Tatal meu mi –a povestit cum, copil fiind, s –au refugiat, in anii ’40, cu toata familia intr –un sat din Ardeal. Satul era jumate de romani, jumate de sasi, plus tiganii obligatorii dintr –o margine. In satul asta, unde razboiul parea departe, a aparut la un moment dat un neamt in uniforma nazista, s –a stabilit in casa pastorului luteran de linga biserica saseasca veche de 600 de ani, si a deschis o lista de recrutare pentru voluntari. Pe baza listei, doritorii primeau un bilet numai dus pentru frontul de est. Toti tinerii sasi din sat, care aveau virsta intre 18 si 25 de ani, s –au asezat la coada ca sa prinda locuri in trenul de Stalingrad. Toti parintii acestor tineri s –au strins la sfat si au facut un lucru incredibil pentru disciplina germana. S –au dus si l –au scos pe nazist din casa parohiala (careia i –au spart si geamurile cu ocazia asta) si l –au alungat in suturi din sat, cit pe ce sa –l linseze. Asta nu a folosit la nimic, pentru ca tinerii sasi aflasera deja adresa centrului de instructie de linga Brasov si intr –o saptamina toate sasoaicele de maritat aveau ochii in lacrimi pentru ca iubitii lor o luasera pe dealuri, catre Brasov. Parintii si iubitele lor i –au urmat imediat dupa razboi, in niste vagoane puse la dispozitie de rusi, cu destinatia Siberia.
Cam asa se scrie istoria. Indiferent de entuziasmul tinerilor sau intelepciunea batrinilor, atunci cind Istoria o ia pe aratura omul de rind este prins la mijloc si moare pe front sau in lagar sau de foame in Leningrad.
Totusi, daca stergem cu buretele toate aceste asa zise aberatii despre patrie, stramosi, eroi, stat, religie, de care unii se simt atit de oprimati, daca scapam de toate astea ce punem in loc? Ceva trebuie pus in loc pentru ca altfel ajungem sa ne omorim intre noi mai rau decit in jungla. Pina si marile primate sau leii sau lupii traiesc intr –o structura sociala in care membrii grupului au drepturi si obligatii in functie de pozitia pe care o ocupa in ierarhie.
Problema este ca in societatea asta vestica oamenilor li s –a cam urit cu binele. Oamenii au tot ce le trebuie si chiar mai mult decit le trebuie si, cind dau de greu (o mica criza la botu’ calului), incep sa elaboreze tot felul de teorii din astea nihiliste. Dar se pare ca, de –a lungul istoriei, asa e sfirsitul tuturor civilizatiilor prea imbuibate. Dar, “ceea ce putem invata din istorie este ca oamenii nu invata niciodata nimic din istorie!” Nu mai stiu cine a spus asta, dar a avut mare dreptate.
Cam asa se scrie istoria. Indiferent de entuziasmul tinerilor sau intelepciunea batrinilor, atunci cind Istoria o ia pe aratura omul de rind este prins la mijloc si moare pe front sau in lagar sau de foame in Leningrad.
Totusi, daca stergem cu buretele toate aceste asa zise aberatii despre patrie, stramosi, eroi, stat, religie, de care unii se simt atit de oprimati, daca scapam de toate astea ce punem in loc? Ceva trebuie pus in loc pentru ca altfel ajungem sa ne omorim intre noi mai rau decit in jungla. Pina si marile primate sau leii sau lupii traiesc intr –o structura sociala in care membrii grupului au drepturi si obligatii in functie de pozitia pe care o ocupa in ierarhie.
Problema este ca in societatea asta vestica oamenilor li s –a cam urit cu binele. Oamenii au tot ce le trebuie si chiar mai mult decit le trebuie si, cind dau de greu (o mica criza la botu’ calului), incep sa elaboreze tot felul de teorii din astea nihiliste. Dar se pare ca, de –a lungul istoriei, asa e sfirsitul tuturor civilizatiilor prea imbuibate. Dar, “ceea ce putem invata din istorie este ca oamenii nu invata niciodata nimic din istorie!” Nu mai stiu cine a spus asta, dar a avut mare dreptate.
