"The bears are where they find you." Se pare ca aceasta expresie este utilizata des in Alaska...
Pentru cei interesati de evolutia acestei ture, inca un potential loc de campare a fost inchis pana la sfarsitul lunii august datorita sosirii somonilor si a conflictelor urs-urs, urs-lup, urs-om, pe plaja de la gura raului. Se remarca o agresivitate sporita in conflictele urs-urs, urs grizzly-urs negru, mascul-femela cu pui.
Din fericire, aceasta a doua, si chiar o a treia, optiune de campare sunt la vreo 20-25 de mile vest de traseul nostru si n-au fost considerate ca optiuni in planul initial.
In dorinta de a petrece mai mult timp padeland in natura optasem pentru renuntarea la barca de extractie, incercand sa ne intoarcem la padela pana la intrarea parcului, ceea ce insemna vreo 30 de mn suplimentare petrecute pe insulite mici, presupus ne-vizitate de prietenii cu blana. Am facut un calcul eronat. Desi sunt mai departe de tarm, frumoasele insulite pustii sunt vizitate zilnic de numerosi ursi negri...
Pana cand, si daca, ne vom lovi de vreun obstacol major care ne-ar putea deraia planul, vom merge pe ideea intoarcerii la padela pana la intrarea parcului. In ziua 8 vor fi aruncate zarurile iesirii. Pentru ca am platit deja cu mai multe luni inainte, invoirea ramane ca, indiferent ce se intampla, barca de extractie sa vina la locul de rendez-vous in ziua stabilita. Daca reusim sa ne prindem cumva prin VHF, ne lamurim, daca nu, conform planului initial, ne vor astepta pana spre seara si apoi vor pleca inapoi la iesire fara noi.
Ramane sa decidem daca ne ducem la locul stabilit in ziua 8 sau trecem mai departe si iesim la padela in ziua 9, sau 10. Eu inca vreau sa batem arhipeleagul de insulite la padela si sa campam o noapte, sau chiar doua, pe doua dintre insulite, mai ales ca sunt situate in zona principala a balenelor...
Sunt extrem de numerosi ursii negri si chiar grizzly in toata zona parcului, inclusiv dincolo de iesire pe strazile micii asezari (500 de suflete) de la intrarea parcului. Se pare ca majoritatea ursilor mai tineri, si ceva mai putini dintre veterani, sunt angajati in asa zisul "dominance test", un fel de ia sa vedem cine intimideaza pe cine...
Sfaturile primite sunt contradictorii. Esti sfatuit "to stand your ground", sa-ti aperi teritoriul taberei si echipamentul si in acelasi timp esti sfatuit sa eviti "eye contact" si sa te retragi incet. Pai, daca am facut tabara si ma pregatesc de culcare, ca e noapte, stau si o apar, sau ma retrag domol "in pijamale"? Si cam unde ar trebui sa ma duc, asa, cu ce am pe mine, fara echipament, fara nimic? Daca vine ursul la kayak, sau la cort, in timp ce pregatim mancarea, sa zicem, ma retrag cu respect, sau ma dau la el si apar tabara si echipamentul, cum ma incurajeaza aceeasi rangers? De fugit, e clar ca e cea mai proasta idee, pentru ca il intarat sa ma alerge/vaneze si oricum nu am nici o sansa sa alerg mai repede... si iarasi, unde dracu as alerga, ca malurile fiordului sunt stancoase si abrupte si asa zisa confruntare ar avea loc pe o plaja ingusta de pietris, intre malul apei si liziera deasa si greu de penetrat a padurii. Si cand padurea se termina va fi inlocuita de surpaturi de grohotis...
Oricum, nu as putea sa parasi locu' faptei atata vreme cat M. nu ar fi in siguranta... a dracu situatie...
precum aia cu lupu, capra si varza... Da' aia n-avea urs...
Ca de obicei, am avut grija sa sincronizam zilele de concediu cu rezervarile, permisele, biletele, si, foarte important la multe din iesirile noastre, ciclul lunar, ca doar are si planificarea unei vacante farmecul ei...
Fiecare detaliu este ca o rotita zimzata care are rostul ei in angrenajul turei... Din anumite puncte de vedere specifice acestei destinatii, ar fi fost mai potrivit sa facem tura in prima jumatate a lunii iulie (lumina zilei cea mai persistenta, ursii nu vin inca la pescuit pe malul raurilor, ploi mai rare) dar nu se potriveau alte rotitze si am decalat iesirea pana s-a suprapus peste sosirea somonilor...
Si, ca un alt sughitz in derularea planului, am ratat si expedierea hranei si a partii mai grele de echipament in avans... Asa e in tenis... Unele ies exact cum le planifici, altele nu, si pana la urma toate sunt legate intre ele in cel mai mic detaliu, influentand cursul evenimentelor ulterioare... Evaluarea cat mai realista a optiunilor si adaptarea la conditiile concrete raman ingredientele cele mai importante intr-o tura. Vorba alora de la parcuri, in teatrul lor de operatii, abilitatea de a campa printre ursi ("in bear country", cum le place lor sa denumeasca zona), departe de civilizatie si ajutor din afara, este mai importanta si mai utila chiar decat abilitatea cu care padelezi, sau negociezi intamplarile pe apa. Pe bune? Pai, acum spuneti?...
E nevoie de calm si de o evaluare pragmatica a optiunilor chiar si in putinele si pretioasele secunde cand navaleste la atac... se povesteste ca de multe ori isi schimba brusc directia la numai cativa metri inainte de impact... se pare ca atacul simulat are menirea sa intimideze sau sa testeze frica... daca te intorci si fugi, te-ai ars... daca stai neclintit ai o sansa in plus sa-l intimdezi/domini tu pe el... Deci, stau neclintit si cracanat ca un cowboy, evit sa ma uit direct in ochii lui si incerc sa-mi amintesc ce facturi au ramas neplatite pana la sfarsitul lunii, nu?... A, da, indrept calm spray-ul cu piper, in functie si de directia vantului, ca sa nu iau eu jetul pe fata, astept pana ajunge masa de carne, blana, gheare, colti si simpatie pentru turisti pana la vreo 5-6 m de punctul de impact cu calmul meu ce se doreste a fi neclintit, si apas animat de speranta ca-i plac mai mult zmeura si somonul decat un new yorkez condimentat in piper si in propria-i spaima...
Uneori, zic rangers, atacul se rezuma la un contact minim cu o vatamare minora, cateva muscaturi si zmotoceala zdravana pana te pune la pamant... daca e grizzly ai sanse sa fii lasat in pace zmotocit, ca ursul si-a reafirmat dominatia asupra teritoriului respectiv... daca e urs negru, dai cu ce apuci ca ala sigur e chitit sa te faca sandwich...
Cel putin, asa zic teoriile, in practica faci cat te tin nervii... unii kayacisti, de exemplu, cum au zarit ursul indecis in apropierea taberei, au abandonat corturi si echipament si au sarit in kayace padeland de zor spre larg, asa cum erau... gresit. Ursul a invatat ca daca isi umfla putin muschii goneste oamenii si ramane cu echipamentul sa-l ia la buzunarit...
How about some respect, yo? Si iar ne intoarcem la cine intimideaza pe cine... Eu il respect si ma feresc cat pot sa-i ies in cale, ca doar e la el in cartier, dar si el trebuie sa invete ca intr-o tabara nu se intra. Educatia prin altercatie...
Va trebui sa invatam si noi si el s-o dam cumva la pace...
Belesc ochii inainte sa pun cortul si am grija sa evit orice loc/plaja unde sunt urme de talpi, fecale, loc ingust, zmeura, afine, sau mal de rau unde se zbenguie somonii. Deci, evit putinele locuri unde s-ar putea campa decent si fac cortul pe terenurile cele mai proaste, unde nu se gaseste nimic de mancare si ursul n-ar trebui sa treaca pe acolo. Bun. Stiu si ca trebuie sa avem grija sa gatim la 100 de yarzi de cort si sa nu dormim cu hainele in care am pregatit mancarea... Bun. Mancarea si absolut orice are un miros ramane in cilindrii portabili anti-urs pe care n-au decat sa-i rostogoleasca toata noaptea. Si, din spusele multora care au batut zona in kayak, se pare ca se intampla uneori in fiecare noapte... Wait! Pai, cum se impaca asta cu directiva "stand your ground and defend your gear."? Ori ma dau la el cu pietre, ca in neolitic, ori ii fac poze, ca la Bronx Zoo , cand imi tavaleste containerele de mancare... Sincer sa fiu, eu as opta pentru pietre... I mean no disrepect...
Daca vine noaptea la cort, deja ne uitam la alt film si directivele se schimba, in ciuda faptului ca distributia ramane aceeasi...
Unii kayacisti povesteau cum s-au trezit peste noapte cu un cap imens de grizzly in cort si cum ursul i-a privit in tacere timp de vreo treizeci de secunde...
"M. where's the camera?"
Incepe sa semene cu o vizita la Bronx Zoo, dar nu pe alee, ci direct prin custi... Se pare ca se vor schimba putin prioritatile turei din admiratia pentru natura, in baia de adrenalina a supravietuirii...
Intr-adevar, problemele de navigatie si manevrare a ambarcatiunii in apele si vanturile fiordului devin secundare in raport cu pastrarea ursuletilor la distanta. Pana la urma, lupii sunt bineveniti ca sunt mai micuti...
Ia uite, M. ce cutzu dragalas...
Evident, de cate ori ma gandesc la lupi in Alaska imi amintesc de Coltz Alb si de alte cateva descrieri ale lui Jack London. De orca si alte balenutze mai mari, ne vom ocupa la locu' faptei.
Diferentele intre cotidianul nostru urban din marea metropola, inconjurati si aproape sufocati de peste 8 milioane de oameni, si pustietatea de inceput de lume din Alaska sunt coplesitoare si ne aduc fata in fata cu oglinda in care avem privilegiul sa ne recunoastem fragilitatea trupului si saracia experientei fundamentale in exercitiul supravietuirii... Fiecare obstacol devine o treapta pe calea acceptarii si asumarii limitelor eu-lui... Fiecare pas inainte se insumeaza in dansul cu destinul si dificultatile prin care va trece trupul ajung, in mod paradoxal, sa elibereze chingile spiritului, ca intr-un ritual al purificarii prin intoarcerea la izvoarele vietii... greu al dracului de tradus in cuvinte pe uscat...
"M., daca nu ti-e greu, imi aduci si mie inca o bere de la frigider?"
"Hai, du-te tu si adu' si mie o Jofra."
"Nu pot acum, ca ma tot chinui sa corectez un text pe telefonul asta imposibil."
"Cui ii scrii?"
"Incerc sa postez pe Barcaholic ceva despre calatoria noastra..."
M. s-a dus la frigider fara sa ceara detalii si eu ma reasez la scris...
Singura masura legala de aparare impotriva imblanitilor ramane spray-ul cu piper, care, conform unui studiu recent facut de rangers din parc, a functionat in 5 din fiecare 8 cazuri raportate. Doar nu ne vom incadra noi in acei 38% cand piperul n-a functionat conform asteptarilor...
Ce dor imi va fi in Alaska de "utilaju" turcesc care ne apara de ursi polari in Groenlanda...
"Tzine. Ce scrii?"
"Despre calatorie..."
"Iar scrii despre ursi?"
"Si despre ursi, si despre alea, alea..."
"Crezi ca vom avea probleme?"
"Lasa, M. ca se duc si alti oameni sa viziteze..."
"Da, admira cu binoclul de pe puntea vaporului... Cati dorm noaptea pe mal?"
"Sa vezi tu ca vor fi si din astia ca noi, cu kayak-ul, in mod sigur. Si sa vezi, ca, daca ajung inaintea noastra pe vreuna din putinele plaji ramase, ne va parea rau ca nu incap doua corturi si probabil va trebui sa padelam mai departe..."
M. se teme dar nu da inapoi iar eu incerc s-o dau pe gluma ca sa nu impachetam si teama la drum...
M. s-a retras in dormitor.
Va fi cum e menit sa fie... Deocamdata, de la distanta, nu pot decat sa repet aceata propozitie incontinuu... aproape ca o "rugaciune" tibetana si, in mod sigur, ca o impacare cu mine insumi.
Pana una alta, ca sa mai rotesc grijile si preocuparile, in noaptea asta tai niste fiare cu bomfaierul pentru a-mi confectiona un nou sistem de prindere a camerelor video de corpul lucios al kayak-ului de inchiriat...
"M., dormi?"
"Cum pot sa dorm daca tu faci zgomotu' ala?"
"Se aude pana aici in dormitor? Scuze..."
" Iti dai seama ce te blestema vecinii de deasupra, ca e trecut de doua dimineata..."
"Lasa ca si ei tropaie pana tarziu, mai da-i in ma-sa! M. am venit sa-ti zic... ma gandeam in timp ce taiam fieru'... Ti-ar placea la un all inclusive undeva in Fiji?"
"Glumesti..."
"Serios, ti-ar placea?"
"Cand, ca vara asta sigur nu mergem. La anu'?"
"Nu stiu cand. zic si eu asa... ti-ar placea sa stai intr-un hamac la soare, sa-ti aduca chelnerul un cocktail rece, sa mergi la masaj..."
"Tu vorbesti serios?"
"Zic si eu..."
"La anu'? Promiti?"
"La anu', daca mai traim pana atunci, as vrea sa ne intoarcem in Groenlanda, dar mult mai la nord... Mi-a ramas sufletul in pustietatile alea ca de pe alta planeta si simt o chemare puternica sa ma intorc acolo... si mai adanc..."
M. n-a mai zis nimic. Si-a lasat capul pe perna si si-a reinceput lectura pe iPhone.
"Uite, de-aia n-are ursu' coada", imi reprosez eu in gand...
Ma intorc sa-mi tai fierul in mana, ca sa nu rezoneze cu nimic vibratia. Ma gandesc ca daca il invelesc intr-un prosop mai diminuez si zgomotul...
