chemari si raspunsuri

(probabil penultima parte)

Din pacate nu mai exista nici un strop de timp disponibil pentru continuarea acestui raport de tura... In timpul zilei a doua petrecuta Desertul Atacama ne-am reintors in Anzi la 4,500 m (Paso del Cerro Overo) pe o zi cu soare pentru a gasi zapada cand ne-am intors pe aceeasi sosea. Dupa amiaza am coborat din Anzi, de la Laguna Aquas Calientes, la El Valle de la Luna unde am avut ocazia sa aratam recrutului o mica si scurta lectie de speologie... :) S-a descurcat admirabil.

Am revenit la hotel pe seara, am laimentat cu motorina si ne-am pregatit pentru o trezire la 04:30 dimineata pentru a prinde rasaritul la geizerele de la El Tatio, la vreo 100+ km nord-est de San Pedro de Atacama. Dupa vizitarea geizerelor am trecut pe la un mic catun de localnici unde am mancat delcioase frigarui de llama.

Am revenit pentru ultima data in San Pedro de Atacama, incantati de un raid la piata de fructe si apoi ne-am intins la drum spre apele Pacificului la Antofagasta. Am impartit segmentul de drum dintre San Pedro de Atacama si Santiago de Chile in trei segmente consecutive. San Pedro de Atacama - Bajia Ingles - Valparaiso - Santiago, cu doua nopti petrecute la hotel in Bajia Ingles si in Valparaiso.


tumblr_plnlk63Ku11qj1kdqo1_1280.jpg



Inapoi spre est spre culmile Anzilor. Soseaua trece printr-un punct la 4,501 m (!)


tumblr_inline_plnlb0n19x1qhf3v8_1280.jpg



Cerul este mai aproape de parbriz... :)


tumblr_inline_plnle8KoMX1qhf3v8_1280.jpg



tumblr_inline_plnlemKPSo1qhf3v8_1280.jpg



tumblr_inline_plnlc0HcHO1qhf3v8_1280.jpg



tumblr_inline_plnlacB9kD1qhf3v8_1280.jpg



tumblr_inline_plnlckd1mP1qhf3v8_1280.jpg



tumblr_inline_plnlcax06l1qhf3v8_1280.jpg



tumblr_inline_plnldbEKXq1qhf3v8_1280.jpg



tumblr_inline_plnla3ExQT1qhf3v8_1280.jpg



tumblr_inline_plnld051mV1qhf3v8_1280.jpg



tumblr_inline_plnldtD2Bl1qhf3v8_1280.jpg



tumblr_inline_plnlfrIc4r1qhf3v8_1280.jpg



tumblr_inline_plnl9hHm4L1qhf3v8_1280.jpg



La intoarcere am gasit zapada pe sosea. Ninsese in urma noastra... :)


tumblr_inline_plnoxhijqb1qhf3v8_1280.jpg



tumblr_plnom7bNbu1qj1kdqo1_1280.jpg



Intram in Valle de la Luna...


tumblr_inline_plnoflrFAV1qhf3v8_1280.jpg



tumblr_inline_plnlo1NsLI1qhf3v8_1280.jpg



tumblr_inline_plnlpxCtkg1qhf3v8_1280.jpg



tumblr_inline_plnosyc9OR1qhf3v8_1280.jpg



tumblr_inline_plnln86TAp1qhf3v8_1280.jpg



tumblr_inline_plnlt1RSUx1qhf3v8_1280.jpg



Hai sa incepem cu pestera de sare... :)


tumblr_inline_plnlw4w9Ci1qhf3v8_1280.jpg



tumblr_inline_plnlv4FSCm1qhf3v8_1280.jpg



Pestera este sapata natural intr-un munte de sare...



tumblr_inline_plnosyTNUu1qhf3v8_1280.jpg





tumblr_inline_plnlwg98gk1qhf3v8_1280.jpg





tumblr_inline_plnlxnxkEg1qhf3v8_1280.jpg





tumblr_inline_plnodqpVUM1qhf3v8_1280.jpg



tumblr_inline_plnoewMKCc1qhf3v8_1280.jpg



tumblr_inline_plnoj8pJRF1qhf3v8_1280.jpg




tumblr_plnoxpNi9P1qj1kdqo1_1280.jpg




tumblr_inline_plnoeijzkm1qhf3v8_1280.jpg




tumblr_inline_plnoqtncr61qhf3v8_1280.jpg





tumblr_inline_plnoe5TSlj1qhf3v8_1280.jpg




tumblr_inline_plnorwiw8N1qhf3v8_1280.jpg






tumblr_inline_plnoraCHMI1qhf3v8_1280.jpg



tumblr_inline_plnofl49881qhf3v8_1280.jpg



tumblr_inline_plnojvoIgj1qhf3v8_1280.jpg



tumblr_inline_plnontvoGy1qhf3v8_1280.jpg



tumblr_inline_plnoontmlT1qhf3v8_1280.jpg



tumblr_inline_plnosy8SFK1qhf3v8_1280.jpg



tumblr_inline_plnovgbDGz1qhf3v8_1280.jpg



tumblr_inline_plnoq4755U1qhf3v8_1280.jpg



tumblr_plnoxpNi9P1qj1kdqo2_1280.jpg



tumblr_inline_plnosyToPj1qhf3v8_1280.jpg



tumblr_inline_plnol5IfVU1qhf3v8_1280.jpg



tumblr_inline_plnolnzdId1qhf3v8_1280.jpg



tumblr_inline_plnoflGpEj1qhf3v8_1280.jpg



tumblr_inline_plnorw2LP91qhf3v8_1280.jpg




tumblr_inline_plnoppAAwD1qhf3v8_1280.jpg




tumblr_inline_plnosy2SqE1qhf3v8_1280.jpg




tumblr_inline_plnop7MCa01qhf3v8_1280.jpg



tumblr_inline_plnovuFUsB1qhf3v8_1280.jpg





tumblr_inline_plnou1wO8G1qhf3v8_1280.jpg




tumblr_inline_plnowhZjGL1qhf3v8_1280.jpg




tumblr_inline_plnox4kB9W1qhf3v8_1280.jpg




tumblr_inline_plnov25bZh1qhf3v8_1280.jpg




tumblr_inline_plnv0jhFVO1qhf3v8_1280.jpg




tumblr_inline_plnv00eJ8e1qhf3v8_1280.jpg




tumblr_inline_plnuziwdLa1qhf3v8_1280.jpg




tumblr_inline_plnuziZZSH1qhf3v8_1280.jpg




tumblr_inline_plnuz1gIJP1qhf3v8_1280.jpg




tumblr_inline_plnux59yZi1qhf3v8_1280.jpg




tumblr_inline_plnuy21ikA1qhf3v8_1280.jpg




tumblr_inline_plnuxfzS591qhf3v8_1280.jpg




tumblr_inline_plnuyjJgYU1qhf3v8_1280.jpg




tumblr_inline_plnv1kMPzr1qhf3v8_1280.jpg




tumblr_inline_plnuvikndj1qhf3v8_1280.jpg




tumblr_inline_plnuv7LuTY1qhf3v8_1280.jpg




tumblr_plnv2aLUU81qj1kdqo1_1280.jpg




tumblr_inline_plnv0jf30K1qhf3v8_1280.jpg




tumblr_inline_plnuwjGvBw1qhf3v8_1280.jpg




tumblr_inline_plnv1jJA4d1qhf3v8_1280.jpg




tumblr_inline_plnv0ymYl71qhf3v8_1280.jpg




tumblr_inline_plnv1jgU7w1qhf3v8_1280.jpg




tumblr_inline_plnuwbS0Mn1qhf3v8_1280.jpg




tumblr_inline_plnuwbPKCc1qhf3v8_1280.jpg




tumblr_inline_plnuvifXHp1qhf3v8_1280.jpg



Maine dimineatza mergem la geizere... :)

(va urma?)
 
Ultima editare:
Singura opțiune la fața locului ar fi fost o camionetă Nissan 4x2... de un roșu strident ce pălmuia ochii fără milă.


tumblr_inline_pli03vChav1qhf3v8_1280.jpg



In locul uni Mitsubishi 4x4 cu o siguranta arsa, primim un Nissan 4x2 nou noutz... Nu mai conteaza, trebuie sa ne grabim sa prindem Revelionul in San Pedro de Atacama, la 1,700 de km nord.


tumblr_inline_pli04aor9S1qhf3v8_1280.jpg

În sfârșit aveți și voi o mașină faină!!! :) :) :) Vorba lui Tarkovski: „destinul aleargă după noi ca un nebun cu briciul în mână!”
 
În sfârșit aveți și voi o mașină faină!!! :) :) :) Vorba lui Tarkovski: „destinul aleargă după noi ca un nebun cu briciul în mână!”

Curat ghinion, coane Fanica! Nu numai ca era de un rosu usturator, dar era proasta din toate unghiurile esentiale. Motor mic si 4x2... Singurul avantaj era faptul ca se misca inainte si inapoi si aveam volan...
 
(penultima parte continuare)

Ne-am trezit la 04:30 conform planului din ajun și am împachetat toate bagajele pentru că asta fusese ultima noastră noapte la hotelul din San Pedro de Atacama.
Voiam să vedem și geyser-ele de la poalele vulcanului El Tatio și citisem că trebuie vizitate nu mai târziu de răsăritul soarelui...

De la vulcan drumul de acces de vreo 100+ Km ne scotea înapoi prin San Pedro de Atacama dar plănuisem să ne oprim doar câteva minute la piața de fructe să luăm cateva prospături pentru drum.

Nu ne rămăseseră decât două nopți de petrecut în Chile și hotărâsem să împărțim cei 1,700. Km până la aeroportul din Santiago în vreo două segmente de 800 Km și unul de 100 Km. de la Vaparaiso la Santiago.

San Pedro de Atacama era în cea mai mare parte adormit, doar ici colo apărea căte un microbuz Mercedes Sprinter cu turiști pe jumătate dornici să vadă și ei geyser-ele.
Odată cu ieșirea din orășel avea să înceapă o cursă bizară pe serpentinele strânse ce șerpuiau prin în întunericul nopții. Probabil mizând pe aparenta absență a traficului din sens opus. microbuzele se angajau în depășiri haotice chiar în mijlocul curbelor. Noroc că zidul de întuneric ascundea hăurile pe ambele părți ale șoselei

“What the fuck is wrong with them?”

Era clar că toți șoferii de microbuze care se întreceau în transportul turiștilor adormiți pe serpentine erau localnici familiarizați cu fiecare curbă, denivelare și groapă.
Aveam chef de puțină distracție și, chiar dacă nu cunoșteam starea drumului și doar reacționam reflex la ce puteam distinge în lumina farurilor, am început să-i transpir puțin pe cei care încercau să mă depășească în curbe. Spatele Nissan-ului derapa aproape la fiecare curbă a serpentinelor...

“Why are you driving so fast?, a întrebat Seasick încercând să-și mențină echilibrul.

“Da... mergi mai încet...”, a completat recrutul.

“I just don’t want to hold the traffic behind me...”

“Just let them go... obviously, they know each and every bend of the road...”, a încercat Seasick să mă convingă.

Părea că nu am încotro și îmi părea rău pentru că aveam chef să mă amuz puțin cu șoferii localnici...

Se mergea foarte repede, mult mai repede decăt permiteau serpentinele și starea drumului neasfaltat. Am încetinit la prima linie dreaptă și am lăsat primele două microbuze din spatele meu să ne depășească. Doar două din cele 10 - 15 perechi de faruri ce se zăreau apărand succesiv în funcție de cum alternau curbele și porțiunile drepte... La un moment dat am intrat într-o interminabilă porțiune de corugații. Parcă am fi fost pe Canning Stock Route, în Australia. Am întors capul spre Seasick.

“It feels like Oz, mate...”

“Do you think this car will hold?”, a întrebat Seasick.

“There’s only one way to find out, mate...”

“Parcă se rupe pe dedesupt...”, a intervenit și recrutul.

“Uneori se mai rupe... “, am răspuns eu accelerând. “...și in mod paradoxal, viteza îi priește mai bine în condițiile astea...”

“Really?...”, a părut Seasick să se mire sincer.

“Kind of...”. Nu eram nici eu 100% convins că 120 kmh oferea o șansă mai bună de supraviețuire suspensiilor ce păreau hotărâte să se dezmembreze...

Microbuzele din fața noastră se îndepărtaseră la vreun km de noi, în timp ce microbuzele din spate prinseseră o portiune flată și ieșiseră de pe drum alergănd paralel cu noi direct prin buruieni. Oare, să fi fost mai bine decât pe corugațiile drumului? Și farurile lor păreau să vibreze destul de violent. La întoarecerea de la vulcan, pe lumină, aveam să constat că în această porțiune flată goana mașinilor crease în timp câteva drumuri paralele și pe o parte și pe cealaltă a drumului principal. Din păcate și aceste drumuri paralele erau la fel de brăzdate de nemiloasele corugații. După aproape 100 km de corugații, orice mașină nouă ieșită silențios pe poarta fabricii capătă jocuri, toleranțe și zgomote noi pe la mai toate îmbinările și articulațiile. Este cel mai sesizabil “botez” al drumului... Go Nissan!

Deși plecați cu noaptea-n cap, am găsit cu greu parcare la geyser-e. Oare, ăsta era motivul pentru care toți riscau să-și rupă suspensiile și gâtul pănă aici? N-am găsit nici un alt motiv plauzibil. Era frumos, dar prezența atâtor pantofari zgribuliți și cu ochii cârpiți de somn diminua puțin din plăcerea ochiului. Când a răsărit soarele am decis să plecăm. Păream să fim prima mașină angajată inapoi pe drumul de coborâre de la El Tatio. În sens opus urcau încă întârziați răzleți. Citisem undeva că pe acest drum de acces la El Tatio există un cătun de câteva familii unde se pot cumpăra frigărui de llama. Eram curioși dacă taraba de frigărui deschisese așa devreme. După muchia unui munte, la baza unei coborâri lungi, am zărit cele câteva case și o mică deviație a drumului. Eram prima mașină de pantofari sosită...

Cărbunii se aflau pe grătar dar focul nu fusese încă aprins. Doi bărbați au ieșit dintr-o casă scundă din spatele grătarului și ne-au salutat.

“Buen dia...”

Am coborât din mașină și i-am salutat și noi.

“Hola.”

Unul dintre cei doi bărbați a aprins focul în timp ce celalalt m-a întrebat ceva nedeslușit în spaniolă. I-am făcut semn cu mâna spre Seasick.

“My wife speaks Spanish...”

Barbatul voia să știe dacă au urcat multe mașini la vulcan. Aha, potențiali clienți... Până s-a făcut jarul au început să coboare treptat microbuzele. Primele trei au oprit la frigărui, dar numai șoferii au întrebat cât mai durează până vor fi gata.

Primele trei frigărui au fost ale noastre. Si următoarele două, ca de micul dejun.

“Mâncăm așa, din mână, fără farfurii?”, s-a mirat recrutul.

I-am răspuns înainte să inghit, în timp ce mestecam.

“Yep, la botu’ calului, haiducește...”

Am sesizat câțiva pantofari coborând din microbuze cu camerele foto ale telefoanelor îndreptate vitejește spre frigăruile noastre.

Din cele trei microbuze sosite, apoi încă unul, apoi încă patru, majoritatea pantofarilor au făcute poze, dar, cu excepția șoferilor, absolut nici unul din cele câteva zeci de fotografi înrăiti nu au cumpărat sau gustat frigăruie de llama. Ori erau cu toții vegetarieni, ori erau toți îndrăgostiți de llame, ori se temeau de condițiile în care fusese pregătită carnea, mai ales că li se repetase să nu se atingă de alimente oferite la marginea drumului...

Nouă ni s-au părut absolut delicioase și eu aș fi mâncat-o fără ezitare și pe a treia, dar mi s-a făcut milă de săracii șoferi care priveau înghițind în sec. Ar fi mers și o Coronita rece dar ăia nu aveau permis de vânzare a băuturilor alcoolice și a trebuit să amânăm plăcerea. După acest excelent mic dejun am continuat coborârea de pe El Tatio până la Piata de Fructe din San Pedro de Atacama, unde am servit pepene ca desert, tot la botu’ calului. Asa, cu praful inhalat cu tot, a fost delicios!

Dupâ pepene ne-am întins la drum. Am mai alimentat o dată cu motorină și RB și ne-am asternut la drum spre sud de-a lungul coastei Pacificului.

tumblr_plr8yzKh7G1qj1kdqo1_1280.jpg


La 05:00 dimineata, strazile din San pedro de Atacama erau aproape pustii...

tumblr_inline_plr7xzeI4l1qhf3v8_1280.jpg


tumblr_inline_plr7z5LnCy1qhf3v8_1280.jpg


tumblr_inline_plr80eOuNT1qhf3v8_1280.jpg


Cand ne-am apropiat la vreo 25 km de poalele vulcanului El Tatio (alt. 5,314 m), a inceput sa se crape de ziua...

tumblr_inline_plr81sQo6u1qhf3v8_1280.jpg


Intrarea (cu plata) la geysere. (alt. 4,320 m).

tumblr_inline_plr8f0oPY31qhf3v8_1280.jpg


tumblr_inline_plr8ijl6WL1qhf3v8_1280.jpg


tumblr_inline_plr82gDHyo1qhf3v8_1280.jpg


Am gasit cu greu parcare la peste 4,300 m. Probabil de aceea se grabeau microbuzele de dimineata.

tumblr_inline_plr83bEgTb1qhf3v8_1280.jpg


tumblr_inline_plr8gwyDR41qhf3v8_1280.jpg


tumblr_inline_plr84fomt31qhf3v8_1280.jpg


tumblr_inline_plr869qiEF1qhf3v8_1280.jpg


tumblr_inline_plr86uWWt41qhf3v8_1280.jpg


tumblr_inline_plr8d1hKXd1qhf3v8_1280.jpg


De-ar fi fost mai putini pantofari...

tumblr_inline_plr8e0LwAe1qhf3v8_1280.jpg


tumblr_inline_plr89bxrZ11qhf3v8_1280.jpg


tumblr_inline_plr8mlyyH21qhf3v8_1280.jpg


tumblr_inline_plr8aeWVDv1qhf3v8_1280.jpg


tumblr_inline_plr87xpJZZ1qhf3v8_1280.jpg


tumblr_inline_plr87ec59j1qhf3v8_1280.jpg


tumblr_inline_plr8lpjRQO1qhf3v8_1280.jpg


La coborarea de la vulcan ne-ai esit in cale o vulpe...

tumblr_inline_plr8xi74kk1qhf3v8_1280.jpg


Hai, ca au dat astia in sfarsit drumul la gratar..

tumblr_inline_plr8ovIoti1qhf3v8_1280.jpg


Asteptand frigaruile de llama...

tumblr_inline_plr8vdCb5b1qhf3v8_1280.jpg


Recrutul ar fi vrut sa vada cat de curat se prepara carnea... Whatever.. Daca ti-e foame, mananca si nu te mai gandi..

tumblr_inline_plr8r8T3s31qhf3v8_1280.jpg


Frigul diminetii musca putin la maini.. :)

tumblr_inline_plr8pykzO61qhf3v8_1280.jpg


Jarul nu es te inca gata pentru frigarui dar ne grabim...

tumblr_inline_plr8swmcue1qhf3v8_1280.jpg


Bucatarul a dat drumul la "productie". Soferii de microbuze sositi intre timp, isi asteapta randul.

tumblr_plr9ysTW6x1qj1kdqo2_1280.jpg


tumblr_inline_plr8m7cABM1qhf3v8_1280.jpg


"Mancam asa, din mana, in picioare?"

tumblr_inline_plr8odlDxS1qhf3v8_1280.jpg


De abea de la al doilea rand de frigarui ne-am dat seama ca FRIGE!!!

tumblr_inline_plr8sd3iGu1qhf3v8_1280.jpg


tumblr_inline_plr8uhGggM1qhf3v8_1280.jpg


tumblr_plr9vjJHX51qj1kdqo8_1280.jpg


tumblr_plr9ysTW6x1qj1kdqo1_1280.jpg


Continuam coborarea spre San Pedro de Atacama. De abea acum vedem pe lumina unde ne-am jucat "prinselea" in lumina farurilor cu soferii de microbuze...

tumblr_plr9vjJHX51qj1kdqo3_1280.jpg


tumblr_plr9vjJHX51qj1kdqo9_1280.jpg


tumblr_plr9vjJHX51qj1kdqo7_1280.jpg


tumblr_plr9vjJHX51qj1kdqo5_1280.jpg


tumblr_plr9vjJHX51qj1kdqo2_1280.jpg


Inapoi in San Pedro de Atacama, la piata de fructe.

tumblr_plr9vjJHX51qj1kdqo4_1280.jpg


tumblr_plr9vjJHX51qj1kdqo6_1280.jpg


Pepene taiat la botu' calului... :)

tumblr_plr9vjJHX51qj1kdqo1_1280.jpg


tumblr_inline_plrc1wqnq81qhf3v8_1280.jpg


Ne luam la revedere de la san Pedro de Atacama...

tumblr_inline_plrc2njEkE1qhf3v8_1280.jpg


tumblr_inline_plrbzwVZRO1qhf3v8_1280.jpg


tumblr_inline_plrc3irobt1qhf3v8_1280.jpg


tumblr_inline_plrc0mSPxA1qhf3v8_1280.jpg


tumblr_inline_plrc6bC4ZV1qhf3v8_1280.jpg


tumblr_inline_plrc5dGLiu1qhf3v8_1280.jpg


tumblr_inline_plrbyvYeBl1qhf3v8_1280.jpg


Inapoi pe malul Pacificului... looking for a hotel for the night.
 
(utima parte)


Ne-a prins înserarea pe drum căutând un loc de înnoptat. Am intrat la un hotel din Bahia Ingles și am închiriat două camere. Se lăsase răcoarea odată cu întunericul și piscina mi-a adus un zâmbet greu de oprit Era chiar răcoare... :)

A doua zi dimineață după micul dejun am făcut plinul cu motorină și ne-am așternut la drum continuând coborârea spre sud, de-a lungul coastei.

Și eu și Seasick am fost cu telefoanele în rețea în această tură și a rezervat ușor două camere online, la un hotel din Valparaiso. Trebuia să ne grăbim pentru a ajunge pe lumină pentru a ne bucura puțin de oraș.

Înainte de a ne apropia de La Serena am mutat “rezerva strategică” de motorină din canistră in rezervor și am dăruit cadou canistra goală unuia de la o stație de alimentare. Părea foarte fericit de acest cadou neașteptat. Dacă tot am oprit într-un loc unde se putea spăla mașina, am hotărât să-i redăm lustrul inițial. Probabil din plictiseală, și recrutul și Seasick s-au înghesuit s-o spele până i-au tocit vopseaua... :)

Orașul La Serena mi s-a părut urât și sufocant. Am încercat să trecem prin el și să ieșim cât mai repede.

Alunecarea apusului în apele Pacificului ne-a prins la intrarea în traficul de sfârșit de săptămână din Valparaiso.

“Where is this hotel?”, am întrebat încercând să-mi protejez ochii de razele roșiatice ale soarelui pe cale să dispară în adâncuri.

Indicațiile ambelor GPS-uri păreau să contrazică realitatea din teren și an bâjbâit puțin până am nimerit dealul abrupt pr care se afla cocoțat hotelul. Strazile înguste de acces se avântau in pante care păreau greu de urcat chiar și la pas. Noroc ca era uscat și roțile din spate au patinat mai puțin la urcat.

Intrarea în micul garaj al hotelului era in mod cât se poate de clar proiectată pentru mașini mai mici decât troaca noastră... :)

A urmat puțin “circ” cu o intrare în garaj “din bucăți” și cu treceri de muchii de perete la o “foiță de țigare”... Recepționerul nu mai părea convins că făcuse o afacere închiriindu-ne cele două camere... :)

Cum am scăpat de mașină am pornit ca din oușcă spre funicularul din apropierea hotelului, care avea să ne coboare direct în centru.

Era vineri seara și tocmsi începea forfota... Pe la 23:00 am pornit inapoi spre hotel pe străzi laturalnice și am intrat intr-un excelent amplasat restaurant “de cartier” chiar la închidere. Ne-au primit ospitalieri și ne-au îmbiat cu bere “Nomad”... :) Mâncarea a fost delicioasă. Puțin după miezul nopții ne-am retras la hotel. Recrutul s-a dus la culcare in camera ei în timp ce eu cu Seasick am mai întins o Coronita admirând de pe acoperișul hotelului salba de lumini a orașului.

Muzica unui club din apropiere s-a auzit până pe la 04:15.

A doua zi de dimineața ne-am anuzat puțin cu scoaterea Nissan-ului din garaj, reușind neintenționat să sculăm toate clădirile din jur cu diesel-ul nostru “strâns în căpăstru” în timpul manevrelor de doar câțiva țoli înainte și înapoi... :)

Undeva la jumatatea drumului intre Valparaiso și Santiago am oprit pentru un ultim delicios mic dejun.

Am predat cu bine Nissan-ul la aeroport, dar am decolat cu mai bine de o oră întârziere datorită unei defecțiuni tehnice.

Din păcate, întârzierea ne-a plasat e aeroportul din Bogota, Columbia, după ce legătura noastră spre New York decolase. Ceea ce a implicat un nou val de formalități de vamă pentru a intra pe teritoriul Columbiei. Pană s-au dezmeticit și cei de la compania aeriană să ne ducă la un hotel potrivit, după ce inițial ne-au eliberat vouchers pentru un alt hotel unde nu mai existau camere libere, a trecut de 01:00 dimineața.

Ironia era că am fost repartizați în camere de 5 stele pentru aproape 3 ore de somn pentru că la 4:30 dimineață trebuia să fim înapoi în vama aeroportului pentru a ne îmbarca in prima cursă spre New York.

Si cei de la hotel au fost extrem de amabili și la 01:45 dimineața ne-au adus la camere o cină cu niște porții imense imposibil de consumat... :)

Practic am avut timp să ne scăldăm puțin la duș și să atingem în treacăt pernele...

La 04:30 eram înapoi în vamă gata să plecăm spre casă. Era deja dumincă dimineață și a doua zi urma prima luni de servici a noului an.

(sfârșit)


tumblr_inline_plvfkbuIsU1qhf3v8_1280.jpg



Ne-am trezit devreme la Bahia Ingles pentru ca stiam ca aveam inca un drum lung pana la Valparaiso. Evident, nu aveam timp de piscina... :)


tumblr_inline_plvfhb1ifZ1qhf3v8_1280.jpg



Continuam "marshul" spre sud de-a lungul coastei Pacificului.


tumblr_plvfkh5d9l1qj1kdqo1_1280.jpg




tumblr_inline_plvfrdHoIr1qhf3v8_1280.jpg



La o statie de alimentare ne-am decis sa transferam motorina din canistra in rezervor. Nu mai consideram necesara "rezerva strategica"... :)


tumblr_inline_plvftzDJJ81qhf3v8_1280.jpg




tumblr_inline_plvfuaeM4B1qhf3v8_1280.jpg




tumblr_inline_plvfsrI1aW1qhf3v8_1280.jpg





Dorinta recrutului sa ajute "la motorina" era de neclintit.. :)



tumblr_plvfzssjvI1qj1kdqo2_1280.jpg




tumblr_inline_plvft1Tcur1qhf3v8_1280.jpg




tumblr_plvfzssjvI1qj1kdqo1_1280.jpg




Nici Seasick n-a vrut sa ramana cu mainile in san... :)



tumblr_inline_plvfrtZH2I1qhf3v8_1280.jpg



Au "tocit" vopseaua Nissan-ului... :)


tumblr_inline_plvfvsX5231qhf3v8_1280.jpg



Traficul de sfarsit de sapatamana la intrarea in Valparaiso.



tumblr_inline_plvfyhMqnH1qhf3v8_1280.jpg




tumblr_plvgqwvS5H1qj1kdqo2_1280.jpg




tumblr_plvgqwvS5H1qj1kdqo4_1280.jpg




Undeva sus pe unul din dealuri, am gasit si intrarea pe alea care conducea la intrarea garajului hotelului... :) Urma trecerea prin "poarta, apoi pe trotuar pe langa masina parcata pe dreapta, apoi intoarcere ingusta de 90 de grade unde se infunda aleea, urmata de alta intoarcere de 90 la dreapta pe ingusta poarta a garajului hotelului... Acea ultima intoarcere a necesitat cele mai multe manevre pentru a nu zgaraia Nissan-ul... distractie.. :)



tumblr_plvgqwvS5H1qj1kdqo1_1280.jpg




Portiune din poarta (inchisa) a hotelului si fatzada hotelului... Video jurnalul va curpinde si o secventa alocata acestei manevre... :)



tumblr_inline_plvgjjSfeo1qhf3v8_1280.jpg




Vedere a portii garajului din interior.. :)



tumblr_inline_plvgjjlOJk1qhf3v8_1280.jpg




Receptia hotelului purta inca "vesmintele" de sarbatoare...



tumblr_inline_plvgi9HLWz1qhf3v8_1280.jpg




Scara interioara care conducea din garaj la camere.



tumblr_inline_plvgk5lNZw1qhf3v8_1280.jpg




Balconul camerei noastre avea deschiderea spre piata centrala, faleza si port...



tumblr_inline_plvgk5yFPa1qhf3v8_1280.jpg




tumblr_plvgqwvS5H1qj1kdqo3_1280.jpg




Recrutul a primit o camera la un etaj mai jos, dar privelistea era aproape aceeasi.



tumblr_inline_plvghtvMAM1qhf3v8_1280.jpg




Peretele cladirii vecine, adiacenta hotelului... :)



tumblr_inline_plvgm3UkTC1qhf3v8_1280.jpg




Nissan-ul a ramas parcat in garaj. Plecam la pas.




tumblr_inline_plvgno8CIr1qhf3v8_1280.jpg






tumblr_inline_plvgnoOrfp1qhf3v8_1280.jpg





Coboram panta abrupta pana in centru cu funicularul din apropierea hotelului.



tumblr_inline_plvghaVTR61qhf3v8_1280.jpg





La pas spre piata centrala... N-am mai vazut troleibuze de multi ani... :)



tumblr_inline_plvgknxyod1qhf3v8_1280.jpg




Valparaiso, zona centrala



tumblr_inline_plvgk5HXqJ1qhf3v8_1280.jpg





tumblr_inline_plvgknXAIe1qhf3v8_1280.jpg





tumblr_inline_plvgm3BrNy1qhf3v8_1280.jpg




Cine poate rezista acestor cirese?... :)



tumblr_inline_plvgq8Xtss1qhf3v8_1280.jpg




Se innopteaza...




tumblr_inline_plvgizjcIi1qhf3v8_1280.jpg





tumblr_inline_plvgo9uE4u1qhf3v8_1280.jpg




tumblr_inline_plvgq8laSE1qhf3v8_1280.jpg




Ne intoarcem spre hotel pe strazi laturalnice sa prindem si cealalta fatza a orasului. Un tip in stare de ebrietate s-a bagat singur in seama si m-a interpelat. I-am vorbit ca la NY... :)



tumblr_inline_plvgn2DHRv1qhf3v8_1280.jpg




tumblr_inline_plvgl0evWC1qhf3v8_1280.jpg




tumblr_inline_plvgnotChL1qhf3v8_1280.jpg




tumblr_inline_plvgn2rigf1qhf3v8_1280.jpg




Chiar nu cred ca ar fi trebuit sa ne temem de ceva... Seasick si recrutul merg in fata si eu le supraveghez din ariergarda.. :)



tumblr_inline_plvgotrphF1qhf3v8_1280.jpg




Funicularul inchide la ora 23:00... noroc ca am prins un restaurant sus in deal tocmai cand se pregateau sa inchida. Au fost amabili si ne-au primit.



tumblr_inline_plvgjkmYNy1qhf3v8_1280.jpg




Nu-i rea nici berea asta... :)



tumblr_inline_plvgjj9ssf1qhf3v8_1280.jpg




tumblr_inline_plvgpbyxnS1qhf3v8_1280.jpg





tumblr_inline_plvgljur611qhf3v8_1280.jpg





Recrutul se retrage la culcare in camera ei si eu cu seasick mergem pe acoperisul hotelului sa mai intindem o Coronita dupa miezul noptii... cum le sta bine calatorilor plecati pe un drum fara sfarsit... :)



tumblr_inline_plvgljEqT31qhf3v8_1280.jpg





tumblr_inline_plvgmkipdB1qhf3v8_1280.jpg





tumblr_inline_plvgizT1UI1qhf3v8_1280.jpg





Noapte buna, Valparaiso...




tumblr_inline_plvgjkyA4S1qhf3v8_1280.jpg





Buna dimineata, Valparaiso..



tumblr_inline_plviy51ad71qhf3v8_1280.jpg




Ultimul desert in Chile, undeva pe marginea soselei intre Valparaiso si Santiago.




tumblr_inline_plviyghgqD1qhf3v8_1280.jpg





tumblr_inline_plviztAk8p1qhf3v8_1280.jpg




Am predat Nissan-ul si am luat autobuzul pana la terminal... :)



tumblr_inline_plviztLwV21qhf3v8_1280.jpg





Plecam din Santiago cu mai mult de o ora intarziere si pierdem legatura de NY din Bogota...





tumblr_inline_plviysmumP1qhf3v8_1280.jpg





In autobuzul care ne duce de la avion la terminal in aeroportul din Bogota, Columbia. iar ne apropiem de miezul noptii... :)




tumblr_plvj0dmq9R1qj1kdqo1_1280.jpg





Ajungem la hotel in Bogota, dupa ora 01:00 dimineata.




tumblr_inline_plvj095n0x1qhf3v8_1280.jpg




La 04:00 dimineata vine o masina sa ne ia inpaoi la aeroport.



tumblr_inline_plvizaBXKm1qhf3v8_1280.jpg




Am ajuns in sfarsit n taxiul care ne duce de la JFK in NY, acasa... :)



Nu stiu daca va mai avea cineva chef sa vizioneze si jurnalul video dupa aceasta prezentare, dar pricum sper sa fie gata in cel mult doua luni... :)
 
Ultima editare:
@gotca Noi mulumim pentru ca ai urmarit materialul prezentat (din pacate) mai mult la galop.


Cum se spune: funicular sau furnicular? :)
Merci pentru jurnal. Mie mi-a placut, combinatia de text cu fotografie e pe gustul meu.


Depinde de numarul de furnici.

Cum mentionam mai sus, textul a iesit mototolit cu un stil oribil. Nu curge nici ca o carte, nici ca un jurnal, nici ca o telegrama... E greu de scris pe telefon, pe fuga. Asta e...

Ma intorc cu drag la video... :)
 
Minunat...că de obicei
Mulțumesc
Scurta întrebare: în penultima poza e cumva un Duster alb(cel care va duce la aeroport)?


Asa am inteles din reactia celor care au vazut fotografia. Nu imi este familiara caroseria unui Duster si atunci, la fata locului, n-am remarcat decat un SUV mic care parea vioi dar nu foarte puternic. E drept ca n-am mers decat ca pasager intr-o cursa relativ scurta, de la hotel la aeroport, exclusiv pe asfalt, dar asta este impresia de care imi aduc aminte. Incerc sa-mi amintesc daca portabgajul a necesitat oarece aranjament al valizelor pentru a le incape. Nu mai stiu, dar cert este ca au ajuns toate la aeroport... :)

Daca ma intrebi daca as fi inchiriat acel SUV, fara a sti/remarca ca este Duster, ti-as raspunde ca, in masura in care as fi avut si alte optiuni, nu m-ar fi interesat SUV-ul respectiv.

Banuiesc ca isi face treaba bine pentru categoria ei de utilizari, altfel nu s-ar vinde si taxi-ul ala din Bogota ar fi fost o alta marca.
 
Next? Mai pe apa, sau mai pe uscat? Si uite asa, cu multe luni inainte sa se termine motajul la video jurnalul din iarna, au inceput pregatirile pentru tura de vara cu bataile de cap specifice, deja intrate intr-o rutina draga... :)
 
Cum ati spune voi, sunteti intr-o continua traveloterapie ;)


cam asa... :) doar ca terapia incepe intotdeauna cu tentative, refuzuri, alte tentative, alte refuzuri, identificarea altor optiuni si inevitabile ajustari si compromisuri... :)

deocamdata suntem inca la proba de tentative si refuzuri, dar sapam consecvent... poate dam de apa... :)
 
https://vimeo.com/334259268


“And now, for something completely different”...

...we should see if Seasick and Grumpy can tame a trip to keep in step with a 81 years old “recruit”. Or, if a 81 years old “recruit” can keep in step with a Seasick and Grumpy trip...

“Te Pito o Te Henua / The Navel of the World” is a 135 minutes video diary trip to Argentina and Chile at the end of 2018. From Buenos Aires to Ushuaia, from Cape Horn and the Magellan Strait to Easter Island and the Atacama Desert, the video will help you keep in step with this odd team...

It’s a circus all right. Enjoy!... :)

Seasick & Grumpy
 
https://vimeo.com/334259268


“And now, for something completely different”...

...we should see if Seasick and Grumpy can tame a trip to keep in step with a 81 years old “recruit”. Or, if a 81 years old “recruit” can keep in step with a Seasick and Grumpy trip...

“Te Pito o Te Henua / The Navel of the World” is a 135 minutes video diary trip to Argentina and Chile at the end of 2018. From Buenos Aires to Ushuaia, from Cape Horn and the Magellan Strait to Easter Island and the Atacama Desert, the video will help you keep in step with this odd team...

It’s a circus all right. Enjoy!... :)

Seasick & Grumpy

Nou jurnal, nou film :) .
Nomazii în acțiune! Că mult repaus nu-și permit :)
 
"ca mult repaus nu-si permit"

sa stii ca asa e, acum mai mult ca niciodata... :) Sper sa ne descurcam cu o noua tura...
 
Ultima editare:
O mica iesire de saptamana trecuta pe malul apei... tabara de incalzire, re-acomodare, si testare a unui cort... :)

tumblr_psfyv6h4ry1qj1kdqo10_1280.png


tumblr_psfyv6h4ry1qj1kdqo4_1280.png


tumblr_psfyv6h4ry1qj1kdqo2_1280.png


tumblr_psfyv6h4ry1qj1kdqo9_1280.png


tumblr_psfyv6h4ry1qj1kdqo8_1280.png


tumblr_psfyv6h4ry1qj1kdqo6_1280.png


tumblr_psfyvzMyn01qj1kdqo3_1280.png


tumblr_psfyvzMyn01qj1kdqo4_1280.png


tumblr_psfyvzMyn01qj1kdqo1_1280.png


tumblr_psfyv6h4ry1qj1kdqo3_1280.png


tumblr_psfyvzMyn01qj1kdqo2_1280.png


tumblr_psfyvzMyn01qj1kdqo5_1280.png
 

Back
Sus