Page 1 of 172 123451151101 ... LastLast
Results 1 to 10 of 1715

Topic: chemari si raspunsuri

  1. #1

    Default chemari si raspunsuri

    "Next?" Asa este punctata fiecare etapa din drumul fara sfarsit al celor DoiNomazi si nici macar ei nu stiu daca ar trebui sa rezeme in aceasta simpla intrebare un sfarsit sau un nou inceput... Cam la fel cum fiecare noapte marcheaza consumarea unei "vieti" si fiecare dimineata nasterea unei alte "vieti" constienta de propriai traiectorie meteorica prin cele douazeci si patru de ore harazite. Asumand si acceptand cu un zambet inevitabilitatea fiecarui pas si a consecintelor...

    As fi ipocrit daca as nega ca au existat si momente leganate in paradisul regasit intr-un colt izolat de natura cand ne-am dorit cel mai mult sa ne bucuram de mangaierile unui dus cald, de imbratisarea unui pat moale, de confortul unei toalete pe care te poti aseza in miez de noapte fara sa-ti tragi bocancii si gluga, ciulind urechile la zgomotele din intunericul din jur... Si totusi, dupa nici o saptamana petrecuta in coltzul de rai al micului nostru apartament, al carei camere, in treacat fie spus, seamana ori cu un muzeu adapostind franturi de amintiri adunate de pe carerile strabatute, ori cu magazia de efecte pregatite sa ne poarte pe carari noi, neastamparul zarilor se strecoara in suflet si ne intarata imaginatia cu chemarea lui. Nu mai incercam de multa vreme sa intelegem aceasta chemare. O simtim si o urmam si am ajuns sa intelegem ca lasand in urma caldura aprtamentului, ne indreptam, de fapt, spre casa...

    Am invatat in timp ca alegerea unei destinatii, nu este un act volitional, ci, mai de graba, un docil si firesc raspuns la inevitabila chemare. Recunoastem validitatea unei optiuni prin pipairi repetate, modeland cu rabdare lutul optiunilor, de parca am avea un sistem de navigatie capabil sa recunoasca tinta prin rezonanta emotiilor. Next? Nu rotind globul pana se opreste, ci ascultand soaptele vantului. Ascultand cu inima, cu palmele, cu degetele. Aici... buricul degetului aratator al mainii drepte devine o intersectie de latitudine si longitudine si calatoria incepe cu multe luni inainte sa incuiem in urma noastra usa apartamentului.

    Cu speranta ca nu trezesc si discutii contradictorii asortate pasiunii pentru drumuri si calatorii, trebuie sa marturisesc ca, in mod deliberat, nu citim ghiduri de calatorie sau povestiri despre destinatiile in care urmeaza sa calatorim. Nu vreau sa plecam la drum cu asteptari si interpretari bazate pe subiectivismul unui calator ce a avut privilegiul si bucuria sa ajunga acolo inaintea noastra. Poezia calatoriilor transcende cuvantul, vorbit sau scris, pentru ca este o manifestare intima acordata pe frecventa unica a fiecaruia din noi. Ca experienta religioasa autentica, de dincolo de poluarea interpretarilor, ca un act de dragoste ce nu are acelasi impact cand e povestit.

    Desi ne-am nascut mult prea tarziu pentru a ne mai juca de-a exploratorii, nu vreau sa atingem orizontul cu manushi prefabricate. Vreau sa-l pipaim cu palmele goale. Sa ne friga si sa ne inghetze.

    Detaliile care ne intereseaza apriori sunt cele concrete si masurabile. Avem nevoie de ele pentru a ne pregati cat putem de bine suportul logistic, transportul pana acolo si inapoi, echipamentul, apa si hrana. Care este configuratia topografica si care sunt temperaturile specifice perioadei in care vom fi acolo. Unde sunt punctele de acces la apa potabila? Care sunt distantele? Care este probabilitatea unor anumite vanturi si curenti? Care este temperatura apei? Ce adancimi sunt? Ce optiuni fezabile de extractie exista? Respectand integritatea si valoarea misterelor ce ne asteapta, incercam sa pregatim suportul logistic necesar calatoriei, platind deliberat pretzul de a nu lua in considerare si experientele personale ale celor care au trecut prin acelasi loc.

    Noi nu vom "cuceri" acea destinatie, nu vom planta nici un drapel acolo, nu ne vom inscriptiona numele pe pietre sau trunchiuri de copaci, nu vom vorbi tare si nu vom lasa nimic nenatural in urma.


    (va urma...)
    DoiNomazi aka "Seasick & Grumpy", aflati intr-o perpetua TraveloTherapie

  2. #2

    Default

    Desi mai sunt inca multe zile si foarte probabil multe alte intamplari neprevazute pana la inceputul calatoriei, emotiile si anticiparea detaliilor hranesc din belsug imaginatia. Cele mai multe intrebari inca nu-si pot gasi un raspuns satisfacator.

    Stim deja ca nu vom lua U-boat-ul si ne vom baza pe un kayak inchiriat la fata locului. Un kayak pe care va trebui sa invatam sa-l incarcam si sa-l manevram la fata locului, in teren, in prima zi de expeditie, dupa ce vom fi debarcati de pe Zodiac.

    Vom avea timp sa recuperam bagajele, vestele si costumele, echipamentul, si sa trecem prin vama intre doua curse aeriene? Schimbam trei avioane la dus si trei la intors. Plecam la drum spre vest cu rasaritul in ceafa.

    Cat echipament sa luam cu noi? Luam echipamentul nostru de campare pe care il cunoastem cu ochii inchisi si in care avem incredere, sau ne bazam pe ce putem inchiria local? Am studiat in detaliu fiecare piesa de echipament ce poate fi inchiriata local. Pare OK. Pentru a simplifica transportul si transferurile vom inchiria acolo cortul, sacii de dormit si saltelele. Sa luam VHF-ul nostru, sau inchiriem un VHF local cu frecventele repetoarelor pre-programate? Amandoua?

    Avem harta batimetrica incarcata pe GPS. Ce mari par valorile in comparatie cu Delta, Marea Neagra, sau Everglades... Inca e de lucru la identificarea coordonatelor pentru stanci ascunse la flux, paraiase de apa dulce, posibile plaji de debarcare pentru campat si posibile plaji de debarcare in caz de urgenta. Urmeaza sa cumparam hartile de navigatie si tabelele de flux si curenti. Avem PLB-ul, avem stroboscoapele individuale, fluiere, oglinzi de semnalizare, paturi din folie de aluminiu. Flares vom incerca sa gasim la fata locului pentru ca transportul aerian nu permite sa le caram cu noi.

    Cum se va comporta la apa noua vesta de salvare? Optiunea de costum e cea mai buna? Care va fi regimul termic la efort sustinut de 6-7 ore? Sa fi ales, totusi, Kokatat-ul Expedition, care e, culmea ironiei, pana la urma chiar mai ieftin? Daca nu se potrivesc marimile la costumele comandate? Nu pot fi probate a priori pentru ca am ales costume ce nu exista la vanzare in magazin. E un model nou care va trezi comentarii si poate chiar si controverse... Singurul aspect de care suntem absolut siguri este ca sunt negre. Va dura cel putin 3 saptamani pana vor sosi. Si daca vom descoperi ca nu sunt ceea ce ne trebuie? Daca ar fi fost mai bine sa luam Kokatat-ul? Nu pot fi trimise inapoi pentru ca sunt facute la comanda. Sunt ceea ce pare sa li se potriveasca celor DoiNomazi...

    Cat de bine respira? Cat de etanse sunt garniturile la gat? Cat de stranse si comode vor fi garniturile? Cum se vor comporta la valuri daca totusi ne rasturnam in apa de 8 grade C? Cum se vor comporta daca, in ciuda temperaturii constante a apei, temperatura aerului va creste in timpul zilei la 21 grade C? Acum avem manusi mai groase. Nu ne-am hotarat inca ce vom purta pe cap. Nu vrem gluga...

    Stim ca va ploua mult si rece. Stim ca vanturile se vor roti brusc de cateva ori pe zi si ca se poate trece de la calm la furtuna relativ repede. Stim ca configuratia tarmului este stancoasa si accidentata si nu ofera decat anumite locuri de debarcare. Stim ca diferenta de nivel intre flux si reflux este de pana la 8 metri si curentii produsi de flux si reflux pot ajunge la 5 noduri. Stim ca unele adancimi vor ajunge la 80 - 100 m si ca in primele doua zile vom privi direct in imensitatea rece a Pacificului. Stim ca dincolo de chemarile orizontului nesfarsit, vom fi mult mai preocupati de adancimile mai mici unde se formeaza valurile de 2-3 m care se sparg. Va trebui sa ascultam in permanenta buletinul meteo si sa ne ferim de ele. Va trebui sa urmam indeaproape pulsul planetei, plecand si sosind in functie de flux si reflux. Vor fi interesante debarcarile si lansarile la apa printre pietre cand bate vantul...

    Avem rendez-vous cu Zodiacul in amiaza zilei a zecea. Cata mancare putem lua la bord pentru 10+1 zile? Cata apa? Ne ajung 20 de litri intre posibilele locuri unde putem gasi apa potabila? Luam filtrul de apa dulce. Deocamdata nu exista fonduri alocate unui filtru de apa sarata si cum nu facem vreo traversada nu ne este necesar.

    Cate schimburi luam? Ploua des si rece, poate ploua zile in sir, bate vantul, totul este umed chiar si cand iese soarele, daca iese... Stam in sistemul "ceapa" de 3 straturi, o varianta pentru apa si o varianta pentru tabara si explorari pe tarm? Incaltaminte de apa si incaltaminte de tarm? Se recomanda cizme de cauciuc, dar nu ne plac. Am batut coasta in Corcovado in cizme de cauciuc si am pierdut doua unghii. Cand intra apa in cizmele de cauciuc in timpul marshului poate deveni o problema. M. a fost mai norocoasa. De atunci am trecut amandoi la ghete "ude" militare pentru operatiuni costiere, plaja si tarm impadurit. Cu ciorapii de goretex ai costumului peste soseta, ghetele astea vor functiona excelent. Talpa solida cu riduri mari, bune pentru padure, tractiune peste trunchiuri cazute, pietre, noroi. Cum debarcarile si lansarile se vor face din apa, avem nevoie de "talpi" pentru a ne proteja de pietrele de pe fund, dar ghetele astea pot fi prea grele pentru padelat... Vom lua totusi si o pereche mai usoara de neopren, in caz ca va trebui sa experimentam...

    Trebuie sa regandim sistemul de aprindere a focului cand totul este umed sau imbibat cu apa, mai ales daca e frig si mai bate si vantul. Vom lua sistemul nostru improvizat de agatare a hranei in copac pentru ca sunt ursi negri spalatori care pot vizita tabara peste noapte. Vom lua si sistemul de avertizare sonora "trip wire" pentru perimetrul taberei ca sa putem da un buna seara politicos ursului...

    In lipsa catargului, sistemul de filmare trebuie schimbat. Cand nu va ploua va fi ceatza si desi le vom lua, nu ne putem baza pe panourile solare. Baterii, baterii, baterii...

    Culmea este ca, in loc sa anulam rezervarile si sa cautam un "all inclusive" pe o insula insorita undeva in Caraibe, cu cat avem mai multe intrebari fara raspuns si probleme de rezolvat, cu atat creste nerabdarea sa pornim la drum urmand chemarea. Pare sa fie ceea ce ni se potriveste. Nu poate fi altfel...

    (va urma...)
    Last edited by DoiNomazi; 22 Mar 2013 at 12:19 AM.
    DoiNomazi aka "Seasick & Grumpy", aflati intr-o perpetua TraveloTherapie

  3. #3

    Default

    sunt tot mai linistit

  4. #4

    Default

    Quote Originally Posted by klimm View Post
    sunt tot mai linistit
    Multumim. Va fi asa cum trebuie sa fie... Multi oameni inaintea noastra au parcurs acelasi traseu si multi oameni dupa noi o vor face. Nu e nimic deosebit. Din perspectiva noastra, e doar privilegiul unei simple plimbari prin paradis...

    Vom purta cu noi imaginile nepretuite ramase in amintire in drum spre Popina, debarcarea de la Calugaru si Chituc, plaja noastra de la Highland Beach...
    Last edited by DoiNomazi; 21 Mar 2013 at 02:48 AM.
    DoiNomazi aka "Seasick & Grumpy", aflati intr-o perpetua TraveloTherapie

  5. #5

    Default

    Am hotarat ca pana la plecarea in Pacificul de nord sa incercam o intoarcere in Atlanticul de nord pantru o balaceala racoroasa de doua zile in Bar Harbor, Maine. Prilej excelent pentru a testa noul echipament si pentru a mai scoate U-boat-ul la aer...

    Sunt curios cum se va comporta noul VHF echipat cu GPS si DSC. Vom incerca sa facem si un wet exit. La eskimo roll nu ne bagam cu U-boat-ul ca sunt convins ca nu ne-ar iesi... Cu atat mai putin probabil daca luam vela, derivorul si flotoarele. Sincer sa fiu, ma indoiesc ca ne-ar iesi un eskimo roll chiar si intr-un tandem ascutitoare, asa ca ramanem la "batranescul" wet exit. Mai important este cum redresam kayakul ascutitoare pe valuri, cum ne urcam inapoi in el, cum scoatem apa si cum padelam afara din zona respectiva...

    Apele alea reci si adanci ale Pacificului necesita o abordare noua in echipament si "tactica". Ne imbracam pentru temperatura apei... Spre sfarsitul lui Aprilie ar trebui sa primim combinezoanele exterioare si interioare (liner). E o loterie. Niciodata nu cumparam o componenta atat de importanta de echipament bazandu-ne exclusiv pe descriere si imaginea fotografica. Sper sa nu ne blesteme "kokatatzii" ca n-am cumparat de la ei si am optat pentru "cealalta firma". Din pacate nu se putea altfel, singura sansa de a avea ce ne-a placut a fost sa le comandam. Nu avem unde sa le pipaim, nu avem unde sa le probam, de abea a aparut modelul in Decembrie. Le vor fabrica si ni le vor trimite. Ma repet pentru ca situatia ma framanta. Daca ratam va fi o pierdere costisitoare care poate deraia bugetul operatiunilor navale pentru intreg anul. Asta e...

    Deocamdata plimbarea in Maine, cele zece ore neintrerupte de condus in fiecare directie, atarna in rezervarea locului de cort pe malul oceanului caci vrem sa ne lansam chiar din usa cortului. Daca nu gasim loc la apa, nu se merita deranjul...

    Au trecut mai bine de unsprezece ani de la acel Memorial Day cand am padelat acest tandem de plastic galben in Bar Harbor. A fost pentru prima data in viata cand am padelat un "sit in" si eu si M. Nu ca acum ne-am pricepe cu mult mai mult, dar eram atat de verzi, greenhorns veritabili bucurandu-ne ca niste copii de o experienta noua. Atlanticul a fost ingaduitor cu incepatorii.

    Cu exceptia unei ture de o zi intr-un "sit on top" de-a lungul tarmului in Maui, valurile Pacificului raman misterioase si exercita asupra noastra o chemare imposibil de refuzat.

    N-am invatat niciodata sa padelam in vreun stil anume, stim doar unde vrem sa ajungem si incercam s-o luam intr-acolo. Uneori ajungem, alteori nu...



    Ce tineri si colorati eram padeland in Frenchman Bay... Aveau sa treaca noua ani pana a intrat U-boat-ul si culoarea neagra in preferintele noastre.







    Palariile au acum mai mult de 11 ani si inca le purtam... Ma despart foarte greu de echipament, chiar cand se invecheste. Fiecare piesa are amintiri, momente unice de viata impregnate in tzesatura... Le-am purtat in Anzi si in bazinul Amazonului, in jungla din Corcovada, in Fagarash, in Delta Dunarii si pe Marea Neagra si le-am purtat acum 3 luni in Everglades. Echipamentul intretinut corespunzator rezista foarte multa vreme. Lipsit de emotii, de dorinti si suparari, echipamentul pare sa reziste timpului mai bine decat oamenii. Sacii de apa sunt primii nostri saci si sunt inca "in servici". Vestele si kayakul erau de inchiriat. Nu sunt culorile noastre...



    Vom incerca sa rezervam exact acelasi loc de cort de acum 11 ani. Si Toyota era mai noua... Dar n-as schimba-o.



    In asteptarea fluxului, care va transforma piatra pe care sta M. intr-o mica insula. Scaunele sunt inca in portbagajul masinii. De unsprezece ani...



    Berea si focul par mereu aceleasi, pe orice meridian si latitudine...

    Desi ar fi trebuit sa ne obisnuim pana acum, ramane uimitor si pentru mine si pentru M. cat de bine ne-a slefuit frecventele tot timpul asta petrecut impreuna pe drumul fara sfarsit. Am ajuns la o rezonanta aproape perfecta. Comunicam din in ce mai des dincolo de vorbe, intuim la ce gandeste celalalt, simtim si reactionam la fel.

    Si totusi, trece timpul...

    (va urma)
    Last edited by DoiNomazi; 25 Mar 2013 at 06:00 PM.
    DoiNomazi aka "Seasick & Grumpy", aflati intr-o perpetua TraveloTherapie

  6.  
     
  7. #6

    Default

    Rezervarea pentru campare in Maine este confirmata. Nu vom campa pe Mount Desert Island, ca acum unsprezece ani, ci undeva mai la nord, la o distanta rezonabila de padelat de Bar Harbor.

    Cea mai gustoasa portie de clam chowder am servit-o acum unsprezece ani la The Thirsty Whale Tavern in Bar Harbor. Musai sa incercam o debarcare infometata pe plaja lor pietroasa... Probabil ca eu voi sta de "baboon watch" in timp ce M. va pleca in recunoastere sa caute balena aia insetata... Sper sa se intoarca cu clam chowder, lobster si cate o bere rece...

    In apele Atlanticului de nord se moare des de hipotermie. In 2011 au murit 3 in Frenchman Bay, in apropiere de Bar Harbor. Nu stiu cati murit in 2012. Au murit in cele mai calduroase luni ale anului, Iulie si August. S-au rasturnat cu kayacele si se pare ca apa rece le-a fost fatala. Paradoxal, pentru noi inseamna locul ideal de testare a echipamentului de protectie si salvare. In apele Pacificului va fi si mai rece si mult mai salbatic si izolat decat Bar Harbor. Deci, e de bine sa ne balacim putin in Atlantic primavara asta..

    Desi iesim cu U-boat-ul in Maine, nu cred ca vom lua vela de data asta. Curentul puternic de la flux si reflux va trebui imbratisat cu toata puterea si sistemul de aka ma incurca la padelat. Am nevoie sa pot face cursa completa la padela.

    Pentru prima data de cand avem U-boat-ul vom iesi fara incarcatura in cala si pe punte pentru ca tabara si cortul raman stationare. Vom lua in kayak vreo 20 de litri de apa potabila ca lest de-a lungul chilei. Cel mult 18 mm pe zi. Va fi ca o plimbare in Herastrau, sau pe Siutghiol...

    Pana la tura din Maine, am fi iesit si la o tura in jurul Manhattan-ului, pe East River si pe Hudson, dar in mod sigur am pierde timp pretios raspunzand intrebarilor despre echipament si preferinta pentru culoarea neagra.. Asa ca, tot in Maine e mai comod de testat.

    De abea asteptam.
    Last edited by DoiNomazi; 29 Mar 2013 at 08:52 PM.
    DoiNomazi aka "Seasick & Grumpy", aflati intr-o perpetua TraveloTherapie

  8. #7

    Default

    Dupa mai multe schimbari de plan si optiuni, a inceput sa soseasca echipamentul. Noile veste negre (PFD) sunt exact ce ne-am dorit in toate aspectele. Sunt veste de salvare (rescue) pentru whitewater, dar cum singura diferenta intre vesta de apa curgatoare si vesta de mare este numarul de buzunare si capacitatea lor de incarcare, am adaugat doua tocuri/pungi (pouches) pentru electronice. Am gasit o pozitie optima de instalare care nu afecteaza mobilitatea la padelat. Eu voi purta VHF-ul si GPS-ul atasate la vesta mea, iar M. PLB-ul si o camera foto/video atasate la vesta ei.

    Amandoi vom avea in buzunarele vestei cate un fluier, cate o patura din folie de aluminiu, cate 3 faclii pirotehnice, cate un stroboscop atasat la bretea si cate un cutit de scafandru rezistent la apa sarata pe gamba dreapta. Fiecare vesta are atasata cate o coarda de tractare (leash) cu lungimea de aproximativ 2 m cu carabina de aluminiu la capat. Vom incerca sa ramanem impreuna in kayak sau... in orice imprejurare...

    Vrem sa ramanem alaturi de kayak in caz de rasturnare in valuri si/sau curent. Ideea ca am putea fi separati de kayak in urma unei rasturnari urmata de un inevitabil "wet exit" ne forteaza sa imbratisam ideea unei "legari" (leashing) de kayak acceptand potentialul risk al unei incurcaturi a cordonului de legatura. Am gasit un material usor, subtire, rezistent, usor de taiat cu cutzitul in caz de urgenta cand carabina sau sistemul centurii de la vesta nu ar functiona in timp util. Coarda extensibila de tractare cumparata online nu este ceea ce ne trebuie pentru ca este mult prea scurta si greu de extins. Noua nu ne trebuie o coarda dedicata exclusiv tractarii asa ca o trimitem inapoi. Pana la urma ne-am confectionat noi un sistem.

    Curentii (tide rips) vor fi o problema permanenta in fiecare zi si in anumite portiuni nu se poate trece decat la ora potrivita intre flux si reflux... Daca kayakul incepe sa se scufunde, vom taia/detasa coarda, sau vom elibera cordonul de salvare al vestei. Vom ramane impreuna indiferent de situatie si destinatie...

    Dansul cu prognoza meteo poate aduce succes expeditiei sau o poate compromite. Vom sta in permanenta cu urechile ciulite pe buletinele meteo. In afara de buletinele meteo, cat suntem pe apa, statia VHF va monitoriza canalele canadiene 16, 6 si 83A. Am primit indicativul oficial pentru statia noua si numarul de identitate MMSI pentru comunicarea DSC pe canalul 70. Statia VFH are GPS incorporat si in caz de nevoie trimite automat prin DSC coordonatele noastre tuturor statiilor DSC din zona. Daca se nimereste sa mai fie vreo ambarcatiune in zona la distanta utila.

    Am inregistrat UIN-ul PLB-ului la NOAA. In caz ca statia DSC nu bate pana la nici o alta ambarcatiune (6 Watts) si chiar e groasa situatia vom activa PLB-ul care va transmite solicitarea de ajutor prin satelit comunicand si coordonatele unde ne aflam si cine suntem. Vom incerca sa activam si serviciul de mesaj email/SMS prin PLB. Daca reusim sa-l activam vom incerca sa transmitem un singur mesaj pe zi, la sfarsitul zilei.

    Paradoxal, aceasta oarece posibilitate de comunicare poate fi simultan si benefica si primejdioasa datorita sentimentului de incredere. Un sentiment de incredere ce poate afecta in mod negativ precautia. In ciuda posibilitatii de comunicare cu "exteriorul", va trebui sa abordam situatia ca si cum am fi de capul nostru, bazandu-ne exclusiv pe ce putem face noi singuri pentru a ne salva.

    Hipotermia ramane in continuare inamicul cel mai temut. Felul cum ne vom imbraca ar trebui sa faciliteze o supravietuire de vreo 7-8 ore (Immersed Clo O.66), in caz ca ramanem in apa la temperatura de 48-50 F si pierdem kayakul. Macar avem timp berechet sa ne luam la revedere de la amintirile comune...

    Pe apa vom purta sosete de lana, izmene si bluza de matase neagra ca strat primar, combinezon din polartec 200 negru ca strat secundar si combinezon impermeabil de goretex negru (military grade BD6.5), ca strat tertiar. Combinezonul are ciorapi de goretex integratzi care vor acoperi sosetele de lana. Vom fi incaltzatzi cu ghete negre militare de neopren si vom purta manusi negre din neopren pre-formate pe padela. Pe cap vom purta o cascheta neagra de neopren de 2.5 mm peste care vom adauga o palarie neagra cu boruri largi din goretex (probabil ca o vom purta in stilul "Aussie digger"). Ochelarii de soare anti-balistici care se impaca bine cu apa sarata si un zambet cat mai fotogenic...

    Vom avea si un ditch bag pe punte cu cate ceva strict necesar supravietuirii, foc, prim ajutor, ratie de hrana, etc. In caz ca va trebui sa abandanom kayakul in valuri puternice intre stanci in apropierea tarmului (rock garden) vom lua cu noi (macar) acest ditch bag... si camera video...

    In conditii normale, in absenta unui accident, la mal ne vom schimba in pantaloni si jacheta neagra din goretex purtate peste bluza si pantaloni negri de polartec. In afara cortului, vom lua cu noi o foaie de cort kaki separata pentru a amenaja o bucatarioara de campanie. Vom lua si doua scaunele pliante de campanie extrem de usoare.

    Locurile de cort sunt relativ greu de gasit datorita terenului accidentat, plaji pietroase acoperite cu bolovani si pietris mare si paduri cu trunchiuri cazute vraishte. Ne gandim daca ar trebui sa luam si hamace pentru o varianta de rezerva. Gluma este ca in "bear country" hamacele sunt poreclite "bear burritos"... Nu ne-am hotarat inca pentru ca nu stim cum si daca vor incape in cala.

    Trebuie sa soseasca si cele cinci harti de navigatie (nautical charts) care acopera zona de actiune, trei la scara 1:37,500, una la 1:40,000 si una la 1:20,000.

    In cele zece zile pe apa, am inclus o zi de rezerva, in caz ca stam blocati pe undeva datorita valurilor, etc. Daca ramanem blocati doua zile, ajustam traseul. Daca ramanem blocati trei zile facem poze mai multe...

    Evident, toate astea fac parte din categoria "socoteala de acasa". Vom vedea ce gasim in "targ"...

    Deocamdata incerc sa invat topografia coastei pe dinafara, promontoriu cu promontoriu si plaja cu plaja. Adun imagini foto pentru a ma familiariza vizual cu reperele topografice. Daca nu ne prinde noaptea, sau nu e ceatza, as vrea sa putem naviga fara harta, nici de hartie, nici pe gps.

    (daca inca nu v-ati plictisit, va urma)
    Last edited by DoiNomazi; 5 Apr 2013 at 06:07 PM.
    DoiNomazi aka "Seasick & Grumpy", aflati intr-o perpetua TraveloTherapie

  9. #8

    Default

    Asta da echipament GMDSS . Veti naviga cu un adevarat Trans-Atlantic .
    P.S. eu unul nu m-am plictisit , chiar imi place ce puneti la cale .

  10. #9

    Default

    Quote Originally Posted by Hurricane View Post
    Asta da echipament GMDSS . Veti naviga cu un adevarat Trans-Atlantic .
    P.S. eu unul nu m-am plictisit , chiar imi place ce puneti la cale .
    E ceea ce ne putem permite in kayak. Daca nu era apa asa rece nu m-as fi complicat cu jucarii noi, dar apa aia, in conditii de izolare cand nu prea se impiedica nimeni de tine in pustietate, imi da de gandit si ma forteaza sa devin mai "vizibil de la distanta"... Degeaba m-as imbraca in portocaliu/galben/rosu, ca nu pe reperarea vizuala a costumatiei ma bazez. Transmiterea coordonatelor GPS si a identitatii, suplimentata de luminile sroboscopice si facliile pirotehnice imi dau mai multe sanse decat carpa colorata de pe mine. Nu incurajez pe nimeni sa procedeze asa si nici nu sustin ca imbracatul in negru are vreun avantaj (poate un strop de caldura), dar asta e culoarea care ne place. De calcat, oricum nu ne calca nici un vapor pe acolo caci e pustiu. Desi mi-ar fi placut, la telefonul satelit (si internet) nu ma bag datorita costului.

    Evident, scenariul ideal ar fi sa ne intoarcem cu bine fara a fi folosit echipamentul de salvare...

    Pregatirea unei iesiri este un proces indelungat, de detaliu, care aduce batai de cap dar si multe satisfactii.

    Multumim pentru interes. Nu stiu daca la genul asta de postari se referea Nakasone cand mentiona ca ar putea fi utile unora dintre cititori, dar pana ne intoarcem din expeditie alt gen de povestiri nu am.
    Last edited by DoiNomazi; 30 Mar 2013 at 12:54 AM.
    DoiNomazi aka "Seasick & Grumpy", aflati intr-o perpetua TraveloTherapie

  11. #10

    Default

    Uneori simt ca cea mai frumoasa parte a unei calatorii este pregatirea ei....expectatia.....
    Mult succes si sa aveti parte de tot ce va doriti in expeditie!
    He knows not where he's going, For the ocean will decide, It's not the destination, It's the glory of the ride

Page 1 of 172 123451151101 ... LastLast

Tags for this Thread

Bookmarks

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •