DoiNomazi
Seasick & Grumpy
Multumesc pentru comentariu.
stiu de Florio si sper din suflet sa depaseasca cu bine aceste momente. Deocamdata nu vreau sa-l tulbur cu mesaje.
chemari si raspunsuri
- Autor subiect DoiNomazi
- Dată creare
Multumesc pentru comentariu.
stiu de Florio si sper din suflet sa depaseasca cu bine aceste momente. Deocamdata nu vreau sa-l tulbur cu mesaje.
Am citit primele postari la calup, dar de cand au aparut si imaginile e mult mai placut. Am vrut sa las macar un comentariu tocmai ca sa dau de inteles ca sunteti urmariti, dar am amanat un pic si iata-l acum. Asadar astept continuarea 
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
Multumiri pentru incurajari.
(continuare partea a 6 a)
Viata isi deruleaza imperturbabil partitura si Stella Australis a pornit in marsh inapoi spre nord si spre Canalul Beagle, urmand in sens invers traseul strabatut cu o noapte in urma. Apele involburate ale Pasajului Drake ramaneau in urma, in timp ce vasul isi regasea treptat adapost pe masura ce reintra in “palnia” ce conduces spre Canalul Beagle. Nu reusisem sa aterizam cu elicopterul sus in Anzi la un ghetar si nu reusisem sa debarcam pe imsula farului de la Capul Horn. Desi diferite, in ambele situatii am fost in postura de pantofari dependenti de deciziile altora. Oare sa fi fost aceste doua esecuri singurele “ratari” ale acestei ture, sau urmau si alte surprize mai putzin placute?
Dupa ce am ajutat nodul din gat sa se spele cu un al doilea pisco sour in fotoliile de pe glorioasa punte 5, ne-am regasit echilibrul la masa, pe puntea 1. Ni se repartizase o anumita masa, la care urma sa ne asezam pana in ultima zi petrecuta la bordul vasului si un anume chelner care sa se ocupe de masa noastra si inca trei alte mese din apropiere. Intr-adevar, calitatea mancarii intrecea asteptarile. Mana nevazura a iscusitului bucatar, grija pentru detaliile prezentarii, amabilitatea si atentia prmanenta a chelnerului repartizat mesei noastre, si nu in ultima instanta dexteritatea cu care Seasick se descurca in spaniola, au transformat simpla si banala necesitate de a ingera calorii intr-un ritual extrem de placut.
Fie asezati la masa de pranz, fie reintorsi la barul de pe puntea 5, continuam sa privim afara tanjind sa debarcam. Pe masura ce inaintam spre nord, insulele de pe ambele borduri au capatat contur si s-au “apropiat”, oferindu-ne oportunitatea de a admira padurile ce se indeseau. Aceasta portiune din Tara de Foc, si in special zona vestica pana la apele Pacificului si nord-vestica pana la Stramtoarea Magellan, sunt suficient de salbatice pentru desfatarea ochiului si a sufletului. De-a lungul intregii croaziere, pana in ultima zi cand am urcat in nord pe Stramtoarea Magellan aproape de Punta Arenas, nu am intalnit nici un fel de trafic naval. De la Port Navarino si pana aproape de Punta Arenas, Tara de Foc avea sa ne priveasca mandra de independenta si salbaticia ei. Natura este cu adevarat frumoasa departe de schilodirile provocate de atingerea omului...
Ceva mai tarziu dupa pranz, difuzoarele vasului ne-au informat sa ne echipam de debarcare.
“Parca-i la armata...”, a reactionat recrutul. “...toata ziua, pune-ti pantalonii, puneti vesta, scoate vesta, pune geaca, pune pantalonii de ploaie, scoate pantalonii, iar pune vesta, iar scoate vesta...”
“Te pomenesti ca era mai bine acasa cu ochii la televizor...”, am tachinat-o eu.
“Nu, da’...”
“Nu te bucuri ca te-am luat?”, a incoltzit-o si Seasick razand.
“Ba da, da’...”
Am ridicat tonul cu o indignare vizibil prefacuta.
“Atunci de ce te plangi?”
Recrutul si-a scos vesta de salvare din dulap mormaind.
“Nu ma plang, imi dau si eu cu parerea...”
“Nu-i timp de pareri. Pas alergator la puntea 5, ca incep aia instructajul...”
Cabina noastra era amplasata in babord, undeva mai aproape de prova, pe puntea 2. Incepand din prima zi aveam sa urcam si sa coboram doua seturi distincte de scari interioare, o scara amplasata in bordul tribord si mai aproape de prova fata de cabina noastra de cate ori mergeam sus la puntile 5 si 6, si o alta scara amplasara in bordul babord aproape de pupa, cand mergeam sus la puntea 4, sau jos la masa pe puntea 1.
O admiram in tacere pe maica-mea care isi acceptase zambind rolul de “recrut” si se straduia sa tina pasul cu noi. Dormea putzin, manca repede, era in picioare gata de manevra la orice ora. In unele privinte parea mai apta pentru “indeplinirea misiunii” decat alti pantofari mai tineri decat ea...
Instructajul a repetat aceleasi indicatii plicticoase si sufocante de dimineata cand ne pregateam de debarcare.
“You assemble on the deck you are summoned to, in the order your group is called. Make sure you fasten your life jacket. Use the rails when you descend and ascend on the stairs. Detach your tag and leave it on board in the designated box on the hook labeled with your cabin number. Wait for the order to board the Zodiac. Use the three step, ‘cha-cha-cha’ style. First step on deck, second step on the rubber of the boat, third step on the wooden plank inside the boat. Do not step forward until you grab the arm of the crew member inside the boat. Once aboard the Zodiac, take a seat on the side indicated by the crew member and slide your bottom towards the back of the boat. Do not stand and do not try to walk inside the boat. Once again, sit and slide. Protect your cameras...”
Aveam sa auzim aceleasi cuvinte in fiecare zi, la fiecare debarcare. Evident procedurile se repetau in sens invers la imbarcari.
Intr-un tarziu, s-a auzit huruitul lantului de ancora si Stella Australis s-a oprit leganandu-se la vreo 500 m de tarm in apele golfului Wuluaya. Erau valuri relativ domoale, fara berbecei. De data asta aveam sa debarcam...
(Va urma)
(continuare partea a 6 a)
Viata isi deruleaza imperturbabil partitura si Stella Australis a pornit in marsh inapoi spre nord si spre Canalul Beagle, urmand in sens invers traseul strabatut cu o noapte in urma. Apele involburate ale Pasajului Drake ramaneau in urma, in timp ce vasul isi regasea treptat adapost pe masura ce reintra in “palnia” ce conduces spre Canalul Beagle. Nu reusisem sa aterizam cu elicopterul sus in Anzi la un ghetar si nu reusisem sa debarcam pe imsula farului de la Capul Horn. Desi diferite, in ambele situatii am fost in postura de pantofari dependenti de deciziile altora. Oare sa fi fost aceste doua esecuri singurele “ratari” ale acestei ture, sau urmau si alte surprize mai putzin placute?
Dupa ce am ajutat nodul din gat sa se spele cu un al doilea pisco sour in fotoliile de pe glorioasa punte 5, ne-am regasit echilibrul la masa, pe puntea 1. Ni se repartizase o anumita masa, la care urma sa ne asezam pana in ultima zi petrecuta la bordul vasului si un anume chelner care sa se ocupe de masa noastra si inca trei alte mese din apropiere. Intr-adevar, calitatea mancarii intrecea asteptarile. Mana nevazura a iscusitului bucatar, grija pentru detaliile prezentarii, amabilitatea si atentia prmanenta a chelnerului repartizat mesei noastre, si nu in ultima instanta dexteritatea cu care Seasick se descurca in spaniola, au transformat simpla si banala necesitate de a ingera calorii intr-un ritual extrem de placut.
Fie asezati la masa de pranz, fie reintorsi la barul de pe puntea 5, continuam sa privim afara tanjind sa debarcam. Pe masura ce inaintam spre nord, insulele de pe ambele borduri au capatat contur si s-au “apropiat”, oferindu-ne oportunitatea de a admira padurile ce se indeseau. Aceasta portiune din Tara de Foc, si in special zona vestica pana la apele Pacificului si nord-vestica pana la Stramtoarea Magellan, sunt suficient de salbatice pentru desfatarea ochiului si a sufletului. De-a lungul intregii croaziere, pana in ultima zi cand am urcat in nord pe Stramtoarea Magellan aproape de Punta Arenas, nu am intalnit nici un fel de trafic naval. De la Port Navarino si pana aproape de Punta Arenas, Tara de Foc avea sa ne priveasca mandra de independenta si salbaticia ei. Natura este cu adevarat frumoasa departe de schilodirile provocate de atingerea omului...
Ceva mai tarziu dupa pranz, difuzoarele vasului ne-au informat sa ne echipam de debarcare.
“Parca-i la armata...”, a reactionat recrutul. “...toata ziua, pune-ti pantalonii, puneti vesta, scoate vesta, pune geaca, pune pantalonii de ploaie, scoate pantalonii, iar pune vesta, iar scoate vesta...”
“Te pomenesti ca era mai bine acasa cu ochii la televizor...”, am tachinat-o eu.
“Nu, da’...”
“Nu te bucuri ca te-am luat?”, a incoltzit-o si Seasick razand.
“Ba da, da’...”
Am ridicat tonul cu o indignare vizibil prefacuta.
“Atunci de ce te plangi?”
Recrutul si-a scos vesta de salvare din dulap mormaind.
“Nu ma plang, imi dau si eu cu parerea...”
“Nu-i timp de pareri. Pas alergator la puntea 5, ca incep aia instructajul...”
Cabina noastra era amplasata in babord, undeva mai aproape de prova, pe puntea 2. Incepand din prima zi aveam sa urcam si sa coboram doua seturi distincte de scari interioare, o scara amplasata in bordul tribord si mai aproape de prova fata de cabina noastra de cate ori mergeam sus la puntile 5 si 6, si o alta scara amplasara in bordul babord aproape de pupa, cand mergeam sus la puntea 4, sau jos la masa pe puntea 1.
O admiram in tacere pe maica-mea care isi acceptase zambind rolul de “recrut” si se straduia sa tina pasul cu noi. Dormea putzin, manca repede, era in picioare gata de manevra la orice ora. In unele privinte parea mai apta pentru “indeplinirea misiunii” decat alti pantofari mai tineri decat ea...
Instructajul a repetat aceleasi indicatii plicticoase si sufocante de dimineata cand ne pregateam de debarcare.
“You assemble on the deck you are summoned to, in the order your group is called. Make sure you fasten your life jacket. Use the rails when you descend and ascend on the stairs. Detach your tag and leave it on board in the designated box on the hook labeled with your cabin number. Wait for the order to board the Zodiac. Use the three step, ‘cha-cha-cha’ style. First step on deck, second step on the rubber of the boat, third step on the wooden plank inside the boat. Do not step forward until you grab the arm of the crew member inside the boat. Once aboard the Zodiac, take a seat on the side indicated by the crew member and slide your bottom towards the back of the boat. Do not stand and do not try to walk inside the boat. Once again, sit and slide. Protect your cameras...”
Aveam sa auzim aceleasi cuvinte in fiecare zi, la fiecare debarcare. Evident procedurile se repetau in sens invers la imbarcari.
Intr-un tarziu, s-a auzit huruitul lantului de ancora si Stella Australis s-a oprit leganandu-se la vreo 500 m de tarm in apele golfului Wuluaya. Erau valuri relativ domoale, fara berbecei. De data asta aveam sa debarcam...
(Va urma)
Ultima editare:
Minunată scriitură....va asigur că va urmăresc cu mare drag
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
(partea a 7 a)
Recrutul inca se temea de transferul de pe vapor in Zodiac si i se citea clar nervozitatea pe fatza. Seasick s-a asezat in rand inaintea ei si eu am incadrat-o in urma. Macar ii cream senzatia de sigurantza.
Am coborat cu grija sa nu alunecam un sir de scari exterioare de la puntea 5, pana la nivelul apei. Conducatorul Zodiac-ului in care urma sa ne urcam il tzinea cu prova lipita de bordajul vasului avand motorul turat de parca ar fi incercat sa impinga vasul. Valurile provocau miscari in sus si in jos dar Zodiac-ul ramanea lipit de bordajul vasului datorita miscarii de inaintare provocata de propriul motor.
Seasick a urcat cu usurinta la bordul Zodiac-ului si s-a asezat pe balonul indicat de un membru al echipajului.
Venise randul recrutului sa urce in Zodiac. M-am aplecat in ceafa ei sa fiu sigur ca ma aude “loud and clear”.
“Nu eziti. Cand ai pasit, te duci inainte, nu eziti si nu te intorci, chiar daca ar fi sa cazi gramada in Zodiac.”
“Cum?”
Pana sa apuc sa-i raspund, unul din membrii echipajului i-a apucat incheietura s-o ajute.
“Inainte! Te duci inainte. Hai!...”, am stricat in urma ei.
Am zambit urmarind cum a executat mai mult instinctiv cei trei pasi de “cha-cha-cha”. Stangul pe puntea vasului, dreptul pe hypalon-ul Zodiac-ului, stangul pe platforma de lemn montata in prova in interiorul Zodiac-ului. Talpa adidasilor era noua si avea tractiune buna. Ii primise cadou cu o saptamana inainte in New York in contul lui Mos Craciun. Ajuns in Zodiac, Recrutul s-a asezat cum i s-a spus si s-a lasat sa alunece spre pupa. Bun. Nu de alta, dar apa era rece si chiar cu vesta de salvare, o posibila hidrocutie i-ar fi fost fatala.
“Good job!”, am ridicat degetul mare in directia ei.
“Bravo!”, a completat si Seasick razand.
Fatza recrutului radia de fericire. Reusise si parea mandra de ea... Asta era, pana la urma, cel mai important aspect al intregii calatorii.
“Hold on to the rope!”, i-a incurajat conducatorul barcii pe toti ocupantii.
Dupa ce ultimul pantofar s-a urcat la bord, Zodiac-ul s-a desprins de vas si a pornit sprinten spre tzarm.
Ultimele emotii in privinta recrutului s-au topit la debarcare. A coborat relativ usor cu un acelasi “cha-cha-cha”. Ne-am dezbracat vestele de salvare si le-am lasat in mormane sortate pe marimi de-a lungul malului.
Dupa ce ne-au impartit in plutoane, ne-au incolonat in urma cate unui ghid si ne-au manat inainte spre liziera padurii pe o poteca.
Primul popas a fost la unica structura, cladirea unei foste ferme a unui imigrant croat. Ferma a functionat pe acest loc cu semnificatie istorica timp de 50 de ani dupa care ferma a fost abandonata si un mic muzeu a fost improvizat in mica cladire. Asta era locul de unde Fitzroy l-a luat de la parinti pe Jemmy Button pentru a face practic un experiment de "aculturatzie" a tanarului Yamana expus la viata din Londra. Dupa ce avea sa-l aduca inapoi cu speranta ca Jemmy care isi insusise deprinderile de gentleman londonez va contribui la aculturarea micului grup Yamana din care facea parte, nu mica i-a fost surpriza in timpul unei alte vizite sa-l gaseasca pe Jemmy in curu’ gol, intors la traditia Yamana...
Evident, nu poti sa nu te intrebi la ce i-ar fi putut folosi lui Jemmy Button sa se comporte ca un gentleman londonez in padurea din Insula Navarino(?) unde ai lui erau perfect adaptati la clima, traiau goi si isi petreceau cea mai mare parte a vietii pe apa intr-o canoe. In canoe se nasteau, in canoe vanau si pescuiau, in canoe faceau focul si probabil in canoe mureau. Petreceau relativ putzin timp pe uscat.
Este uimitor cum cum traia o familie de patru intr-o singura camoe, relativ mica, si cum obligatia copiilor era de a mentine focul intr-o canoe imflamabila din lemn (!)
De la ferma am urcat pieptis prin padure pana la o poiana cu o vedere panoramica a golfului. Recrutul a gafait putzin dar a mentinut ritmul in ciuda pantei accentuate. Incepusem sa cred ca va fi bine si pentru restul turei. Ramasesera multe altele de facut in tura asta....
Am nimerit un ghid vorbaretz si plictisitor. A turuit incontinuu despre tot felul de rahaturi si sus in luminish a avut tupeul sa ne incurajeze sa nu miscam si sa nu vorbim pentru a ne bucura de “a few minutes of silence” pentru a asculta “the true Tierra del Fuego”... Ghidul tinerel, in vacanta de la universittea nu stiu care din Santiago, ne-a vorbit autoritar ca un diriginte de clasa a 5 a in scoala generala. Wow!
What the fuck, dude? Am venit pana la capatul Pamantului sa-mi spuna un maimutzoi ca tine cand sa nu misc si sa tac sa aud natura? Face si asta parte din program? Seasick imi facea semne discrete sa ma conformez. Am lasat fetele si pantofarii in sublima comuniune cu natura si in ciuda incruntarii ghidului am coborat vreo 25-30 metri facand poze cu telefonul. Fuck you...
M-am intors la grup cand li s-a dat voie sa respire din nou.
“Nu trebuia...”, mi-a soptit Seasick.
“Fuck him. I don’t enjoy nature cand imi apasa asta butonul...”
Ghidul m-a asteptat sa ajung in dreptul lui si mi s-a adresat ca un dascal unui scolar indisciplinat. Era probabil cu vreo 25-28 de ani mai tanar ca mine.
“You know, it is good to leave the phone behind when coming to the forest...”
“Really? Thank you for the tip. I have my own ways to enjoy nature.”
“Yes, but...”
“Whatever, man. I’m really not in the mood to talk about it now. So, are we done?”
Inainte de a riposta probabil ca si-a amintit de cei USD 15 pe zi pe care fiecare pantofar trebuia sa-i puna in plicul cu propina. N-a mai zis nimic.
Am coborat inapoi la fosta ferma si inainte de a ne reimbarca in Zodiac-uri am primit cu totzii din partea unui alt membru al echipajului cate o cana de “hot chocolate” cu un mic adaos de “Johnnie Walker Black”... Bueno...
Marsul inapoi la vas a fost placut si ne-am transferat cu usurinta din Zodiac inapoi pe vas, la timp pentru cina...
Imediat cum ultimul Zodiac a fost ridicat la bord de macara, Stella Australis a ridicat ancora si si-a continuat marshul spre nord, spre Canalul Beagle.
Ajunsi in apele Canalului Beagle a aruncat ancora pentru cina ajunului. De partea cealalta a Canalului Beagle se zareau luminile din Ushuaia. Era in seara de 24 Decembrie si vasul parea inundat de buna dispozitie. Desi Seasick primise deja cateva cadouri succesive de Craciun, inca inainte de a parasi New York-ul, in acea seara isi sarbatorea si ziua de nastere si trebuia sa-i fac o surpriza... Singura optiune pe vas, a fost un inel mic de argint cumparat din vitrina de la receptie... Era chiar simpatic si speram sa-i placa.
In timpul cinei echipajul vasului a organizat sosirea unui “Mos Craciun” intr-un Zodiac... Mosul s-a urcat la bord aducand un sac simbolic cu cadouri. Pantofarii au aplaudat si au facut poze. Dupa ce a dansat facand o tura a salii de mese, moshul si micul lui anturaj au venit si la masa noastra. Mos Craciun a luat microfonul si a rugat lumea sa cante, fiecare pe limba materna, “Happy Birthday” pentru Seasick. A fost amuzant sa filmez cum Seasick a roshit pana in varful urechilor in inevitabila cacofonie... Chelnerul i-a adus un tort si Seasick a stins toate lumanarile de la prima tentativa. That’s my girl.
Dupa cina am fost invitati cu totii, unde altundeva decat pe puntea 5, unde s-a organizat un karaoke afectat puternic, nu de valurile Canalului Beagle, ci de multiplele pahare de sampanie... In timp ce recrutul s-a retras la culcare Seasick si cu mine am facut demonstratie de anduranta la slalomul printre cateva pahare. Unii dintre pantofari, in special o brazilianca si o mexicanca chiar aveau voce si talent, in timp ce o americanca si cativa europeni behaiau sinistru. De cantat, am cantat si noi doar la masa noastra si pe Facebook, evitand cu succes microfonul din mila pentru urechilor celorlaltzii pantofari... cred ca am primit un like, sau doua pe Facebook inainte sa canceleze aia suntetlu videoclip-ului ca era considerat "copyright infringement" What? Era doar o behaiala de 40 de secunde cu Seasick & Grumpy... Altfel, stiu sa ne spioneze opiniile si optiunile la fiecare postare. Fuck them.
Ne-am dus la culcare aproape de 02:00 dimineata cand Stella Australis a ridicat iar ancora si s-a asezat la drum pe Canalul Beagle, spre Pacific. Inainte de culcare, am incheiat seara cu o “spovedanie” pe puntea 5 rezemati de un vin rosu chilian. Ce dracu sa faci altceva pe un vas alunecand in noapte dupa miezul noptii? Numai pleoapele grele de somn au reusit sa puna capat "suferintei".
(va urma)
In drum spre puntea 1 la sala de mese.
Pe puntea 5 la instructaj, gata de debarcare in Golful Wulaia.
Recrutul s-a transferat cu succes de pe vas in Zodiac si este gata de debarcare...
Patru din Zodiac-urile pregatite pentru debarcare fac naveta intre vas si tzarm pentru a duce pe uscat pe toti pantofarii dornici sa urce putzin pe munte...
Grupa noastra este gata de actiune.
Am trecut pe langa singura structura din intreaga zona, fost ferma a familiei din Croatia, transformata intr-un muzeu. Mai multe imagini in varianta video a jurnalului.
O replica a unui adapost yamana din putzinele situatzii cand se refugiau pe tzarm.
De la ferma, fortzam panta prin padure spre un luminish...
Am urcat sustzinut cam 45 de minute...
Recrutul a tzinut ritmul cu noi si cu restul grupului, desi era cea mai in varsta.
Am ajuns in luminishul de unde ni s-a deschis o frumoasa panorama a Golfului Wulaia.
Cu putzin efort se poate vedea in partea stanga a imaginii, in departare, Stella Australis asteptandu-ne la ancora.
Pacat ca nu putem campa singuri aici...
Trebuie sa ne intoarcem la vas. Nu inainte de a primi o cana de "hot chocolate" cu cifra octanica imbunatzita de Johnny Walker Black"
Marshul inapoi la vas s-a desfashurat impecabil.
Toti pantofarii au fost readusi la bord si Zodiac-urile sunt gata sa fie ridicate de macara.
Stella Australis isi continua marsul spre nord, spre Canalul Beagle.
Suntem gata de cina Ajunului...
Tortul pentru Seasick va fi inclus in varianta video a jurnalului.
(va urma)
Recrutul inca se temea de transferul de pe vapor in Zodiac si i se citea clar nervozitatea pe fatza. Seasick s-a asezat in rand inaintea ei si eu am incadrat-o in urma. Macar ii cream senzatia de sigurantza.
Am coborat cu grija sa nu alunecam un sir de scari exterioare de la puntea 5, pana la nivelul apei. Conducatorul Zodiac-ului in care urma sa ne urcam il tzinea cu prova lipita de bordajul vasului avand motorul turat de parca ar fi incercat sa impinga vasul. Valurile provocau miscari in sus si in jos dar Zodiac-ul ramanea lipit de bordajul vasului datorita miscarii de inaintare provocata de propriul motor.
Seasick a urcat cu usurinta la bordul Zodiac-ului si s-a asezat pe balonul indicat de un membru al echipajului.
Venise randul recrutului sa urce in Zodiac. M-am aplecat in ceafa ei sa fiu sigur ca ma aude “loud and clear”.
“Nu eziti. Cand ai pasit, te duci inainte, nu eziti si nu te intorci, chiar daca ar fi sa cazi gramada in Zodiac.”
“Cum?”
Pana sa apuc sa-i raspund, unul din membrii echipajului i-a apucat incheietura s-o ajute.
“Inainte! Te duci inainte. Hai!...”, am stricat in urma ei.
Am zambit urmarind cum a executat mai mult instinctiv cei trei pasi de “cha-cha-cha”. Stangul pe puntea vasului, dreptul pe hypalon-ul Zodiac-ului, stangul pe platforma de lemn montata in prova in interiorul Zodiac-ului. Talpa adidasilor era noua si avea tractiune buna. Ii primise cadou cu o saptamana inainte in New York in contul lui Mos Craciun. Ajuns in Zodiac, Recrutul s-a asezat cum i s-a spus si s-a lasat sa alunece spre pupa. Bun. Nu de alta, dar apa era rece si chiar cu vesta de salvare, o posibila hidrocutie i-ar fi fost fatala.
“Good job!”, am ridicat degetul mare in directia ei.
“Bravo!”, a completat si Seasick razand.
Fatza recrutului radia de fericire. Reusise si parea mandra de ea...
Asta era, pana la urma, cel mai important aspect al intregii calatorii.“Hold on to the rope!”, i-a incurajat conducatorul barcii pe toti ocupantii.
Dupa ce ultimul pantofar s-a urcat la bord, Zodiac-ul s-a desprins de vas si a pornit sprinten spre tzarm.
Ultimele emotii in privinta recrutului s-au topit la debarcare. A coborat relativ usor cu un acelasi “cha-cha-cha”. Ne-am dezbracat vestele de salvare si le-am lasat in mormane sortate pe marimi de-a lungul malului.
Dupa ce ne-au impartit in plutoane, ne-au incolonat in urma cate unui ghid si ne-au manat inainte spre liziera padurii pe o poteca.
Primul popas a fost la unica structura, cladirea unei foste ferme a unui imigrant croat. Ferma a functionat pe acest loc cu semnificatie istorica timp de 50 de ani dupa care ferma a fost abandonata si un mic muzeu a fost improvizat in mica cladire. Asta era locul de unde Fitzroy l-a luat de la parinti pe Jemmy Button pentru a face practic un experiment de "aculturatzie" a tanarului Yamana expus la viata din Londra. Dupa ce avea sa-l aduca inapoi cu speranta ca Jemmy care isi insusise deprinderile de gentleman londonez va contribui la aculturarea micului grup Yamana din care facea parte, nu mica i-a fost surpriza in timpul unei alte vizite sa-l gaseasca pe Jemmy in curu’ gol, intors la traditia Yamana...
Evident, nu poti sa nu te intrebi la ce i-ar fi putut folosi lui Jemmy Button sa se comporte ca un gentleman londonez in padurea din Insula Navarino(?) unde ai lui erau perfect adaptati la clima, traiau goi si isi petreceau cea mai mare parte a vietii pe apa intr-o canoe. In canoe se nasteau, in canoe vanau si pescuiau, in canoe faceau focul si probabil in canoe mureau. Petreceau relativ putzin timp pe uscat.
Este uimitor cum cum traia o familie de patru intr-o singura camoe, relativ mica, si cum obligatia copiilor era de a mentine focul intr-o canoe imflamabila din lemn (!)
De la ferma am urcat pieptis prin padure pana la o poiana cu o vedere panoramica a golfului. Recrutul a gafait putzin dar a mentinut ritmul in ciuda pantei accentuate. Incepusem sa cred ca va fi bine si pentru restul turei. Ramasesera multe altele de facut in tura asta....
Am nimerit un ghid vorbaretz si plictisitor. A turuit incontinuu despre tot felul de rahaturi si sus in luminish a avut tupeul sa ne incurajeze sa nu miscam si sa nu vorbim pentru a ne bucura de “a few minutes of silence” pentru a asculta “the true Tierra del Fuego”... Ghidul tinerel, in vacanta de la universittea nu stiu care din Santiago, ne-a vorbit autoritar ca un diriginte de clasa a 5 a in scoala generala. Wow!
What the fuck, dude? Am venit pana la capatul Pamantului sa-mi spuna un maimutzoi ca tine cand sa nu misc si sa tac sa aud natura? Face si asta parte din program? Seasick imi facea semne discrete sa ma conformez. Am lasat fetele si pantofarii in sublima comuniune cu natura si in ciuda incruntarii ghidului am coborat vreo 25-30 metri facand poze cu telefonul. Fuck you...
M-am intors la grup cand li s-a dat voie sa respire din nou.
“Nu trebuia...”, mi-a soptit Seasick.
“Fuck him. I don’t enjoy nature cand imi apasa asta butonul...”
Ghidul m-a asteptat sa ajung in dreptul lui si mi s-a adresat ca un dascal unui scolar indisciplinat. Era probabil cu vreo 25-28 de ani mai tanar ca mine.
“You know, it is good to leave the phone behind when coming to the forest...”
“Really? Thank you for the tip. I have my own ways to enjoy nature.”
“Yes, but...”
“Whatever, man. I’m really not in the mood to talk about it now. So, are we done?”
Inainte de a riposta probabil ca si-a amintit de cei USD 15 pe zi pe care fiecare pantofar trebuia sa-i puna in plicul cu propina. N-a mai zis nimic.
Am coborat inapoi la fosta ferma si inainte de a ne reimbarca in Zodiac-uri am primit cu totzii din partea unui alt membru al echipajului cate o cana de “hot chocolate” cu un mic adaos de “Johnnie Walker Black”... Bueno...
Marsul inapoi la vas a fost placut si ne-am transferat cu usurinta din Zodiac inapoi pe vas, la timp pentru cina...
Imediat cum ultimul Zodiac a fost ridicat la bord de macara, Stella Australis a ridicat ancora si si-a continuat marshul spre nord, spre Canalul Beagle.
Ajunsi in apele Canalului Beagle a aruncat ancora pentru cina ajunului. De partea cealalta a Canalului Beagle se zareau luminile din Ushuaia. Era in seara de 24 Decembrie si vasul parea inundat de buna dispozitie. Desi Seasick primise deja cateva cadouri succesive de Craciun, inca inainte de a parasi New York-ul, in acea seara isi sarbatorea si ziua de nastere si trebuia sa-i fac o surpriza... Singura optiune pe vas, a fost un inel mic de argint cumparat din vitrina de la receptie...
Era chiar simpatic si speram sa-i placa.In timpul cinei echipajul vasului a organizat sosirea unui “Mos Craciun” intr-un Zodiac...
Mosul s-a urcat la bord aducand un sac simbolic cu cadouri. Pantofarii au aplaudat si au facut poze. Dupa ce a dansat facand o tura a salii de mese, moshul si micul lui anturaj au venit si la masa noastra. Mos Craciun a luat microfonul si a rugat lumea sa cante, fiecare pe limba materna, “Happy Birthday” pentru Seasick. A fost amuzant sa filmez cum Seasick a roshit pana in varful urechilor in inevitabila cacofonie... Chelnerul i-a adus un tort si Seasick a stins toate lumanarile de la prima tentativa. That’s my girl.Dupa cina am fost invitati cu totii, unde altundeva decat pe puntea 5, unde s-a organizat un karaoke afectat puternic, nu de valurile Canalului Beagle, ci de multiplele pahare de sampanie...
In timp ce recrutul s-a retras la culcare Seasick si cu mine am facut demonstratie de anduranta la slalomul printre cateva pahare. Unii dintre pantofari, in special o brazilianca si o mexicanca chiar aveau voce si talent, in timp ce o americanca si cativa europeni behaiau sinistru. De cantat, am cantat si noi doar la masa noastra si pe Facebook, evitand cu succes microfonul din mila pentru urechilor celorlaltzii pantofari... cred ca am primit un like, sau doua pe Facebook inainte sa canceleze aia suntetlu videoclip-ului ca era considerat "copyright infringement" What? Era doar o behaiala de 40 de secunde cu Seasick & Grumpy... Altfel, stiu sa ne spioneze opiniile si optiunile la fiecare postare. Fuck them.Ne-am dus la culcare aproape de 02:00 dimineata cand Stella Australis a ridicat iar ancora si s-a asezat la drum pe Canalul Beagle, spre Pacific. Inainte de culcare, am incheiat seara cu o “spovedanie” pe puntea 5 rezemati de un vin rosu chilian. Ce dracu sa faci altceva pe un vas alunecand in noapte dupa miezul noptii? Numai pleoapele grele de somn au reusit sa puna capat "suferintei".
(va urma)
In drum spre puntea 1 la sala de mese.
Pe puntea 5 la instructaj, gata de debarcare in Golful Wulaia.
Recrutul s-a transferat cu succes de pe vas in Zodiac si este gata de debarcare...
Patru din Zodiac-urile pregatite pentru debarcare fac naveta intre vas si tzarm pentru a duce pe uscat pe toti pantofarii dornici sa urce putzin pe munte...
Grupa noastra este gata de actiune.
Am trecut pe langa singura structura din intreaga zona, fost ferma a familiei din Croatia, transformata intr-un muzeu. Mai multe imagini in varianta video a jurnalului.
O replica a unui adapost yamana din putzinele situatzii cand se refugiau pe tzarm.
De la ferma, fortzam panta prin padure spre un luminish...
Am urcat sustzinut cam 45 de minute...
Recrutul a tzinut ritmul cu noi si cu restul grupului, desi era cea mai in varsta.
Am ajuns in luminishul de unde ni s-a deschis o frumoasa panorama a Golfului Wulaia.
Cu putzin efort se poate vedea in partea stanga a imaginii, in departare, Stella Australis asteptandu-ne la ancora.
Pacat ca nu putem campa singuri aici...
Trebuie sa ne intoarcem la vas. Nu inainte de a primi o cana de "hot chocolate" cu cifra octanica imbunatzita de Johnny Walker Black"
Marshul inapoi la vas s-a desfashurat impecabil.
Toti pantofarii au fost readusi la bord si Zodiac-urile sunt gata sa fie ridicate de macara.
Stella Australis isi continua marsul spre nord, spre Canalul Beagle.
Suntem gata de cina Ajunului...
Tortul pentru Seasick va fi inclus in varianta video a jurnalului.
(va urma)
Ultima editare:
Aplauze pentru „recrut”: sărumâna! În rest, înțeleg pe deplin chestia cu „am fi campat singuri aici”. Am trăit de multe ori senzația asta atunci când nu am putut ajunge într-un anumit loc decât „cu bilet”.
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
Initial am plecat la drum oarecum sceptic si cocosat de intrebari si griji in privinta recrutului,dar a facut fatza cu bine. Dupa croaziera urmau transferurile rapide prin aeroporturi pentru desantul in Insula Pastelui, noptile si zilele inspre si prin Desertul Atacama la intoarcerea pe continent, etc. pana la fantomaticele strazi de noapte din Valparaiso strabatute la pas si chiar si drumul de intoarcere fracturat datorita pierderii unei conectii la Bogota in Columbia.
Pentru mine a fost prima si ultima data cand am pus piciorul intr-un cruise. A fost frumos dar nu m-am simtit deloc in elementul meu.
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
(partea a 8 a)
A doua zi de dimineață după micul dejun ni s-a comunicat să ne pregătim de debarcare pentru a vizita un ghețar.
Stella Australis ieșise din Canalul Beagle spre nord și ancorase într-unul din fjord-urile tributare. Intrasem pe fostele teritorii ale alcalufilor. Asta era Țara de Foc în maiestuoasa sa splendoare. Izolată și cu multe petece de sălbăticie adevarata pe ambele maluri ale fjordului. Ce frumos ar fi fost sa ajungem aici in barca noastra, departe de toti acesti oameni din jur...
“Iar trebuie să-mi pun vesta?”, a întrebat recrutul.
“Yep! Vesta, căciula, ochelarii...”
“OK”
Am urcat echipați pe puntea 5 și am așteptat să ne vină rândul pentru a coborâ scările exterioare până la nivelul apei. Era chiar greu de trecut prin barul de pe puntea 5 fara sa te impiedici de un mix.
“Pisco sour, senor?”
“Claro que si...”
Recrutul părea să se fi obișnuit cu noua rutină si cu lipsa pastilelor de tensiune.
“Nu uita, când intri în Zodiac, faci trei pași cha-cha-cha...”, i-a reamintit Seasick.
“Stiu. No problem.”, a răspuns recrutul cu o noua inflexiune de tupeu in voce...
Zodiacul s-a desprins de vas, a făcut o intoarcere de 180 de grade și a pornit în trombă spre ghețar.
Echipele de cercetași pregatiseră zona de debarcare și până și cel cu ceștile de ciocolată caldă amestecată cu Johnnie Walker era deja la post pe mal. Aștia chiar erau organizați și dornici să facă sejurul nostru, al pantofarilor, cât mai confortabil și plăcut.
Pentru recrut ăsta era primul ghețar văzut in realitate și i se luminase fața ca unui copil ce a ajuns la rafturile de dulciuri. Ajunsesem in fjordul ghetarului pe o ceatza deasa si umeda, dar pana au ajunz Zodiac-urile la mal si ne-au debarcat s-au spart norii si ne-a zambit primitor omraza de soare. Am inceput să urcăm poteca puțin alunecoasă pentru a ajunge la un punct cu o privilește mai bună.
In timp ce urcam, din loc în loc am zărit de o parte și de alta a potecii tufe de chaura. Unele erau pârguite și aveau o culoare roșie închisă, undeva între culoarea sângelui și un Malbec bun. Spre consternarea câtorva pantofari din jur m-am aplecat și am cules câteva bucurându-mă de prospețimea lor.
“Excuse me, did I just see you eating those?”
Am întors capul spre vocea de femeie din spatele meu. Avea o față mirată. Ca și altădată, era amuzantă dar și firească mirarea cuiva care fusese instruit să nu se atingă de fructe sălbatice, mai ales dacă sunt de un roșu vibrant, văzând cum cineva ca mine, pantofar ca și ea, apucă “fructul oprit” și îl înghite fără ezitare...
“Yep.”
“Are they good?”
“Do you wanna try one?”
“No, no, I was just curious...”
“They are a bit sour, but they are OK..”
Seasick și recrutul se opriseră și ele.
“Sunt bune de mâncat?”, a întrebat recrutul
“Mie nu-mi plac, dar Adi le mănâncă...”, a răspuns Seasick.
“Do you guys, speak Romanian?”, a intrebat pe neașteptate aceeasi femeie din spatele meu.
“Yep.”
“Vorbesc și eu romanește...”, a adaugat femeia zâmbind.
Whoa!
Pana am ajuns in varful pantei aveam să aflăm că fusese născută in Romania și că emigraseră în Canada și apoi în Statele Unite când avea 4 ani, cu mai bine de 50 de ani în urmă și că soțul, copiii și mama ei de 92 de ani se aflau pe vas. Pârea să-i facă plăcere să vorbească românește și recrutul s-a așternut la vorbă.
“Cand ne intoarcem pe vas am să vă fac cunoștință cu mama mea...”
“Sigur...”, a răspuns recrutul vădit încântată.
La intervale imprevizibile se desprindeau bucați mari din ghețar și se prabușeau cu un tunet familiar în apă. Păcat că nu ne puteam bucura și de solitudine. Ne-am intors pe vas sa servim pranzul si ni s-a comunicat ca dupa-amiaza eram invitati la un mars greu prin padure. Urma sa urcam pe o poteca extrem de dificila pana la o cascada.
"Eu stau pe vas.", a hotarat recrutul.
N-am insistat si s-a dovedit a fi o decizie intzeleapta. Poteca a fost intr-adevar pe masura asteptarilor. Unii pantofari si-au harjait genunchii si coatele, altii si-au rupt pantalonii si adidasii... Asta e...
Aspecte de pe poteca la cascada vor fi prezentate in varianta video a jurnalului.
Ne-am intors la timp sa prindem cina. Dupa cina am adormit bustean fara sa mai trecem pe la un pahar de Malbec pe puntea 5. Sacrilegiu...
Sunteti gata de o tura relaxata la ghetar? intai cu Zodiac-ul, apoi pe jos.
Pana a ajuns Zodiac-ul a iesit si un strop de soare.
Recrutul se apropie pentru prima data in viata de un ghetar activ.
E putzin mai frig langa ghetar si tunetul bucatilor de gheata care se desprind si se prabusesc in apa sunt impresionante.
Seasick si Grumpy se simt acasa si se gandesc tacuti la Groenlanda... Echipajul se grabeste sa delimiteze cu un con pana unde avem voie sa ne apropiem... Inca o data imi repet in gand ca nu mai pun niciodata piciorul intr-un cruise.
(va urma)
A doua zi de dimineață după micul dejun ni s-a comunicat să ne pregătim de debarcare pentru a vizita un ghețar.
Stella Australis ieșise din Canalul Beagle spre nord și ancorase într-unul din fjord-urile tributare. Intrasem pe fostele teritorii ale alcalufilor. Asta era Țara de Foc în maiestuoasa sa splendoare. Izolată și cu multe petece de sălbăticie adevarata pe ambele maluri ale fjordului. Ce frumos ar fi fost sa ajungem aici in barca noastra, departe de toti acesti oameni din jur...
“Iar trebuie să-mi pun vesta?”, a întrebat recrutul.
“Yep! Vesta, căciula, ochelarii...”
“OK”
Am urcat echipați pe puntea 5 și am așteptat să ne vină rândul pentru a coborâ scările exterioare până la nivelul apei. Era chiar greu de trecut prin barul de pe puntea 5 fara sa te impiedici de un mix.
“Pisco sour, senor?”
“Claro que si...”
Recrutul părea să se fi obișnuit cu noua rutină si cu lipsa pastilelor de tensiune.
“Nu uita, când intri în Zodiac, faci trei pași cha-cha-cha...”, i-a reamintit Seasick.
“Stiu. No problem.”, a răspuns recrutul cu o noua inflexiune de tupeu in voce...
Zodiacul s-a desprins de vas, a făcut o intoarcere de 180 de grade și a pornit în trombă spre ghețar.
Echipele de cercetași pregatiseră zona de debarcare și până și cel cu ceștile de ciocolată caldă amestecată cu Johnnie Walker era deja la post pe mal. Aștia chiar erau organizați și dornici să facă sejurul nostru, al pantofarilor, cât mai confortabil și plăcut.
Pentru recrut ăsta era primul ghețar văzut in realitate și i se luminase fața ca unui copil ce a ajuns la rafturile de dulciuri. Ajunsesem in fjordul ghetarului pe o ceatza deasa si umeda, dar pana au ajunz Zodiac-urile la mal si ne-au debarcat s-au spart norii si ne-a zambit primitor omraza de soare. Am inceput să urcăm poteca puțin alunecoasă pentru a ajunge la un punct cu o privilește mai bună.
In timp ce urcam, din loc în loc am zărit de o parte și de alta a potecii tufe de chaura. Unele erau pârguite și aveau o culoare roșie închisă, undeva între culoarea sângelui și un Malbec bun. Spre consternarea câtorva pantofari din jur m-am aplecat și am cules câteva bucurându-mă de prospețimea lor.
“Excuse me, did I just see you eating those?”
Am întors capul spre vocea de femeie din spatele meu. Avea o față mirată. Ca și altădată, era amuzantă dar și firească mirarea cuiva care fusese instruit să nu se atingă de fructe sălbatice, mai ales dacă sunt de un roșu vibrant, văzând cum cineva ca mine, pantofar ca și ea, apucă “fructul oprit” și îl înghite fără ezitare...
“Yep.”
“Are they good?”
“Do you wanna try one?”
“No, no, I was just curious...”
“They are a bit sour, but they are OK..”
Seasick și recrutul se opriseră și ele.
“Sunt bune de mâncat?”, a întrebat recrutul
“Mie nu-mi plac, dar Adi le mănâncă...”, a răspuns Seasick.
“Do you guys, speak Romanian?”, a intrebat pe neașteptate aceeasi femeie din spatele meu.
“Yep.”
“Vorbesc și eu romanește...”, a adaugat femeia zâmbind.
Whoa!
Pana am ajuns in varful pantei aveam să aflăm că fusese născută in Romania și că emigraseră în Canada și apoi în Statele Unite când avea 4 ani, cu mai bine de 50 de ani în urmă și că soțul, copiii și mama ei de 92 de ani se aflau pe vas. Pârea să-i facă plăcere să vorbească românește și recrutul s-a așternut la vorbă.
“Cand ne intoarcem pe vas am să vă fac cunoștință cu mama mea...”
“Sigur...”, a răspuns recrutul vădit încântată.
La intervale imprevizibile se desprindeau bucați mari din ghețar și se prabușeau cu un tunet familiar în apă. Păcat că nu ne puteam bucura și de solitudine. Ne-am intors pe vas sa servim pranzul si ni s-a comunicat ca dupa-amiaza eram invitati la un mars greu prin padure. Urma sa urcam pe o poteca extrem de dificila pana la o cascada.
"Eu stau pe vas.", a hotarat recrutul.
N-am insistat si s-a dovedit a fi o decizie intzeleapta. Poteca a fost intr-adevar pe masura asteptarilor. Unii pantofari si-au harjait genunchii si coatele, altii si-au rupt pantalonii si adidasii... Asta e...
Aspecte de pe poteca la cascada vor fi prezentate in varianta video a jurnalului.
Ne-am intors la timp sa prindem cina. Dupa cina am adormit bustean fara sa mai trecem pe la un pahar de Malbec pe puntea 5. Sacrilegiu...
Sunteti gata de o tura relaxata la ghetar? intai cu Zodiac-ul, apoi pe jos.
Pana a ajuns Zodiac-ul a iesit si un strop de soare.
Recrutul se apropie pentru prima data in viata de un ghetar activ.
E putzin mai frig langa ghetar si tunetul bucatilor de gheata care se desprind si se prabusesc in apa sunt impresionante.
Seasick si Grumpy se simt acasa si se gandesc tacuti la Groenlanda...
Echipajul se grabeste sa delimiteze cu un con pana unde avem voie sa ne apropiem... Inca o data imi repet in gand ca nu mai pun niciodata piciorul intr-un cruise.(va urma)
Ultima editare:
Hopa! Zici Insula Pastelui? Păi, sun numai ochi si urechi!
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
Mai e un pic pana in Insula Pastelui...
(partea a 9 a)
Peste noapte Stella Australis revenise pe Canalul Beagle pe care îl străbătuse spre vest până la apele neastâmpărate ale Pacificului.
Până spre dimineață vasul a înaintat spre nord de-a lungul coastei până la deschiderea Stramtorii Magellan. Am dormit o mare parte din această traversare de noapte dar îmi amintesc cum se legăna cabina și drumul de 3 m până la toaletă a fost anevoios. Initial am crezut ca-i lipsa de Malbec din instalație, dar după ce am aruncat un ochi pe geam am realizat că Pacificul era în toane proaste și era chiar mai grumpy decât mine. M-am lăsat bătut și m-am furișat inapoi la culcare.
“Ce se intâmplă, de ce se leagănă asa?”, s-a auxit vocea recrutului de undeva din întunericul camerei.
“Sunt valuri... E OK.”, am încercat s-o liniștesc.
“Asa mari?...”
“Suntem in Pacificul de Sud...”
Recrutul n-a mai răspuns și s-a reașternut liniștea peste întuneric. Undeva intr-o altă cabină a căzut ceva greu. Aproape imediat a alunecat de pe masă și una din camerele GoPro cu gimbal cu tot.
“Cât o să mai fie așa?”, a intrebat din nou recrutul.
Intre timp se trezise și Seasick lângă mine.
“Are you OK?”
“O să fie bine, știu aștia ce fac. Căpitanul îmi inspiră incredere.”
Am intors capul spre Seasick.
“I’m fine, just went to the bathroom...”
Am intors din nou capul spre locul unde era patul recrutului.
“Incearcă să dormi ca mâine ieșim iar la un ghetar...”
“Nu pot... se leagănă prea tare și mi-e rău.”
“Incearcâ...”
Seasick m-a apucat de mână.
“Do you think it will be OK?”
“Yep. Besides, there is not much we can do. We’re passengers... I trust them.”
“OK.”
Nu știu exact în ce ordine am adormit în timp ce Stella Australis scârția din toate niturile ca o corabie din filme... După ce a intrat în strămtoarea Magellan, probabil spre dimineață, n-am mai simțit nimic.
Începănd din dimineața următoarea viața la bord incepea să alunece inevitabil spre rutina unei confortabile închisori plutitoare care nu-mi mai încăpea setea de explorare. Mărturisesc că Începeam să mă plictisesc și de restul pantofarilor și chiar și de confirtabilele fotolii din barul de pe puntea 5. Deși la o altă scară, îmi aminteam de zilele și nopțile petrecute pe transiberian, în cea mai mare parte lipit zdravăn de scaunul vagonului restaurant. Doar că atunci nu o cunoscusem încă pe Seasick și călătoream mai singurel...
Așa cum ni se comunicase prin intercom, după micul dejun urma sa debarcăm la un alt ghetar și eram instruiți să ne încolonăm gata echipați pe punțile repartizate anterior.
“Hai la spanioli...”, am sugerat eu dupa ce ne-am pus vestele și ne pregăteam să ieșim din cabină.
“Păi, e voie?”, a întrebat recrutul. Uf, maica-mea trăită toată viața urmând cu strictețe sinuozitățile unui program de functionar încarcerat intre ce e voie și ce nu e voie...
“I think we should stick to our group...”, a adăugat Seasick, care și ea are tendința să urmeze ad literam toate instrucțiunile și prevederile.
“What do you think will happen if we go with the Spanish speaking group?”, le-am zgandarit eu.
“I don’t know, but we should stay with our group.”
“Why? And exactly makes it OUR GROUP? I say let’s find out what happens if we go with the Spanish speaking group.”
Am pornit spre puntea 4, în sens opus direcției cu care ne obișnuisem. Îmi era clar că incepusem să mă plictisesc pe vas.
Evident, am coborât la Zodiacuri încolonați printre vorbitorii de spaniolă și nimeni n-a sesizat sau s-a sinchisit în vreun fel. Probabil în ochii echipajului eram o aceeași masă omogenă de pantofari “portocalii”.
Debarcarea la ghetar a fost ușoară și a trebui să mergem cam 2 Km pe o plajă plăcută până la baza ghețarului. Am avut prilejul să ne umplem ochiul de malurile muntoase ale Stramtorii Magellan, de verdele pădurii și albăstruiul rece al ghețarului.
Recrutul și-a adunat vreo trei pietricele pe care intenționa să le ia cu ea.
“Am voie?”
Erau trei pietricele de pe plajă care împreună incăpeau în palmă. Am luat pietricele și mi le-am băgat in buzunar fără să-i răspund. Sincer, nu știam răspunsul.
Echipajul a avut grijă să ne aducă înapoi la bord pentru prânz. Parcă eram un grup de pre-școlari plecați în tabără cu clasa.
Pentru dupa amiază organizaseră o altă ieșire cu Zodiacul la un alt ghețar unde nu se putea debarca.
Pe drum spre sl doilea ghețar conducătorul Zodiacului nostru a avut de furcă cu frunzele de kelp care se infașurau pe cizma motorului astupănd răcirea. De câte ori se schimba zgomotul motorului și conducătorul Zodiacului se angaja in câteva manevre înainte-înapoi, pantofarii priveau îngrijorați. Conducătorul bărcii nu le explica nimic, ghidul continua să toarcă despre faună și floră și pantofarii păreau să se intrebe daca cumva le-a venit sfărșitul...
Am reușit să filmez vreo două cadre la ghețar înainte sa ne intoarcă Zodiacul la vas pentru cină. Acum chiar că eram plictisit și am acceptat fără ezitare o invitație să vizităm sala mașinikor.
Doua Cummins diesel, nu exagerat de mari, erau sufletul și voioșia vasului. Alt motor diesel antrena generatorul de curent, cateva pompe, desalinizatorul, atelierul mecanic, depozitul de alimente (parca cambuza ii spune pe românește), alea, alea, am vazut și sala de mașini. Am uitat să specific că cu o zi în urmă vizitasem the bridge.
După cină ni s-a explicat programul ultimei zile la bord cand vom debarca mai intai la Insula Magdalena, la colonia de pinguini și apoi ne vom reîmbarca pentru ultima dată pentru a merge la Punta Arenas unde ne von lua la revedere de la Stella Australis.
Este de interesat de remarcat că după cină am fost invitați cu toții pe puntea 5, unde altundeva, să participăm la o licitație.
Se scotea la licitație harta originală de navigație a vasului Stella Australis in voiajul ei de la Ushuaia la Punta Arenas(!)
Pai, inca mai aveam de strabatut jumatate de Stramtoarea Magellan(!) Era interesat dacă pantofarii se vor lăsa antrenați în această licitație...
pe romaneste, daca pun botul. Si l-au pus.S-a început de la USD 100. După câteva fitze între un neamț, un ametican și un francez, care au inpins prețul hărții peste USD 400, s-a dat adevărata bătălie intre o italiancă și un japonez. A caștigat în aplauze furtunoase japonezul care și-a cumparat o hartă complet inutilă, cel puțin din punctul meu de vedere, pentru USD 620.
Am adormit întrebându-ne unul pe altul cum o să se folosească japonezul de harta cumpărată. Era destul de mare și ar fi ocupat jumătate din peretele din sufragerie... Zic și eu.
Imbarcati pe Zodiac, plecam la un alt ghetar,
Ce sa facem pe plaja? Ne umplem ochiul de peisaj si cautam pietricele frumoase...
Stella Australis asteapta la ancora mai inspate.
Tara de Foc are inca portiuni suficient de salbatice pentru a umple si sufletul... Pacat ca am ajuns la bordul unii vas...
Am voie sa iau piatra asta?
I'll cover you..
)
Eu tin flancul opus...
)
Acolo-i ghetarul? Pai, seamana cu cel de ieri...
Mergem pana la baza lui?
Nu mergem mai aproape ca... nu mai incape in poza ghetarul...
Ne duc astia inapoi pe vas ca se serveste pranzul. Parca am fi in tabara.
Cha-cha-cha...
Mergem si la celalat ghetar, da?
La celalalt ghetar nu se poate debarca, dar ne apropiem cu Zodiacul.
Conducatorul barcii se teme sa se apropie mai mult. Asta e, daca n-ai lucrul tau...
Ma fac eu mare intr-o zi...
Asta a fost ultimul ghetar vizitat in Tara de Foc.
Mergem sa vedem si sala masinilor?
Maine ajungem la pinguini si la Punta Arenas. Ultima noapte la bord.
Puntea 5 este mai frecventata decat propria cabina...
(va urma)
Ultima editare:
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
(partea a 10 a)
Ne-am trezit la 04:00 hours privind pe geam luminile din Punta Arenas care alunecau ușor în spatele nostru. Asta avea să fie o zi extrem de lungă.
Pentru a ajunge la colonia de pinguini din insula Magdalena urma să navigăm mai departe spre nord-nord est de-a lungul Strâmtorii Magellan.
Am debarcat din Zodiac pe insula Magdalena odată cu primele raze de soare și am fost întămpinați de un zgomot nou abia perceptibil și greu de descris.
Colonia de pinguini era extrem de numeroasă și pe măsură ce înaintam pe mal din ce în ce mai zgomotoasă. Zgomotul inițial prinsese contur și cum înțelegeam și de unde provenea.
Aveam să intâlnim cel puțin doi rangeri de-a lungul potecii de acces riguros marcate. Unele cuiburi se aflau amplasate la mai puțin de 1 m de potecă și fusesem avertizați că trebuie să ne oprim să acordăm prioritate pinguinilor care coboară spre apă sau se întorc de la apâ la cuib.
A fost extrem de interesant să urmărim pinguinii de aproape. Aproximativ un sfert din insulă era acoperit de cuiburi de albatroși și era la fel de interesant comportamentul “intrușilor”, fie pinguini ce aveau cuib intre albatroși, fie albatroși ce aveau cuib printre pinguini... Și unii si alții aveau înaltimi si volume aproximativ egale. Era greu de imaginat cine ar fi reușit să izgonească pe celălalt intr-o confruntare directă...
Cred că am stat puțin mai mult de o oră pe insula Magdalena, după care ne-am imbarcat pentru ultima dată pe vas. În jurul prănzului ne-am apropiat de micul port din Punta Arenas și ne-au ieșit în întâmpinare două remorchere care urmau să ajute vasul să acosteze. La câtă marinărie pricepe un novice ca mine, mi s-a părut ca remorcherele s-au băgat în seamă în virtuatea vreunui regulament ciudat, sau pur și simplu pentru a-și justifica existența, căci părea foarte clar că Stella Australis poate andoca fără ajutor exterior.
Mi-am amintit bacul care cu un an în urmă ne-a purtat în sens invers peste apele Stramtorii Magellan, de la Punta Arenas la Porvenir. Trecuse deja un an... și parcă se intâmplase cu doar câteva zile în urmă. Îmbătrânim...
Am debarcat, ne-am recuperat valizele de la baza pasarelei și am fost preluați de un autobuz pentru nu mai mult de 50 m până la vamă.
După ce am trecut de vamă an găsit un magazin de suveniruri și am convenit să lăsăm acolo valizele contra cost. Eliberați de valize am sărit în primul taxi care ne-a ieșit in cale.
“Hi, can you take us to Nao Victoria?”
“Bueno. Brazilians?”, a întrebat șoferul.
“Nope. Newyorkers...”
Nu părea convins, mai ales că am trecut pe limba română.
“Eu nu vad aparatul de taxat! L-a pus?”
“E aici la mine în față.”, a răspuns Seasick care se urcase lângă șofer în caz că va fi nevoie sa trecem rapid comunicarea în spaniolă.
Au fost câțiva kilometri buni până la Nao Victoria, replica 1:1 a vasului lui Magellan. În ciuda distanței taximetristul ne-a liat echivalentul la mai puțin de USD 3. Whoa, să te tot plimbi cu taxiul prin Punta Arenas...
Vedeam replica 1:1 a vasului Nao Victoria pentru prima dată și prima impresie a fost una de... înghesuială. Deși nava părea mare și impunătoare privită de afară pe uscat, totul părea extrem de mic și neîncăpător înăuntru...
Cu copaia asta a pornit Magellan să înconjoare lumea?
Ne-am strecurat în sus și in jos pe punți, în replica cabinei lui Magellan, în cală, până în cel mai mic cotlon în care am încăput. Whoa! Chapeau navigatorilor de atunci.. găteau la o sobă cu lemne pe puntea principală. Dormeau în hamace... în cală era întuneric și probabil intra ușor apa de la valurile ce încălecau bordurile. Echea era enormă și ieșea afară din corpul navei printr-o deschizătură prin care sigur intra apa valurilor de pupă. Absolut inpresionanți marinarii ăștia ai lui Magellan.
Nici cabina lui, unica cabină a vasului, nu oferea mai mult confort. Un pat mic și îngust cu baldachin, o masă, un scaun rudimentar și cam atât...
Am coborât de oe Nai Victoria profund marcat de cele văzute.
Lângă Nao Victoria se afla replica 1:1 a HMS Beagle și am avut ocazia să comparăm și să apreciem evoluția construcției navelor Fără a fi cu foarte mult mai mare, HMS Beagle era impărțită într-un alt fel care oferea indiscutabil mai mult confort și senzația de spații private. Evident și grementul era altfel și velele păreau mai ușor de controlat. Am privit de pe puntea prova încercând să-mi imaginez cum vedea Darwin si Fitzroy zona din Țara de Foc din care tocmai venisem...
Am coborât de pe HMS Beagle și am vizitat celebra barca a lui Shackleton și vasul pe care l-a închiriat în Punta Arenas să se ducă să-si salveze echipajul. Copleșiți de atâta istorie navală am luat un alt taxi înapoi să ne mai ostoim și foamea de alimente...
După prânz am pornit la pas pe străzile din centrul orașului Punta Arenas căscând gura din loc în loc, ba la biserica din centrul orașului, ba la magazine aiurite, ba prin parc, până s-a apropiat ora de plecat la aeroport.
Ne-am dus să recuperăm cele două valize și am sărit într-un taxi spre aeroport pentru un zbor la Santiago de Chile. Ajungeam în aeroportul din Santiago târziu spre miezul nopții si dimineața la 04:00 hours trebuia să fim înapoi la plecări pentru un zbor de 5 ore până în Insula Paștelui.
Seasick si recrutul pareau extenuate. Salt Inainte! Practic, închiriasem camerele de hotel din interiorul aeroportului pentru un duș fierbinte și să nu înțepenim 4 ore pe băncile din aeroport. A fost putzin piperat, mai ales ca a trebuit sa inchiriem doua camere, dar in conditiile respective s-a meritat. Am apucat să dormim cam 2 ore... Suficient cat sa-si recapete trupa zambetul de vacanta...
Vrednici și cu noaptea’n cap, am prins la timp avionul spre Insula Paștelui. Masina inchiriata ne astepta in parcarea aeroportului. Incepea un nou capitol...
Spre dimineata Stella Australis a alunecat in tacere pe langa luminile orasului Punta Arenas.
Recrutul se prezinta la raport, gata de debarcare...
Insula Magdalena, unde se afla una din cele mai mari colonii de pinguini.
Stella Australis a ramas sa ne astepte la ancora. Stramtoarea Magellan este foarte lata in zona asta...
Racoarea diminetii ciupeste putin mainile si obrajii...
Debarcam, in sfarsit, la pinguini...
Pinguinii au intodeauna prioritate....
Stella Australis se apropie de micul port din Punta Arenas, vedere de pe bridge.
Apar doua remorchere. Initial ne flancheaza pe ambele borduri, ulterior imping amandoua din babord.
Acostam in Punta Arenas.
A venit un autobz sa ne preia pentru o distanta de doar 50 m. datorita regulamentelor portuare care interzic deplasarea pietonala a pantofarilor... A durat mai mult incarcarea si descarcarea autobuzului decat ar fi durat deplasarea pe jos.
Suntem gata sa intram la vama in Punta Arenas.
Vama si terminalul maritim din Punta Arenas.
Iesim din perimetrul portului si intram in oras. Trebuie neaparat sa scapam de doua din valize pentru a ne misca mai usor.
“Hi, can you take us to Nao Victoria?”
Replica 1:1 a vasului Nao Victoria
So...
Recrutul este gata de razmeritza...
Momente de tensiune la usa lui Magellan...
Recrutul isi ispaseste pedeapsa prin munca... trebuie reinstaurata disciplina la bord.
Coboram in cala... (mai multe imagini vor fi prezentate in varianta video a jurnalului)
Urcam in replica cabinei lui Magellan, singura cabina privata a vasului.
Replica patului lui Magellan. cabina este foarte stramta, grosolan construita si oarecum incomoda. In cala conditiile sunt si mai rudimentare.
Imaginile de la bordul replicii HMS Beagle vor fi prezentate in varianta video a jurnalului.
Urmeaza barca lui Shackelton...
E timpul sa ne intoarcem in centru sa intram la masa...
Magellan ne urmareste peste tot...
Sunt vreo 20 Km pana la aeroport dar prindem un taxi si prindem avionul.
Mergem in nord la Santiago.La revedere Tara de Foc, la revedere Patagonia.
Trupa pare extenuata. Au nevoie de un dus fierbinte, o cafea tare si ordine de marsh cat mai precise...
Am anticipat dificultatea acestei zile si am optat la camere in hotelul din incinta aeroportului.
Dupa doua ore de somn, dusul fierbinte si o cafea tare, la 4 dimineata, zambetul a revenit...
Pas alergator sa prindem avionul.
Doar ca la Insula Pastelui se zboara dintr-o alta sectie a aeroprtului. Controale suplimentare la pasapoarte pentru aceasta destinatie. OK...
Seasick, Grumpy si recrutul sunt imbarcati si gata de zbor.
Avioanele care zboara de la Santiago la Insula Pastelui si retur sunt cele mai noi si mai intretinute, cu cel mai confortabil scaun si cel mai mult loc la picioare din toate cele 7 zboruri ale acestei calatorii. Asa, da!
In timpul zborului de 5 ore trupa pare din nou obosita. Desteptarea! Trebuie intarit moralul si disciplina. Mai avem multe ore pana ne vom retrage la camere sa dormim...
Am aterizat in insula Pastelui. Capul sus, vezi unde calci, trusa de prim ajutor e minima si nu avem timp de pierdut la spital!
Recrutul e deja pe tarmac. E cald si placut pe Insula Pastelui. o clima complet diferita de acum 12 ore in Punta Arenas.
Gata s-a inviorat si trupa. Pas alergator sa ridicam masina din parcare.
S-a rezolvat rapid si problema transportului pe insula.
Mergem intai la hotel sa lasam bagajele si pe urma mergem sa mancam caci mie chiar mi-e foame dupa cafeaua aia.
Faceti cate un dus rapid daca vreti, dar in 20 de minute plecam la masa. Suntem in vacanta, nu avem timp de lenevit...
Mancare pescareasca, ca doar suntem in mijlocul Pacificului...
Sa va fie de bine. Acum iesim la plimbare, intai in oras apoi mergem la craterul din spatele aeroprotului... Executarea.
Trafic stufos si oarecum dezordonat in oras.
Gata, plecam la crater.
(va urma)
Ne-am trezit la 04:00 hours privind pe geam luminile din Punta Arenas care alunecau ușor în spatele nostru. Asta avea să fie o zi extrem de lungă.
Pentru a ajunge la colonia de pinguini din insula Magdalena urma să navigăm mai departe spre nord-nord est de-a lungul Strâmtorii Magellan.
Am debarcat din Zodiac pe insula Magdalena odată cu primele raze de soare și am fost întămpinați de un zgomot nou abia perceptibil și greu de descris.
Colonia de pinguini era extrem de numeroasă și pe măsură ce înaintam pe mal din ce în ce mai zgomotoasă. Zgomotul inițial prinsese contur și cum înțelegeam și de unde provenea.
Aveam să intâlnim cel puțin doi rangeri de-a lungul potecii de acces riguros marcate. Unele cuiburi se aflau amplasate la mai puțin de 1 m de potecă și fusesem avertizați că trebuie să ne oprim să acordăm prioritate pinguinilor care coboară spre apă sau se întorc de la apâ la cuib.
A fost extrem de interesant să urmărim pinguinii de aproape. Aproximativ un sfert din insulă era acoperit de cuiburi de albatroși și era la fel de interesant comportamentul “intrușilor”, fie pinguini ce aveau cuib intre albatroși, fie albatroși ce aveau cuib printre pinguini... Și unii si alții aveau înaltimi si volume aproximativ egale. Era greu de imaginat cine ar fi reușit să izgonească pe celălalt intr-o confruntare directă...
Cred că am stat puțin mai mult de o oră pe insula Magdalena, după care ne-am imbarcat pentru ultima dată pe vas. În jurul prănzului ne-am apropiat de micul port din Punta Arenas și ne-au ieșit în întâmpinare două remorchere care urmau să ajute vasul să acosteze. La câtă marinărie pricepe un novice ca mine, mi s-a părut ca remorcherele s-au băgat în seamă în virtuatea vreunui regulament ciudat, sau pur și simplu pentru a-și justifica existența, căci părea foarte clar că Stella Australis poate andoca fără ajutor exterior.
Mi-am amintit bacul care cu un an în urmă ne-a purtat în sens invers peste apele Stramtorii Magellan, de la Punta Arenas la Porvenir. Trecuse deja un an... și parcă se intâmplase cu doar câteva zile în urmă. Îmbătrânim...
Am debarcat, ne-am recuperat valizele de la baza pasarelei și am fost preluați de un autobuz pentru nu mai mult de 50 m până la vamă.
După ce am trecut de vamă an găsit un magazin de suveniruri și am convenit să lăsăm acolo valizele contra cost. Eliberați de valize am sărit în primul taxi care ne-a ieșit in cale.
“Hi, can you take us to Nao Victoria?”
“Bueno. Brazilians?”, a întrebat șoferul.
“Nope. Newyorkers...”
Nu părea convins, mai ales că am trecut pe limba română.
“Eu nu vad aparatul de taxat! L-a pus?”
“E aici la mine în față.”, a răspuns Seasick care se urcase lângă șofer în caz că va fi nevoie sa trecem rapid comunicarea în spaniolă.
Au fost câțiva kilometri buni până la Nao Victoria, replica 1:1 a vasului lui Magellan. În ciuda distanței taximetristul ne-a liat echivalentul la mai puțin de USD 3. Whoa, să te tot plimbi cu taxiul prin Punta Arenas...
Vedeam replica 1:1 a vasului Nao Victoria pentru prima dată și prima impresie a fost una de... înghesuială. Deși nava părea mare și impunătoare privită de afară pe uscat, totul părea extrem de mic și neîncăpător înăuntru...
Cu copaia asta a pornit Magellan să înconjoare lumea?
Ne-am strecurat în sus și in jos pe punți, în replica cabinei lui Magellan, în cală, până în cel mai mic cotlon în care am încăput. Whoa! Chapeau navigatorilor de atunci.. găteau la o sobă cu lemne pe puntea principală. Dormeau în hamace... în cală era întuneric și probabil intra ușor apa de la valurile ce încălecau bordurile. Echea era enormă și ieșea afară din corpul navei printr-o deschizătură prin care sigur intra apa valurilor de pupă. Absolut inpresionanți marinarii ăștia ai lui Magellan.
Nici cabina lui, unica cabină a vasului, nu oferea mai mult confort. Un pat mic și îngust cu baldachin, o masă, un scaun rudimentar și cam atât...
Am coborât de oe Nai Victoria profund marcat de cele văzute.
Lângă Nao Victoria se afla replica 1:1 a HMS Beagle și am avut ocazia să comparăm și să apreciem evoluția construcției navelor Fără a fi cu foarte mult mai mare, HMS Beagle era impărțită într-un alt fel care oferea indiscutabil mai mult confort și senzația de spații private. Evident și grementul era altfel și velele păreau mai ușor de controlat. Am privit de pe puntea prova încercând să-mi imaginez cum vedea Darwin si Fitzroy zona din Țara de Foc din care tocmai venisem...
Am coborât de pe HMS Beagle și am vizitat celebra barca a lui Shackleton și vasul pe care l-a închiriat în Punta Arenas să se ducă să-si salveze echipajul. Copleșiți de atâta istorie navală am luat un alt taxi înapoi să ne mai ostoim și foamea de alimente...
După prânz am pornit la pas pe străzile din centrul orașului Punta Arenas căscând gura din loc în loc, ba la biserica din centrul orașului, ba la magazine aiurite, ba prin parc, până s-a apropiat ora de plecat la aeroport.
Ne-am dus să recuperăm cele două valize și am sărit într-un taxi spre aeroport pentru un zbor la Santiago de Chile. Ajungeam în aeroportul din Santiago târziu spre miezul nopții si dimineața la 04:00 hours trebuia să fim înapoi la plecări pentru un zbor de 5 ore până în Insula Paștelui.
Seasick si recrutul pareau extenuate. Salt Inainte! Practic, închiriasem camerele de hotel din interiorul aeroportului pentru un duș fierbinte și să nu înțepenim 4 ore pe băncile din aeroport. A fost putzin piperat, mai ales ca a trebuit sa inchiriem doua camere, dar in conditiile respective s-a meritat. Am apucat să dormim cam 2 ore... Suficient cat sa-si recapete trupa zambetul de vacanta...
Vrednici și cu noaptea’n cap, am prins la timp avionul spre Insula Paștelui. Masina inchiriata ne astepta in parcarea aeroportului. Incepea un nou capitol...
Spre dimineata Stella Australis a alunecat in tacere pe langa luminile orasului Punta Arenas.
Recrutul se prezinta la raport, gata de debarcare...
Insula Magdalena, unde se afla una din cele mai mari colonii de pinguini.
Stella Australis a ramas sa ne astepte la ancora. Stramtoarea Magellan este foarte lata in zona asta...
Racoarea diminetii ciupeste putin mainile si obrajii...
Debarcam, in sfarsit, la pinguini...
Pinguinii au intodeauna prioritate....
Stella Australis se apropie de micul port din Punta Arenas, vedere de pe bridge.
Apar doua remorchere. Initial ne flancheaza pe ambele borduri, ulterior imping amandoua din babord.
Acostam in Punta Arenas.
A venit un autobz sa ne preia pentru o distanta de doar 50 m. datorita regulamentelor portuare care interzic deplasarea pietonala a pantofarilor...
A durat mai mult incarcarea si descarcarea autobuzului decat ar fi durat deplasarea pe jos.
Suntem gata sa intram la vama in Punta Arenas.
Vama si terminalul maritim din Punta Arenas.
Iesim din perimetrul portului si intram in oras. Trebuie neaparat sa scapam de doua din valize pentru a ne misca mai usor.
“Hi, can you take us to Nao Victoria?”
Replica 1:1 a vasului Nao Victoria
So...
Recrutul este gata de razmeritza...
Momente de tensiune la usa lui Magellan...
Recrutul isi ispaseste pedeapsa prin munca...
trebuie reinstaurata disciplina la bord.
Coboram in cala... (mai multe imagini vor fi prezentate in varianta video a jurnalului)
Urcam in replica cabinei lui Magellan, singura cabina privata a vasului.
Replica patului lui Magellan. cabina este foarte stramta, grosolan construita si oarecum incomoda. In cala conditiile sunt si mai rudimentare.
Imaginile de la bordul replicii HMS Beagle vor fi prezentate in varianta video a jurnalului.
Urmeaza barca lui Shackelton...
E timpul sa ne intoarcem in centru sa intram la masa...
Magellan ne urmareste peste tot...
Sunt vreo 20 Km pana la aeroport dar prindem un taxi si prindem avionul.
Mergem in nord la Santiago.La revedere Tara de Foc, la revedere Patagonia.
Trupa pare extenuata. Au nevoie de un dus fierbinte, o cafea tare si ordine de marsh cat mai precise...
Am anticipat dificultatea acestei zile si am optat la camere in hotelul din incinta aeroportului.
Dupa doua ore de somn, dusul fierbinte si o cafea tare, la 4 dimineata, zambetul a revenit...
Pas alergator sa prindem avionul.
Doar ca la Insula Pastelui se zboara dintr-o alta sectie a aeroprtului. Controale suplimentare la pasapoarte pentru aceasta destinatie. OK...
Seasick, Grumpy si recrutul sunt imbarcati si gata de zbor.
Avioanele care zboara de la Santiago la Insula Pastelui si retur sunt cele mai noi si mai intretinute, cu cel mai confortabil scaun si cel mai mult loc la picioare din toate cele 7 zboruri ale acestei calatorii. Asa, da!
In timpul zborului de 5 ore trupa pare din nou obosita. Desteptarea! Trebuie intarit moralul si disciplina. Mai avem multe ore pana ne vom retrage la camere sa dormim...
Am aterizat in insula Pastelui. Capul sus, vezi unde calci, trusa de prim ajutor e minima si nu avem timp de pierdut la spital!
Recrutul e deja pe tarmac. E cald si placut pe Insula Pastelui. o clima complet diferita de acum 12 ore in Punta Arenas.
Gata s-a inviorat si trupa. Pas alergator sa ridicam masina din parcare.
S-a rezolvat rapid si problema transportului pe insula.
Mergem intai la hotel sa lasam bagajele si pe urma mergem sa mancam caci mie chiar mi-e foame dupa cafeaua aia.
Faceti cate un dus rapid daca vreti, dar in 20 de minute plecam la masa. Suntem in vacanta, nu avem timp de lenevit...
Mancare pescareasca, ca doar suntem in mijlocul Pacificului...
Sa va fie de bine. Acum iesim la plimbare, intai in oras apoi mergem la craterul din spatele aeroprotului...
Executarea.
Trafic stufos si oarecum dezordonat in oras.
Gata, plecam la crater.
(va urma)
Ultima editare:
Hm! Credeam ca pe Insula Pastelui e salbaticie...
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
Mai mult prin buzunare...
Salbatice in Insula Pastelui n-au ramas decat vanturile si valurile. In rest totul totul este orientat spre turismul de masa. Iti inchiriaza si buna dispozitie, daca nu ti-ai adus cu tine in valiza...
salbatica, nu prea a fost cam de cand s-a racit lava vulcanilor ce au format si cu atat mai putzin in ultimele doua sute de ani. E prea faimoasa ca sa scape de turisti si are si o istorie destul de intortocheata.
LE: Este posibil sa te fi gandit la Galapagos?
Ultima editare:
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
(partea a 11 a)
Parcă la pierise și lor somnul. Si Seasick și recrutul păreau animate deopotrivă de bucuria de a descoperi lucruri noi dar și de o dimensiune nouă a libertății de care nu s-au bucurat pe vas.
Recrutul a remarcat că vacanța cu noi îi dă senzația că trăiește fiecare zi de două ori mai mult. Matematic vorbind, nu avea dreptate pentru că în medie tot apucam 3-4 ore de somn pe noapte, dar cred că înțelegeam ce voia să spuna...
Am afirmat de multe ori că singurul loc unde merită să-ti petreci timpul odihnindu-te este la cimitir, sau unde te scoate valul, dar cât timp ești în viață ai datoria să cauți, să cunoști, să înveți, să participi.
“Eh, să vă văd eu la vârsta mea...” , a repetat recrutul o expresie utilizată de multe ori de-a lungul anilor.
“N-o să ai cum...”
Am izbucnit toți trei în răs. Era o glumă veche, tocită pe la colțuri prin repetare, dar încă ne aducea, dacă nu un hohot de râs, măcar un zâmbet. La noi în familie s-a glumit dintotdeauna despre moarte cu aceeași spumoasă nonșalanță cu care s-a glumit despre viață...
“O să vă aduceți voi aminte de cuvintele mele...”, a adăugat recrutul când ne-am oprit din râs.
Între timp troaca noastră închiriată înainta prin traficul urban din Hanga Roa pe drumul care ne scotea pe la port, prin spatele aeroportului Mataveri, direct la craterul Rano Kau, rămășițele celui mai mare vulcan care a format insula. Pe măsură ce am ieșit din Hanga Roa s-a rărit și traficul și am fost îmbrățișati de splendoarea tăcută a amiezii.
Am parcat mașina, am plătit biletele de intrare și ne-am avântat pe poteca ce șerpuia pe malul Pacificului printre vestigii arheologice. Ne-am desfătat ochiul și sufletul pe îndelete.
Când am revenit la mașina i-am dedicat câteva minute s-o privesc mai bine. Din punctul meu de vedere, Mitsubishi Katana L200 este o camionetă urât desenată. Rotunjirea cabinei în spate îi răpesc orice șansa de a se prezenta ca o camionetă utilitară robustă și din păcate n-o lasă să exceleze nici la categoria eleganță a liniilor... Motorul e micuț și gâfâie în pante chiar și fără încărcătură, dar este comodă și relativ silențioasă. Mi-a părut rău că am inchiriat-o. Din păcate cereau USD 400 pe zi pentru un Defender, probabil unicul pe insulă, echipat corespunzător, pentru niște drumuri imaginare pentru ca Rapa Nui chiar nu prea are loc de dat cu 4x4. In fine, regretele erau tardive și complet inutile.
După Rano Kau am pornit spre est pe unicul drum de acces si am vizitat toata coasta sudică a insulei de la Ahu Vinapu, la spectaculosul Ahu Tongariki, evitând cariera de la Rano Raraku, pe care am planuit s-o vizităm pe îndelete a doua zi. Într-un fel, acest tur de seară a întregii insule era mai mult pentru orientare și familiarizare cu terenul. Avea să ne ajute a doua zi pentru a optimiza tura.
Practic, până s-a înserat am “cartografiat” coasta de sud, coasta de vest, coasta de nord și o bună parte din centrul insulei până ne-a mânat foamea înapoi în pragul unei terase de pe malul oceanului în Hanga Roa.
Am ajuns, în sfârșit, în camere puțin după miezul nopții.
“Maine dimineață la 07:00 ieșim la breakfast în oraș și apoi facem din nou insula în locurile unde n-am fost sau n-am stat suficient.”
“Do we go to the beach too?”, a întrebat Seasick.
“Yep.”
“I don’t think I packed your beack trunks...”
“We’ll buy some cheap shorts in town...”
“Eu mă duc la culcare. Sunt frântă...” a oftat recrutul dispărând după ușa ei.
“Good night.”
Urma o zi plina de explorare a cat mai multor cotloane ale insulei...
hotelul era placut si primitor. N-am petrecut mai mult de 4-5 ore pe noapte in mcaere si un total insumat de 15 minute in gradina...
Ironia este ca urmand reflexe dobandite ca newyorkezi plimbati prin lume am ales hotelul folosind parcarea masinii in siguranta ca pricipalul crieteriu...
...fara sa ne gandinm ca pe o insula asa mica izolata in mijlocul Pacificului, nimeni nu fura o masina si probabil nici n-o sparge pentru ca a doua zi intreaga insula ar sti si ar vorbi despre asta...
Pana una alta, troaca noastra a fost in siguranta cele 4-5 ore pe noapte, timp de doua nopti cat am parcat in curtea hotelului...
Pornim spre sud, spre craterul Rano Kau.
Lasam in urma, la poalele craterului, singurul orasel, Hanga Roa.
Zau ca troaca asta e urat desenata...
Am ajuns la crater foarte repede.
Ne-am facut prieteni noi...
Am avut noroc de o dupa amiaza linistita fara turisti.
Vestigii arheologice ale unei asezari utilizata exclusiv sezonier pentru ritualuri specifice de catre locuitori ce astazi nu mai sunt...
Vestigii arheologice aproape de buza craterului la Rano Kau.
Pacificul vazut de pe buza craterului rano kau.
Craterul Rano Kau.
De-a lungul coastei de sud a Insulei Pastelui.
Ahu Tongariki.
E foarte cald pe Insula Pastelui in Decembrie. hai sa mergem pe coasta de nord a insulei la singura plaja.
Am ajuns la unica plaja unde nisipul este fin, nu sunt pietre si este bine de baie.
Am gasit si aici 'moai' inca in picioare, acele statui faimoase, pentru ca in multe alte locuri de pe insule au fost daramate...
(va urma)
Parcă la pierise și lor somnul. Si Seasick și recrutul păreau animate deopotrivă de bucuria de a descoperi lucruri noi dar și de o dimensiune nouă a libertății de care nu s-au bucurat pe vas.
Recrutul a remarcat că vacanța cu noi îi dă senzația că trăiește fiecare zi de două ori mai mult. Matematic vorbind, nu avea dreptate pentru că în medie tot apucam 3-4 ore de somn pe noapte, dar cred că înțelegeam ce voia să spuna...
Am afirmat de multe ori că singurul loc unde merită să-ti petreci timpul odihnindu-te este la cimitir, sau unde te scoate valul, dar cât timp ești în viață ai datoria să cauți, să cunoști, să înveți, să participi.
“Eh, să vă văd eu la vârsta mea...” , a repetat recrutul o expresie utilizată de multe ori de-a lungul anilor.
“N-o să ai cum...”
Am izbucnit toți trei în răs. Era o glumă veche, tocită pe la colțuri prin repetare, dar încă ne aducea, dacă nu un hohot de râs, măcar un zâmbet. La noi în familie s-a glumit dintotdeauna despre moarte cu aceeași spumoasă nonșalanță cu care s-a glumit despre viață...
“O să vă aduceți voi aminte de cuvintele mele...”, a adăugat recrutul când ne-am oprit din râs.
Între timp troaca noastră închiriată înainta prin traficul urban din Hanga Roa pe drumul care ne scotea pe la port, prin spatele aeroportului Mataveri, direct la craterul Rano Kau, rămășițele celui mai mare vulcan care a format insula. Pe măsură ce am ieșit din Hanga Roa s-a rărit și traficul și am fost îmbrățișati de splendoarea tăcută a amiezii.
Am parcat mașina, am plătit biletele de intrare și ne-am avântat pe poteca ce șerpuia pe malul Pacificului printre vestigii arheologice. Ne-am desfătat ochiul și sufletul pe îndelete.
Când am revenit la mașina i-am dedicat câteva minute s-o privesc mai bine. Din punctul meu de vedere, Mitsubishi Katana L200 este o camionetă urât desenată. Rotunjirea cabinei în spate îi răpesc orice șansa de a se prezenta ca o camionetă utilitară robustă și din păcate n-o lasă să exceleze nici la categoria eleganță a liniilor... Motorul e micuț și gâfâie în pante chiar și fără încărcătură, dar este comodă și relativ silențioasă. Mi-a părut rău că am inchiriat-o. Din păcate cereau USD 400 pe zi pentru un Defender, probabil unicul pe insulă, echipat corespunzător, pentru niște drumuri imaginare pentru ca Rapa Nui chiar nu prea are loc de dat cu 4x4. In fine, regretele erau tardive și complet inutile.
După Rano Kau am pornit spre est pe unicul drum de acces si am vizitat toata coasta sudică a insulei de la Ahu Vinapu, la spectaculosul Ahu Tongariki, evitând cariera de la Rano Raraku, pe care am planuit s-o vizităm pe îndelete a doua zi. Într-un fel, acest tur de seară a întregii insule era mai mult pentru orientare și familiarizare cu terenul. Avea să ne ajute a doua zi pentru a optimiza tura.
Practic, până s-a înserat am “cartografiat” coasta de sud, coasta de vest, coasta de nord și o bună parte din centrul insulei până ne-a mânat foamea înapoi în pragul unei terase de pe malul oceanului în Hanga Roa.
Am ajuns, în sfârșit, în camere puțin după miezul nopții.
“Maine dimineață la 07:00 ieșim la breakfast în oraș și apoi facem din nou insula în locurile unde n-am fost sau n-am stat suficient.”
“Do we go to the beach too?”, a întrebat Seasick.
“Yep.”
“I don’t think I packed your beack trunks...”
“We’ll buy some cheap shorts in town...”
“Eu mă duc la culcare. Sunt frântă...” a oftat recrutul dispărând după ușa ei.
“Good night.”
Urma o zi plina de explorare a cat mai multor cotloane ale insulei...
hotelul era placut si primitor. N-am petrecut mai mult de 4-5 ore pe noapte in mcaere si un total insumat de 15 minute in gradina...
Ironia este ca urmand reflexe dobandite ca newyorkezi plimbati prin lume am ales hotelul folosind parcarea masinii in siguranta ca pricipalul crieteriu...
...fara sa ne gandinm ca pe o insula asa mica izolata in mijlocul Pacificului, nimeni nu fura o masina si probabil nici n-o sparge pentru ca a doua zi intreaga insula ar sti si ar vorbi despre asta...
Pana una alta, troaca noastra a fost in siguranta cele 4-5 ore pe noapte, timp de doua nopti cat am parcat in curtea hotelului...
Pornim spre sud, spre craterul Rano Kau.
Lasam in urma, la poalele craterului, singurul orasel, Hanga Roa.
Zau ca troaca asta e urat desenata...
Am ajuns la crater foarte repede.
Ne-am facut prieteni noi...
Am avut noroc de o dupa amiaza linistita fara turisti.
Vestigii arheologice ale unei asezari utilizata exclusiv sezonier pentru ritualuri specifice de catre locuitori ce astazi nu mai sunt...
Vestigii arheologice aproape de buza craterului la Rano Kau.
Pacificul vazut de pe buza craterului rano kau.
Craterul Rano Kau.
De-a lungul coastei de sud a Insulei Pastelui.
Ahu Tongariki.
E foarte cald pe Insula Pastelui in Decembrie. hai sa mergem pe coasta de nord a insulei la singura plaja.
Am ajuns la unica plaja unde nisipul este fin, nu sunt pietre si este bine de baie.
Am gasit si aici 'moai' inca in picioare, acele statui faimoase, pentru ca in multe alte locuri de pe insule au fost daramate...
(va urma)
Ultima editare:
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
(partea a 12 a)
În dimineața următoare la ora 06:00 eram adunați în mașină în drum spre centru într-o disperată căutare de cafea și croissant Era prea devreme. Ne-a prins ora 07:00 încă căutând măcar o brutărie. Din întămplare am găsit excelenta piață de legume de la “bordură”...
Roșiile emanau un miros puternic “de grădină” imposibil de rezistat. Spălate, sau nu, nu mai conta, îmi era poftă și mi-am început dimineața cu o roșie zemoasă și proaspătă. Roșia avea și un ușor gust de praf pentru că am mâncat-o nespălată.*Și dacă tot am mâncat o roșie nespălată, am hotărât că putem risca să mâncăm și niște cireșe la fel de coapte și la fel de nespălate... Aveam un sul nou de hârtie igienică in torpedou. Eram în siguranță...
Am adăugat până la urmă și câte un croissant proaspăt și câte un cappuccino și doar eu și Seasick, căci recrutul a protestat vehement îmotrivă, câte un Red Bull.
Refuzam să mă gândesc cum se vor împăca toate aceste alimente și lichide intr-un stomac ieșit de dimineața la zdruncinaturile drumurilor din Insula Paștelui...
Am refăcut traseul din seara precedentă oprindu-ne doar la din obiectivele sărite anterior. Foarte multe din moai sunt prăbușite și deteriorate de intemperii. Am ajuns în cele din urmă la carieră la Rano Raraku.*Moai in diverse stagii de prelucrare sau transport erau răspândiți pe versantul sudic. Unii moai pornisera deja spre malul oceanului pentru a fi plasați în locuri unde n-au mai ajuns niciodată. Multe stariu zăceau prăvălite de-a lungul acestui drum către apă.
Am parcat mașina și am pornit la pas în sens invers drumului început de statui. Recrutul a urcat panta cu elan la început și a mai redus turația în porțiunile abrupte. Am ajutat-o putin la coborare.
Statuile erau cu adevărat impresionante și în ciuda diferitelor speculații ale istoricilor, rămânea la fel de greu de înțeles ce anume a determinat un asemenea volum de muncă.
Toropiți de soare și istoviți de pantele carierei, ne-am retras la poalele craterului pentru prânz.
După prânz am continuat explorările spre vestul și apoi spre nordul insulei până la frumoasa, și de altfel unica, plaja de la Anakena.*Anakena este considerat “leaganul” civilizației Rapa Nui, datorită faptului că aici ar fi acostat prima oară primii locuitori ai insulei. Plaja, deși puțin cam aglomerată, poate fi considerată un paradis tropical. Apa Pacificului era excelentă de baie și ne-a reconfortat. Din păcate, sedus de plăcerea oferită de acest colț de paradis, am neglijat efectul soarelui puternic și nu am aplicat nici un fel de cremă. Seasick și recrutul au fost mai atente și s-au protejat. Eu aveam să plătesc prețul acestei erori începând din noaptea următoare...
Aproape de sfârșitul amiezii am revenit in oraș în Hanga Roa și am incercat să forțăm puțin troaca pe un drum neasfaltat foarte accidentat care șerpuia spre nord de-a lungul coastei vestice. Cautam peștera Ana Kakenga, pestera asfințitului, săpată în peretele falezei cu o excelentă deschidere spre ultimele raze ale soarelui sucfundat în apele Pacificului.
Am chinuit camioneta până în punctul în care drumul s-a ingustat intr-o barieră de lemn.
“Eu m-as întoarce la hotel. Mă simt extenuată...”, a hotărât recrutul.
“Esti sigură? Nu vrei sa vezi peștera?”
“Mă simt obosită, mi-e cald, parcă m-aș odihni puțin...”, a continuat recrutul.
“Mai reziști jumătate de oră? Uite, stai în mașină să te odihnești. Lăsăm toate ușile deschise...”
“Și voi unde vă duceți?”
“Noi mai înaintăm pe jos să căutăm peștera...”
“Dar nu stați mult că mi-e cald...”
Recrutul părea să respire puțin mai rar și mai anevoios decât de obicei. Într-adevar era foarte cald.
Am continuat marșul spre nord amândoi cu Seasick dar peștera nu era nicăieri de găsit. Nu existau semne sau puncte de orientare, harta ne era doar vag întipărită în memoria vizuală și nu luasem GPS-ul cu noi. Telefoanele și cela careva apps destinate navigației terestre indicau încă câțiva kilometri buni până la punctul unde presupuneam că este peștera.
Seasick s-a oprit brusc în mijlocul potecii.
“It’s getting late.I think we should return to the car and take L. to the hotel. She’s tired...”
M-am oprit și eu.
“We can take her back to the hotel and then continue by car north, then north west and try to reach the cave from the north...”
“Do you really want to go to this cave?”, a întrebat Seasick.
“Yep! If you don’t want it you can stay at the hotel too.”
“And what are you gonna do? Go alone?”
“Yep, no biggie, it’s not like I am at the South Pole. Let’s go back to the car...”
Seasick m-a urmat înapoi la mașină în tăcere. Recrutul ațipise pe bancheta din spate dar ne-a auzit pașii și s-a trezit.
“Ati găsit peștera?”
“Nope. Ne întoarcem la hotel...”
Am chinuit troaca înapoi prin hârtoape până în oraș și am oprit în poarta curții hotelului fără a mai intra în curte.
“Vă las pe voi și ne vedem mai târziu...”
“Unde pleci singur?”, a intrebat recrutul cu o inflexiune noua autoritativă în voce, care m-a făcut să zâmbesc. Pentru câteva clipe părea să ne fi întors în timp drept în copilărie când îmi dădea voie la joacă doar după ce îi spuneam unde și cu cine mă voi juca...
“Don’t worry. Mă duc să caut peștera...”
Recrutul a întors capul spre Seasick.
“Tu nu te duci cu el?”
Seasick n-a răspuns dar nici n-a coborât din mașină.
“Hai, mama, coboară că pierdem asfințitul...”
“Păi, ați găsit pestera, știți unde e?...”
“Nope. De aia fiecare minut contează. Hai, pa. Ne vedem mai târziu...”
“Cât stați?”
“Nu știu... până o găsim. Serios, hai coboară că e târziu...”
Recrutul s-a întors iar către Seasick.
“Să nu stați mult...”
“Stăm până o găsim, doar știi bine cu cine ai de-a face...”, a răspuns Seasick.
Recrutul a coborât din mașină bodogănind și a trântit portiera. Am demarat în aceeași secundă. Ne grăbeam și fiecare intersecție unde trebuia să oprim să cedem prioritatea părea să dureze de două ori mai mult decât veșnicia. La nord Hanga Roa am vrat scurt stânga spre vest și am profitat de lipsa oricărui trafic pentru a mai recupera din timp. Soarele continua să coboare lent și inperturbabil spre sclipirile Pacificului. Oeste puțin timp avea să dea deșteptarea în Australia. No worries, mate... Cred că la amândoi ne era dor de Australia.
Ghereta de unde se cumpărau biletele pentru vizitarea peșterilor era pustie și încuiată.
“Fuck!”
“So, that’s it?”, a întrebat cu un zâmbet Seasick.
“We’re going in... “.
Nu ma puteam lasa pagubas inca.
Cumpărasem la sfârșitul zilei precedente un ‘general pass’ care ne asigura trecerea la toate punctele turistice devoe insulă așa că din punct de vedere legal eram OK. Nu văzusem nici o tăbliță să interzică accesul așa că am deschis poarta și am pornit pe poteca ce ducea spre ocean. Păreau să fie vreo 4-5 km până la apă.
Planul nostru era cât se poate de rudimentar. Nu știam unde este peștera, nu exista nici un indicator, dar știam că e săpata in peretele falezei, undeva lângă apa de-a lungul coastei. Urmăm poteca până la ocean și acolo ne orientâm, eventual ne separăm și fiecare investighează un sector de coastă.*
Nu era nici țipenie de om. Am trecut pe lângă câteva vaci care se adăpau dintr-o baltă tulbure. Undeva în depărtare spre nord, pe lângă o lizieră formată din copaci răzleți se auzeau latrând cu entuziasm niște câini.
“Step on it, mate! We’re gonna miss the sunset..”
“Go ahead, I’ll meet you there...”
Evident că nu avea rost să fug înainte să caut de nebun peștera.. Nu eram într-o misiune de găsit peștera și cel mai important aspect era că suntem sănătoși și putem călători împreună așa cum ne place. Cu sau fără peștera asta, sau oricare alta, important era că suntem împreună.
Am continuat marșul unul lângă altul în tăcere, petrecuți de cadența ghetelor ce răscoleau praful potecii, de lătrăturile din depărtare si de ritmul propriilor respirații.
Pe flancul drept, de-a lungul potecii, intre noi lătratul câinilor se întindea un gard de sârmă ghimpată întarit cu țaruși de lemn. Intr-un loc un țăruș fusese rupt și partial dislocat din gard. L-am ridicat, l-am eliberat de sârma ghimpată care îl ținea prizonier și m-am ales cu o excelentă “unealtă defensivă”.
Cam la mai puțin de un sfert din drumul până la ocean am ajuns la o grotă. Nu putea fi asta dar nu am putut rezista ispitei și am irosit câteva minute explorând-o.*După grotă nu ne-am mai oprit din marș până pe marginea abruptă a falezei ce delimita linia țărmului. Toată zona părea pustie. Briza oceanului și tunetele valurilor ce se spărgeau de stânci undeva sub noi acoperiseră complet latrăturile îndepărtate ale câinilor. Era pentru prima dată cand respiram cu nesaț o felie mică de “sălbăticie” pe Insula Paștelui...
Peștera sigur nu era în punctul unde ajunsesem noi la țărm.
“OK, mate, I’ll go north and you’ll go south. Search no longer than 15 minutes. If you find it, stay there, if you don’t find it start walking in the opposite direction until we meet.”
“OK”
Am pornit fiecare în direcția lui, scanând terenul accidentat al coastei de la buza falezei 30-40 m interior.
Nici urmă de peșteră. Citisem că intrarea este aproape orizontală, la nivelul solului, suficient de largă cât să alunece un om prin ea... Soarele nu coborâse încă în spatele liniei orizontului, dar se ascunsese după niște nori și lumina se diminuase. Trebuia sa fie vizibilă gaura asta în pământ. După aproape jumătate de oră ne-am reîntâlnit aproape de locul unde ne despărțisem. Nu găsisem peștera nici unul, nici celalalt...
“Fuck!”
Era clar ca chiar dacă am fi gasit-o nu mai aveam nici o șansă sa prindem asfințitul din faimoasa deshizătură in faleză.
Intrarea peșterii este acea cvasi-invisibilă “gaură’n pământ”, în spatele falezei la vreo 30-40 m de muchia țărmului, dar peștera se termină intr-o spectaculoasă fereastră săpată in peretele falezei mai aprospe de nivelul apei și inaccesibilă din afară.*Concluzia logică era că trebuie să renunțăm.
“Fuck! First the choppa’, then the landing at Cape Horn, now this fucking cave...”. Vorbele mi-au ieșit ca niște corbi negri împovărați de năduf.
“You wanna keep on looking?”, a întrebat Seasick cu un ton împăciuitor.
“Shall we go north, or south? What’s your gut feeling?”
“I don’t know... if we go by my phone map and we count the bends of the shoreline... I think it’s south of where we are... That way!”
Nu avea nici un rost să mă contrazic sau să pun la îndoială impresia ei. Chiar dacă nu găsim niciodată peștera, măcar aveam satisfacția că am acționat ca echipă și am incercat până la limita rezonabilului.
“OK. We go south...”
Timp de alte 20 de minute am mers spre sud de-a lungul țărmului fără să scoatem un cuvânt. Peștera era totuși un obiectiv turistic pe o insulă de renume mondial. Trebuiau să fie urme de tălpi ale turiștilor care au vizitat-o recent.
Începuse să se însereze și urmele de pe potecă se distingeau din ce în ce mai greu. La un moment dat am recunoscut clar urme care se desprindeau din potecă spre dreapta, spre muchia falezei. Am ieșit din potecă urmând firul urmelor.
“Fuck me dead, mate, this is it!!!”, am strigat entuziasmat.
I adâncitură aproape circulară în iarbă și în mijloc, ingustă și întunecatâ, intrarea marcată.
Nu încăpeam prin deschizătură cu rucsacul în spate. Am dat jos rucsacul și m-am lasat sa alunec in întuneric. Seasick a rămas la intrare...
Lasasem frontala in rucsac la intrare. Parca in nci o excursie precedenta nu mi-am dar cu stangul in dreptul la fel de mult ca in tura asta. Probabil ca am considerat-o inca de la inceput extrem de domestica si am tratat-o ca pe o simpla si banala plimbare in parc.
Am inaintat in mica pestera incercand mai intai sa-mi obisnuiesc ochii cu intunericul, O lovitura in crestetul capului si una in tibia stanga, urmata de alta lovitura in in frunte m-au convins ca imi trebuia lumina. Am continuat la lumina telefonului ca un pantofar veritabil. Imi era rusine de atitudinea mea care contrazicea toti anii de experienta. In situatii asemanatoare cu asta se intampla accidentele. Cand lasi garda jos, cand tratezi o tura ca pe ceva banal. Nici o tura nu e banala...*
Dupa inca cativa pasi si inca cativa pasi si inca cativa pasi, am zarit un crampei din lumina strecurata prin una dintre cele doua ferestre ce se deschideau in faleza deasupra stancilor si a valurilor care se spargeau de ele. Ratasam asfintitul dara privelestea era pur si simplu frumoasa...*
Cand am iesit inapoi unde ma astepta Seasick se lasase intunericul. urma sa orbecaim cativa kilometri pana inapoi in locul unde lasasem masina. Cu un nou reflex de newyorkez, *m-am intrebat cu*strangere de inima daca a gasit cineva masina in locul acela pustiu su ce ar fi putut sa-i faca. Nu lasasem nimic la vedere in cabina, dar...
"Let's rush, mate..."
"i really can't walk any faster in the dark... What don't you pull out your headlight?"
Pe drumul de intoarcere s-a innoptat bine si datorita norilor se zarea cu grea conturul potecii. Amandoi ne impiedicam de bolovani din ce in ce mai des, dar in virtutea unui reflex vechi ma simteam mai in siguranta in intuneric. Nu-mi place niciodata sa atrag atentia utilizand o lanterna cand sunt in mars intr-un teren nefamiliar. E un reflex dobandit care nu avea nici o justificare in conditiile date, dar asa s-a format.
"No light, mate..."
"Oh yeah, i forgot..."
Seasick glumea mereu pe seama unora din vechile mele reflexe. M-am oprit si am pus mana pe umarul ei oprind-o si pe ea. Intr-o secunda s-a asternut linistea tulburata doar de respiratiile noastre. In urmatoarea secunda se distingea clar undeva in drepata in intuneric o alta respiratie mai grea decat a noastra. Seasick incepuse sa-si miste mainile probabil incercand sa aprinda lumina telefonului ei.
"No light!", am incercat sa suier cat mai scurt posibil in timp ce strangeam parul din mana cu ambele maini. respiratia greoaie din dreapat parea sa se fi oprit. Apoi a pornit iar. Era o vaca calma si probabil mirata si ea de prezenta noastra.
"Fuck!"
*
"Can I turn on the light now?"
"No. We move..."
Am continuat drumul impiedicandu-ne de bolovani la fiecare al doile sau al treilea pas. Dupa ce am parcurs ceea ce estimasem sa fie mai mult de trei sferturi, cam pe langa unde ar fi trebuit sa fie prima grota intalnita la venire, am vazut mai departe undeva in fata noastra o lumina alba galbuie care parea sa danseze in sus si in jos lateral stanga dreapta destul de dezordonat. "
"That's where the car is... Fuck! There is someone at our car..."
Seasick n-a mai raspuns. continuam sa pasim imainte si am sesizat ca si lumina parea sa se apropie treptat de noi. Peste inca cateva minute era clar ca lumina se apropia si am inceput sa deslusim in noapte zgomotul unui motor. Cineva venea spre noi pe poteca pe ceva mic cu motor. Inaintam in directii opuse pe o aceeasi poteca si intalnirea era inevitabila...
Prima grija a fost parul din mana mea. Putea crea din start o nedorita stare de tensiune. Eu eram "oaspetele" pe aceasta insula si parca nu se cuvenea sa ies din intuneric in intampinarea "gazdei" cu un par in mana. Pe de alta parte parul imi dadea un mic avantaj... Zgomotul clar al unei scooter si luminaalb-glabuie a farului se apropiau din ce in ce mai aproape. Am aruncat parul in intuneric si am aprins frontala.
Scooter-ul s-a oprit in dreptul nostru. Era un tip imbracat civil.
"Hola."
"Hola. todo bien?""
"Si..."
Seasick a inceput sa dialogheze cu el in spaniola. Dupa ce ne-a intrebat daca suntem OK, ne-a spus ca era ranger si ca fusese alertat de prezenta masinii noastre si pornise sa ne caute.*
"Sorry, man, it's all good..."
"Si, gracias, no te preocupa..."
A facut cale intoarsa si a plecat inapoi pe poteca pe unde venise. Am gasit masina intacta si am rasuflat usurati. Intr-un fel asta a fost cea mai adevarata seara de pana atunci...
Am ajuns inapoi in Hanga Roa aproape de miezul noptii si doua din restaurantele de pe malul oceanului nde am vrut sa mancam nu mai luau comenzi. Ne-am dus l arestaurantul unde mancasem prima data. Chelnerul a zambit si a dat din cap ca inchisesera bucataria, dar gasea el doua portii de calamari cu camarones si cartofi prajiti.
"Y dos Coronitas, por favor!"
Aproape de 01:00 am ajuns la camera. N-am mai ciocanit la recrut sa-i spunem ca am venit caci am presupus ca adormise. Imi parea rau ca probabil nu mancase...
Incercam sa facem bagajele rapid si saprindem cateva ore de somn inaintea unei alte zile extrem de lungi. A doua zi, pe 31 Decembrie, urma sa predam masina, sa zburam inapoi pe continent la Santiago, sa ridicam o masina si sa plecam non-stop 1,700 km in nord pentru a prinde miezul noptii in inima desertului Atacama... Un plan ambitios care urma sa aduca surprize...
(va urma)
Good morning, Rapa Nui.*
Am adoptat troaca si am "marcat-o", *facand-o "a noastra"...
Fructele si legumele astea chiar au miros. Probabil si gust...
Spalata, sau nu... asta e... pare delicioasa.
Si mi-am luat si o sapca de o forma ciudata caci ardea rau soarele. Nu stiu exact de ce, in tura asta, doar recrutul si-a impachetat palaria regulamentara. Eu si Seasick am plecat cu capul gol, ca niciodata...
La drum, ca avem de vazut multe astazi...
Incepem iar cu coasta de sud a insulei.
Hai sa ne oprim acum la cariera, ca nu mai avem cand.
Versantul sudic al craterului este presarat cu moai in diverse faze de executie.
Uni moai par sa fi cazut in drumul lor spre mare si se pare ca nu i-a mai ridicat nimeni...
Unii n-au fost complet detasati/sculptati si par inca sa-si astepte "eliberarea" in cariera.
Cu ce fel de detergent sa mai spalam si noi praful vulcanic din gat?..
Cu sau fara aditivi? DISCLAIMER: Nu suntem sponsorizati de nimeni si nici Corona, nici RB nu ne-au dat un cent, sau macar un strop gratuit..
Hai si pe coasta de nord...
To be, or not to be...
Trebuie neaparat sa facem o baie sa mai spalam putzin toropeala asta.
Inevitabila burta model "Corona" *si chelia tuturor sepcilor...
Aveam sa ma ard rau pe piept, pe maini si pe gat...
Intalnim cateva vaci care se adapau dintr-o balta tulbure.
In cautarea pesterii nevazute. In drum spre ocean pierdem putin timp la o grota intalnita in drum departe de apa.
Se insereaza in timp ce noi incercam sa gasim intrarea in pestera.
Ajunsi la ocean, unul cauta spre nord si unul cauta spre sud...
Intrarea in pestera ramane nevazuta.
In sfarist am gasit intrarea in pestera. E prea tarziu pentru asfintit, dar am gasit-o... I'm going in...
Seasick ramane la gura intrarii cu rucsacul meu care nu incape...
Dupa *cateva capete in tavanul jos si o lovitura in tibia stanga, aprind lumina de la telefon. Frontala a ramas afara in rucsac. In nici o tura de pana acum nu am fost atat de lenes. Parca n-am fi noi...
Galeria este ingusta si telefonul o ilumineaza fara probleme. Parca se vede lumina ferestrei din faleza.
Sunt doua ferestre care se deschid in peretele falezei spre apa..
Drumul de intoarcere spre gura pesterii si spre Seasick.
Intre timp se intunecase si afara. urmau cei cativa kilometri pana unde parcasem masina... In sfarsit incepusem sa ne dezmortim putzin in tura asta si sa ne intoarcem la ce noi consideram program normal de vacanta...
Era apropae miezul noptii si terasele de pe mal nu mai luau comenzi. Ne-am dus iar la "terasa noastra" si chelnerul ne-a zambit protand ca gaseste doua portii vhiar daca a inchis bucataria..
"Dos Coronitas, por favor!..."
(va urma)
În dimineața următoare la ora 06:00 eram adunați în mașină în drum spre centru într-o disperată căutare de cafea și croissant Era prea devreme. Ne-a prins ora 07:00 încă căutând măcar o brutărie. Din întămplare am găsit excelenta piață de legume de la “bordură”...
Roșiile emanau un miros puternic “de grădină” imposibil de rezistat. Spălate, sau nu, nu mai conta, îmi era poftă și mi-am început dimineața cu o roșie zemoasă și proaspătă. Roșia avea și un ușor gust de praf pentru că am mâncat-o nespălată.*Și dacă tot am mâncat o roșie nespălată, am hotărât că putem risca să mâncăm și niște cireșe la fel de coapte și la fel de nespălate... Aveam un sul nou de hârtie igienică in torpedou. Eram în siguranță...
Am adăugat până la urmă și câte un croissant proaspăt și câte un cappuccino și doar eu și Seasick, căci recrutul a protestat vehement îmotrivă, câte un Red Bull.
Refuzam să mă gândesc cum se vor împăca toate aceste alimente și lichide intr-un stomac ieșit de dimineața la zdruncinaturile drumurilor din Insula Paștelui...
Am refăcut traseul din seara precedentă oprindu-ne doar la din obiectivele sărite anterior. Foarte multe din moai sunt prăbușite și deteriorate de intemperii. Am ajuns în cele din urmă la carieră la Rano Raraku.*Moai in diverse stagii de prelucrare sau transport erau răspândiți pe versantul sudic. Unii moai pornisera deja spre malul oceanului pentru a fi plasați în locuri unde n-au mai ajuns niciodată. Multe stariu zăceau prăvălite de-a lungul acestui drum către apă.
Am parcat mașina și am pornit la pas în sens invers drumului început de statui. Recrutul a urcat panta cu elan la început și a mai redus turația în porțiunile abrupte. Am ajutat-o putin la coborare.
Statuile erau cu adevărat impresionante și în ciuda diferitelor speculații ale istoricilor, rămânea la fel de greu de înțeles ce anume a determinat un asemenea volum de muncă.
Toropiți de soare și istoviți de pantele carierei, ne-am retras la poalele craterului pentru prânz.
După prânz am continuat explorările spre vestul și apoi spre nordul insulei până la frumoasa, și de altfel unica, plaja de la Anakena.*Anakena este considerat “leaganul” civilizației Rapa Nui, datorită faptului că aici ar fi acostat prima oară primii locuitori ai insulei. Plaja, deși puțin cam aglomerată, poate fi considerată un paradis tropical. Apa Pacificului era excelentă de baie și ne-a reconfortat. Din păcate, sedus de plăcerea oferită de acest colț de paradis, am neglijat efectul soarelui puternic și nu am aplicat nici un fel de cremă. Seasick și recrutul au fost mai atente și s-au protejat. Eu aveam să plătesc prețul acestei erori începând din noaptea următoare...
Aproape de sfârșitul amiezii am revenit in oraș în Hanga Roa și am incercat să forțăm puțin troaca pe un drum neasfaltat foarte accidentat care șerpuia spre nord de-a lungul coastei vestice. Cautam peștera Ana Kakenga, pestera asfințitului, săpată în peretele falezei cu o excelentă deschidere spre ultimele raze ale soarelui sucfundat în apele Pacificului.
Am chinuit camioneta până în punctul în care drumul s-a ingustat intr-o barieră de lemn.
“Eu m-as întoarce la hotel. Mă simt extenuată...”, a hotărât recrutul.
“Esti sigură? Nu vrei sa vezi peștera?”
“Mă simt obosită, mi-e cald, parcă m-aș odihni puțin...”, a continuat recrutul.
“Mai reziști jumătate de oră? Uite, stai în mașină să te odihnești. Lăsăm toate ușile deschise...”
“Și voi unde vă duceți?”
“Noi mai înaintăm pe jos să căutăm peștera...”
“Dar nu stați mult că mi-e cald...”
Recrutul părea să respire puțin mai rar și mai anevoios decât de obicei. Într-adevar era foarte cald.
Am continuat marșul spre nord amândoi cu Seasick dar peștera nu era nicăieri de găsit. Nu existau semne sau puncte de orientare, harta ne era doar vag întipărită în memoria vizuală și nu luasem GPS-ul cu noi. Telefoanele și cela careva apps destinate navigației terestre indicau încă câțiva kilometri buni până la punctul unde presupuneam că este peștera.
Seasick s-a oprit brusc în mijlocul potecii.
“It’s getting late.I think we should return to the car and take L. to the hotel. She’s tired...”
M-am oprit și eu.
“We can take her back to the hotel and then continue by car north, then north west and try to reach the cave from the north...”
“Do you really want to go to this cave?”, a întrebat Seasick.
“Yep! If you don’t want it you can stay at the hotel too.”
“And what are you gonna do? Go alone?”
“Yep, no biggie, it’s not like I am at the South Pole. Let’s go back to the car...”
Seasick m-a urmat înapoi la mașină în tăcere. Recrutul ațipise pe bancheta din spate dar ne-a auzit pașii și s-a trezit.
“Ati găsit peștera?”
“Nope. Ne întoarcem la hotel...”
Am chinuit troaca înapoi prin hârtoape până în oraș și am oprit în poarta curții hotelului fără a mai intra în curte.
“Vă las pe voi și ne vedem mai târziu...”
“Unde pleci singur?”, a intrebat recrutul cu o inflexiune noua autoritativă în voce, care m-a făcut să zâmbesc. Pentru câteva clipe părea să ne fi întors în timp drept în copilărie când îmi dădea voie la joacă doar după ce îi spuneam unde și cu cine mă voi juca...
“Don’t worry. Mă duc să caut peștera...”
Recrutul a întors capul spre Seasick.
“Tu nu te duci cu el?”
Seasick n-a răspuns dar nici n-a coborât din mașină.
“Hai, mama, coboară că pierdem asfințitul...”
“Păi, ați găsit pestera, știți unde e?...”
“Nope. De aia fiecare minut contează. Hai, pa. Ne vedem mai târziu...”
“Cât stați?”
“Nu știu... până o găsim. Serios, hai coboară că e târziu...”
Recrutul s-a întors iar către Seasick.
“Să nu stați mult...”
“Stăm până o găsim, doar știi bine cu cine ai de-a face...”, a răspuns Seasick.
Recrutul a coborât din mașină bodogănind și a trântit portiera. Am demarat în aceeași secundă. Ne grăbeam și fiecare intersecție unde trebuia să oprim să cedem prioritatea părea să dureze de două ori mai mult decât veșnicia. La nord Hanga Roa am vrat scurt stânga spre vest și am profitat de lipsa oricărui trafic pentru a mai recupera din timp. Soarele continua să coboare lent și inperturbabil spre sclipirile Pacificului. Oeste puțin timp avea să dea deșteptarea în Australia. No worries, mate... Cred că la amândoi ne era dor de Australia.
Ghereta de unde se cumpărau biletele pentru vizitarea peșterilor era pustie și încuiată.
“Fuck!”
“So, that’s it?”, a întrebat cu un zâmbet Seasick.
“We’re going in... “.
Nu ma puteam lasa pagubas inca.
Cumpărasem la sfârșitul zilei precedente un ‘general pass’ care ne asigura trecerea la toate punctele turistice devoe insulă așa că din punct de vedere legal eram OK. Nu văzusem nici o tăbliță să interzică accesul așa că am deschis poarta și am pornit pe poteca ce ducea spre ocean. Păreau să fie vreo 4-5 km până la apă.
Planul nostru era cât se poate de rudimentar. Nu știam unde este peștera, nu exista nici un indicator, dar știam că e săpata in peretele falezei, undeva lângă apa de-a lungul coastei. Urmăm poteca până la ocean și acolo ne orientâm, eventual ne separăm și fiecare investighează un sector de coastă.*
Nu era nici țipenie de om. Am trecut pe lângă câteva vaci care se adăpau dintr-o baltă tulbure. Undeva în depărtare spre nord, pe lângă o lizieră formată din copaci răzleți se auzeau latrând cu entuziasm niște câini.
“Step on it, mate! We’re gonna miss the sunset..”
“Go ahead, I’ll meet you there...”
Evident că nu avea rost să fug înainte să caut de nebun peștera.. Nu eram într-o misiune de găsit peștera și cel mai important aspect era că suntem sănătoși și putem călători împreună așa cum ne place. Cu sau fără peștera asta, sau oricare alta, important era că suntem împreună.
Am continuat marșul unul lângă altul în tăcere, petrecuți de cadența ghetelor ce răscoleau praful potecii, de lătrăturile din depărtare si de ritmul propriilor respirații.
Pe flancul drept, de-a lungul potecii, intre noi lătratul câinilor se întindea un gard de sârmă ghimpată întarit cu țaruși de lemn. Intr-un loc un țăruș fusese rupt și partial dislocat din gard. L-am ridicat, l-am eliberat de sârma ghimpată care îl ținea prizonier și m-am ales cu o excelentă “unealtă defensivă”.
Cam la mai puțin de un sfert din drumul până la ocean am ajuns la o grotă. Nu putea fi asta dar nu am putut rezista ispitei și am irosit câteva minute explorând-o.*După grotă nu ne-am mai oprit din marș până pe marginea abruptă a falezei ce delimita linia țărmului. Toată zona părea pustie. Briza oceanului și tunetele valurilor ce se spărgeau de stânci undeva sub noi acoperiseră complet latrăturile îndepărtate ale câinilor. Era pentru prima dată cand respiram cu nesaț o felie mică de “sălbăticie” pe Insula Paștelui...
Peștera sigur nu era în punctul unde ajunsesem noi la țărm.
“OK, mate, I’ll go north and you’ll go south. Search no longer than 15 minutes. If you find it, stay there, if you don’t find it start walking in the opposite direction until we meet.”
“OK”
Am pornit fiecare în direcția lui, scanând terenul accidentat al coastei de la buza falezei 30-40 m interior.
Nici urmă de peșteră. Citisem că intrarea este aproape orizontală, la nivelul solului, suficient de largă cât să alunece un om prin ea... Soarele nu coborâse încă în spatele liniei orizontului, dar se ascunsese după niște nori și lumina se diminuase. Trebuia sa fie vizibilă gaura asta în pământ. După aproape jumătate de oră ne-am reîntâlnit aproape de locul unde ne despărțisem. Nu găsisem peștera nici unul, nici celalalt...
“Fuck!”
Era clar ca chiar dacă am fi gasit-o nu mai aveam nici o șansă sa prindem asfințitul din faimoasa deshizătură in faleză.
Intrarea peșterii este acea cvasi-invisibilă “gaură’n pământ”, în spatele falezei la vreo 30-40 m de muchia țărmului, dar peștera se termină intr-o spectaculoasă fereastră săpată in peretele falezei mai aprospe de nivelul apei și inaccesibilă din afară.*Concluzia logică era că trebuie să renunțăm.
“Fuck! First the choppa’, then the landing at Cape Horn, now this fucking cave...”. Vorbele mi-au ieșit ca niște corbi negri împovărați de năduf.
“You wanna keep on looking?”, a întrebat Seasick cu un ton împăciuitor.
“Shall we go north, or south? What’s your gut feeling?”
“I don’t know... if we go by my phone map and we count the bends of the shoreline... I think it’s south of where we are... That way!”
Nu avea nici un rost să mă contrazic sau să pun la îndoială impresia ei. Chiar dacă nu găsim niciodată peștera, măcar aveam satisfacția că am acționat ca echipă și am incercat până la limita rezonabilului.
“OK. We go south...”
Timp de alte 20 de minute am mers spre sud de-a lungul țărmului fără să scoatem un cuvânt. Peștera era totuși un obiectiv turistic pe o insulă de renume mondial. Trebuiau să fie urme de tălpi ale turiștilor care au vizitat-o recent.
Începuse să se însereze și urmele de pe potecă se distingeau din ce în ce mai greu. La un moment dat am recunoscut clar urme care se desprindeau din potecă spre dreapta, spre muchia falezei. Am ieșit din potecă urmând firul urmelor.
“Fuck me dead, mate, this is it!!!”, am strigat entuziasmat.
I adâncitură aproape circulară în iarbă și în mijloc, ingustă și întunecatâ, intrarea marcată.
Nu încăpeam prin deschizătură cu rucsacul în spate. Am dat jos rucsacul și m-am lasat sa alunec in întuneric. Seasick a rămas la intrare...
Lasasem frontala in rucsac la intrare. Parca in nci o excursie precedenta nu mi-am dar cu stangul in dreptul la fel de mult ca in tura asta. Probabil ca am considerat-o inca de la inceput extrem de domestica si am tratat-o ca pe o simpla si banala plimbare in parc.
Am inaintat in mica pestera incercand mai intai sa-mi obisnuiesc ochii cu intunericul, O lovitura in crestetul capului si una in tibia stanga, urmata de alta lovitura in in frunte m-au convins ca imi trebuia lumina. Am continuat la lumina telefonului ca un pantofar veritabil. Imi era rusine de atitudinea mea care contrazicea toti anii de experienta. In situatii asemanatoare cu asta se intampla accidentele. Cand lasi garda jos, cand tratezi o tura ca pe ceva banal. Nici o tura nu e banala...*
Dupa inca cativa pasi si inca cativa pasi si inca cativa pasi, am zarit un crampei din lumina strecurata prin una dintre cele doua ferestre ce se deschideau in faleza deasupra stancilor si a valurilor care se spargeau de ele. Ratasam asfintitul dara privelestea era pur si simplu frumoasa...*
Cand am iesit inapoi unde ma astepta Seasick se lasase intunericul. urma sa orbecaim cativa kilometri pana inapoi in locul unde lasasem masina. Cu un nou reflex de newyorkez, *m-am intrebat cu*strangere de inima daca a gasit cineva masina in locul acela pustiu su ce ar fi putut sa-i faca. Nu lasasem nimic la vedere in cabina, dar...
"Let's rush, mate..."
"i really can't walk any faster in the dark... What don't you pull out your headlight?"
Pe drumul de intoarcere s-a innoptat bine si datorita norilor se zarea cu grea conturul potecii. Amandoi ne impiedicam de bolovani din ce in ce mai des, dar in virtutea unui reflex vechi ma simteam mai in siguranta in intuneric. Nu-mi place niciodata sa atrag atentia utilizand o lanterna cand sunt in mars intr-un teren nefamiliar. E un reflex dobandit care nu avea nici o justificare in conditiile date, dar asa s-a format.
"No light, mate..."
"Oh yeah, i forgot..."
Seasick glumea mereu pe seama unora din vechile mele reflexe. M-am oprit si am pus mana pe umarul ei oprind-o si pe ea. Intr-o secunda s-a asternut linistea tulburata doar de respiratiile noastre. In urmatoarea secunda se distingea clar undeva in drepata in intuneric o alta respiratie mai grea decat a noastra. Seasick incepuse sa-si miste mainile probabil incercand sa aprinda lumina telefonului ei.
"No light!", am incercat sa suier cat mai scurt posibil in timp ce strangeam parul din mana cu ambele maini. respiratia greoaie din dreapat parea sa se fi oprit. Apoi a pornit iar. Era o vaca calma si probabil mirata si ea de prezenta noastra.
"Fuck!"
*
"Can I turn on the light now?"
"No. We move..."
Am continuat drumul impiedicandu-ne de bolovani la fiecare al doile sau al treilea pas. Dupa ce am parcurs ceea ce estimasem sa fie mai mult de trei sferturi, cam pe langa unde ar fi trebuit sa fie prima grota intalnita la venire, am vazut mai departe undeva in fata noastra o lumina alba galbuie care parea sa danseze in sus si in jos lateral stanga dreapta destul de dezordonat. "
"That's where the car is... Fuck! There is someone at our car..."
Seasick n-a mai raspuns. continuam sa pasim imainte si am sesizat ca si lumina parea sa se apropie treptat de noi. Peste inca cateva minute era clar ca lumina se apropia si am inceput sa deslusim in noapte zgomotul unui motor. Cineva venea spre noi pe poteca pe ceva mic cu motor. Inaintam in directii opuse pe o aceeasi poteca si intalnirea era inevitabila...
Prima grija a fost parul din mana mea. Putea crea din start o nedorita stare de tensiune. Eu eram "oaspetele" pe aceasta insula si parca nu se cuvenea sa ies din intuneric in intampinarea "gazdei" cu un par in mana. Pe de alta parte parul imi dadea un mic avantaj... Zgomotul clar al unei scooter si luminaalb-glabuie a farului se apropiau din ce in ce mai aproape. Am aruncat parul in intuneric si am aprins frontala.
Scooter-ul s-a oprit in dreptul nostru. Era un tip imbracat civil.
"Hola."
"Hola. todo bien?""
"Si..."
Seasick a inceput sa dialogheze cu el in spaniola. Dupa ce ne-a intrebat daca suntem OK, ne-a spus ca era ranger si ca fusese alertat de prezenta masinii noastre si pornise sa ne caute.*
"Sorry, man, it's all good..."
"Si, gracias, no te preocupa..."
A facut cale intoarsa si a plecat inapoi pe poteca pe unde venise. Am gasit masina intacta si am rasuflat usurati. Intr-un fel asta a fost cea mai adevarata seara de pana atunci...
Am ajuns inapoi in Hanga Roa aproape de miezul noptii si doua din restaurantele de pe malul oceanului nde am vrut sa mancam nu mai luau comenzi. Ne-am dus l arestaurantul unde mancasem prima data. Chelnerul a zambit si a dat din cap ca inchisesera bucataria, dar gasea el doua portii de calamari cu camarones si cartofi prajiti.
"Y dos Coronitas, por favor!"
Aproape de 01:00 am ajuns la camera. N-am mai ciocanit la recrut sa-i spunem ca am venit caci am presupus ca adormise. Imi parea rau ca probabil nu mancase...
Incercam sa facem bagajele rapid si saprindem cateva ore de somn inaintea unei alte zile extrem de lungi. A doua zi, pe 31 Decembrie, urma sa predam masina, sa zburam inapoi pe continent la Santiago, sa ridicam o masina si sa plecam non-stop 1,700 km in nord pentru a prinde miezul noptii in inima desertului Atacama... Un plan ambitios care urma sa aduca surprize...
(va urma)
Good morning, Rapa Nui.*
Am adoptat troaca si am "marcat-o", *facand-o "a noastra"...
Fructele si legumele astea chiar au miros. Probabil si gust...
Spalata, sau nu... asta e... pare delicioasa.
Si mi-am luat si o sapca de o forma ciudata caci ardea rau soarele. Nu stiu exact de ce, in tura asta, doar recrutul si-a impachetat palaria regulamentara. Eu si Seasick am plecat cu capul gol, ca niciodata...
La drum, ca avem de vazut multe astazi...
Incepem iar cu coasta de sud a insulei.
Hai sa ne oprim acum la cariera, ca nu mai avem cand.
Versantul sudic al craterului este presarat cu moai in diverse faze de executie.
Uni moai par sa fi cazut in drumul lor spre mare si se pare ca nu i-a mai ridicat nimeni...
Unii n-au fost complet detasati/sculptati si par inca sa-si astepte "eliberarea" in cariera.
Cu ce fel de detergent sa mai spalam si noi praful vulcanic din gat?..
Cu sau fara aditivi? DISCLAIMER: Nu suntem sponsorizati de nimeni si nici Corona, nici RB nu ne-au dat un cent, sau macar un strop gratuit..
Hai si pe coasta de nord...
To be, or not to be...
Trebuie neaparat sa facem o baie sa mai spalam putzin toropeala asta.
Inevitabila burta model "Corona" *si chelia tuturor sepcilor...
Aveam sa ma ard rau pe piept, pe maini si pe gat...
Intalnim cateva vaci care se adapau dintr-o balta tulbure.
In cautarea pesterii nevazute. In drum spre ocean pierdem putin timp la o grota intalnita in drum departe de apa.
Se insereaza in timp ce noi incercam sa gasim intrarea in pestera.
Ajunsi la ocean, unul cauta spre nord si unul cauta spre sud...
Intrarea in pestera ramane nevazuta.
In sfarist am gasit intrarea in pestera. E prea tarziu pentru asfintit, dar am gasit-o... I'm going in...
Seasick ramane la gura intrarii cu rucsacul meu care nu incape...
Dupa *cateva capete in tavanul jos si o lovitura in tibia stanga, aprind lumina de la telefon. Frontala a ramas afara in rucsac. In nici o tura de pana acum nu am fost atat de lenes. Parca n-am fi noi...
Galeria este ingusta si telefonul o ilumineaza fara probleme. Parca se vede lumina ferestrei din faleza.
Sunt doua ferestre care se deschid in peretele falezei spre apa..
Drumul de intoarcere spre gura pesterii si spre Seasick.
Intre timp se intunecase si afara. urmau cei cativa kilometri pana unde parcasem masina... In sfarsit incepusem sa ne dezmortim putzin in tura asta si sa ne intoarcem la ce noi consideram program normal de vacanta...
Era apropae miezul noptii si terasele de pe mal nu mai luau comenzi. Ne-am dus iar la "terasa noastra" si chelnerul ne-a zambit protand ca gaseste doua portii vhiar daca a inchis bucataria..
"Dos Coronitas, por favor!..."
(va urma)
Ultima editare:
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
(partea a 13 a)
Din păcate neglijența cu care am abordat efectul soarelui puternic în ziua precedentă avea să mă “bite me back in the ass”, la propriu...
Usturimea s-a accentuat peste noapte și mi-a fost aproape imposibil să adorm. Seasick respira ușor și regulat lângă mine. Măcar unul din noi se odihnea. Pe la 05:30 m-am dus la baie să încerc să mai atenuez usturimea cu apa rece a dușului.
Mă simțeam ca un pantofar veritabil, complet nepregătit pentru cerințele elementare ale unei ture. Și asta înainte de a primi o altă “palmă” de la “ironica soartă”...
La duș mi s-a înfundat urechea dreaptă și in cea mai tipică procedură de pantofar am încercat s-o desfund cu un Q tip. Brusc parcă am alunecat sub apă pe partea dreaptă. O durere scurtă, urmată de o senzație de presiune, urmată de inabilitatea de a mai auzi ceva cu urechea dreaptă. Aveam senzația că sunt scufundat până peste cap și nu-mi mai pot auzi decât regretele...
Următoarele 20 de minute de țopăieli alternative, Q tips, apă calda si apă rece, n-au făcut decât să cimenteze și mai bine dopul și să sporească durerea. Trebuia să găsesc o farmacie înainte de a pleca la aeroport. Spirt, sau apă oxigenată, sau amândoua. Cămașa ușoară de vară era greu de suportat datorită usturimii. Brațul stâng, cel care a fost mai aproape de geam, era ars deasupra ceasului, până la cot. Între ureche și arsuri, trebuia încercat orice produs. sau procedură ce ar fi putut ameliora starea pentru că situația era sâcâitoare și mă aștepta o zi fără sfârșit.
La 06:30 s-a trezit și Seasick și ne-am pus în mișcare cărând bagajele la mașină. Încă o dată, am găsit recrutul deja la mașină, cu valiza ei rezemată la picior, gata de plecare.
“Bună dimineața...”
“Bună dimineața. La cât ați venit aseară?”
“Repetă...”
Am întors capul cu urechea stângă spre ea.
“La cât v-ați întors aseară? Ați găsit peștera?”
“Am gasit-o... Ne-am întors pe la 01:00, nu mai știu... “
“A fost frumos?...”
“Foarte frumos, dar a fost mult de mers. Mai bine că n-ai venit. Ai mâncat aseară?”
“Nu. V-am așteptat sâ mâncâm împreună.”
“Îmi pare rău, trebuia să-ti iei ceva de la restaurantul hotelului. Hai să prindem repede un croissant unde am mâncat ieri...”
“Si o cafea...”, a adăugat Seasick.
“Nu mi-e foame...”, a răspuns recrutul.
În mod sigur nici una nici alta nu se gândeau cât de lungă ne va fi ziua...
“Trebuie sâ mâncăm. Azi avem drumuri de bătut...”
Ne-am oprit în centru la un cappuccino si un croissant, dar vrednicia celor de la bucătărie ne-a adus și câte o omleta din oua proaspăte și delicioase.
Mda, ziua părea totuși să inceapă bine. De n-ar fi fost usturimea de pe piept și de pe mână și durerea din ureche...
Am trecut și pe la farmacie și am luat in flacon mic cu apă oxigenată din care mi-am turnat în urechea dreaptă. N-am mai privit niciodată carosabilul din unghiul ăsta. Conduceam cu capul într-o parte la 90 de grade să stea apa oxigenată în ureche. Mă întreb cum interpretau ceilalți participanți la trafic imaginea...
“De ce stai așa?”, s-a mirat și recrutul.
“Încerc să-mi desfund urechea...”
“Și poți să conduci așa?”
Seasick s-a întors spre recrut să-i răspundă.
“Știi că e intr-o ureche...”
Au râs amândouă. Aș fi râs și eu dar durerea persistentă și senzația de presiune nu cedau de la apa oxigenată. Îmi trebuia ceva să pompez sau o seringă.
Am alimentat troaca cu motorină și am lăsat-o în parcarea aeroportului cu cheile în torpedou. N-a venit nimeni s-o preia, sau să verifice eventuale daune. Oricum, avea full coverage așa că era mai puțin important.
Zborul de 5+ ore înapoi pe continent la Santiago. Am jucat table cu Seasick și am revăzut “Dunkirk”, în varianta mono. Nu prea știu ce au zis ăia “din flancul drept” în film...
Imediat cum ne-am recuperat valizele ne-am grăbit să ridicăm mașina. Ironia a făcut ca mașina închiriată în Santiago să fie tot un Mitsubishi L200. Aceeași culoare. Altă troacă.
Atipic, am ratat breteaua de ieșire din aeroport și după un interminabil “U” care a ocolit intreaga pistă ne-am trezit într-o zonă cu restricții din spatele turnului de control. Cel din ghereta de pază părea puțin nedumerit de intoarcerea mea precipitată din trei bucăți. Nu l-am mai așteptat să ne întrebe de sănătate și am accelerat înapoi de-a lungul “U”-ului.
În cele din urmă am găsit breteaua de ieșire și am lăsat aeroportul din Santiago în urmă. Gustul libertății drumului nesfârșit. Cu tot disconfortul produs de ureche si arsuri mă bucuram să regăsesc această libertate.
Estimam că in cel mult 25 de ore vom ajunge în San Pedro de Atacama. Nu există multe opțiuni de deplasare cu mașina de la Santiago la San Pedro de Atacama. Cea mai rapidă opțiune este Ruta 5. În mai puțin de o oră am străbătut cei 100+ km până la Villa Alemana și am hotărăt să vizităm un Shell pentru a ne pregăti mai temeinic pentru drum.
Am cumpărat 4 litri de apa potabila si o canistră de 20 L pe care am umplut-o cu motorina ce avea să ne însoțească de-a lungul întregului traseu ca rezerva “strategică”, am instalat instrumentele de navigație, alimentatoarele pentru cele doua GPS-uri, telefoane și tableta utilizată pentru navigație, încăcarcătoarele de baterii pentru camerele video. Am repoziționat cricul și sculele necesare schimbârii roții pentru un acces mai ușor și mai rapid. Am completat rezervorul cu motorină până în în buză pentru a începe monitorizarea consumului în funcție de kilometrii parcurși și alimentari, fără a ne baza deciziile pe porcăria de computer de bord care încerca sa-mi estimeze o iluzorie distanță de autonomie de 900+ Km. Rămăn sceptic în orice fel de computerizare a funcțiilor și parametrilor de funcționare ale unui autovehicul.
De abea acum eram, în sfârșit, gata de drum. Am răsucit cheia în contact plin de entuziasm.
“And off we go, mate... Poate găsim un restaurant să mâncăm ceva...”
“I doubt there is anything open at this time...”, a părut Seasick să răspundă în timp ce continua să-și poziționeze diversele cabluri proaspăt instalate.
“What?”
Nu eram sigur dacă auzisem clar ce spusese, sau doar presupuneam câ a spus asta.
“Can’t you hear me?”
“Not with this stupid ear...”
Măcar dacă mi s-ar fi înfundat urechea stângă.
“Te mai doare?”, a întrebat recrutul.
“It’s too late. Most probably, everything is closed.”, a continuat Seasick.
M-am uitat la ceas. Trecuse de 23:00.
“OK, luăm câte un RB de la benzinării când alimentăm și mâncăm mâine...”
Reintrasem deja pe Ruta 5 și rulam mai departe spre nord.
“Telefonul meu nu se încarcă...”, a remarcat Seasick.
“Ai incercat alt port?”
Luasem cu noi, ca de obicei, două “distribuitoare” de câte 6 conecții USB fiecare pentru a putea alimenta tot ce aveam nevoie de la priza de 12 V a mașinii.
“Am încercat. Nu se încarcă de la nici unul...”
Am ieșit la primul exit de pe Ruta 5 și am oprit mașina.
“Let me see...”
Prizele de 12 V ale mașinii erau moarte. Toate, chiar și cea din compartimentul dintre scaune.
“Fuck!”
Bănuiam că este o siguranță. Am deschis capota, am deschis cutia de siguranțe la lumina frontalei. Care dracu’ e siguranța? Nici o inscripție sau diagramă pe capac. Cartea mașinii nu era nicăieri, nici în torpedou, nici pe sub scaune... și prețiosul timp trecea neoprit. Era miezul nopții și de abea străbătusem vreo 115 Km din 1,700. Aveam o rezervare la cina in San Pedro de Atacama pentru seara de Revelion. Așa era planul...
“Let’s call the company...”
Primisem un număr de urgență 24/7 la care a sunat Seasick. Foarte amabil, tipul de la capătul firului ne-a comunicat că nu se poate face nimic intr-o duminică noapte la miezul nopții și că trebuie să așteptăm până a doua zi, fără a ști cât poate dura rezolvarea problemei luni dimineața. Singura opțiune diferită de așteptarea unei posibile echipe tehnice a doua zi, încercarea norocului înapoi în aeroportul din Santiago care are avea un centru de închirieri deschis 24/7.
Din punctul nostru de vedere nu exista decât o singura opțiune. Am întors și am pornit înapoi spre Santiago. Am ajuns în aeroport la centrul de închiriat mașini puțin după ora 01:00 dimineața. Tipul care era de servici a verificat, s-a învârtit, s-a răsucit și ne-a spus că nu poate face nimic până a doua zi...
Voiam să sărbătorim trecerea dintre ani în inima deșertului. Planul o lua deja la vale...
“Not acceptable! Sorry, I need to speak to a supervisor, ahora.” Nu voiam să mă răstesc la el pentru că omul nu avea nici o vină, dar eram deja pe punctul să explodez. Urechea mă sâcâia, pieptul mă ustura și prețioasele minute treceau ireversibil.
Inițial plănuisem să ajungem în San Pedro de Atacama nu mai târziu de 18:30 - 19:00, să luăm camerele, să facem un duș și pe la 20:30 - 21:00 să mergem la cina de Revelion. Acum nu mai era sigur dacă ajungem în San Pedro de Atacama nici pe 1 Ianuarie...
Tipul de la închirieri din aeroport a sunat pe cineva cu care a discutat îndelung și foarte animat.
“Ce zice ăla?”, am întrebat-o pe Seasick.
“Explică ceva de o altă mașină, nu de a noastră...”
În cele din urmă conversația s-a terminat și tipul de la inchirieri s-a întors spre noi.
“So, I need to talk to your supervisor”, l-am întâmpinat direct, înainte să apuce să deschidă gura.
S-a întors spre Seasick și a început să explice în spaniolă. Mașina nu outea fi reparată până a doua zi când avea să se prezinte un electrician auto de la o stație de depanare si nu mai aveau nici o altă camionetă 4x4 la dispoziție la centrul din aeroport. Celelalte centre din regiune deschideau în jur de 9:00.
“Nine? Fuck, no! Is there any other option?”
Singura opțiune la fața locului ar fi fost o camionetă Nissan 4x2... de un roșu strident ce pălmuia ochii fără milă.
Am cântărit situația preț de vreo 2-3 minute. Prioritatea era să ajungem până la San Pedro de Atacama până la miezul nopții. Era deja trecut de 01:40 dimineața și aveam în fața 1,700 Km de șosea și deșert. Cu timpul adăugat alimentărilor, o gustare, mers la toaletă, în principiu, s-ar fi putut, chiar dacă nu mai prindeam cina de Revelion de la restaurant. Misiunea era clară. Trebuia să ajungem până la miezul nopții. Adică încă în 2018!
“OK. Tell him that we’ll take the Nissan...”
“It’s not 4x4...”, m-a avertizat Seasick.
“I got it. Fuck the 4x4, we’ll manage in 4x2...”
“What about the sand?”
“I don’t know, we’ll change routes. Whatever. We need to get moving.”
Probabil că va trebui să modificăm căteva rute prin deșert, altfel șoseaua asfaltată se putea aborda fără probleme până în San Pedro de Atacama cu un 4x2. Oare, de ce construiseră ăia de la Nissan o asemenea hardughie fără rost?
Am mutat bagajele, camerele video și instalațiile de alimentare/încarcare în noua mașină. Nissan-ul era nou nouț. Totul funcționa impecabil. Am instalat și emblemele “Seasick & Grumpy” pe uși și ne-am așternut iar la drum pe Ruta 5.
Pe la 02:30 ieșeam a doua oară pe șoseaua ce ducea de la Santiago de Chile spre Villa Alemana. Motorul torcea bine și camioneta se simțea vioaie și neastâmpărată.
Nissan-ul trecea relativ ușor de 120 kmh, dar caroseria mi se parea prea mare pentru un motor de 3 litri. Sau cel putțin asta bănuiam că semnifică acel “300” inclus în modelul mașinii.
Din punctul meu de vedere, cele mai importante caracteristici ale unei mașini sunt cuplul, consumul, autonomia, sarcina utila , garda la sol, unghiul de abordare a unui obstacol. Puterea motorului, mai ales măsurată la turații mari este o păcăleală care nu mă încântă cu nimic.
Cred că făcusem puțină febră de la arsura de pe piept și de pe mână, dar nu-mi era somn. Fără aroganță, după toți acești ani la volan petrecuți pe diferite meridiane, pot afirma că drumurile de noapte sunt specialitatea mea...
Hai sa prindem macar un croissant pana deschid astia pravaliile...
"Nu-i cam mare sucul ala?", intreaba recrutul...
O omleta delicioasa...
Mataveri Airport, Insula Pastelui.
Ne asteapat o zi lunga si... complicata.
N-am reusit sa adorm datorita arsurilor de la plaja... si trebuie sa zburam 5+ ore dupa care am de condus non-stop 1,700 Km. Este 31 Decembrie, ultima zi a anului 2018..
Relax, doar suntem in vacanta...
Good bye, Rapa Nui.
Noroc ca sunt doar 5+ ore...
Seriously?...
Am intrat inapoi pe continent...
O "felie" de Santiago...
Am aterizat.
De la bagaje, fuga la ridicat masina.
Trebuie sa asteptam autobuzul pentru lotul de "car rental".
Asta e autobuzul.
E totusi 31 Decembrie, oamenii s-au adunat pe la casele lor...
Drumul asta parca ar duce inapoit in aeroport. WTF?
Gata! Pornim spre nord. Atacama, here we come...
Trebuie sa ne intoarcem in Santiago dupa ce am parcurs 115 Km spre nord.
In locul uni Mitsubishi 4x4 cu o siguranta arsa, primim un Nissan 4x2 nou noutz... Nu mai conteaza, trebuie sa ne grabim sa prindem Revelionul in San Pedro de Atacama, la 1,700 de km nord.
Salt inainte!...
(va urma)
Din păcate neglijența cu care am abordat efectul soarelui puternic în ziua precedentă avea să mă “bite me back in the ass”, la propriu...
Usturimea s-a accentuat peste noapte și mi-a fost aproape imposibil să adorm. Seasick respira ușor și regulat lângă mine. Măcar unul din noi se odihnea. Pe la 05:30 m-am dus la baie să încerc să mai atenuez usturimea cu apa rece a dușului.
Mă simțeam ca un pantofar veritabil, complet nepregătit pentru cerințele elementare ale unei ture. Și asta înainte de a primi o altă “palmă” de la “ironica soartă”...
La duș mi s-a înfundat urechea dreaptă și in cea mai tipică procedură de pantofar am încercat s-o desfund cu un Q tip. Brusc parcă am alunecat sub apă pe partea dreaptă. O durere scurtă, urmată de o senzație de presiune, urmată de inabilitatea de a mai auzi ceva cu urechea dreaptă. Aveam senzația că sunt scufundat până peste cap și nu-mi mai pot auzi decât regretele...
Următoarele 20 de minute de țopăieli alternative, Q tips, apă calda si apă rece, n-au făcut decât să cimenteze și mai bine dopul și să sporească durerea. Trebuia să găsesc o farmacie înainte de a pleca la aeroport. Spirt, sau apă oxigenată, sau amândoua. Cămașa ușoară de vară era greu de suportat datorită usturimii. Brațul stâng, cel care a fost mai aproape de geam, era ars deasupra ceasului, până la cot. Între ureche și arsuri, trebuia încercat orice produs. sau procedură ce ar fi putut ameliora starea pentru că situația era sâcâitoare și mă aștepta o zi fără sfârșit.
La 06:30 s-a trezit și Seasick și ne-am pus în mișcare cărând bagajele la mașină. Încă o dată, am găsit recrutul deja la mașină, cu valiza ei rezemată la picior, gata de plecare.
“Bună dimineața...”
“Bună dimineața. La cât ați venit aseară?”
“Repetă...”
Am întors capul cu urechea stângă spre ea.
“La cât v-ați întors aseară? Ați găsit peștera?”
“Am gasit-o... Ne-am întors pe la 01:00, nu mai știu... “
“A fost frumos?...”
“Foarte frumos, dar a fost mult de mers. Mai bine că n-ai venit. Ai mâncat aseară?”
“Nu. V-am așteptat sâ mâncâm împreună.”
“Îmi pare rău, trebuia să-ti iei ceva de la restaurantul hotelului. Hai să prindem repede un croissant unde am mâncat ieri...”
“Si o cafea...”, a adăugat Seasick.
“Nu mi-e foame...”, a răspuns recrutul.
În mod sigur nici una nici alta nu se gândeau cât de lungă ne va fi ziua...
“Trebuie sâ mâncăm. Azi avem drumuri de bătut...”
Ne-am oprit în centru la un cappuccino si un croissant, dar vrednicia celor de la bucătărie ne-a adus și câte o omleta din oua proaspăte și delicioase.
Mda, ziua părea totuși să inceapă bine. De n-ar fi fost usturimea de pe piept și de pe mână și durerea din ureche...
Am trecut și pe la farmacie și am luat in flacon mic cu apă oxigenată din care mi-am turnat în urechea dreaptă. N-am mai privit niciodată carosabilul din unghiul ăsta. Conduceam cu capul într-o parte la 90 de grade să stea apa oxigenată în ureche. Mă întreb cum interpretau ceilalți participanți la trafic imaginea...
“De ce stai așa?”, s-a mirat și recrutul.
“Încerc să-mi desfund urechea...”
“Și poți să conduci așa?”
Seasick s-a întors spre recrut să-i răspundă.
“Știi că e intr-o ureche...”
Au râs amândouă. Aș fi râs și eu dar durerea persistentă și senzația de presiune nu cedau de la apa oxigenată. Îmi trebuia ceva să pompez sau o seringă.
Am alimentat troaca cu motorină și am lăsat-o în parcarea aeroportului cu cheile în torpedou. N-a venit nimeni s-o preia, sau să verifice eventuale daune. Oricum, avea full coverage așa că era mai puțin important.
Zborul de 5+ ore înapoi pe continent la Santiago. Am jucat table cu Seasick și am revăzut “Dunkirk”, în varianta mono. Nu prea știu ce au zis ăia “din flancul drept” în film...
Imediat cum ne-am recuperat valizele ne-am grăbit să ridicăm mașina. Ironia a făcut ca mașina închiriată în Santiago să fie tot un Mitsubishi L200. Aceeași culoare. Altă troacă.
Atipic, am ratat breteaua de ieșire din aeroport și după un interminabil “U” care a ocolit intreaga pistă ne-am trezit într-o zonă cu restricții din spatele turnului de control. Cel din ghereta de pază părea puțin nedumerit de intoarcerea mea precipitată din trei bucăți. Nu l-am mai așteptat să ne întrebe de sănătate și am accelerat înapoi de-a lungul “U”-ului.
În cele din urmă am găsit breteaua de ieșire și am lăsat aeroportul din Santiago în urmă. Gustul libertății drumului nesfârșit. Cu tot disconfortul produs de ureche si arsuri mă bucuram să regăsesc această libertate.
Estimam că in cel mult 25 de ore vom ajunge în San Pedro de Atacama. Nu există multe opțiuni de deplasare cu mașina de la Santiago la San Pedro de Atacama. Cea mai rapidă opțiune este Ruta 5. În mai puțin de o oră am străbătut cei 100+ km până la Villa Alemana și am hotărăt să vizităm un Shell pentru a ne pregăti mai temeinic pentru drum.
Am cumpărat 4 litri de apa potabila si o canistră de 20 L pe care am umplut-o cu motorina ce avea să ne însoțească de-a lungul întregului traseu ca rezerva “strategică”, am instalat instrumentele de navigație, alimentatoarele pentru cele doua GPS-uri, telefoane și tableta utilizată pentru navigație, încăcarcătoarele de baterii pentru camerele video. Am repoziționat cricul și sculele necesare schimbârii roții pentru un acces mai ușor și mai rapid. Am completat rezervorul cu motorină până în în buză pentru a începe monitorizarea consumului în funcție de kilometrii parcurși și alimentari, fără a ne baza deciziile pe porcăria de computer de bord care încerca sa-mi estimeze o iluzorie distanță de autonomie de 900+ Km. Rămăn sceptic în orice fel de computerizare a funcțiilor și parametrilor de funcționare ale unui autovehicul.
De abea acum eram, în sfârșit, gata de drum. Am răsucit cheia în contact plin de entuziasm.
“And off we go, mate... Poate găsim un restaurant să mâncăm ceva...”
“I doubt there is anything open at this time...”, a părut Seasick să răspundă în timp ce continua să-și poziționeze diversele cabluri proaspăt instalate.
“What?”
Nu eram sigur dacă auzisem clar ce spusese, sau doar presupuneam câ a spus asta.
“Can’t you hear me?”
“Not with this stupid ear...”
Măcar dacă mi s-ar fi înfundat urechea stângă.
“Te mai doare?”, a întrebat recrutul.
“It’s too late. Most probably, everything is closed.”, a continuat Seasick.
M-am uitat la ceas. Trecuse de 23:00.
“OK, luăm câte un RB de la benzinării când alimentăm și mâncăm mâine...”
Reintrasem deja pe Ruta 5 și rulam mai departe spre nord.
“Telefonul meu nu se încarcă...”, a remarcat Seasick.
“Ai incercat alt port?”
Luasem cu noi, ca de obicei, două “distribuitoare” de câte 6 conecții USB fiecare pentru a putea alimenta tot ce aveam nevoie de la priza de 12 V a mașinii.
“Am încercat. Nu se încarcă de la nici unul...”
Am ieșit la primul exit de pe Ruta 5 și am oprit mașina.
“Let me see...”
Prizele de 12 V ale mașinii erau moarte. Toate, chiar și cea din compartimentul dintre scaune.
“Fuck!”
Bănuiam că este o siguranță. Am deschis capota, am deschis cutia de siguranțe la lumina frontalei. Care dracu’ e siguranța? Nici o inscripție sau diagramă pe capac. Cartea mașinii nu era nicăieri, nici în torpedou, nici pe sub scaune... și prețiosul timp trecea neoprit. Era miezul nopții și de abea străbătusem vreo 115 Km din 1,700. Aveam o rezervare la cina in San Pedro de Atacama pentru seara de Revelion. Așa era planul...
“Let’s call the company...”
Primisem un număr de urgență 24/7 la care a sunat Seasick. Foarte amabil, tipul de la capătul firului ne-a comunicat că nu se poate face nimic intr-o duminică noapte la miezul nopții și că trebuie să așteptăm până a doua zi, fără a ști cât poate dura rezolvarea problemei luni dimineața. Singura opțiune diferită de așteptarea unei posibile echipe tehnice a doua zi, încercarea norocului înapoi în aeroportul din Santiago care are avea un centru de închirieri deschis 24/7.
Din punctul nostru de vedere nu exista decât o singura opțiune. Am întors și am pornit înapoi spre Santiago. Am ajuns în aeroport la centrul de închiriat mașini puțin după ora 01:00 dimineața. Tipul care era de servici a verificat, s-a învârtit, s-a răsucit și ne-a spus că nu poate face nimic până a doua zi...
Voiam să sărbătorim trecerea dintre ani în inima deșertului. Planul o lua deja la vale...
“Not acceptable! Sorry, I need to speak to a supervisor, ahora.” Nu voiam să mă răstesc la el pentru că omul nu avea nici o vină, dar eram deja pe punctul să explodez. Urechea mă sâcâia, pieptul mă ustura și prețioasele minute treceau ireversibil.
Inițial plănuisem să ajungem în San Pedro de Atacama nu mai târziu de 18:30 - 19:00, să luăm camerele, să facem un duș și pe la 20:30 - 21:00 să mergem la cina de Revelion. Acum nu mai era sigur dacă ajungem în San Pedro de Atacama nici pe 1 Ianuarie...
Tipul de la închirieri din aeroport a sunat pe cineva cu care a discutat îndelung și foarte animat.
“Ce zice ăla?”, am întrebat-o pe Seasick.
“Explică ceva de o altă mașină, nu de a noastră...”
În cele din urmă conversația s-a terminat și tipul de la inchirieri s-a întors spre noi.
“So, I need to talk to your supervisor”, l-am întâmpinat direct, înainte să apuce să deschidă gura.
S-a întors spre Seasick și a început să explice în spaniolă. Mașina nu outea fi reparată până a doua zi când avea să se prezinte un electrician auto de la o stație de depanare si nu mai aveau nici o altă camionetă 4x4 la dispoziție la centrul din aeroport. Celelalte centre din regiune deschideau în jur de 9:00.
“Nine? Fuck, no! Is there any other option?”
Singura opțiune la fața locului ar fi fost o camionetă Nissan 4x2... de un roșu strident ce pălmuia ochii fără milă.
Am cântărit situația preț de vreo 2-3 minute. Prioritatea era să ajungem până la San Pedro de Atacama până la miezul nopții. Era deja trecut de 01:40 dimineața și aveam în fața 1,700 Km de șosea și deșert. Cu timpul adăugat alimentărilor, o gustare, mers la toaletă, în principiu, s-ar fi putut, chiar dacă nu mai prindeam cina de Revelion de la restaurant. Misiunea era clară. Trebuia să ajungem până la miezul nopții. Adică încă în 2018!
“OK. Tell him that we’ll take the Nissan...”
“It’s not 4x4...”, m-a avertizat Seasick.
“I got it. Fuck the 4x4, we’ll manage in 4x2...”
“What about the sand?”
“I don’t know, we’ll change routes. Whatever. We need to get moving.”
Probabil că va trebui să modificăm căteva rute prin deșert, altfel șoseaua asfaltată se putea aborda fără probleme până în San Pedro de Atacama cu un 4x2. Oare, de ce construiseră ăia de la Nissan o asemenea hardughie fără rost?
Am mutat bagajele, camerele video și instalațiile de alimentare/încarcare în noua mașină. Nissan-ul era nou nouț. Totul funcționa impecabil. Am instalat și emblemele “Seasick & Grumpy” pe uși și ne-am așternut iar la drum pe Ruta 5.
Pe la 02:30 ieșeam a doua oară pe șoseaua ce ducea de la Santiago de Chile spre Villa Alemana. Motorul torcea bine și camioneta se simțea vioaie și neastâmpărată.
Nissan-ul trecea relativ ușor de 120 kmh, dar caroseria mi se parea prea mare pentru un motor de 3 litri. Sau cel putțin asta bănuiam că semnifică acel “300” inclus în modelul mașinii.
Din punctul meu de vedere, cele mai importante caracteristici ale unei mașini sunt cuplul, consumul, autonomia, sarcina utila , garda la sol, unghiul de abordare a unui obstacol. Puterea motorului, mai ales măsurată la turații mari este o păcăleală care nu mă încântă cu nimic.
Cred că făcusem puțină febră de la arsura de pe piept și de pe mână, dar nu-mi era somn. Fără aroganță, după toți acești ani la volan petrecuți pe diferite meridiane, pot afirma că drumurile de noapte sunt specialitatea mea...
Hai sa prindem macar un croissant pana deschid astia pravaliile...
"Nu-i cam mare sucul ala?", intreaba recrutul...
O omleta delicioasa...
Mataveri Airport, Insula Pastelui.
Ne asteapat o zi lunga si... complicata.
N-am reusit sa adorm datorita arsurilor de la plaja... si trebuie sa zburam 5+ ore dupa care am de condus non-stop 1,700 Km. Este 31 Decembrie, ultima zi a anului 2018..
Relax, doar suntem in vacanta...
Good bye, Rapa Nui.
Noroc ca sunt doar 5+ ore...
Seriously?...
Am intrat inapoi pe continent...
O "felie" de Santiago...
Am aterizat.
De la bagaje, fuga la ridicat masina.
Trebuie sa asteptam autobuzul pentru lotul de "car rental".
Asta e autobuzul.
E totusi 31 Decembrie, oamenii s-au adunat pe la casele lor...
Drumul asta parca ar duce inapoit in aeroport. WTF?
Gata! Pornim spre nord. Atacama, here we come...
Trebuie sa ne intoarcem in Santiago dupa ce am parcurs 115 Km spre nord.
In locul uni Mitsubishi 4x4 cu o siguranta arsa, primim un Nissan 4x2 nou noutz... Nu mai conteaza, trebuie sa ne grabim sa prindem Revelionul in San Pedro de Atacama, la 1,700 de km nord.
Salt inainte!...
(va urma)
Ultima editare:
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
(partea a 14 a)
Șoseaua era liberă. Deși relativ scumpă datorită numeroaselor puncte de colectare a taxelor succesive, șoseaua semăna cu o autostradă cu două benzi pe sens bine întreținută. Cu excepția acestor numeroase gherete de plată, oare chilienii cum se împăcau cu aceste taxe care se făceau simțite clar la bugetul unei călătorii, și cu excepția cătorva pante mai accentuate, ieșeam rar din viteza a șasea și încercam să mențin o viteză de 130 kmh. Motorul zumzăia intr-un allegro vioi și mai rămăsese pedală în caz ar fi trebuit să ne grăbim și mai mult. Nu cunoaștem stilul de abordare al polițiștilor chilieni și nici nu doream să aflu. N-am trecut de 130 kmh. Poate doar pe vreo pantă de coborâre mai lungă și accentuată. Și sunt câteva prin Anzi...
Pe la 04:00 se făcuse frig în mașină și a trebuit să reglez căldura pentru că toți trei eram zgribuliți. Interiorul mașinii s-a încălzit rapid și am simțit o plăcută relaxare a mușchilor. În ciuda usturimii persistente de pe piept și antebraț, amplificstă de valul brusc de căldură introdus de instalația de climatizare a mașinii, scaunul părea să-mi încapă mai confortabil oboseala corpului. Inevitabil, s-a strâns perfida îmbrățișare a somnului care îmbiat de căldură se încolăcea peste reflexe. Incepuseră să usture și ochii. Recrutul părea să moțaie pe bancheta din spate iar Seasick dansa cu somnul în dreapta mea. Eram încă departe de San Pedro de Atacama...
Am hotărat că este mai precaut să alimentăm la prima stație de carburanți, si pentru a evita joaca cu canistra de rezervă, dar si, poate chiar mai important, pentru a mă înviora puțin. Stațiile de alimenare cu combustibil la nord de Villa Alemana se răresc treptat până dincolo de 100+ Km între ele și Nissan-ul nostru părea destul de însetat când trecea peste 90 kmh.
Am alimentat rezervorul mașinii și mi-am adăugat și mie o cutie rece de RB.
“Dormiți?”
“Nu... Stăteam așa...”, s-a grăbit să răspundă recrutul.
“I was resting my eyes...”, a adăugat și Seasick după un căscat lung și molipsitor.
“Mie mi-e foame!”, am declarat eu belicos.
Am demarat și am reintrat pe șosea. Începuseră să apară câteva camioane răzlețe.
“Dacă vedeți vreun loc unde se poate mânca, oprim...”
“It’s too early...”, a mai căscat o dată Seasick
“I’m sayin’... când o fi să vedem ceva deschis...”
Începusem să deslușim clar pe partea dreaptă a drumului din loc în loc semne de lemn pe care scria de mână cu o caligrafie apetisantă, “QUESO”. Din păcate, nu se zărea încă țipenie de vânzător.
Zâmbetul zorilor au ajutat într-o oarecare măsură depășirea momentului critic al oboselii. Era ultima zi a lui 2018 și încă nutream speranța că vom ajunge la destinația noastră, la San Pedro de Atacama.
“Here! Vinde queso...”, s-a entuziamat Seasick brusc.
Era o parcare mai mare unde părea să fie un chioșc unde se vindea brânză și pâine. Puține feluri de mâncare pot fi la fel de gustoase și apetisante decât o bucată de brânză de capră cu pâine de casă, intr-o dimineață înghiontită de foame...
Căldura soarelui ne-a găsit continuându-ne galopul spre nord și spre inima deșertului Atacama.
“We’re running low on cash.”, a anunțat Seasick la urmâtoarea gheretă de plată. Aveam sa pierdem mai bine de doua ore in tentativa nereusita de a gasi o banca deschis dispusa sa schimbam bani in orasul Copiapo. Nimeni nu voia sa mai efectueze schimburi valutare in ultima zi a anului... (?) Pana la urma am negociat cu managerul unei statii de combustibil pe sosea sa ne schimbe bani.
Inca un RB pentru mine si diesel pentru calul meu....
Tot inainte, spre nord...
Am hotarat sa alimentam la fiecare jumatate de rezervor.
Autostrada se termina si drumul continua o portiune spre nord de-a lungul coastei Pacificului...
Asezarile se raresc semnificativ pe masura ce inaintam.
(va urma)
Șoseaua era liberă. Deși relativ scumpă datorită numeroaselor puncte de colectare a taxelor succesive, șoseaua semăna cu o autostradă cu două benzi pe sens bine întreținută. Cu excepția acestor numeroase gherete de plată, oare chilienii cum se împăcau cu aceste taxe care se făceau simțite clar la bugetul unei călătorii, și cu excepția cătorva pante mai accentuate, ieșeam rar din viteza a șasea și încercam să mențin o viteză de 130 kmh. Motorul zumzăia intr-un allegro vioi și mai rămăsese pedală în caz ar fi trebuit să ne grăbim și mai mult. Nu cunoaștem stilul de abordare al polițiștilor chilieni și nici nu doream să aflu. N-am trecut de 130 kmh. Poate doar pe vreo pantă de coborâre mai lungă și accentuată. Și sunt câteva prin Anzi...
Pe la 04:00 se făcuse frig în mașină și a trebuit să reglez căldura pentru că toți trei eram zgribuliți. Interiorul mașinii s-a încălzit rapid și am simțit o plăcută relaxare a mușchilor. În ciuda usturimii persistente de pe piept și antebraț, amplificstă de valul brusc de căldură introdus de instalația de climatizare a mașinii, scaunul părea să-mi încapă mai confortabil oboseala corpului. Inevitabil, s-a strâns perfida îmbrățișare a somnului care îmbiat de căldură se încolăcea peste reflexe. Incepuseră să usture și ochii. Recrutul părea să moțaie pe bancheta din spate iar Seasick dansa cu somnul în dreapta mea. Eram încă departe de San Pedro de Atacama...
Am hotărat că este mai precaut să alimentăm la prima stație de carburanți, si pentru a evita joaca cu canistra de rezervă, dar si, poate chiar mai important, pentru a mă înviora puțin. Stațiile de alimenare cu combustibil la nord de Villa Alemana se răresc treptat până dincolo de 100+ Km între ele și Nissan-ul nostru părea destul de însetat când trecea peste 90 kmh.
Am alimentat rezervorul mașinii și mi-am adăugat și mie o cutie rece de RB.
“Dormiți?”
“Nu... Stăteam așa...”, s-a grăbit să răspundă recrutul.
“I was resting my eyes...”, a adăugat și Seasick după un căscat lung și molipsitor.
“Mie mi-e foame!”, am declarat eu belicos.
Am demarat și am reintrat pe șosea. Începuseră să apară câteva camioane răzlețe.
“Dacă vedeți vreun loc unde se poate mânca, oprim...”
“It’s too early...”, a mai căscat o dată Seasick
“I’m sayin’... când o fi să vedem ceva deschis...”
Începusem să deslușim clar pe partea dreaptă a drumului din loc în loc semne de lemn pe care scria de mână cu o caligrafie apetisantă, “QUESO”. Din păcate, nu se zărea încă țipenie de vânzător.
Zâmbetul zorilor au ajutat într-o oarecare măsură depășirea momentului critic al oboselii. Era ultima zi a lui 2018 și încă nutream speranța că vom ajunge la destinația noastră, la San Pedro de Atacama.
“Here! Vinde queso...”, s-a entuziamat Seasick brusc.
Era o parcare mai mare unde părea să fie un chioșc unde se vindea brânză și pâine. Puține feluri de mâncare pot fi la fel de gustoase și apetisante decât o bucată de brânză de capră cu pâine de casă, intr-o dimineață înghiontită de foame...
Căldura soarelui ne-a găsit continuându-ne galopul spre nord și spre inima deșertului Atacama.
“We’re running low on cash.”, a anunțat Seasick la urmâtoarea gheretă de plată. Aveam sa pierdem mai bine de doua ore in tentativa nereusita de a gasi o banca deschis dispusa sa schimbam bani in orasul Copiapo. Nimeni nu voia sa mai efectueze schimburi valutare in ultima zi a anului... (?) Pana la urma am negociat cu managerul unei statii de combustibil pe sosea sa ne schimbe bani.
Inca un RB pentru mine si diesel pentru calul meu....
Tot inainte, spre nord...
Am hotarat sa alimentam la fiecare jumatate de rezervor.
Autostrada se termina si drumul continua o portiune spre nord de-a lungul coastei Pacificului...
Asezarile se raresc semnificativ pe masura ce inaintam.
(va urma)
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
(partea a 15 a)
N-a fost ușor. Dar n-a fost nici imposibil. La 23:41 parcasem Nissan-ul și opream motorul în San Pedro de Atacama.
Trecuseră 29 de ore de când mă urcasem la volanul primei mașini în aeroportul din Santiago... dupa 5+ ore de zbor din Insula Paștelui... după o noapte nedormită datorită arsurilor de la plajă... după o lungă zi de cutreiarat insula...
N-am mai descărcat bagajele din mașină Voiam și noi să prindem ultimele minute ale anului închinând un pahar de șampanie.
In mod absolut neașteptat, restaurantul cochetului nostru hotel închisese și cu excepția recepționerului, era liniște și întuneric.
Mai erau 11 minute până la miezul nopții...
“I saw an open restaurant around the corner. We go there...”
“Era deschis?”, a intrebat recrutul.
“Yep!...”
“OK, let’s go...”, mi-a completat Seasick fraza și gândul.
Cele 2-3 străzi din centrul orășelului San Pedro de Atacama erau încă animate. Turiști de toate vârstele păreau să se plimbe fără scop și adresă animați de o voie bună contagioasă. De undeve dintr-o curte din dreapta pocneau niște artificii.
Restaurantul încă deschis avea un aer inconfundabil de cârciumă de cartier. Mese și scaune strâmbe și ieftine, fețe schimonosite de oboseală și alcool și, la fel de prețioasă ca proverbială frișcă de pe tort, restaurantul avea o “all female band” care behăia sinistru... În momentul ăla parcă mi-aș fi dorit să am amândouă urechile înfundate.
În ciuda atmosferei de atelier de tinichigerie, ne-a trebui puțin timp să găsim o masă liberă.
Mai erau 4 minute până la sosirea lui 2019.
Nu aveau șampanie. De nici un fel. Inainte sa ne asezam la masa am strigat cât am putut de tare.
“Tres Coronitas, por favor!”
Și telefonul și ceasul de la mână arătau ora 00:00
“Hai La Multi Ani și un An Nou cu sănătate și cât mai multe bucurii!..”
“La Mulți Ani!...”
Am îmbrățișat-o pe Seasick.
“I love you, mate!...”
"I love you too..."
Am îmbrățișat și recrutul.
“La Mulți Ani, mamă...”
Berea a sosit la 00:03. Intr-un fel pierdusem cursa pentru 3 minute. Asa a fost sa fie...
“Cheers!”
Cele 2-3 stradute din centrul oraselului erau inca animate.
Se apropia trecerea dintre ani si asta era cea mai apropiata carciuma deschisa..
Ne este si foame dar vrem sa ciocnim un pahar de sampanie la miezul noptii. Aveam sa aflam ca nu aveau nici un fel de sampanie... Tres Coronitas, por favor...
Formatia de gagici lipsite de talent, dar foarte inimoase, behaia sinistru... Sa fie primit, like, who cares?... Intentia conteaza...
La Multi Ani, 2019! Am servit cate o ciorba dubioasa si o friptura ce aducea a bucata de kevlar. Asta e...
Pe la 01:20 dimineata ne-am retras la culcare. Ne astepta o noua zi de explorat in numai cateva ore...
(va urma)
N-a fost ușor. Dar n-a fost nici imposibil. La 23:41 parcasem Nissan-ul și opream motorul în San Pedro de Atacama.
Trecuseră 29 de ore de când mă urcasem la volanul primei mașini în aeroportul din Santiago... dupa 5+ ore de zbor din Insula Paștelui... după o noapte nedormită datorită arsurilor de la plajă... după o lungă zi de cutreiarat insula...
N-am mai descărcat bagajele din mașină Voiam și noi să prindem ultimele minute ale anului închinând un pahar de șampanie.
In mod absolut neașteptat, restaurantul cochetului nostru hotel închisese și cu excepția recepționerului, era liniște și întuneric.
Mai erau 11 minute până la miezul nopții...
“I saw an open restaurant around the corner. We go there...”
“Era deschis?”, a intrebat recrutul.
“Yep!...”
“OK, let’s go...”, mi-a completat Seasick fraza și gândul.
Cele 2-3 străzi din centrul orășelului San Pedro de Atacama erau încă animate. Turiști de toate vârstele păreau să se plimbe fără scop și adresă animați de o voie bună contagioasă. De undeve dintr-o curte din dreapta pocneau niște artificii.
Restaurantul încă deschis avea un aer inconfundabil de cârciumă de cartier. Mese și scaune strâmbe și ieftine, fețe schimonosite de oboseală și alcool și, la fel de prețioasă ca proverbială frișcă de pe tort, restaurantul avea o “all female band” care behăia sinistru... În momentul ăla parcă mi-aș fi dorit să am amândouă urechile înfundate.
În ciuda atmosferei de atelier de tinichigerie, ne-a trebui puțin timp să găsim o masă liberă.
Mai erau 4 minute până la sosirea lui 2019.
Nu aveau șampanie. De nici un fel. Inainte sa ne asezam la masa am strigat cât am putut de tare.
“Tres Coronitas, por favor!”
Și telefonul și ceasul de la mână arătau ora 00:00
“Hai La Multi Ani și un An Nou cu sănătate și cât mai multe bucurii!..”
“La Mulți Ani!...”
Am îmbrățișat-o pe Seasick.
“I love you, mate!...”
"I love you too..."
Am îmbrățișat și recrutul.
“La Mulți Ani, mamă...”
Berea a sosit la 00:03. Intr-un fel pierdusem cursa pentru 3 minute. Asa a fost sa fie...
“Cheers!”
Cele 2-3 stradute din centrul oraselului erau inca animate.
Se apropia trecerea dintre ani si asta era cea mai apropiata carciuma deschisa..
Ne este si foame dar vrem sa ciocnim un pahar de sampanie la miezul noptii. Aveam sa aflam ca nu aveau nici un fel de sampanie...
Tres Coronitas, por favor...
Formatia de gagici lipsite de talent, dar foarte inimoase, behaia sinistru... Sa fie primit, like, who cares?... Intentia conteaza...
La Multi Ani, 2019! Am servit cate o ciorba dubioasa si o friptura ce aducea a bucata de kevlar. Asta e...
Pe la 01:20 dimineata ne-am retras la culcare. Ne astepta o noua zi de explorat in numai cateva ore...
(va urma)
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
(partea a 16 a)
Am sunat deșteptarea la 06:45. Aveam camerele adiacente într-un colț mai izolat al cl curții pe care o vedeam pentru prima dată pe lumină. Aerul era cald și uscat. Am ajuns la micul dejun în restaurantul hotelului la 07:20. In afara personalului de servici, toată lumea părea să dormă încă. Or fi fost cu toții la Revelion în timpul nopții ce tocmai trecuse?...
M-a amuzat piscina. Oare, vine cineva în inima deșertului Atacama pentru a sta la oiscină? Probabil că da. Probabil că sunt aceeași oameni care comandă la masă langostini la peste 400 Km de țărmul oceanului, sau friptură de vacă intr-un mic sat pescăresc așteptându-se să fie totul proaspăt... Sau dracu’ știe pentru ce fel de pantofar fusese amenajată piscina aia în mijlocul deșertului.
După un mic dejun excelent cu ouă proaspete și brânză de capră și roșii de grădină din vreo curte locală, chiar și cutia de RB părea proaspătă...
Am făcut plinul la motorină și la 08:05 am pus cap compas est spre Laguna Miscanti, aflată la vreo 100+ km est de San Pedro de Atacama. Știam că șoseaua urca rapid la peste 4,000 m. altitudine și am luat din recepția hotelului câteva frunze uscate de coca. Cu ani în urmă când am făcut la pas traseul Inca în Peru, învățasem că frunzele de coca mestecate anută la durerile de cap.
Laguna Miscanti se află la 4,140 m , dar șoseaua a urcat pâna pe la 4,600 m înainte de a ajunge la ea. În lipsa timpului adecvat de aclimatizare. la cel mai mic efort aerul rarefiat producea o stare apăsătoare și o senzație neplăcută de insuficiență respiratorie. Încercam în mod deliberat să respirăm adânc și des pentru a evita durerea de cap și amețeala. Ni se alterase puțin și modul de a vorbi... În mod paradoxal, recrutul nu reclama nici un simptom și se zbenguia ca un pește în balta preferată. În timp ce Seasick și cu mine urcasem pe Kilimanjaro, prin Anzi si pe High Sierras în California, recrutul era pentru prima dată la peste 2,000 m (!)
După Laguna Miscanti am coborât în Salar de Atacama pentru a fi îmbrățișați dintr-un orizont intr-altul de un imens cămp de sare.
Am revenit în micul orășel San Pedro de Atacama pe seară. Seasick și recrutul au primit “învoiri” și au hotărât sa-și petreacă acest prim și unic timp liber cutreierând magazinele pentru turiști... Dacă aș fi știut că așa iși vor irosi singurele câteva ore de “timp liber” ale acestei ture de iarnă în Chile, aș fi planificat un program organizat...
Am mâncat aproape bine la un restaurant pentru turiști. Din păcate bucătarul a stricat bunătate de miel preparându-l ca la cantina unui șantier de construcții. În mod cert nu orice imbecil îmbrăcat în alb poate pretinde că este doctor, frizer, sau bucătar.
Pe la ora 22:00 ne-am retras langa piscina hotelului nostru si am deschis sticla de "Crabs" adusa tocmai de la Ushuaia pentru a spala gustul compromis al mielului. Ne pregateam de somn până la 05:39 când planificasem deșteptarea.
Camere adiacente intr-un coltz izolat.
Hotelul nostru era linistit si avea un aer placut.
Am fost primii la micul dejun pe 1 ianuarie...
Piscina din mijlocul desertului... really?
Neah...
In cautarea unicei statii de carburanti, care se afla dosita intr-o curte (!)
Daca motorina e, orice poate fi...
Pe cai...
Plecam spre est cam 100+ Km.
Hai in Salar de Atacama.
Un camp nesfarsit de sare...
Spre seara am acordat "invoire" trupelor si... au hotarat sa-si iroseasca timpul liber prin magazine.
San pedro de Atacama este mic dar plin de viata...
Hai sa uram la multi ani si cunoscutilor din LA. Si daca tot e conectie, hai si celor de la Constanta si Bucuresti.
San Pedro de Atacama...
Alegem un restaurant turitic unde, in ciuda decorului, mielul n-a fost pe masura asteptarilor.
Hai sa spalam gustul pe terasa de la piscina hotelului cu vinul nostru carat tocmai de la Ushuaia...
(va urma)
Am sunat deșteptarea la 06:45. Aveam camerele adiacente într-un colț mai izolat al cl curții pe care o vedeam pentru prima dată pe lumină. Aerul era cald și uscat. Am ajuns la micul dejun în restaurantul hotelului la 07:20. In afara personalului de servici, toată lumea părea să dormă încă. Or fi fost cu toții la Revelion în timpul nopții ce tocmai trecuse?...
M-a amuzat piscina. Oare, vine cineva în inima deșertului Atacama pentru a sta la oiscină? Probabil că da. Probabil că sunt aceeași oameni care comandă la masă langostini la peste 400 Km de țărmul oceanului, sau friptură de vacă intr-un mic sat pescăresc așteptându-se să fie totul proaspăt... Sau dracu’ știe pentru ce fel de pantofar fusese amenajată piscina aia în mijlocul deșertului.
După un mic dejun excelent cu ouă proaspete și brânză de capră și roșii de grădină din vreo curte locală, chiar și cutia de RB părea proaspătă...
Am făcut plinul la motorină și la 08:05 am pus cap compas est spre Laguna Miscanti, aflată la vreo 100+ km est de San Pedro de Atacama. Știam că șoseaua urca rapid la peste 4,000 m. altitudine și am luat din recepția hotelului câteva frunze uscate de coca. Cu ani în urmă când am făcut la pas traseul Inca în Peru, învățasem că frunzele de coca mestecate anută la durerile de cap.
Laguna Miscanti se află la 4,140 m , dar șoseaua a urcat pâna pe la 4,600 m înainte de a ajunge la ea. În lipsa timpului adecvat de aclimatizare. la cel mai mic efort aerul rarefiat producea o stare apăsătoare și o senzație neplăcută de insuficiență respiratorie. Încercam în mod deliberat să respirăm adânc și des pentru a evita durerea de cap și amețeala. Ni se alterase puțin și modul de a vorbi... În mod paradoxal, recrutul nu reclama nici un simptom și se zbenguia ca un pește în balta preferată. În timp ce Seasick și cu mine urcasem pe Kilimanjaro, prin Anzi si pe High Sierras în California, recrutul era pentru prima dată la peste 2,000 m (!)
După Laguna Miscanti am coborât în Salar de Atacama pentru a fi îmbrățișați dintr-un orizont intr-altul de un imens cămp de sare.
Am revenit în micul orășel San Pedro de Atacama pe seară. Seasick și recrutul au primit “învoiri” și au hotărât sa-și petreacă acest prim și unic timp liber cutreierând magazinele pentru turiști... Dacă aș fi știut că așa iși vor irosi singurele câteva ore de “timp liber” ale acestei ture de iarnă în Chile, aș fi planificat un program organizat...
Am mâncat aproape bine la un restaurant pentru turiști. Din păcate bucătarul a stricat bunătate de miel preparându-l ca la cantina unui șantier de construcții. În mod cert nu orice imbecil îmbrăcat în alb poate pretinde că este doctor, frizer, sau bucătar.
Pe la ora 22:00 ne-am retras langa piscina hotelului nostru si am deschis sticla de "Crabs" adusa tocmai de la Ushuaia pentru a spala gustul compromis al mielului. Ne pregateam de somn până la 05:39 când planificasem deșteptarea.
Camere adiacente intr-un coltz izolat.
Hotelul nostru era linistit si avea un aer placut.
Am fost primii la micul dejun pe 1 ianuarie...
Piscina din mijlocul desertului... really?
Neah...
In cautarea unicei statii de carburanti, care se afla dosita intr-o curte (!)
Daca motorina e, orice poate fi...
Pe cai...
Plecam spre est cam 100+ Km.
Hai in Salar de Atacama.
Un camp nesfarsit de sare...
Spre seara am acordat "invoire" trupelor si... au hotarat sa-si iroseasca timpul liber prin magazine.
San pedro de Atacama este mic dar plin de viata...
Hai sa uram la multi ani si cunoscutilor din LA. Si daca tot e conectie, hai si celor de la Constanta si Bucuresti.
San Pedro de Atacama...
Alegem un restaurant turitic unde, in ciuda decorului, mielul n-a fost pe masura asteptarilor.
Hai sa spalam gustul pe terasa de la piscina hotelului cu vinul nostru carat tocmai de la Ushuaia...
(va urma)