DoiNomazi
Seasick & Grumpy
Fain.
nmdsdjskdsmsxcmsdmwd
judhwsdwsdnsk
msslmsmcx ,ncjcis jdhdwdc jcbnwjdnwjk
Nu mai incerc sa vad la ce se leaga “fain”-ul tau, ca e mai greu ca japoneza...
Urmărește clipul video de mai jos pentru a vedea cum să instalezi siteul nostru ca o aplicație web pe pagina ta principală.
Notă: This feature may not be available in some browsers.
Fain.
nmdsdjskdsmsxcmsdmwd
judhwsdwsdnsk
msslmsmcx ,ncjcis jdhdwdc jcbnwjdnwjk
Eu cred că tanti aia face reclama la sandalele Teva că prea vorbește de ele ��
Mai glumim și noi puțin ��
Va mai plictisesc un pic cu cateva vorbe si detalii?...
Nu cred ca exista o bucurie mai mare decat anticiparea si pregatirea unei calatorii. Cel putzin pentru unii, pentru ca, evident, fel de fel de oameni gasesc diverse motive de bucurie in diverse situatii.
Pentru noi, pregatirea unei calatorii inca este acel valoros raison d'être. Chiar daca aceasta inegalabila bucurie vine “la pachet” asortata cu un aparent interminabil sir de probleme ce isi cer rezolvarea pana la momentul plecarii.
Ne vom duce intr-o zona cu care, cel putzin in teorie, suntem oarecum familiari. Avem o idee “de baza” despre ce am putea gasi acolo, dar exista si acele, da, extrem de incitante, detalii care vor ramane necunoscute pana in momentul in care ne vom confrunta cu ele in teren.
E usor si placut de intocmit check lists noapte de noapte in New York, la o distanta de doar o apasare de buton de optiunea de a comanda online aproape orice piesa de echipament imaginabila, dar operam oarecum cu variabile asumate pentru ca nu stim cum arata kayak-ul in care ne vom petrece, de fapt, cea mai mare parte a acestei calatorii. Piesa principala de echipament, in jurul careia trebuie da crosetam toate celelate detalii si decizii lipseste din peisaj tocmai in perioada de pregatiri.
Luam decizie dupa decizie, fara a putea testa concret, bazandu-ne aproape in exclusivitate pe asumari si... sperante.
Desi ne plac surprizele si rezolvarea in teren a problemelor, desi ne place sa asumam riscuri calculate, exista si o inevitabila ingrijorare legata de faptul ca odata ajunsi in teren va trebui sa improvizam doar cu ce reusim sa luam cu noi de acasa.
Daca noile genti impermeabile sunt totusi prea mari si nu pot fi ancorate corespunzator?
Daca nu vom putea distribui incarcatura cum ne-am propus? Daca centrul de greutate, afectat de ancorarea valizelor Pelican se ridica prea sus pentru o stabilitate confortabila in valurile din fiord?
Lista de echipamente este putzin sufocanta chiar privita pe telefon din confortul fotoliului. Unde dracu vor incapea toate astea si cum?
De ce pare U-Boat-ul asa de incapator si capabil, comparat cu toate tandem-urile astea etichetate “de tura”, care, de fapt, in teren se dovedesc mai mici si mai putzin apte sa transporte un volum mare de echipament?
U-Boat-ul are 450 Kg incarcatura utila. Cata incarcatura utila o avea plasticul de inchiriat. Data trecuta in Alaska, au fost numeroase situatii, zile cu ape mai ondulate, cand am avut nivelul apei deasupra liniei “oficiale” de plutire.
Daca mai ia si apa in marsh, si multe kayace “de tura” se dovedesc a fi “insetate” la drum, cat de des va trebui sa dam pe rand la pompa? Evident, speram sa aiba spray skirts potrivite. Sau macar sa aiba...
Sigur ca m-am resemnat de cativa ani la culorile nepotrivite ale acestor kayace de tura, dar exista mult mai multe diferente semnificative decat culoarea intre U-Boat si kayacele de plastic tip “expedition”.
O pusca lunga si grea incape ca o manusa pe bordul babord al U-Boat-ului, chiar langa marginea laterala a cockpit-ului, la indemana, si, in ciuda greutatii, nu crea un dezechilibru.
U-Boat-ul, nu simtea pusca, in timp ce celalalt kayak “de tura” de la ultima plimbare in Groenlanda nu oferea decat optiunea de ancorare pe puntea prova, departe de cockpit-ul din fata si imposibil de accesat pe apa.
Deci, trebuie sa vorbim cu scenaristul sa omita din film orice intalnire neplacuta pe apa, caci daca trebuie sa ancoram fierul la fel ca data trecuta nu ne ramane decat sa scoatem limba si sa ne strambam la polar. Poate ii vine sa rada in hohote si se ineaca. (de ras)
Timpul de reactie la o vizita ramane o variabila critica. Extindem perimetrul alarmei de tabara prin adaugarea unui senzor suplimentar. Dar asta inseamna volumul si greutatea unui senzor in plus si a unui stalp de sustinere in plus.
Care o fi profilul/curbura puntii intre M. si mine? Se potrivesc 3-4 valijoare Pelican, sau trebuie sa mergem pe modelul soft bag pentru protectia electronicelor? Cate optiuni diferite putem cara cu noi in bagaje in zborurile consecutive pentru ca sa avem mai multa flexibilitate acolo?
Nu putem dubla toate optiunile de imoachetare hard-soft. Dincolo de suplimentarea optiunilor de incarcare a puntilor, am fost nevoiti sa adaugam o intreaga linie noua de bagaje pentru transportul aerian cu speranta ca vom mai micsora volumul. Dar nu si greutatea...
Am trimis 13 Kg de mancare inainte si pachetul a ajuns in Polonia, in loc de Danemarca(?) De cateva zile mancarea noastra a disparut complet din evidentele computerizate si habar nu avem pe unde o fi. Ce facem, incercam sa trimitem alt pachet (pretul continutului creaza un impact semnificativ) sau mergem inainte sperand ca ajunge cumva, pana la urma?
Incercam sa incropim un menu din putzinele produse alimentare disponibile in sat?
Luam din nou mancare si in loc s-o trimitem inainte pentru a mai usura bagajul, o caram cu noi intr-ul al saptelea, sau al optulea, bagaj?
La primul zbor trecem cu usturimi la buzunar, dar la al doilea zbor tinicheaua e mai mica si dincolo de usturimea buzunarului s-ar putea sa nu incapa toate bagajele in ea. Ca or mai fi si altzi calatori, nu doar Seasick si Grumpy.
Daca o valiza cu costum uscat, PFD, cort sau altceva nu ajunge odata cu noi, iesirea pe apa este compromisa. Poti sa pleci la drum in ape de 2 grade Celsius fara costum uscat si PFD? Noi, nu.
Oare, de ce, dupa atatea situatii similare prin care am trecut, nu putem opera dupa o rutina si inca ne poticnim de temeri mai vechi si mai noi? Nu ar fi mai firesc ca experienta acumulata sa alunge, sau macar sa mai indulceasca, grijile?
De ce, oare, de fiecare data, la fiecare plimbare, este de parca ar fi prima data?
Imi vine sa zambesc pentru ca de curand afirmam impacat ca de data asta parca nu mai am nici o grija...
Si totusi, nu as schimba privilegiul oferit de aceste griji pe nici un alt fel de temeri. Cred ca nu as da la schimb aceste griji nici macar pe o lipsa totala a grijilor...
Cum ziceam, urat narav.
In ciuda spatiului stramt, aveti si voi cateva vechituri inutile pe acasa: sau chiar produceti fire textile ascultand muzica la gramofon?
Nu mi-au placut niciodata bagajele. Sunt in stare sa car dupa mine o gramada de chestii inutile, atat timp cat sarsanaua nu ajunge sa ma stinghereasca, insa urasc bagajele sau mai bine spus suprabagajele, acele incarcaturi ce-mi depasesc limitele fiziologice. Atunci cand impachetez imi este foarte usor sa renunt la lucruri si de cele mai multe ori realitatea de pe teren imi certifica deciziile. Intre stilul „greu”, in care ai la tine tot ce-ti trebuie si cel „usor” in care te bazezi pe strictul necesar + improvizatie, il aleg aproape totdeauna pe cel „usor”.
Cetatile Ponorului este o pestera grandioasa din Apuseni, parcursa de un rau subteran ce formeaza cateva zeci de lacuri. Epopeea explorarii celor cativa kilometri de sali subterane aminteste de expeditii numeroase, cu echipament dus cu camionul, derulate pe parcursul a saptamani de zile cu tabere si bivuacuri subterane intre care s-au facut nenumarate drumuri de aprovizionare cu barci gonflabile. La polul opus, aceeasi treaba a facut-o in doar cateva ore un elvetian imbracat intr-un costum de neopren.
Sa ma intelegeti: am zero experienta polara asa ca nu indraznesc nici macar sa va sugerez sa lasati acasa un surub. Stilul vostru este validat de faptul ca v-ati intors teferi din toate incursiunile. Totusi, intreb de dragul discutiei, care ar fi echipamentul minim, neaparat, esential? Cu fiecare lucru lasat acasa cresc riscurile, asa ca probabil discutia va fi asa echipament cu asa riscuri... La urma urmei, poti pleca si ca Rahan cu un simplu cutit la cingatoare si cu probabilitatea de a nu te mai vedea nimeni niciodata...
Zici ca elevetianul imbracat in neopren a bifat frumoasa pestera intre doua avioane, sau chiar a avut timp sa traiasca pulsul unei expeditii in pestera aia?
Nu stiu. N-am de unde sa stiu
Lista de echipament enumerata mai sus e impresionanta! O cam stiam din precedentele incursiuni, dar cand o vezi insirata e ca si cum ai scoate toate acele lucruri din dulap si le-ai aduna la vedere in mijlocul camerei.
De ce nu vopsiti PFD-urile rosii in negru? Cred ca ar fi mai simplu....