Chemari, intrebari, ajustari si dileme...
Dupa mai multe calcule, am ajuns la concluzia ca nu vom putea cara 400 de litri de motorina pe sectorul dificil si va trebui sa ramanem la 300 de litri, ramanand dependenti, ori de un butoi drop off pe care nu mai avem timp sa-l organizam, sau la noroc razbaterea la un sat de unde am putea, cel putzin teoretic, sa cumparam motorina la supra pretz. Inca nu am decis daca luam 60 sau 80 de litri de apa potabila... Conditiile de drum sunt prea severe pentru amortizoare si intreg sistemul de suspensie... Ce e mai grav, lipsa de motorina, sau periclitarea suspensiilor? Unde exista acel balans perfect intre cata motorina ar trebui sa caram cu noi si conditiile optime de greutate?
Ce bun ar fi fost un Unimog...
De abea astept sa pornim la drum. Perioada asta de pregatiri este mai obositoare decat drumul in sine. Trebuie sa ma opresc din planuri si calcule si sa-mi regasesc somnul noptilor dinaintea plecarii. Degeaba incerc sa controlez fiecare detaliu pentru ca stiu din experienta ca multe lucruri se vor intampla altfel decat ce mi-am imginat si am pregatit. Cum o fi sa fie...
Am descoperit ieri o tentanta abatere de traseu de vreo 200 km (dus-intors) nord de punctul initial de plecare. Probabil ca este singura oportunitate din viata de a vedea locul respectiv si ar fi pacat sa fim la doar 100 Km si sa nu-l vedem. Dincolo de cei 200 Km suplimentari, in fond ce mai conteaza 200 Km vis a vis de cei 6,000+ Km care se aduna deja pe harta, vizitarea locului respectiv inseamna inca o zi intarziere in pornirea "raliului" propriu-zis. Si cum orarul este strict determinat de validitatea multiplelor permise de tranzit si de dificultatile traseului, timpul petrecut in explorarea acestei devieri trebuie recuperat din mers. Am schimbat putzin ruta de plecare marind distantza pe asfalt pentru a putea rula cu o viteza mai mare non-stop 36 de ore (vreo 24 pe asfalt si apoi cel putzin vreo 12 pe drum neasfaltat)
Oare, se mai poate? Mai rezista ochii, reflexele, ca pe vremuri? Se mai poate sta la volan 60 - 64 de ore non-stop, ca in marile traversari de acum 20 de ani?...
Ma indoiesc si M. incearca sa ma convinga sa gasim alte optiuni... Poate ca are dreptate, poate ca a venit vremea sa admit ca am imbatranit si ca pur si simplu traiesc intr-un alt organism decat cel de acum 20 de ani si nu se mai poate... dar... dar... dar... parca as mai incerca o data... o ultima traversare de continent, de la un ocean la altul, ruland cat mai mult pe scoartza neasfaltata a planetei...
Oare, chemarea departarilor a ramas mereu aceeasi, sau este doar iluzia unor ecouri pe cale sa se stinga firesc?...
Nu exista decat un singur mod de a afla raspunsul. Salt inainte...