Expeditia solitara cu caiacul, de la Giurgiu la Venetia ...

Delafluviu Guzi

Delafluviu Guzi

Membru in Haita cu padele
Dupa cum o parte din comunitate stie din reteaua Facebook si blogurile "Tid Romania" sau "Romania vazuta din caiac", Lucian m-a rugat sa public informatii despre expeditia sa, si la barcaholic.ro
Sa incepem:
Lucian Ionescu este din Bucuresti, nascut in 1964, casatorit si tatal unei fetite de 12 ani. In adolescenta, a practicat caiacul de performanta doi ani, fara a obtine performante notabile, aleganduse cu pasiunea pentru acest tip de ambarcatiuni.
A participat cu caiacul la TID-2008. Expeditiile singuratice, il atrag mai mult.
Si-a proiectat un caiac cu programul "kayakfoundry" si l-a construit prin metoda strip-planked. Caiacul lui este lung de 5,80 m si lat de 58 cm.La executat in decursul a trei ani de lucru cu multa migala, acordand mare atentie detaliului, finisajelor. (A consumat la slefuit (manual), aproximativ 100 metri liniari de smirglu !)
Cu acest caiac a castigat prima "Regatta pentru Caiace de Agrement", organizata la Herastrau de CSS6 Bucuresti, unde antrenor si animator este inimosul Prof. Bogdan Buciu.
Lucian, are cont de multa vreme pe "barcaholic.ro", doar pentru a citi informatii. N-a postat nicio data.
Marti 7 Mai 2013, si-a pus caiacul pe apele Dunarii, pentru a pleca solitar intr-o expeditie spre Marea Neagra-Bosfor- Marmaris-Marea Egee- Marea Adriatica, urmand un parcurs costier pe langa tarmurile tarilor: Romania-Bulgaria-Turcia-Grecia-Albania-Croatia si Italia...Ca punct final propus ar fi Venetia, in luna Decembrie. Bineinteles, daca timpul scurs, sanatatea ( indeosebi cea psihica), resursele materiale si starea vremii, ar permite.

Deci s-a pus pe Dunare marti, acum o saptamana, iar astazi a instalat bivuacul in zona stalpilor de inalta tensiune din zona Isaccei.
L-am avut musafir in Galati, unde dealtfel isi propusese sa faca zi de pauza. Bivuacul l-a avut pe malul tulcean, unde, spunea el, a fost primul loc cu nisip tare si curat de pe tot parcursul de pana aici. Cum vremea a fost buna si am gasit intelegere de la paznicul Portului pentru ambarcatiuni de agrement, in ziua libera ( luni), am strans totul si am lasat caiacele ( al lui si al meu)in custodie la paznicul "Marinei", bucurandu-ne de o plimbare per-pedes, pe Faleza Inferioara, Strada Domneasca ( pana la Teatrul Dramatic, cu un retur pe la Biserica Fortareata Precista ( construita la 1648. de aici se tragea cu tunul in corabiile, care nu plateau taxa de trecere :gun: ). Intorcandu-ne pe Faleza Superioara, pentru a privi Dunarea dintr-o alta perspectiva, de la inaltime ...

Am publicat toate acestea, pentru ca poate sunt oameni care citesc si-l pot sprijini ( moral, printr-o simpla intalnire), prin localitatile pe unde va poposi, cum ar fi Tulcea , Gura Portitei, Constanta, Mangalia etc.

Pe Facebook, puteti sa comunicati cu Lucian zilnic la adresa : https://www.facebook.com/FromGiurgiutoVenice?hc_location=stream
Are un panou solar mare, baterie de 12 V si 7 A , tableta cu conexiune la internet, si multe gadgeturi ce-i sunt utile. ( are instalata inclusiv o mica pompa electrica, pentru eliminat apa din cockpit, in caz ca ar avea necazuri, in pasajele de pe Mare.

O harta cu itinerariul propus, mai puteti gasi la: http://tidromania.files.wordpress.com/2013/05/harta-mare.jpg

Pentru contact telefonic, puteti folosi :
Lucian Ionescu - 0729 582 426

Raspunde, bucurandu-se ca un copil !
 
Ultima editare:
Se pare ca Lucian are profilul perfect pentru asemenea expeditie solitara. Ii urez succes sa duca la capat o asa lunga calatorie !
Stim toti ca va avea nevoie de putere fizica si morala, ca sa faca fata efortului, solitudinii si timpului... insa nu putem banui de cata putere e nevoie :) !
In fine, cine pleaca in asemenea peripluri, pleaca cu bucuria calatoriei in suflet.
Multa bucurie sa aiba! :)
 
Astazi Miercuri 15 Mai, Lucian a parcurs etapa Isaccea- Mahmudia.
Si-ar fi dorit sa faca popas la Tulcea, dar n-a fost posibil din cauza curentului apei foarte puternic, in zona portului. Iar pe langa debarcaderul recomandat de un tulcean ar fi fost multe buturugi, crengi, cioate, care l-ar fi putut rasturna. Asa ca a decis sa inainteze mai departe.

Pentru poze, puteti accesa : De la Giurgiu la Venetia -Vadu Oii | Romania vazuta din caiac
 
Joi 16 Mai, Lucian a pornit de la Mahmudia spre Sf. Gheorghe, dar din cauza vantului din fata si a apelor crescute, a decis sa modifice traseul si a intrat pe canaluri pe la Dunavaturi, a iesit pe Razelm catre Gura Portitei. La Gura Portitei a montat bivuacul, pe la ora 22 . Pe la ora 23 m-a sunat,si am vorbit putin, deci nu pot relata multe detali. Atat doar ce mi-a spus, ca lacul a fost montat cu valuri ... Tonusul lui Lucian, e ok ...

P.S.
Nustiu cand va ajunge in zona litoralului turistic romanesc, al Marii Negre. Dar daca s-ar intampla ca vreun barcaholic bucurestean sa aiba drum de week-end atunci cu masina, pana la Marea Neagra si ar avea doua locuri libere in habitaclul autoturismului, plus placerea de a se intalni si sta la taifas, cu Lucian Ionescu...
S-ar bucura teribil familia lor, sa mai fie impreuna o zi cu noapte la cort, inainte ca Lucian sa paraseasca tarmul romanesc...
 
Ultima editare:
Lucian Ionescu, acum are bivuacul montat la Constanta, in Portul Tomis. E posibil ca prognoza meteo nefavorabila lui deocamdata, sa-l faca sa stea, mai mult de o zi.
 
Delafluviu Guzi a spus:
Lucian Ionescu, acum are bivuacul montat la Constanta, in Portul Tomis. E posibil ca prognoza meteo nefavorabila lui deocamdata, sa-l faca sa stea, mai mult de o zi.
Click pentru a extinde...

Observ ca se anunta doar cateva picaturi de ploaie pana la ora pranzului, pe fondul unui vant de sud, de 10-15 nd . Ploaia minora nu e o problema, in schimb vantul care va creste pana catre ora 18, va forma niste valuri destul de urate pentru un caiac.
Mai bine se anunta "relache" pentru joi, fiindca vineri va fi numai bine de padelat : la umbra de nor, vant slab si de vest.
Adica placerea caiacistului de tura; fara valuri. :)
 
In relatarea telefonica din seara asta ( dupa cateva zile, in care n-a avut semnal GSM), am aflat ca a avut niscaiva peripetii in zona poligonului de la Navodari, care l-a obligat sa mai stea o zi pe mal.
Lucian nu se hazardeaza sa padeleze daca vantul i-ar crea probleme. E montat psihic sa astepte ferestrele de timp prielnic. Dealtfel nici nu cred ca are alternativa. Pasajul parcurs de pe Marea Neagra, de la Gura Portitei pana la Constanta, n-a facut altceva decat sa-l familiarizeze si mai bine, cu ambarcatiunea si echipamentul lui.
 
Ultima editare:
Lucian Ionescu a inoptat sambata ( 25 Mai) pe malul statiunii Saturn, dupa ce a pornit de la Constanta. Aici la Saturn, cineva l-a ajutat azi duminica, sa mai puna un strat de fibra de sticla pe coca caiacului ( un strat de stratimat). Lucian observase o uzura atroce a stratului de tesatura din fibra , in urma frecarii cu scoicile din nisipul de pe malurile marii.
Ieri cand l-am apelat telefonic, Lucian padela inca si estima ca ajunge la Mangalia foarte curand. Initial relatasem in "chemari si raspunsuri"-le Nomazilor, ca ar fi la Mangalia, deja.
Urmeaza ca maine Luni, sa plece cu caiacul la Mangalia si acolo sa faca formalitatile vamale de parasire a teritoriului romanesc. E posibil sa faca o noapte si la Mangalia...
In voce, Lucian avea un tonus bun, mai ales pentru faptul c-a reusit sa-si reconditioneze din mers, caiacul.
 
Delafluviu Guzi a spus:
Dupa cum o parte din comunitate stie din reteaua Facebook si blogurile "Tid Romania" sau "Romania vazuta din caiac", Lucian m-a rugat sa public informatii despre expeditia sa, si la barcaholic.ro
Sa incepem:
Lucian Ionescu este din Bucuresti, nascut in 1964, casatorit si tatal unei fetite de 12 ani. In adolescenta, a practicat caiacul de performanta doi ani, fara a obtine performante notabile, aleganduse cu pasiunea pentru acest tip de ambarcatiuni.
A participat cu caiacul la TID-2008. Expeditiile singuratice, il atrag mai mult.
Si-a proiectat un caiac cu programul "kayakfoundry" si l-a construit prin metoda strip-planked. Caiacul lui este lung de 5,80 m si lat de 58 cm.La executat in decursul a trei ani de lucru cu multa migala, acordand mare atentie detaliului, finisajelor. (A consumat la slefuit (manual), aproximativ 100 metri liniari de smirglu !)
Cu acest caiac a castigat prima "Regatta pentru Caiace de Agrement", organizata la Herastrau de CSS6 Bucuresti, unde antrenor si animator este inimosul Prof. Bogdan Buciu.
Lucian, are cont de multa vreme pe "barcaholic.ro", doar pentru a citi informatii. N-a postat nicio data.
Marti 7 Mai 2013, si-a pus caiacul pe apele Dunarii, pentru a pleca solitar intr-o expeditie spre Marea Neagra-Bosfor- Marmaris-Marea Egee- Marea Adriatica, urmand un parcurs costier pe langa tarmurile tarilor: Romania-Bulgaria-Turcia-Grecia-Albania-Croatia si Italia...Ca punct final propus ar fi Venetia, in luna Decembrie. Bineinteles, daca timpul scurs, sanatatea ( indeosebi cea psihica), resursele materiale si starea vremii, ar permite.

Deci s-a pus pe Dunare marti, acum o saptamana, iar astazi a instalat bivuacul in zona stalpilor de inalta tensiune din zona Isaccei.
L-am avut musafir in Galati, unde dealtfel isi propusese sa faca zi de pauza. Bivuacul l-a avut pe malul tulcean, unde, spunea el, a fost primul loc cu nisip tare si curat de pe tot parcursul de pana aici. Cum vremea a fost buna si am gasit intelegere de la paznicul Portului pentru ambarcatiuni de agrement, in ziua libera ( luni), am strans totul si am lasat caiacele ( al lui si al meu)in custodie la paznicul "Marinei", bucurandu-ne de o plimbare per-pedes, pe Faleza Inferioara, Strada Domneasca ( pana la Teatrul Dramatic, cu un retur pe la Biserica Fortareata Precista ( construita la 1648. de aici se tragea cu tunul in corabiile, care nu plateau taxa de trecere :gun: ). Intorcandu-ne pe Faleza Superioara, pentru a privi Dunarea dintr-o alta perspectiva, de la inaltime ...

Am publicat toate acestea, pentru ca poate sunt oameni care citesc si-l pot sprijini ( moral, printr-o simpla intalnire), prin localitatile pe unde va poposi, cum ar fi Tulcea , Gura Portitei, Constanta, Mangalia etc.

Pe Facebook, puteti sa comunicati cu Lucian zilnic la adresa : https://www.facebook.com/FromGiurgiutoVenice?hc_location=stream
Are un panou solar mare, baterie de 12 V si 7 A , tableta cu conexiune la internet, si multe gadgeturi ce-i sunt utile. ( are instalata inclusiv o mica pompa electrica, pentru eliminat apa din cockpit, in caz ca ar avea necazuri, in pasajele de pe Mare.

O harta cu itinerariul propus, mai puteti gasi la: http://tidromania.files.wordpress.com/2013/05/harta-mare.jpg

Pentru contact telefonic, puteti folosi :
Lucian Ionescu - 0729 582 426

Raspunde, bucurandu-se ca un copil !
Click pentru a extinde...


Mult succes lui Lucian!
 
Corespondente publice de la Lucian, via Facebook :

Marți după-amiază am ajuns în portul Mangalia. La câteva sute de metri de intrarea în port m-a prins o vijelie puternică. Vântul începuse să bată cu putere și să ridice valurile încă de când am plecat, dar mi-am zis ca în port apa e liniștită și până la intrare sunt numai doi km. - mi-a luat mai bine de o ora să străbat această distanță. La câteva sute de metri de capătul digului vântul a început să crească în intensitate, bătând în rafale puternice, iar valurile au devenit din ce în ce mai mari. În jurul meu totul fierbea. Am considerat că în port găsesc mai repede ape liniștite și am mers mai departe. Cu greu am ocolit digul de nord, parcă ceva mă împingea în el, dar când am ajuns în gura portului, am văzut marea dezlănțuită. Am fost deseori la mare, ca turist, dar niciodată nu am văzut așa ceva. În principiu, una din condițiile pe care mi le-am impus în această călătorie, a fost ca întotdeauna să-mi păstrez cumpătul, indiferent de situațiile prin care trec. Am ales să fac ceea ce fac și numai de mine depinde să reușesc. Am remarcat un colț adăpostit, lângă digul din sud și am luat-o într-acolo. Valurile mă băteau cum îmi venea mai rau; din spate și ușor lateral. Nu m-am grăbit, mi-am păstrat sângele rece și după o eternitate am ajuns la adăpost. Nici în port nu mi-a fost ușor, dar m-am descurcat. La câteva minute după ce am călcat pe uscat am intrat în șoc. Nu puteam să cred prin ce am trecut și mai ales ca am reușit. Valurile au fost mult peste nivelul. Marea este imprevizibilă. Nu voi mai uita niciodată.
....................................................................................................................................................................................................

Ieri două nave s-au întors în port din cauza valurilor. Astăzi și mâine e furtună puternică. Așa că fac și eu ce face romanul când îl apucă cheful de munca - se ghemuiește într-un colțișor și stă acolo, ca doar nu o ține o veșnicie!
 
Delafluviu Guzi a spus:
Corespondente publice de la Lucian, via Facebook :

Marți după-amiază am ajuns în portul Mangalia. La câteva sute de metri de intrarea în port m-a prins o vijelie puternică. Vântul începuse să bată cu putere și să ridice valurile încă de când am plecat, dar mi-am zis ca în port apa e liniștită și până la intrare sunt numai doi km. - mi-a luat mai bine de o ora să străbat această distanță. La câteva sute de metri de capătul digului vântul a început să crească în intensitate, bătând în rafale puternice, iar valurile au devenit din ce în ce mai mari. În jurul meu totul fierbea. Am considerat că în port găsesc mai repede ape liniștite și am mers mai departe. Cu greu am ocolit digul de nord, parcă ceva mă împingea în el, dar când am ajuns în gura portului, am văzut marea dezlănțuită. Am fost deseori la mare, ca turist, dar niciodată nu am văzut așa ceva. În principiu, una din condițiile pe care mi le-am impus în această călătorie, a fost ca întotdeauna să-mi păstrez cumpătul, indiferent de situațiile prin care trec. Am ales să fac ceea ce fac și numai de mine depinde să reușesc. Am remarcat un colț adăpostit, lângă digul din sud și am luat-o într-acolo. Valurile mă băteau cum îmi venea mai rau; din spate și ușor lateral. Nu m-am grăbit, mi-am păstrat sângele rece și după o eternitate am ajuns la adăpost. Nici în port nu mi-a fost ușor, dar m-am descurcat. La câteva minute după ce am călcat pe uscat am intrat în șoc. Nu puteam să cred prin ce am trecut și mai ales ca am reușit. Valurile au fost mult peste nivelul. Marea este imprevizibilă. Nu voi mai uita niciodată.
....................................................................................................................................................................................................

Ieri două nave s-au întors în port din cauza valurilor. Astăzi și mâine e furtună puternică. Așa că fac și eu ce face romanul când îl apucă cheful de munca - se ghemuiește într-un colțișor și stă acolo, ca doar nu o ține o veșnicie!
Click pentru a extinde...

Mi-am pus si eu intrebarea asta, cu privire la valuri si vreme urata. Stiu ca Lucian evita cat poate asemenea fronturi si bine face.
O rasturnare poate duce la intreruperea calatoriei, in cel mai bun caz.
Daca ar sti sa faca vestitul eskimo roll, lucrurile ar putea gasi o cale rezonabila, dar daca nu.... in conditii de mare grea aparute pe neasteptate, asta poate insemna abandonul caiacului.
Sper sa aiba vreme buna, iar atunci cand nu se poate, sa gaseasca rapid tarmul.
Mi-am mai pus problema costelor stancoase cu faleze inalte, care se gasesc pe litoralul bulgaresc si cel turcesc. Sunt zone in care nu exista nici o limba de plaja ci doar o roca zdrentuita ce se ridica mult din mare.
Nestiind planurile lui de calatorie, spun doar temerile mele si punctele carora le-as acorda mare atentie, planuindu-le minutios.
Apoi ar mai fi intinderile mari de ape cu care cei mai multi caiacisti romani nu s-au intalnit. De exemplu traversarea Adriaticii .

Faptul ca a simtit atat de viu pericolul din tarmul Mangaliei, arata ca e constient de greutatea padelatului pe mare si ii va ajuta in viitoarele momente grele.
 
Florio a spus:
Mi-am pus si eu intrebarea asta, cu privire la valuri si vreme urata. Stiu ca Lucian evita cat poate asemenea fronturi si bine face.
O rasturnare poate duce la intreruperea calatoriei, in cel mai bun caz.
Daca ar sti sa faca vestitul eskimo roll, lucrurile ar putea gasi o cale rezonabila, dar daca nu.... in conditii de mare grea aparute pe neasteptate, asta poate insemna abandonul caiacului.
Sper sa aiba vreme buna, iar atunci cand nu se poate, sa gaseasca rapid tarmul.
Mi-am mai pus problema costelor stancoase cu faleze inalte, care se gasesc pe litoralul bulgaresc si cel turcesc. Sunt zone in care nu exista nici o limba de plaja ci doar o roca zdrentuita ce se ridica mult din mare.
Nestiind planurile lui de calatorie, spun doar temerile mele si punctele carora le-as acorda mare atentie, planuindu-le minutios.
Apoi ar mai fi intinderile mari de ape cu care cei mai multi caiacisti romani nu s-au intalnit. De exemplu traversarea Adriaticii .

Faptul ca a simtit atat de viu pericolul din tarmul Mangaliei, arata ca e constient de greutatea padelatului pe mare si ii va ajuta in viitoarele momente grele.
Click pentru a extinde...

Doamne Ajuta!
 
Cateva randuri scrise de Lucian, via Facebook

După cum ați aflat am ajuns la Varna. Dar s-o iau cu începutul. În Mangalia am avut ceva probleme cu ieșirea din țară pe apă. În principiu, trebuia să obțin un formular de la Capitania Portului Mangalia, precum că barca este a mea, câți membri în echipaj, date de buletin, etc. Pe acest formular Poliția de frontieră trebuia să-mi pună o viză de ieșire, iar eu eram bun de plecare, cu condiția să nu mai calc pe teritoriul României și nici al Bulgariei până la Balcic, care este port de intrare și unde trebuiau să-mi pună viza de intrare. Toate bune și frumoase, dar Capitania mi-a cerut actele bărcii. Le-am spus că-i făcută de mine; răspunsul a fost prompt - nu-i treaba noastră. Pe cealaltă parte, Poliția de frontieră nu avea pe ce-mi pune viza. Dăi înapoi la Capitanie. Și a început iureșul. Discuții, telefoane, intervenții, răspuns final, NU. Am hotărât să-mi înmatriculez barca, costa 216 lei, dar credeam ca scap de griji. Mi-au cerut să-mi iau autorizația de construire și după aceea nu știu ce certificat din Constanța, unde trebuia să mă duc cu barca, după care cereri și tot dichisul și de așteptat vreo două săptămâni. Deci nu aici era soluția. A doua zi, împreună cu Dan, un prieten din Mangalia, am mers la Poliția de frontieră. Tot ei au găsit rezolvarea. Exista într-adevăr o lacuna în legislație, iar ei au considerat că dacă legea nu interzice expres, atunci permite și din punctul lor de vedere, nu au niciun motiv să nu-mi dea drumul. Așa că m-au pus să fac o hârtie asemănătoare cu cea a capitaniei și să vin a doua zi să-mi pună viza de ieșire. Greșeala mea a fost că am propus să dau o declarație pe proprie răspundere precum că barca e a mea. Urma să o dau a doua zi, înainte de plecare. Fericit ca am rezolvat, l-am rugat pe Dan să-mi facă formularul la calculator și a doua zi cu el în dinți am venit. Numai că acum era alt ofițer, mult mai zelos. I se comunicase despre ce este vorba, dar omul nu se împăca cu ideea. Cum adică?! Și am început cu declarația, nu înainte de a-mi spune că dacă era după el, nu mi-ar fi dat drumul. Și dai și scrie. Și mai dădea câte un telefon - sigur e bine? Și mai scrie ceva, și mai stai puțin și mai citește odată ; și timpul trecea. Într-un final a mai primit un telefon, a încheiat aproape brusc declarația și mi-a pus stampila pe formularul cel făcuse Dan. Îmi scăpa. Intre timp au plecat doua nave, s-a mai luat câte o pauză, am trecut pe la un magazin și mi-am luat ceva de mâncare... Cert e ca am venit la 8.30 și am plecat pe la 11,iar eu trebuia sa ajung în Balcic, la 80km distanță. No way! Oricum, vroiam să ajung cât mai aproape, dar asta va fi altă poveste.
 
Sa revin. Fericit și cu viza în buzunar, am plecat spre Balcic. Afară era cald, vântul nu bătea aproape deloc și apa era oglinda, ca doar eram în port. Să-mi iau costumul etanș? Neee! Și am plecat. A fost super până am ieșit din țară. Am văzut 2 Mai și o țigănie, care cândva era Vama Veche. Am intrat în Bulgaria vreo 7-8 km, când a început urgia. O furtună cu vârfuri de vânt de peste 50km/oră. Valurile au început să se înalțe și destul de repede au depășit un metru și jumătate. Vântul mă bătea în fața cu spumă și picături din crestele valurilor. Noroc că aveam ochelarii de soare. Nu știu ce mai vedeam prin ei, dar altfel cred ca ași fi stat cu ochii mai mult închiși. Marea era albă și clocotea cât vedeai cu ochii. Furtuna în toată regula. Eram la vreo 2km de mal, nu puteam decât s-o înfrunt. Eram îmbrăcat doar în tricou, dar nu simțeam nimic. După 2-3 ore, marea a început să mă învingă. Puterile îmi scădeau, și frigul a început să mă cuprindă. Mai aveam puțin până lângă mal, dar destul. Cred că eram deja într-o stare de șoc. Țin minte ca țipam 'doar atâta poți?' peste încă ceva timp, râdeam în hohote; eram la capătul puterilor. Am întors barca ușor spre dreapta, și am ajuns la capătul golfului pe care îl tăiase, într-o zona vag adapostita. Am tras cu greu la mal și m-am prăbușit. Dârdâiam puternic. Am scos un flece și m-am schimbat. Apoi calorii. Am mâncat slănină cu usturoi. Am început să-mi revin. Marea începea sa se domolească. Îmi amintesc de ce-mi zicea Dragoș. Învață să te imprietenesti cu marea. Nu cred ca este adevărat. Marea nu îți poate fi prietenă. Te lovește când nici nu te aștepți. Altceva am învățat. Cunoaște marea. Pentru a nu te lua pe nepregătite și a te putea feri de ea. Culmea e că mă uitasem pe buletinul meteo și valurile erau date la 0.4m,iar vanturile undeva la 25-30km/oră. Ce mai tura-vura, mi-am luat costumul etanș și am vâslit pana seara, fără alte peripeții. Cum am tras la mal, a și venit Poliția de frontieră și mi-a cerut pașaportul. L-au verificat și mi l-au înapoiat. Mi-au cerut insistent ca a doua zi să nu ma opresc, decât la Balcic. Au fost foarte politicoși. Deja se intunecase și începuse sa ploua. Eram într-un sat de pescari lângă un far, eram ud și înfometat. Am aflat ca în apropiere de mine era o bodega. Am intrat, era casa unui pescar. Ma servit cu ciorba de pește și peste prăjit. Un fel de hamsii, dar ceva mai mari. A scos și o palinca, a venit cu doua paharele și sa așezat cu mine la masă. Am vorbit cât m-au mai ținut puterile, i-am mulțumit, am plătit (cu €) și am plecat. Am ridicat cortul și m-am culcat fără să-l mai fixez. Eram epuizat. Aceasta a fost prima zi.
 
Trebuie să te autentifici sau să te înregistrezi pentru a răspunde aici.

Back
Sus