu care apasam capacul.. Iarna existau si pocnitorile "cilindru-piston", cu gaura laterala de rasuflare, facute la strungul vreunui atelier pentru 25 de lei. Le numeam "batoze" si le incarcam cu maciulii de chibrit razuite, sau cu clorat de potasiu sustras de la laboratorul de chimie al scolii generale din cartier.. Au trecut anii...

Prin liceu ne-am apucat de rachete. Epuizasem variantele cu carbid si pac-pac-ul cu pistoale din injectoare de raba încarcate cu capete de chibrit si încercam sa descoperim formule noi pentru motoarele de racheta cu combustibil solid (reteta clasica cu azotat de potasiu, carbune si sulf pica din lipsa de azotat...). Auzisem noi de la muncitorii de la fabrica de zahar ca respectivul aliment e raspunzator pentru tablitele cu "pericol de explozie" din fabrica si ne-am ambitionat sa gasim o reteta in care sa-i facem loc. Ideea era de a produce un "praf" care prin ardere rapida sa degaje o cantitate mare de gaze. Serile de iarna incepeau repede si ne adunam 5-6 piromani prin gradinile din spatele blocurilor. Corpuri de rachete aveam destule "pe stoc" si singura problema ramanea fitilul, unde eram deficitari. Cu mâinile îngheţate cojeam maciuliile chibritelor cu care umpleam un tub subtire facut pe loc din hartie de ziar, pe care-l infigeam direct in camera de ardere a motoarelor. Aprindeam fitilul si fugeam cat ne tineau picioarele, ca era scurt De cele mai multe ori racheta exploda la sol fiinca nu prea gaseam cartuse de vanatoare sa le folosim tuburile ca si carcase de motor si roluiam tuburi din hartie cu aracet, gâtuite cu sfoară, aşa cum citisem într-o revistă Modelism în articolul "preistoria rachetei moderne". Alteori combustibilul nu era suficient de "iute" si arunca doar flacari fara a avea putere. Indiferent de manifestare, spatiul dintre blocuri se umplea de un fum albicios, ca o ceata, cu miros inecacios de "pucioasa". Mai tarziu, ca sa nu iscam probleme, am mutat poligonul de incercare in cimitir...

[DoiNomazi]

Faine amintiri In rest, chiar te gandesti la toate Adrian, iar preferintele nu se discuta, fiecare duce cat are chef, doar este vacanta
Imi amintesc in turele de iarna pe 2-3 zile in Fagaras sau Crai, as fi fost jignit in amorul propriu daca duceam mai mult de 10 kg. Sapam barlog o ora sau doua, mai bine decat sa car cort
Nu siam cat de pasionat esti de filmat
50 de baterii , si o sa le cari cu stoicism inapoi. Probabil cea mai buna varianta , ziua sunteti pe apa iar seara nu mai este soare pentru PV.
La antena ma gandeam doar pentru a asculta dimineata si seara buletine meteo, in rest nu te vad cerand ajutor pe vhf, iar daca e groasa, ai PLB-ul

Cum spuneam, sunt tot mai linistit

Buletinele meteo vin prin repetoare instalate pe oarece geamanduri, se zice. Altfel, stii cum e cu raza de actiune a VHF-ului (line of sight) iti vezi partenerul de conversatie, il auzi, nu-l mai vezi (distanta sau obstacole fizice) nu-l mai auzi. Fabricantul sustine ca semnalul transmis prin DSC duce 20 de mm pe apa deschisa... Se poate, dar eu sunt Toma necredinciosul cand e vorba de ce afirma fabricantii in reclame... bateriile alea cu lithium sunt uimitor de usoare, fulg, nu e gluma...

ma gandesc eu la detalii si sunt pregatit sufleteste pentru orice, dar stiu, sau intuiesc, ca realitatea din teren imi va da un pumn serios in barba inca de la inceput... am optat deliberat ca primele 3-4 zile sa acopere sudul, portiunea cea mai dificila din traseu pentru a ne taia sansa de a ne speria si renunta... se pare ca cei mai multi prefera sa faca traseul de la nord la sud, cu insertie in nord si extractie in sud, acordandu-si optiunea de a renunta la ultimul segment in caz ca SE-ul se infoaie. Punctul sudic al arhipeleagului are iesire in imensitatea Pacificului spre vest si vreo 100 de mm spre est pana la coasta canadiana. E "open ocean" la cheremul vanturilor si valurilor... noi am cerut insertia la o zi jumatate nord de punctul extrem sudic... nu avem unde fugi daca ne sperie vremea, do or die, coboram la sud, atingem insulitza pe care vrem s-o vizitam, tragem doua cadre si dupa aia fugim spre nord timp de 7 zile. pana la punctul de rendez-vous pentru extractie... Vrem sa folosim SE-ul care-i sperie pe altii din fatza si-i face sa renunte pentru a ne propulsa din spate si pe cat se poate de mult dintr-un unghi de 45 de grade pe directia de inaintare... nu mi-au placut niciodata jocurile de noroc, dar in expeditie imi place sa trag cu ochiul la cate o pagina din scenariul destinului...

[DoiNomazi]

Prin liceu ne-am apucat de rachete. Epuizasem variantele cu carbid si pac-pac-ul cu pistoale din injectoare de raba încarcate cu capete de chibrit si încercam sa descoperim formule noi pentru motoarele de racheta cu combustibil solid (reteta clasica cu azotat de potasiu, carbune si sulf pica din lipsa de azotat...). Auzisem noi de la muncitorii de la fabrica de zahar ca respectivul aliment e raspunzator pentru tablitele cu "pericol de explozie" din fabrica si ne-am ambitionat sa gasim o reteta in care sa-i facem loc. Ideea era de a produce un "praf" care prin ardere rapida sa degaje o cantitate mare de gaze. Serile de iarna incepeau repede si ne adunam 5-6 piromani prin gradinile din spatele blocurilor. Corpuri de rachete aveam destule "pe stoc" si singura problema ramanea fitilul, unde eram deficitari. Cu mâinile îngheţate cojeam maciuliile chibritelor cu care umpleam un tub subtire facut pe loc din hartie de ziar, pe care-l infigeam direct in camera de ardere a motoarelor. Aprindeam fitilul si fugeam cat ne tineau picioarele, ca era scurt De cele mai multe ori racheta exploda la sol fiinca nu prea gaseam cartuse de vanatoare sa le folosim tuburile ca si carcase de motor si roluiam tuburi din hartie cu aracet, gâtuite cu sfoară, aşa cum citisem într-o revistă Modelism în articolul "preistoria rachetei moderne". Alteori combustibilul nu era suficient de "iute" si arunca doar flacari fara a avea putere. Indiferent de manifestare, spatiul dintre blocuri se umplea de un fum albicios, ca o ceata, cu miros inecacios de "pucioasa". Mai tarziu, ca sa nu iscam probleme, am mutat poligonul de incercare in cimitir...

cristalele alea galbui erau azotat de potasiu, sigur? Nu stiu de ce mi-a ramas in minte clorat de potasiu, dar nu te contrazic caci, cum am spus, au trecut anii si... am imbatranit... asta-i adevarul!

[CrocodiluDiluDilu]

cristalele alea galbui erau azotat de potasiu, sigur? Nu stiu de ce mi-a ramas in minte clorat de potasiu, dar nu te contrazic caci, cum am spus, au trecut anii si... am imbatranit... asta-i adevarul!

Dupa ce am subtilizat tot azotatul de potasiu din laboratorul de chimie, am mai gasit doar iodura de potasiu. Am luat-o si pe aia. O amestecam in cantitati mici cu azotat de sodiu si o incalzeam la spirtiera in fundul unei eprubete pana substanta se topea, dupa care o scurgeam pe o placa de faianta. Obtineam niste "jetoane" care se acopereau iute cu iod maroniu, pe care-l stergeam. Sfărâmam "jetoanele" in mojar obtinând din nou pulbere cu care faceam noi lansari nocturne in cimitir...

[DoiNomazi]

Dupa ce am subtilizat tot azotatul de potasiu din laboratorul de chimie, am mai gasit doar iodura de potasiu. Am luat-o si pe aia. O amestecam in cantitati mici cu azotat de sodiu si o incalzeam la spirtiera in fundul unei eprubete pana substanta se topea, dupa care o scurgeam pe o placa de faianta. Obtineam niste "jetoane" care se acopereau iute cu iod maroniu, pe care-l stergeam. Sfărâmam "jetoanele" in mojar obtinând din nou pulbere cu care faceam noi lansari nocturne in cimitir...

gamaliile de chibrit nu se fac (si) cu clorat de potasiu? memoria mea a ramas blocata pe clorat de potasiu, cristale maricele ca un zahar granular... galbui... toti acesti ani am fost convins ca noi foloseam clorat de potasiu... hmmm...

[alex470]

offtopicilor!
mie imi transpira palmele citind cat de serioasa poate fi parasirea uboatului si voi incepeti sa vorbiti de rachete in cimitir.....

( mergea cu gamalii de chibrituri amestecate cu pulbere de aluminiu, amestecat cu alcool si pus in motor de racheta facut din hartie, aracet si un fund de baterie AA cu o gaura in mijloc. si fitil din staniol cu pulbere de chibrit la interior....conul rachetei din dop de sticla de vin....tija cu rol de rampa de lansare din umbrela mamei...)

[CrocodiluDiluDilu]

offtopicilor!
mie imi transpira palmele citind cat de serioasa poate fi parasirea uboatului si voi incepeti sa vorbiti de rachete in cimitir.....

( mergea cu gamalii de chibrituri amestecate cu pulbere de aluminiu, amestecat cu alcool si pus in motor de racheta facut din hartie, aracet si un fund de baterie AA cu o gaura in mijloc. si fitil din staniol cu pulbere de chibrit la interior....conul rachetei din dop de sticla de vin....tija cu rol de rampa de lansare din umbrela mamei...)

Alex, bag sama ca esti de-al nostru (am trecut si prin faza cu fund de baterie A4, si prin amestecul cu permanganat de potasiu si pulbere de aluminiu, da' n-am vrut sa monopolizez threadul).

[DoiNomazi]

offtopicilor!
mie imi transpira palmele citind cat de serioasa poate fi parasirea uboatului si voi incepeti sa vorbiti de rachete in cimitir.....

( mergea cu gamalii de chibrituri amestecate cu pulbere de aluminiu, amestecat cu alcool si pus in motor de racheta facut din hartie, aracet si un fund de baterie AA cu o gaura in mijloc. si fitil din staniol cu pulbere de chibrit la interior....conul rachetei din dop de sticla de vin....tija cu rol de rampa de lansare din umbrela mamei...)

toti barcaholicii au ceva "explosiv" in trecutul lor? o fi si asta un semn... La rachete n-am mai avut timp sa trec pentru ca la inceputul primului an de liceu am descoperit taramul magic al primei iubiri si am lasat in urma definitiv toate activitatile zgomotoase "de gasca", trecand la plimbari shoptite in doi pe malul marii si la un cu totul alt ritm de viata...

U-boat-ul doarme fericit pe raftul lui anticipand tura din Maine luna viitoare.. pare consolat ca nu-l luam in Pacific. De data asta.

[gvincentiu]

...dar in expeditie imi place sa trag cu ochiul la cate o pagina din scenariul destinului...

Incep să am emoții... Succes!

[Imi]

Daca tot veni vorba de rachete si pocnitori...

Mai era varianta de pocnitoare din 2 suruburi prinse intre ele cu o piulita, iar de una se lega o bucata de punga, pt directie...
Detalii aici: Pocnitoare cu surub
Beleaua mare era cand aterizau pe vreo masina...

Ne mai distram cu tunurile din pasta de pix si radiera. Astea se puteau folsi si in casa sau la scoala.

Se ia o mina de pix metalica goala, fara pasta in ea, se infige cu varful intr-o radiera. Se indeasa fosforul
de la cateva bete de chibrit pe capatul celalalt si se astupa cu un bat de chibrit care are rol de proiectil.
Se indreapta catre tinta, se incalzeste si...FOOOC !
Tunurile astea puteau fi montate cu succes pe diferite masinute, tancuri...

Cea mai palpitanta treaba a fost cand intr-o iarna, impreuna cu un vecin am facut rost de niste
capse de puscat bolturi in beton. Ne-am dus in gradina, am facut foc intr-un lighean vechi
si am aruncat capsele in foc ( asa am vazut noi la alt vecin, ca facea de revelion ). Apoi ne-am ascuns dupa niste pomi. In cateva secunde capsele din foc zburau in toate directile, iar noi ne-am dat seama ca e periculos sa le aruncam in foc deschis, drept urmare ne-am dus in casa si am aruncat cateva pe foc in teracota....
Alta data le puneam pe bordura si dadeam cu ciocanul in ele.

p.s: scuze pt. offtopic