chemari si raspunsuri

Florio a spus:

In general, cand pleci la drum in necunoscut, ceri sfatul celor care au mai facut traseul. Exact cum ati inceput voi.
Iar daca toti dau aceleasi sfaturi, e intelept sa le luati in considerare. Cand ai noroc si nu se declanseaza nimic, totul e bine. Daca nu ai si incepe o furtuna locala in ape inghetate, e grav. Ma gandesc la posibilitatea voastra de a intoarce caiacul acela plin de echipament. Este undeva pe la zero, cred. Daca in apa sunt curenti, treaba devine incontrolabila. Nu realizez inca foarte concret care sunt posibilitatile de a duce o astfel de expeditie in zona de siguranta, pentru ca nici n-am programat inca una. De aceea nici nu-mi permit sa-mi dau cu parerea .
Din toate variabilele, cea mai problematica imi pare aparitia ursului polar. Esti in domeniul lui, ai un singur partener la schimb pentru veghe, in cateva zile frigul si nesomnul absorb toata energia.
Sunt curios cum veti aborda calatoria, cu siguranta aveti detalii pe care eu nu le stiu. Si care pot colora altfel intregul tablou.


P.S.
N-am avut niciodata noroc de prieteni cu toata tigla pe casa
(cred ca asa zic si ei de mine)

Click pentru a extinde...

Este cea mai dificila tura a noastra si foarte probabil, daca ne intoarcem cu bine, ultima de genul asta. Probabil ca imbatranim...

Vom ajunge acolo. Ce va fi acolo, nu stiu si nici nu pot anticipa. Vom incerca sa ne lepadam de orice strop de orgoliu si ambitie pentru a putea cantari fiecare moment si pas cat mai lucid si armonios, imbratisand natura, nu infruntand-o.

Vom avea doua pusti, pentru ca fiarele alea se mai si blocheaza, de obicei, in momentul critic cand ai nevoie de ele. Vom avea alarma pe perimetru, care sper ca va supravietui ploii si frigului, vom avea flares si orice dispozitiv legal care poate aduce greutati unui Fram decis sa ne viziteze tabara. Daca apare in timpul padelarii, precizia "artileriei navale" ramane singura modalitate de riposta. Sper din suflet sa nu avem ocazia unei intalniri, nici macar prin binoclu, pentru ca suntem constienti ca o potentiala intalnire se va termina rau pentru el, pentru noi, sau pentru toti trei... Vom respecta cu strictete, in masura in care terenul o permite, exercitiul stocarii hranei la distanta, igiena taberei, etc.

Mi s-a atras atentia ca singurele locuri posibile de acostare si campare sunt rarele guri de torent intre varfurile de piatra si ca in general sunt inguste si trebuie sa iau in considerare debitul maxim al posibilei viituri. Deci, unde dracu faci cortul in siguranta si unde mai duci containerele cu mancare departe de cort?

Detaliile se rotesc precum corbii... Ni se spune sa padelam cat mai departe de iceberg-uri pentru ca "explodeaza" brusc si se intorc "cat casa" cu fundul in sus provocand valuri abrupte de "4-5 meters"... Pai, in unele poze pare imposibila trecerea mai departe de ele pentru ca inchid aproape complet fjord-ul lat de 5-6 Km. Se pare ca singura solutie este asteptarea, la cea mai apropiat loc de campare anterior, pana vantul si curentii ii mai disperseaza si creaza culoar de trecere...

Vanturile bruste ultra-locale sunt dupa norocul omului, imposibil de prevazut, desi se pare ca exista o oarece corelare intre temperatura diminetii si temperatura suprafetii ghetarilor de unde se formeaza aceste rafale bruste. Stiam de ele de la tura din Groenlanda de acum 2 ani, dar atunci n-am avut ocazia sa trecem prin situatia de vant brusc. Probabil ca tinem cat mai aproape linia malului chiar daca e perete vertical... nu stiu.. nu am o solutie logica sau "stiintifica", ma voi baza pe instinct, atunci, la fata locului...

Am mai trimis un set de intrebari specifice celor doi noi prieteni care sunt extrem de rabdatori si dornici sa ofere crampeie din experienta lor...

Vedem...

Nu poti padela, pasi, alerga, zbura, tara pe coate si genuchi, conduce o barca, sau o masina, decat in intampinarea chemarii destinului...

Intre chemari, raspunsuri, unelte si destinatii...

Acesta este un argument ce ni se potriveste noua. Textul este identic cu o postare pe Cap Compas.

Desi mai era un pas, sau o padela, si, dintr-o intensa afectiune, aproape ajunsesem sa consideram U-Boat-ul un indispensabil "tovaras de drum", asa cum si Toyota noastra devenise camarad participant, am reinvatat ca adevarata motivatie a unei calatorii nu se naste nici din afectiunea pentru utilizarea unui obiect, nici din dorinta de a atinge un timp/viteza "record", si nici din ambitia de a "cuceri" o destinatie anume.

Esenta raspunsului la chemarea necunoscutului, singura "licoare" capabila sa ostoiasca setea dorului de duca, este bucuria participarii in fiecare moment din valvataia unei calatorii, incepand de la indoielile planificarii pana la oboseala coplesitoare cand obiectele se spala si se reintorc in rastel...

Nu Toyota, nu bicicletele, nu U-Boat-ul, sau KaBoat-ul, nu bocancii, rucsacul, sau cortul, harta sau coordonatele GPS-ului, cadrul unei fotografii, sau cuvintele unui jurnal, determina motivatia si combustibilul interior necesar unei calatorii, ci foamea de a participa impreuna la unicitatea fiecarui moment din care se compune acea calatorie.

Cu alte cuvinte, nu alegem o destinatie si nu pornim intr-o anumita directie animati de dorinta de a folosi, ceea ce, pana la urma este si ramane doar o unealta numita kayak, bicicleta, masina, velier, barca cu motor, tren, avion, schiuri, parasuta, costum de scufundat, sau schlapi, ci suntem nevoiti sa utilizam uneltele respective pentru a putea raspunde impreuna unei chemari interioare catre destinatia respectiva.

Am ajuns sa cred ca destinatia oricarei calatorii a noastre este, in esenta, nu o poza/film a unor coordonate geografice exterioare, rastignite pe harta unui palmares, ci o imbratisare interioara a ecourilor nomade ale eu-lui.

Dupa ture si iesiri mai aproape sau mai departe de zona de confort, am inteles ca suntem mai intai calatori si de abea pe locul doi utilizatori de unelte, kayacisti, biciclisti, automobilisti, velisti, gratargii, sau "atleti" medaliati la proba ridicarii la gura a sticlelor de bere.

Nu planificam iesirile in functie de afectiunea pentru un anumit mijloc de transport si asta ne permite eliberarea de limitele unei "dogme" si ne ofera posibilitatea de a ne bucura si de destinatii si stari unde U-Boat-ul ar ajunge foarte greu, sau n-ar ajunge deloc.

Odata cu trecera anilor s-a agatzat printre riduri si placerea oferita de balansul intre imbranceala cu frigul, epuizarea, teama si confortul mangaierii unui val caldutz cu straluciri de coral si aroma de vin de regiune...


Poate o iesire confortabila cu o barca cu motor sa anuleze placerea si efectele "curative" ale unei iesiri la padela departe de toate cele?

Suntem mai putin "nomazi" si mai putin "expeditionari" pentru ca am unceput sa iesim uneori la padela si uneori la motor? Poate, dar ne asumam orice noua "eticheta", pentru ca, pana la urma, asa e sa fie...

Un animal minunat...


...mereu bucuros sa primeasca musafiri la masa...

Chiar minunate creaturi , ursii polari, incredibil de specializate in traiul vitreg de acolo. Habar n-am cum reusesc unii sa faca asemenea filmari!

Despre morse, e destul de curios sa-i agreseze pe caiacisti, dar pana la urma e teritoriul lor si nu e negociabil. Natura e frumoasa, doar sa nu astepti la tratamente speciale sau fair-play din partea ei
Planeta n-a fost niciodata guvernata de alta lege decat legea junglei.

minunate si flamande creaturi, intr-adevar...



Un vanator extrem de priceput, ursul asta, stie ca cel mai rapid si eficient mod de a imobiliza prada este sfaramarea capului (centrul de comanda). Intotdeauna par sa atace incepand de la cap, ceafa, sira spinarii.

Foarte interesant de privit documentarul. Desigur, la voi are un inteles deosebit, cu aplicatie directa.
Pentru mine, care n-o sa ajung in acele zone, este doar un exercitiu de gandire.
Ursul supravietuieste asa cum poate, facand ceea ce stie mai bine: sa vaneze. Ursul brun se mai ajuta de vegetale, fiind omnivor si avand in arealul lui aceasta "oferta".
Polarul are la dispozitie stanci, apa sarata si doar cateva vietuitoare, din ce in ce mai rare: ca sunt foci, morse sau oameni, cand foamea inghesuie, nu mai are importanta.
Nici macar victimele lui care au scapat printr-un noroc, ba sfasiate, ba amputate, nu il condamna. Oamenii inteleg animalul salbatic, stiu ca se aventureaza in arealul lui ancestral si am avut surpriza sa ascult victime afectate pe viata, care vorbesc destins si cu mare intelegere, despre agresorul lor blanos .
Problema pe care mi-o pun eu, este ca ursul polar te poate ataca din toate pozitiile, atat pe tarm cat si in apa, fiind un inotator exceptional. Si cand spun asta ma gandesc la voi.
O secunda de ezitare, va poate costa viata, in cazul unui atac-surpriza, de exemplu cand sunteti in apropierea tarmului.
Iar intr-un tandem, poate surveni usor acea secunda de ezitare, fiindca sunteti doua fiinte care trebuie sa se coordoneze perfect in miscari si decizii. Exista perfectiune? Da, rarisim, pentru asta s-au creat comitete olimpice, sa o caute si sa o valideze. Dar in regim de amator, e mai complicat cu perfectiunea asta .
Grija mare la traseu, mi-e drag sa citesc despre voi si nu vreau sa aveti probleme.
N-am uitat nici accidentarea aceea la genunchi, de un alt fel de accident n-as mai vrea sa aud.

Iti dai seama ca suntem foarte conectati la potentialele consecinte ale situatiei, de la urs, la vanturi, valuri, ghetari, sloiuri, banchize, distante, izolare, frig, ploaie, efort, navigatie, hrana, calorii, baterii si multe alte detalii...

Sigur ca ma tem, sigur ca pot simti inca de pe acum teama furisata dintr-o generatie in alta de cateva zeci de mii de ani, insurubandu-se undeva in plexul solar, tulburandu-mi fantasmele noptilor in care fosnetul vantului imi va alunga confortul somnului, dar asta nu inseamna ca voi lasa teama sa-mi abata pasii... Calatoriile astea la marginea accesibilului unui amator sunt ca o descindere ritual in fundatia eu-lui. Ajungi sa te cunosti cu adevarat de abea cand ajungi fata in fata cu tainica poarta spre nefiinta.

Nu vreau sa vedem nici un urs, nici macar prin binoclu, sau pentru poza, si vom face tot ce este posibil si tine de noi sa evitam o intalnire. Daca va fi sa fie, se va intampla ce este menit sa se intample. Vom padela printre banchize si ma tem ca poate apare dupa oricare coltz plutitor de gheata. Stiu ca uneori se scufunda si ataca foci lansandu-se de sub apa in afara... Inoata cu 6 mile/ora, nu vom putea fugi niciodata la padela, dar intr-un tandem unul manevreaza si celalalt deschide focul. Mi se pare dureros sa ma gandesc ca as putea vatama un animal, dar daca asa e sa fie, nu-mi pot permite sa ezit, sau sa nu incerc sa ma apar pana in ultimul moment.

Totul este sa am timp de reactie, la cort, in tabara, sau in kayak. Si aici intervine de o parte instinctul lui de vanator desavarsit si inteligenta si imaginatia noastra in abordarea unei strategii defensive de partea cealalta.

Referitor la documentar, si o cunosc foarte bine pe cea care l-a facut, nu ni se spune niciodata in detaliu de ce n-a functionat sistemul lor de avertizare, sau gardul electric. Noi am hotarat sa nu caram gardul nostru datorita restrictiei de gabarit la bagaje.

Nu este de inteles nici de ce au lasat ursul sa zaboveasca in apropierea taberei. Ursul trebuia alungat inca de la inceput cat mai departe de tabara. Cu ursul nu poti negocia, nu poti fi politicos sau impaciuitor, nu-i poti tolera prezenta in apropiere. In ziua si noaptea cat tabara exista acolo, ori tu, ori el. Numai una din cele doua entitati poate "stapani" si controla teritoriul respectiv. Intimidarea si alungarea sunt mai sigure decat utopia unei convietuiri. Privit la televizor, ursul polar este un animal de o noblete deosebita pentru care nu poti manifesta decat admiratie si intelegere. Acolo, in teren, ne reintoarcem la concurenta bruta din pre-istorie. Noi nu ne ducem sa-l admiram la el acasa. Nu-l cautam, nu-l dorim si stim clar ca ori el, ori noi, vom petrece ziua, sau noaptea, respectiva pe acea plaja, sau in acel loc. Uneori vom evita un loc unde el pare sa fie deja si nu ne vom opri acolo, alteori va trebui sa nu vina el, sau daca vine dupa ce am instalat tabara, va trebui sa plece... sau... in cel mai nefericit si nedorit caz, daca insista sa se apropie, in ciuda tuturor tentativelor de a-l alunga, sau chiar insista sa stea la marginea taberei, va trebui neutralizat. Din pacate nu exista loc de ezitari, sau compromis... Aia au lasat ursul sa ramana in apropierea taberei fara sa-i provoace frica, transformandu-se intr-o potentiala prada. Lipsit de teama, ursul a asteptat caderea intunericului pentru a-si lua ceea ce parea ca i se cuvine...

Raman la parerea ca trebuia alungat cumva inca de la inceput, de la primul moment al intalnirii. In momentul in care a fost lasat sa stea si sa observe tabara oamenii au pierdut avantajul initiativei.

Incerc sa-mi imaginez situatia in care vantul sau valurile ne-ar scoate, sau ne-ar "priponi", intr-un loc unde n-am vrea sa campam...

Dincolo de starea de veghe, va trebui sa ne redesteptam reflexele prin exercitii si un pic de antrenament menit sa reduca timpul de reactie si adaptare de la starea de somn la manipularea lucida a armei. La fel ca cei ce strabateau pentru prima data pustietatile de la capatul lumii...

Dar tocmai de asta ne ducem acolo si nu la o cabana privata pe o plaja linistita din Fiji (care ar fi si o optiune cu mult mai ieftina).

Va fi bine. Noi nu ne ducem acolo sa cautam sa intalnim, sau sa vedem, filmam, fotografiem, ursi polari. Ii vreau cat mai departe de noi.

Fara vreo legatura directa cu ursul, suntem pe cale sa ajustam traseul la padela. Vom pastra acelasi traseu dar vom incerca o isertie cu motor mai adanca si inversarea directiei de parcurgere.

DoiNomazi a spus:

minunate si flamande creaturi, intr-adevar...

Un vanator extrem de priceput, ursul asta, stie ca cel mai rapid si eficient mod de a imobiliza prada este sfaramarea capului (centrul de comanda). Intotdeauna par sa atace incepand de la cap, ceafa, sira spinarii.

Click pentru a extinde...

Citeam pe undeva ca ursul polar - la el acasa, nu la gradina zoologica - este singurul mamifer de prada de pe pamant care ataca intotdeauna OMUL, in mod neconditionat si neprovocat. Nu scapa nicio ocazie. Ca incepe cu ”centrul de comanda” sau cu ”fundatia” cred ca nu mai conteaza. EL ataca. Foame mare... Foamea ascute mintea.

Adevarat....si eu am gasit informatia asta legata de atacul neconditionat...De ce oare?

Thor a spus:

Citeam pe undeva ca ursul polar - la el acasa, nu la gradina zoologica - este singurul mamifer de prada de pe pamant care ataca intotdeauna OMUL, in mod neconditionat si neprovocat. Nu scapa nicio ocazie. Ca incepe cu ”centrul de comanda” sau cu ”fundatia” cred ca nu mai conteaza. EL ataca. Foame mare... Foamea ascute mintea.

Click pentru a extinde...

Nu sunt convins ca are o preferinta aparte pentru om si multe observatii relatate de altii din teren subliniaza apetitul pentru foci. Au fost oameni care l-au filmat foarte de aproape vanand foci si pur si simplu nu i-a bagat in seama. A propos de foci, tot de la cap incepe atacul pentru ca are "echipamentul" necesar sa zdrobeasca craniul si astfel sa imobilizeze prada. Ursul polar nu musca extremitati, nu sugruma precum felinele, nu sfarteca burta si partile moi, precum hienele sau lupii, nu apuca de unde se nimereste precum crocodilii sau rechinii, intotdeauna se repede la cap si la ceafa. Si asta conteaza in masura in care se poate lua in considerare ibtr-un procedeu defensiv.

Exagerand de dragul unui zambet, imagineaza-ti ce nedumerit ar putea fi ursul gasind in cort pe capul victimei o casca de motociclist... Nu, nu avem de gand sa caram casti de motociclism cu noi...

Da, din pacate foamea il impinge inainte si ursul polar a fost observat recurgand la canibalism. Masculii mari si puternici, infometati, au atacat si au consumat pui si chiar masculi mai tineri. Exista cateva masuri de evitare a zonelor cu o probabilitae mai mare de trafic al polarilor. Problema este ca toate modelele de comportament trecute sunt pe rand invalidate de disperarea cu care ursul polar incearca sa se adapteze la noile conditii de clima. Si apar si acolo unde in trecut n-au mai fost semnalati niciodata. Pe ruta traseului nostru au fost observati doar doi in August anul trecut. Se vor mai intoarce pe acolo in migratia din vara asta? Vor mai veni si altii? Speram ca nu...

Revenind la initiativa din timpul unei intalniri de zi in cursul careia ambele parti sunt alerte, prietenul Martin, un om deosebit cu experienta solida in padelat kayace in zone populate de ursi polari, a deschis focul preventiv, inca inainte de contact si, in ciuda criticii celor care n-au inteles utilitatea gestului, a reusit sa-l alunge fara a-l vatama. fara legatura cu polarii, Martin a fost impresionat de U-Boat si ne-a sfatuit sa-l luam oriunde am merge. Si noua ne-ar fi placut... Nu ne-am intalnit inca cu Martin in viata reala si a trebuit sa declinam invitatia de a merge intr-un tur organizat de el, pentru ca suntem interesati de o alta destinatie...




Chiar si in documentarul de la Vice, ghidul local preia de la inceput initiativa se duce sa-l caute in boscheti, apoi incearca sa-l intimideze cu "bangers". Ideea este ac trebuie speriat si alungat inainte de a i se referi oportunitatea sa consulte meniul...

Si cand te gandesti ce misto se mergea cu barca cu motor in apele tropicale...

M-am exprimat putin gresit. N-am vrut sa spun ca omul este papica preferata a uriasului. Ideea era ca orice alt mamifer pradator de pe planeta evita o intalnire cu omul sau il ataca numai atunci cand este provocat sau isi apara puii. Spre deosebire, ursul polar vaneaza intotdeauna omul, neconditionat. Bineinteles ca nu se pune problema asta cand sta calare si papa fripturica de foca sau morsa. Ar manca si un elefant daca l-ar avea.
Va doresc din toata inima sa-l vedeti pe mancaciosul alb doar pe monitoare, filmat de altii.

Thor a spus:

M-am exprimat putin gresit. N-am vrut sa spun ca omul este papica preferata a uriasului. Ideea era ca orice alt mamifer pradator de pe planeta evita o intalnire cu omul sau il ataca numai atunci cand este provocat sau isi apara puii. Spre deosebire, ursul polar vaneaza intotdeauna omul, neconditionat. Bineinteles ca nu se pune problema asta cand sta calare si papa fripturica de foca sau morsa. Ar manca si un elefant daca l-ar avea.
Va doresc din toata inima sa-l vedeti pe mancaciosul alb doar pe monitoare, filmat de altii.

Click pentru a extinde...

Multumim. Exact asta ne dorim si noi. Ne place la culme sa admiram ursi polari la televizor... In realitatea de dincolo de panza subtire a cortului, ma pot lipsi de "spectacol"...

Exista si oameni care, din pacate, pentru o nenorocita de poza, fac greseala sa-i hraneasca, ajutandu-i sa asocieze si mai puternic ideea de mancare si om.... data viiotare ursul se va apropia pofticios de un kayak...


@Florio te intrebai cum se filmeaza uneori... uite asa, pana la mortea... camerei...

uneori e mai greu de padelat in zone arctice, chiar si in absenta lui Fram...



ne imaginam cum ar fi sa fim la padela, sau la imbarcare/debarcare cand se formeaza valul din video clipul 2

vis a vis de un astfel de fenomen natural, aparitia lui Fram pare o mica si nevinovata gluma...


nici barca cu motor nu are cu mult mai multe sanse...

Mai vazusem in trecut, exact filmul in care se desprinde bucata din ghetar. Si imediat cum s-a desprins, ma uitam uimit de ce nu porneste omul ala motorul, mai ca-mi venea sa strig ca un copil la cinematograf: pleaca omule repede ca se ridica val !
Evident ca valul s-a ridicat si tipii au fost inca foarte norocosi ca au scapat. Nu stiu daca a scapat si elicea, ca in istetimea lor au asteptat pana i-a ajuns apa. Cu gheturi cu tot

L.E.
Cel putin cei doi tantalai din ultimul film, care se plimba pana sub ghetarul instabil, sunt din seria Beavis & Butthead . Norocosi pana la urma.

Florio a spus:

Mai vazusem in trecut, exact filmul in care se desprinde bucata din ghetar. Si imediat cum s-a desprins, ma uitam uimit de ce nu porneste omul ala motorul, mai ca-mi venea sa strig ca un copil la cinematograf: pleaca omule repede ca se ridica val !
Evident ca valul s-a ridicat si tipii au fost inca foarte norocosi ca au scapat. Nu stiu daca a scapat si elicea, ca in istetimea lor au asteptat pana i-a ajuns apa. Cu gheturi cu tot

L.E.
Cel putin cei doi tantalai din ultimul film, care se plimba pana sub ghetarul instabil, sunt din seria Beavis & Butthead . Norocosi pana la urma.

Click pentru a extinde...

Nu poti sti niciodata ce i-a animat pe aia din clipul 3 (ultimul) dar mie defectarea motorului chiar "sub ghetzar" mi s-a parut un pic "de film" si nu tocmai accidentala. Cred ca au vrut sa sublinieze vizual cat de periculoasa (poate fi) situatia prin supra-licitarea cu motorul defectat si n-au avut nici cea mai vaga idee ca natura este dornica sa coopereze cu filmul lor prin ruperea ghetarului. Au avut mare noroc.

Noi acum doi ani in Groenlanda cu U-Boat-ul am pastrat cel putin o inaltime de ghetar distanta de fata ghetarului, tocmai pentru a nu lua in plin un eventual val cauzat de prabusiri. Si taberele le faceam cat mai sus si mai ferit de mal pentru a preintampina o eventuala viitura neasteptata. Noaptea se auzeau troznetele de la prabusiri ca niste detunaturi de artilerie.

Ce avem noi aici....

Daca nici asta nu e buna..... Cred ca ies niste filmari meseriase tare, mai ales in destinatiile voastre... La voi m-am gandit cand am vazut-o.
http://www.lily.camera/

gvincentiu a spus:

Daca nici asta nu e buna..... Cred ca ies niste filmari meseriase tare, mai ales in destinatiile voastre... La voi m-am gandit cand am vazut-o.
http://www.lily.camera/

Click pentru a extinde...

O astept pe Lily de mai bine de un an dar se pare ca e o pacaleala din aia gen ceri bani pe internet prin pre-order si dupa aia dai faliment inainte sa trimiti produsul promis. Unii au dat bani inca de acum un an si n-au primit produsul cate trebuia sa inceapa sa fie livrat inca de acum o luna.


Nu ma grabesc. Mai sunt cateva produse asemanatoare. Pana nu gasesc o drona waterproof care filmeaza in 4 K la un pret rezonabil si cu un timp de zbor rezonabil nu cumpar.


Daca reusesc si apare pe piata la timp, voi inceca un VR camera pe care am pus ochii. Dar inca nu se stie cat costa. Sunt mai tentat de segmente 360 de grade inserate la locul potrivit in video jurnal decat de o drona care se strica daca o scap (sigur) in apa.

Asortarea video jurnalului cu segmente 360 degrees inseamna ca trebuie sa migrez de la Vimeo la Youtube si acolo nu-mi place.

Camere, baterii, panoul solar, astea imi sunt grijile de expeditie, nu aparitia lui Fram, sau valurile provocate de ghetari...

Va fi o tura grea...

In ciuda potentialelor riscuri si neplaceri, trebuie luata in serios posibilitatea unui "wet exit", cu o probabilitate foarte redusa de reintrare in kayak, ceea ce poate conduce, ori la o imersie prelungita in apa de 2 C, ori, intr-o situatie disperata, la o lunga partida de inot, cu/fara tractarea kayak-ului pana la tarm... in situatia in care peretele vertical al tarmului (in unele portinui se ridica la peste 1,000 m de la suprafata apei) permite iesirea din apa.

Ce fel de PFD-uri ar fi mai potrivite pentru o imersie in valuri, incarcati de echipament (statie radio, stroboscoape, GPS, PLB, cutit, fluier, sac de foitza de aluminiu pentru urgente, baterii de rezerva pentru radio, 2-3 pastile de durere si o bara de ciocolata. Pana acum, in toate situatiile, de la Delta, la Everglades, Groenlanda si Alaska, am folosit PFD-uri cu flotabilitatea cotata la 16.5 lbs. Din fericire, pana acum, nu am trecut inca printr-o situatie in care PFD-urile au fost utilizate in scopul lor primar. Sunt 16 lbs. suficiente pentru o flotabilitate adecvata in apa cu valuri? Sa trecem la un alt model peste 20 lbs.? Sa inlocuiesc cordelina de extractie cu carabina improvizata de mine cu ceva facut de o firma de specialitate? Se merita cheltuiala? Vor fi PFD-urile cu flotabilitate mai mare la fel de confortabile (ergonomice) la 10 ore de padelat?

Trebuie regandite si straturile de sub costumul uscat. Continuam cu cele trei straturi folosite pana acum, sau trecem la altceva? Supraincalzirea (excesul de efort) la padelat intr-o zi insorita este exact opusul unei balaceli in apa cu gheata... si trebuie sa fim pregatiti pentru amandoua situatiile in momentul in care bagam padela in apa si ne desprindem de mal. Odata iesiti pe apa, nu vom sti decat privind ecranul GPS-ului cand vom mai putea acosta, asa ca o decizie gresita costa...

Fac sapaturi pentru un PFD mai potrivit vitregiilor din vara asta...

Un articol interesant despre hidrocutie.

Am ajustat traseul, scurtandu-l la 83 de mm. Ceea ce se traduce prin intrarea mai adanca in zona a barcii de insertie (si un nou pretz). Punctul de extractie ramane deocamdata la aceleasi coordonate. Nimeni nu poate prevedea starea banchizelor si a sloiurilor care ar putea ingreuna sau bloca accesul, asa ca traseul concret va fi ales in ziua cand cele doua barci se vor desprinde de tarm pentru insertie.

Am gasit in sfarsit PFD-uri (veste) care imi plac mai mult din punct de vedere al capacitatii de transport in buzunare si al flotabilitatii (22 Lbs.). Am "asamblat" vestele din componente achizitionate separat. Am adaugat un buzunar piept dreapta si un buzunar in spate, intre omoplati, pe care intentionam sa-l folosim ca rezerva de extrema urgenta in caz de balaceala cu iesire la mal si pierderea kayak-ului. Vom mai tine un "ditch bag" pe punte, dar daca se strica situatia rau, macar sa avem cu noi strictul necesar unei supravietuiri ulterioare balacelii in apa rece.

Parerile raman impartite in privinta ancorarii vestelor de kayak pentru a evita separarea in caz de rasturnare si wet exit in conditii de vant si/sau valuri. Lumea se teme sa nu fie trasa la fund de un kayak ce s-ar scufunda, eu sustin ca un rescue vest cu cow tail detasabil rapid (sau taierea rapida a cordelinei) pot pre-intampina plecarea spre adancuri odata cu "Titanicul"... Toate teoriile de redresare prin eskimo roll raman complet inaplicabile in cazul nostru si dupa wet exit ori ne ajutam reciproc sa reintram in kayak (exclusiv lateral pentru ca bordurile vor fi incarcate cu echipament ce va face imposibila reintrarea prin incalecare pupa/prova), ori tragem kayakul inot spre mal. eExceptand peretii de gheata, sau momentele cand traversarea fiordurilor este imposibil de evitat, vom imbratisa linia stancoasa a malului... Daca kayakul incepe sa se scufunde desprindem cordonul ombilical ce ne leaga de el si eventual ne legam unul de altul pentru a ramane impreuna pana la mal (mai ales daca unul din doi sufera un soc sau carcei, blocaj muscular, datorita apei reci)

Urmatorul pas este rezolvarea problemei sistemeloor de alarma/prevenire pe perimetru. Voi incropi un sistem "mecanic" cu fir ce va delimita un perimetru in jurul pozitiei cortului, probabil la vreo 20-30 m de cort. Sistemul va avea 4 alarme/sirene electronice, cate una pe fiecare latura si va fi sustinut de 4 tzarusi de aluminiu. Trebuie sa gasesc o improvizatie pentru a proteja alarmele de ploaie si umezeala. Am gasit niste containere de plastic cu capac pe care le voi adapta cumva. La asta voi adauga, "ca duplicat", un al doilea "patrat" de fir cuplat la o alta alarma/sirena electronica care se va "termina" in antreul cortului pentru protectie de umezeala.

Suplimentar alarmelor mecanice cu fir voi adauga 4 senzori liniari infrared care vor fi orientati catre unul din tzarushii vecini si care vor alerta prin radio un receptor cu sirena situat in cort. Problema este ca avertizoarele astea de miscare de tip PIR sunt si ele compromise la ploaie si umezeala. Exista si alte sisteme/metode dar nu-mi sunt accesibile.

Ironia este ca exista un sistem mai nou de avertizare/monitorizare bazat pe detectie radar (functioneaza pe orice vreme) care incape intr-un ruccsac mic, cateva Kg, dar care, chiar si in varianta civila, ne ramane inaccesibil. Discutia achizitionarii pentru cel mai simplu/ieftin model incepe de la $25K, deci, inapoi la mosoarele mele...

Urmeaza sa iesim la padure sa testam (de preferat in ploaie) sistemele noastre improvizate.

Sistemele de avertizare (alarma pe perimetru) se dovedesc a fi inadecvate. N-a plouat dar am shpritzuit apa pe ele si s-a dus totul dracu'. Nu este vorba doar de penetrarea electronicii de umezeala, aia se poate rezolva cu tot felul de adezivi, e vorba de ineficienta PIR-ului la ploaie. Pare sa se reduca distanta utila de avertizare pana la limita in care alarma isi pierde utilitatea lasand goluri serioase in perimetru. Ramane firul ca "back-up" dar si alea au problemele lor.

Toate cacaturile astea par "de jucarie". Oare, cum testeaza aia produsele inainte sa le descrie? Si concluzia se extinde asupra majoritatii produselor "outdoors" de firma vandute in magazine cu renume. Cacaturi de weekend petrecut in boschetii din spatele blocului... Denumiri pompoase si litere "tari" de la sfarsitul alfabetului care tin strict de iluzia unei imagini subiective si nu au nimic in comun cu performanta produsului real. "Ultimate XT", "Z Force", "Raptor SX" pot fi echivalate cu "Super KK". Si ironia este ca nu toate sunt chinezarii.

Trebuie s-o iau de la capat... Ma opresc si nu pot evita intrebarea ce bolboroseste imposibil de oprit din abisul indoielilor... Exista butonul magic care, odata apasat, transforma in cateva ore doi oraseni leneviti de confort in doua animale capabile sa supravietuiasca intr-un mediu nou, ostil si fara nici un reper familiar? Tranzitia de la traiul citadin din NYC la padelatul intr-un habitat pentru care nu am fost construiti, sau antrenati, va fi la fel de brusca ca o parasutare de noapte in spatele frontului... Cat ne putem baza pe instinct, pe reactia potrivita, pe viteza de adaptare, pe capacitatea de a rezista, pe eficienta si performanta echipamentului? cat ne putem baza pe "noroc", pe dansul probabilitatilor, pe sansa, pe soarta?

Pentru prima data in sirul calatoriilor noastre, animati de un pragmatism necesar, vom notariza un testament ce va include putinul ce ne apartine.

Privind orice video din zona arctica gasesc, inteleg cum e cand esti in gasca, dar banuiesc ca dinamica e complet diferita cand esti doar in doi si nu te asteapta nici o barca... de dormit linistit in cort, nu se mai pune problema... trebuie rezolvata neaparat problema alarmei pe perimetru, macar sa nu netrezim cu capul in gura lui... teama este viscerala, aproape paralizanta si totusi.. chemarea... este mai puternica...


Dupa alarma, urmeaza problema optiunii optime pentru calibru, .30-06 vs. 12 gauge si cadenta de tragere pe intuneric, din pozitia "infasurat in sacul de dormit cu ochii peticitzi de somn"... nu exista nici un tip de munitie accesibila civililor care sa doboare un urs polar dintr-o singura lovitura, chiar bine plasata... Daca nimeresti un os nu reusesti decat sa-l ranesti si sa-l infurii... Este strict necesara o cadenta de tragere adecvata, macar 3 boabe... Daca ataca ziua in asalt frontal si iti mentii calmul pana la distanta utila, ai sansa sa proptesti 2 boabe, daca stii ce faci si daca nu cumva se blocheaza fieratania cum se bloca vechitura turceasca din Groenlanda de acum doi ani... Oare, noaptea trezit brusc din somn de alarma, sau de cortul ce ti se infashoara in cap, cat de repede poti repera tinta pentru a deschide foc eficient? Daca se blocheaza mecanismul, nu mai vedeti nici un video marca "travelotherapy" in toamna...

"M. mergem si noi in Tahiti, sau in Fiji, la un all inclusive?... e cald, nisipul fin, apa verzuie si limpede si economisim si bani... "

Ma scarpin in creshtetul capului si continui.

"M., ma gandeam... asa ca idee... ce-ar fi in iarna asta sa facem iar Everglades, tot, de la nord la sud, dus-intors, cu... KaBoat-ul... vreo 200 de mile nautice... Plecam sud pe interior si ne intoarcem nord pe exterior..."

"Glumesti..."

"Vorbesc serios... Ce-ar fi... Un set nou de incercari... Griji noi, cum distribuim benzina sa ne ajunga, unde incape apa de baut si echipamentul... Uite, de exemplu benzina, consumam cam 4 litri/ora la 5,000 de turatii... cata benzina putem cara cu noi in KaBoat sa fim siguri ca ajungem in capatul celalalt?"

"Nu incape mai nimic in KaBoat..."

"Remorcam un Pelican mare cu alimente si apa, canistre de benzina in barca, cortul pe deasupra..."

"Si bancurile de scoici taioase, cracile submersate, aligatorii"

"Mergem cu grija..."

"In iarna e randul meu sa aleg destinatia... Ramanem la Caraibe..."

"Vedem... Ma gandeam, asa ca idee..."

"Iti pierzi toti prietenii ecologisti... "

"Vedem..."