Crişul Negru

Crişul Negru la Borz (jud. Bihor): o chemare!

IMG_0867.JPG


IMG_0868.JPG


IMG_0869.JPG
 
Premisele

Orice acţiune poate fi o sămânţă. Faptul că anul trecut, într-o tură pe la bujorii sălbatici de la Borz, am aruncat o privire cursului Crişului Negru, a stat la baza turei nautice de duminică. Desigur, mai trebuia să se ivească şi conjunctura favorabilă numită apă mare, conjunctură pe care primăvara ploioasă a asigurat-o cu vârf şi îndesat.

bujori4.JPG

Bujorii sălbatici​

Crişul Negru împreună cu Crişul Alb şi cu Crişul Repede sunt cele trei Crişuri ce explică toponimia regiunii Crişana. Numele Crişului Negru este o curiozitate în sine, fiind un pleonasm, Criş provenind din dacicul krisos ce însemna negru. Râul se formează din contopirea altor două crişuri ce izvorăsc în Munţii Bihorului şi care după 144km trec în Ungaria unde se varsă în Tisa. Pe teritoriul ţării noastre el are un parcurs montan, după care iese în Câmpia de Vest. Propunerea mea era de a străbate porţiunea de defileu, aval de orăşelul Beiuş, între localităţile Uileacu de Beiuş şi Sânnicolau de Beiuş, un traseu pe apă de 12km, fără ruperi de nivel şi fără construcţii hidrotehnice. Singurele riscuri erau sălciile amfibii ce ne-ar fi putut dezechilibra cu tentaculele lor sau rapiditatea curentului, combinată cu valuri uriaşe ce ne-ar fi putut prinde pe picior greşit. Ca avantaje ar fi şoseaua ce urmează fidel cursul văii şi care asigura asistenţă de la mal în caz de necazuri.

a.jpg


map.jpg
 
Acţiunea

Am plecat împreună cu Cosmina, Fred, Adi şi Marcel. De partea noastră le aveam pe Baghera (Fordul negru), Gringo (caiacul Wood Duck) şi Verişorii siamezi (cele două plastice). Ideea era de a face două echipe, una pe şosea cu maşina, cealaltă pe apă cu caiacele şi de a face două coborâri schimbând echipele între ele.


negru57.JPG

Echipele

negru01.JPG

Pregătiri

baraj01.JPG

Barajul de la Uileac​

Startul a fost stabilit la Uileacu de Beiuş, aval de baraj. Primii au plecat pe apă Fred, Adi şi Marcel. Râul era umflat dar nu atât de mult cât m-am aşteptat. Zdrenţele de nylon ce atârnau de crengile tufelor şi ale copacilor de pe maluri se ridicau cu vreo 2 metri mai sus decât actualul nivel, semn că am întârziat un pic. Chiar şi apa era deja destul de curată. Totuşi, privit de pe mal, râul alerga nebuneşte, ca o bandă rulantă scăpată de sub control.

negru08.JPG

Nici n-am apucat să le facem prea tare cu mâna că Adi ne-a şi arătat fundul caiacului. Târât de apă a ieşit destul de greu la mal, plătind tribut ochelarii. Echipa s-a pus pe treabă şi a golit caiacul de apă, după care s-a mistuit în orizont.

negru03.JPG

Vărsătorul

negru05.JPG

Adi

negru06.JPG

Fred

negru13.JPG

Marcel​
 
Întâlnirea

Am mai rămas pe dig bucurându-ne de soare, după care am pornit agale spre podul de la Urviş, convenit ca punct de întâlnire. Pe drum am dat peste un indicator ce arăta direcţia spre punctul final al turei. Dar nu indica bine :)

negru11.JPG


negru12.JPG

Am ajuns la podul de la Urviş chiar când caiacele treceau pe sub el. Se pare că râul avea viteză mult mai mare decât aproximasem noi...
-Şi-am fi ajuns chiar mai repede dacă nu m-aş mai fi îmbăiat eu încă de două ori, se lăuda Adi.
Pe scurt, o creangă interpusă pe traiectorie l-a descălecat atât de metodic că a rămas gol goluţ, fără lance şi fără armăsar, apoi a treia oară nici nu mai ştie cum a rămas pe jos. Hotărât să câştige experienţă a schimbat cu Marcel, fraternizând cu Gringo.
-Cu ăsta e domnie!

negru14.JPG

Domnie cu Gringo​

Am convenit că îi aşteptăm la podul de la Sânnicolau, până la care mai aveau de trecut locul numit "La vultoare". Vultoarea se depărta de şosea şi nu era accesibilă fotografului dar i-am prins pe băieţi ceva mai jos la "repetiţii".

negru16.JPG


negru17.JPG


negru19.JPG


negru20.JPG


negru21.JPG


negru22.JPG


negru23.JPG


negru24.JPG


negru26.JPG

În final am găsit o plajă nămoloasă unde ne-am regrupat în jurul Bagherei. Prima parte se terminase. O mică băltoacă se forma din apa provenită dintr-un ghem de haine aruncat în grabă.

negru27.JPG

Ieşirea

negru28.JPG

Cel mai mic

negru29.JPG


negru30.JPG

România pitorească

negru31.JPG

Soldaţii de la Posada

negru32.JPG

Împachetaţi​

N-am putut pleca. Baghera patina. Mi se păruse mie terenul cam moale dar am mizat pe faptul că eram 5. Am pus mâna la împins, la făcut balans şi alte alea alea la finalul cărora nu m-am putut abţine să nu-l întreb pe Fred:
-Neoprenul tău miroase aşa a cauciuc încins?
 
Rocada

Motto: "Dacă v-a plăcut,
Dacă v-a plăcut,
Dacă v-a plăcut şi numai dacă v-a plăcut
O luăm de la-nceput!"

Baghera ne-a dus înapoi la barajul de la Uileac de unde am ieşit pe râu cu Cosmina şi Fred.

negru35.JPG

În peisaj - foto: Marcel

negru36.JPG

Cosmina - foto: Marcel

negru37.JPG

Fred - foto: Marcel

negru38.JPG

Kiru - foto: Marcel

negru44.JPG

Fuga, fuga, prin porumb - foto: Marcel

Râul era plin de vitalitate şi de acum noi făceam parte din el. Înfigeam padela în apă ca într-un aluat şi întorceam caiacul în jurul ei într-o mare de bulbuci. Era grozav. Mă opream din când în când să fotografiez şi până terminam, apa mă ducea periculos de aproape de sălcii. Îmi plăcea însă. Ba frânând, ba ţâşnind cu putere, evitam capcanele râului. Acolo unde cursul se domolea, puneam şi noi padela jos şi plutind neauziţi ascultam ciripitul păsărilor. Fiind parte din râu, aveam prilejul de a vedea tot acel peisaj cum există atunci când nimeni nu-l perturbă, când este doar cu el însuşi.

negru70.JPG


negru65.JPG


negru63.JPG
 
Ploaia

Întotdeauna se întâmplă aşa. Acasă îmi imaginez toate situaţiile posibile şi iau măsuri, dar când ajung pe râu văd că am fost prea prăpăstios şi mă relaxez. Neîncăpându-mi în piele de surescitare, nu mi-am luat în caiac echipamentul pregătit minuţios acasă şi când ploaia ne-a surprins în raza localităţii Borz, am regretat această grabă. Cerul negru venise peste noi cu rapiditatea ploilor de mai. Prima dată am remarcat ciocanele de vânt. Deşi râul gonea, vântul din faţă ne ţinea în loc şi trebuia să padelăm ca să ne continuăm drumul. Apoi au venit perdelele reci de apă. Mi-ar fi fost de ajuns căciula, dar nu o aveam. Mi-am pus vesta de salvare pe cap şi ne-am continuat parcursul.
Când am ajuns la podul de la Urviş, ploaia trecuse. Marcel era la post cu aparatul foto şi am trecut pe dedesubt ca armatele victorioase pe sub Arcul de Triumf.

negru47.JPG

Mai departe urma "Vultoarea" cu pasajele ei pregătitoare.

negru72.JPG


negru73.JPG

Fred povestea că râul se îngustează mult în curbă şi imediat se intră direct în valuri dar că este apă destulă şi nici un bolovan nu se arată la suprafaţă. Având fustiţele trase peste cockpituri, am intrat cu chiote direct în mijlocul bulboanei. Într-o clipă un val de apă m-a îngropat până la bărbie şi am simţit apa intrându-mi pe sub haine pe la guler, scurgându-se jos pe piept. A fost utimul act al cursei căci în faţă se zăreau podurile de la Sânnicolau unde am tras la plaja mâloasă. De astă dată Baghera ne aştepta mai la distanţă, pe teren ferm.

negru46.JPG


negru49.JPG
 
Turism pe Crişul Negru

harta.jpg


După ce ne-am strâns catrafusele am încuiat maşina şi ne-am dus să vizităm turnul din imediata vecinătate.

negru51.JPG


negru53.JPG


negru55.JPG


negru56.JPG

Suim pe „Dealul Botoaca”, unde mai stă încă în picioare un vechiul turn al unei mănăstiri, ridicat între anii 1327–1424.

-Uite că temelia e din piatră, remarcă cineva
-S-o fi terminat piatra şi l-au făcut mai departe din cărămidă, îşi dă cu părerea altul.
-Trebuia să mă fi întrebat pe mine de bolovani, intră în vorbă Adi. Ştiu eu un loc unde Crişul e plin de ei, continuă ridicându-şi cracul pantalonului ce dezvelea nişte vânătăi proaspete. Şi, apropo! Nu-mi fac probleme din cauza ochelarilor că-i aveam de doi ani de zile şi trebuia oricum să-i schimb. Acum doi ani, îţi aduci aminte?, tot la rafting i-am pierdut pe ceilalţi aşa că să mă mai chemi cu caiacul în 2015...
 
Ultima editare:
"Balada caiacului" sau "3 ispite"

Ultimul act al turei pe Crişul Negru s-a consumat azi. Întâlnindu-mă cu Adi, mi-a fost înmânată "Balada caiacului" numită şi "3 ispite", pe care o redau mai jos integral.

Într-o zi, în 14 Prier
M-a pus Necuratul (ptiu!)
Să mă duc pe Criş în jos
Tocmai cu caiacul.

Dup-un drum şerpuitor
Din hârtoapă în hârtoapă
Am ajuns cam pe l`amiază
Aproape de apă.

Apa susura duios,
Şi parcă mă vestea.
Eu pornii pe râu în jos
Fără să-i ascult povestea.

Numai că mă poticnii
Nu mult după plecare,
Şi sub apă ajunsei
Prin dezechilibrare.

Ooooo! Să vezi apoi plutire!
Când mai sus, când mai în jos
Cu caiacul răsturnat,
Ce nu-mi era de folos.

Am fost dus aşa de apă
Cam 500 de metri
Până ce m-am opintit
Şi m-am agăţat de thietri.

Pentru-a doua oar-acum
Eram în caiac,
Şi porneam din nou la drum
Pe râul zbuciumat.

O or-am plutit biruitor
Sub soarele strălucitor
Aveam viteză, era fain
În barca cu "motor"

Şoseaua şerpuia pe lângă mine
Pe contrasens venea un Jeep
Iar eu pluteam pe râul furtunos
Cu capu-n jos şi mâinile-n nisip.

Un timp am stat aşa sub apă
Şi-am vizionat peisajul.
Apoi mi-am amintit că în aval
Voi întâlni barajul.

Şi poate mai mergeam aşa
Dar de pe mal ciobanul Eugen
Striga dup-ajutor din răsputeri
Şi n-aveam oxigen.

Recuperat şi "asamblat" din nou
De prieteni, ca-ntr-o doară
Mă pomenii apoi pe Criş
Pentru a treia oară.

Mă luptam din răsputeri
Să stau în echiliobru
Şi mă visam navigator
Pe Eufrat sau Tibru.

Am plutit aşa apoi,
Pân-aproape de finiş.
Numai să nu mă întrebaţi
Cum dădui din nou, sub apă, de pietriş.

Ast-aş putea să zic
Că fuse aventura.
Plutind o dup-amiază
De-a berbeleacul şi de-a dura.

N-am scris să vă descurajez
Departe de mine gândul.
Am scris să vă avertizez
Pe când o să vă vină rândul...
 
Înafara topicului

Deși topicul e ”lacuri si rauri din România”, nu e vina mea că Crișul Negru trece granița. Așadar am fost azi într-o tură de 10km dus si 10 întors pe sectorul aval de Bekes (Ungaria).

AMYEqSbmqJEVn74SWSKe2OFI-wMsG_bLZui3lbtDDbs=w800-h600


IMG_3511.jpg


Lansarea am facut-o de la pontonul lui Gabor, care era cu sportivii lui la antrenament, evident după ce am cules felicitările pentru munca de marangoz. Crișul era umflat și curgea destul de iute (cam 2km/h), dar malurile mâloase arătau limpede că zilele trecute apa fusese mai mare cu aproape jumătate de metru. Aerul era saturat de mirosul puternic de mâl, combinat cu cel de tanin de la plopii ce-și slobozeau puful în văzduh.

IMG_3515.jpg


IMG_3525.jpg

Tura a fost plăcută până în momentul în care a trebuit să ne întoarcem în amonte, contra curentului. Fără a fi cu adevărat grea, ne-a pus musculatura în mișcare. Din fericire trilul păsărilor și țârâitul greierilor ne-au ridicat moralul, iar puful plopilor ce plutea ca o panglică dusă de curent ne indica clar culoarele de apă stătătoare.

IMG_3533.jpg


IMG_3534.jpg


IMG_3535.jpg

A fost o tură extrem de plăcută, drept pentru care vom reveni. Singurul lucru șocant a fost lipsa totală a pungilor de nylon și a cârpelor din crengile tufelor de pe mal.

IMG_3540.jpg


IMG_3541.jpg
 
Deși topicul e ”lacuri si rauri din România”, nu e vina mea că Crișul Negru trece granița. Așadar am fost azi într-o tură de 10km dus si 10 întors pe sectorul aval de Bekes (Ungaria).

Frumoasa apa Crisul asta Negru :). Ce maluri impadurite, cazand in ape !

Cum e cu trecerea din Romania in Ungaria, va intreaba cineva de sanatate ?
 
Frumoasa apa Crisul asta Negru :). Ce maluri impadurite, cazand in ape !

Cum e cu trecerea din Romania in Ungaria, va intreaba cineva de sanatate ?

Da, malurile împădurite fac toți banii, alături de lipsa poluării cu gunoaie mai mult sau mai puțin plutitoare. Ca să mă exprim în jargon, zona îl are pe „vino-n coa`„. E o delectare să ieși pe apă. Am văzut un tip cu o mică barcă cabinată care a ieșit din port câțiva kilometri doar ca să se culce. Îi plăcea să doarmă ancorat pe râu.
Cât despre trecerea frontierei, nimeni nu ne are baiul. Când trec pe la Borș, pe șoseaua E60, doar fluturăm buletinele. Când folosim micile puncte de trecere a frontierei, în plus trebuie să deschidem portbagajul pentru ca vameșul să arunce un ochi. Doar atât, fără ca vreodată să scotocească printre lucruri. O să vă mai povestesc multe fiindcă est6e o mare diferență de percepție pe care ar fi magic să ne-o însușim. Pe scurt, fă orice mișcare în așa fel încât să te simți integrat în mediu, să nu-l agresezi cu nimic și atunci și tu te vei simți bine. Topografu mi-a povestit cum a fost abordat de doi polițiști ce se delectau cu o bere. I-au spus ceva de genul:
„Vezi? Ne simțim bine. Dacă noi ne simțim bine, și tu te simți bine„.
 
Vremea specifică lunii mai, cu soare și ploi repezi, bogate cantitativ, a umflat cursurile de apă. În zona Munților Bihorului, câteva râuri au depășit cotele istorice, apele lor tumultoase ajungând în cele din urmă în Crișul Negru.

cover-1.jpg

Totul a pornit, din nou, de la un telefon. Marcel, un fost coleg de liceu, îmi propune să ieșim din oraș într-o zonă în care să poată să se joace cu drona. Gând la gând cu bucurie: el își ia jucăria zburătoare, eu pe cea plutitoare și o luăm spre Crișul Negru, în zona localității Șoimi.
P5215265.jpg

Locul de lansare, lângă carieră​

Cotele râului sunt în scădere, dar malurile au rămas mocirloase, cu vegetația culcată spre aval. Nu îndrăznesc să ies cu mașina de pe pietriș și bine fac căci în drum spre malul apei simt pământul moale sub tălpi.

DJI_0595.jpg

Foto: Marcel​

Râul e de o frumusețe sălbatică. Chiar dacă e tulbure, vitalitatea lui mă umple de bucurie. Am ales să cobor zece kilometri, până în localitatea Căpâlna. Pe această porțiune nu sunt praguri sau amenajări hidrotehnice așa că singurele pericole sunt crengile copacilor aplecați spre apă sau eventualele trunchiuri aduse de viitură și eșuate în zonele cu adâncimi mici. La viteza curentului estimez că parcursul îmi va lua o oră.

DSC_2918.jpg

Foto: Marcel​

Pornesc. E prima ieșire de anul ăsta. Din două padele sunt în plin curent și mă las târât la vale cu satisfacția celui ce mănâncă gratis. Ce mult am așteptat clipa asta!


Am apă berechet sub chilă. În față, drept în axul râului îmi apare turnul de la Șoimi. În copacii de pe maluri ciripesc păsările și prin fânețe țârâie greierii. Într-un cot al răului cursul prinde viteză și se iscă valuri de fund de jumate de metru. Nu mi-am pus fustița, dar distanța dintre valuri îi permite să le urce și să le coboare pe fiecare separat, fără să le spargă.

P5215280.jpg

Tufe ajunse în curent​

Râul mă poartă cu mare viteză așa că de data asta nu e necesar să vâslesc. Îmi permit să savurez plutirea tăcută, dar câte o tufă sau un copac ajuns în curent de umflarea râului mă obligă să fiu atent la direcție. De altfel aceste capcane se aud de departe căci felul în care despică apa se aude ca o vâltoare.

P5215273.jpg

Podurile de la Șoimi​

În scurt timp apar podurile de la Șoimi. Aici am pus capăt traseului în 2014. De data asta voi merge mai departe, împreună cu bucățile de lemn ce plutesc în jurul meu.

P5215281.jpg

La fix o oră de la plecare îmi apare în față podul de la Căpâlna, cu o siluetă umană deasupra. E Marcel, prezent la întâlnire. Drona și-a epuizat acumulatorii așa că a trecut la aparatul foto.

DSC_2924.jpg

Foto: Marcel​

Curentul mă poartă repede pe sub pod și vâslesc puternic către mal. Cotele ridicate ale apei au format un braț mort ce a invadat pajiștea, dându-mi posibilitatea de a ieși din curent.

DSC_2946.jpg

Foto: Marcel​

Cobor direct pe iarbă. Pajiștea e curată așa că fără nici o teamă trag caiacul prin iarbă spre mașina lăsată în siguranță lângă drum.

DSC_2960.jpg

Foto: Marcel​

A fost o tură plăcută. M-am bucurat să regăsesc Crișul Negru și sper să ne mai întâlnim anul ăsta.
 

Back
Sus