chemari si raspunsuri

Sigur, fiecare indoaie reteta de preparare dupa gust... :)

Am o reteta pe care o mai folosesc, in care bag ardei copt in salata de vinete si in loc de ceapa, usturoi. De aia v-am intrebat... Oricum, apetisant.
Cea mai inedita salata de vinete am servit-o in Egipt, la un „restaurant” din Nuweiba. Am vazut in menu „baba ganoush” si nestiind ce e, ne-am gandit sa incercam. Dupa ce ne-a luat comanda, ospatarul-bucatar a iesit in strada de unde a cumparat doua vinete (comert stradal) pe care le-a copt (auzeam de la masa cum sfaraiau pe plita si se simtea mirosul inconfundabil) si s-a intors in 10 minute cu o salata de vinete condimentata cu ceva ierburi locale.
 
Am o reteta pe care o mai folosesc, in care bag ardei copt in salata de vinete si in loc de ceapa, usturoi. De aia v-am intrebat... Oricum, apetisant.
Cea mai inedita salata de vinete am servit-o in Egipt, la un „restaurant” din Nuweiba. Am vazut in menu „baba ganoush” si nestiind ce e, ne-am gandit sa incercam. Dupa ce ne-a luat comanda, ospatarul-bucatar a iesit in strada de unde a cumparat doua vinete (comert stradal) pe care le-a copt (auzeam de la masa cum sfaraiau pe plita si se simtea mirosul inconfundabil) si s-a intors in 10 minute cu o salata de vinete condimentata cu ceva ierburi locale.

Asa-i zice si la NY... :) O sa incerc data viitoare sa mai schimb ingredientele.
 
De 4 iulie, pe barca altuia, ca asa e cand n-ai lucru' tau... :)

tumblr_pu6mssUZeT1qj1kdqo4_1280.jpg


tumblr_pu6mssUZeT1qj1kdqo2_1280.jpg


tumblr_pu6mssUZeT1qj1kdqo3_1280.jpg


tumblr_pu6mssUZeT1qj1kdqo5_1280.jpg


tumblr_pu6mssUZeT1qj1kdqo1_1280.jpg


tumblr_pu6mssUZeT1qj1kdqo6_1280.jpg


tumblr_pu6mssUZeT1qj1kdqo7_1280.jpg


tumblr_pu6mssUZeT1qj1kdqo9_1280.jpg


tumblr_pu6mssUZeT1qj1kdqo8_1280.jpg


tumblr_pu6mssUZeT1qj1kdqo10_1280.jpg


tumblr_pu6mx4WXu51qj1kdqo2_1280.jpg


tumblr_pu6mx4WXu51qj1kdqo1_1280.jpg


tumblr_pu6mx4WXu51qj1kdqo4_1280.jpg


tumblr_pu6mx4WXu51qj1kdqo5_1280.jpg


tumblr_pu6mx4WXu51qj1kdqo6_1280.jpg


tumblr_pu6mx4WXu51qj1kdqo9_1280.jpg


tumblr_pu6mx4WXu51qj1kdqo8_1280.jpg


tumblr_pu6mx4WXu51qj1kdqo10_1280.jpg


tumblr_pu6mxuuGEL1qj1kdqo1_1280.jpg
 
No, hopa! Credeam ca numai eu am accese de lene...

E greu sa faci iesiri dintr-un apartament la bloc. Imi ia doua ore sa incarc barca + accesorii si motor din apartament in masina, doua ore pe sosea, apoi inca doua ore pe mal s-o pun pe apa, si uite asa au trecut 6 ore pana pot porni pe luciul apei... la intoarcere e si mai dificil ca trebuie totul spalat si uscat inainte de a fi readus in apartament. Cate ore sa petrec pe apa din 24 daca 12-13 ore dureaza corvoada?

Si de aia ma apuca o lene monumentala... de sfarsec cu vaporasul de pescuit... :)

Kirule, tu mi-ai deturnat postul despre Fagaras...

Si o ultima amintire din Fagaras - 2006...

https://vimeo.com/345248956
 
Eraţi cumva în Cusutura Sărăţii, când s-a panicat M (circa min. 40)?
În august 1986, când am fost prima oară în Făgăraş, pe Viştea, am auzit un cioban tânăr care păstra flori de colţ într-un caiet de limba engleză, cum îl întreba pe un neamţ "What is your profession?".
 
Ultima editare:
E greu sa faci iesiri dintr-un apartament la bloc. Imi ia doua ore sa incarc barca + accesorii si motor din apartament in masina, doua ore pe sosea, apoi inca doua ore pe mal s-o pun pe apa, si uite asa au trecut 6 ore pana pot porni pe luciul apei... la intoarcere e si mai dificil ca trebuie totul spalat si uscat inainte de a fi readus in apartament. Cate ore sa petrec pe apa din 24 daca 12-13 ore dureaza corvoada?

Si de aia ma apuca o lene monumentala... de sfarsec cu vaporasul de pescuit... :)

.............

https://vimeo.com/345248956

Eram gata să fiu de acord cu voi, fiindcă am simțit și eu o inerție mai mare pentru ieșirile scurte... dar mi-am dat seama că nu este efectiv lene.
Este inerția dată de rutină. De faptul că suntem oameni care nu prea acceptăm rutina. Iar cel puțin pentru mine, dacă nu există o provocare, atunci se confundă cu rutina și n-am nici o atracție.

În sprijinul ideii de mai sus, aduc ultima ieșire cu velierul, de weekend-ul trecut. Nimic deosebit, nici vânt, nici destinație, și m-am surprins gândindu-mă ce bine era să fi ieșit cu caiacul :D . Măcar trăgeam tare împotriva curentului iute, al Dunării încă ridicate.
Dealtfel pe prova am avut caiacul Waldo, cu care m-am jucat de minune :)
 
Eraţi cumva în Cusutura Sărăţii, când s-a panicat M (circa min. 40)?
În august 1986, când am fost prima oară în Făgăraş, pe Viştea, am auzit un cioban tânăr care păstra flori de colţ într-un caiet de limba engleză, cum îl întreba pe un neamţ "What is your profession?".

Da, Custura Saratii, dar problema n-a fost poteca ci ranitele (60 Kg S. si 40 Kg M.) care ne-au topit metodic caloriile... :)

LE: Primul contact cu Fagaras-ul, l-am avut in 1983, cand am urcat cu un bun prieten din copilarie si aveam ranitele pline cu conserve de fasole. Jumate din ele le-am daruit pe drum, una cate una, oricui ne iesea in cale, sa mai scapam de greutate.

LE2: Ciobanul ala, ori era fascinat de limba engleze, daca avea si caiet, ori trecuse de plutonier adjutant... :)
 
Ultima editare:
Este inerția dată de rutină. De faptul că suntem oameni care nu prea acceptăm rutina. Iar cel puțin pentru mine, dacă nu există o provocare, atunci se confundă cu rutina și n-am nici o atracție.
)

Aia este o stare tipica sfarsitului de drum si incerc pe cat posibil s-o evit, macar pana in momentul cand ma va gasi oriunde m-as afla, la capatul bucuriei de a fi.
 
Tineam ochii inca inchisi desi simteam ca in dreapta mea M. era treaza. Am intrebat fara sa deschid ochii.

"Dormi?..."

"Nu...", a raspuns M. cu un ton linistit.

Am deschis ochii si m-am intors spre ea. Citea pe telefon. In semi-intunericul din camera, ecranul telefonului ii lumina fata cu o lumina albastruie. Imi era atat de drag chipul ei, in ciuda faptului ca trecera anilor lasase ecouri pe trasaturile fetzei. Si-a intors brusc privirea spre mine si mi-a zambit cu zambetul ei specific ce parea sa infrunte trecerea timpului, apoi a continuat.

"Comparam buletinele meteo..."

"Cat e ceasu'?"

M. a intors capul inapoi spre telefon.

"Cinci patrush-trei... Mai stam putin in pat.."

"Nu mai pot."

Adevarul era ca dorul de duca ma mistuia si nu-mi mai dadea pace de vreo saptamana.

"How's the weather?", am intrebat impingand cearsaful cu piciorul.

"It will rain most of the time. A few thunderstorms and we might even have a possible hurricane later towards the end..."

"Great! A fuckin' hurricane will be perfect to wash away the boredom... Come on, mate... Let's roll!"

Ne-am pus in miscare. Bagajul era, ca de obicei, deja impachetat din seara precedenta. Dar spre deosebire de alte iesiri, de data asta aveam sa luam doar cate o “valiza” de cabina. Nimic la cala... Absolut nespecific nomazilor. Mi se parea de necoceput sa nu iau telefonul satelit, PLB-ul, lanterne, statille radio, panourile solare, acumulatorii, GPS-ul, inReach-ul, PFD-urile, costumele uscate, ghetele de apa.. Ma simtean in curu’ gol, descult si dezarmat, complet nepregatit. Ma incapatanam totusi sa iau VHF-ul marin. Macar atat.

Se anunta o plimbare relaxata si am hotarat sa luam cu noi si "recrutul". ERa timpul sa mai iasa la "instructie”, sa nu rugineasca ... :)

Pornim spre aeroport cu pasi hotarati. Incepe "Intermezzo - 2019"...
 
Ultima editare:

Back
Sus