Croaziere pe Dunare : Viitura :)

Salutari si multumiri pentru cuvintele frumoase.
Mai ales ca unele vin de la un navigator de talia lui Christian !

Maine seara preconizam ca vom fi la Galati, ocazie cu care vom reusi sa postam si niste poze din locurile de popas ori din momentele cu mult vant si deci multa distractie sub vele .
Sper sa revad brigada galateana, cu atat mai mult cu cat e inceput de weekend .

Astazi am plecat din spatele unei insule ce ne-a oferit protectie (si apropierea catorva priviri prietenoase ale unor cai ce mai aveau putin si-si varau capul prin tambuchiul prova), am ajuns la Harsova unde am aprovizionat putin si am continuat calatoria cu un vant nestatornic in rafale poznase (diferenta de directie 30 grade intre ele) trecand pe sub podul de la Giurgeni. Am facut azi volte, ca la scoala de navigatie ! Cate o volta la 15 minute . SI mereu cu ochii pe fumuri, ca la regate, ca trebuie aproximate viteza barcii, viteza curentului, vitezele si directiile barjelor si impingatoarelor, si desigur, pozitiile balizelor. Ca sa mearga totul fluent, lejer, de vacanta. Fara sa incurcam sau sa ne ridicam pulsul .
Apoi plutind peste gropile de peste 30m adancime unde dorm monstrii apelor Dunarii, am ajuns la un loc de popas unde am ancorat in apropierea tarmului si ne-am racorit cu o baie revigoranta . Curentul apei, 4nd . Cine nu are ancora de nadejde, trebuie sa caute alveole ale tarmului, unde apele pot fi mai linistite.
Am observat in nenumarate ocazii, de la TID-uri pana la calatoriile noastre de familie, ca in mod surprinzator, cate o baie pe zi in apa Dunarii e suficienta sa asigure curatenia trupeasca, fara alte deodorante . (Sper ca si cei din jurul meu sa fie de acord cu asta ). Probabil particulele de argila din apa fluviului fac o treaba mai buna decat chimicalele concernului Colgate-Palmolive

N -ai facut nimic daca nu iti inlocuiesti poza de la avatar cu aia cu umbrela !
Macar pe perioada viiturii !

Imi vine sa cumpar o piscina gonflabila, sa o umplu cu apa in curte si sa pun barca in ea, vinovat fiind Florio care are timp si internet sa-si povesteasca calatoria.

Foarte frumos, las' ca vine iulie si-ti calc pe urme - daca le lasi pe apa! Si povesteste, si pune poze, multumim!

Of... Trebuie sa fie tare greu la voi acolo...


Sent from my iPad using Tapatalk

Desi suntem intr-un loc salbatic dupa un slalom al catargului printre coroanele copacilor ce strajuiesc malul, firicelul de net e ingaduitor in acest loc, cu atasamentele. Si ca atare mai pun cateva imagini din "picaturile de fericire" cum le spunea un coleg mai inainte.

Cu greu ne despartim de cate o plaja salbatica ascunsa de o perdea de vegetatie, pana si privirilor din inaltele cabine de comanda ale vapoarelor.
Nu stim daca vom mai gasi o alta, apele sunt foarte ridicate si au acoperit cele mai multe intinderi de nisip. Dar calatoria continua si ne acorda bucuria surprizelor .
Un popas la "Cetate", pe o insula pe care dorim sa o exploram cu pasul in cautarea vestigiilor .

Diminetile sunt voioase cand trezirea e data de primele raze de soare si nu de vreo sonerie desteptatoare .
Pe Dunare, somnul la ancora este un deliciu; ne alegem locurile de popas in alveole ale tarmului, protejate de valuri sau vant, singura leganare a barcii fiind data de largile si lentele unduiri ale unei ape linistite.
Dimineata de fata incepe in asteptarea cafelei si a micului dejun, cu o parada a modei : ochelarii de printesoi ai Mariei.

O noua zi de navigatie sub un vant (cum altfel ) de bulina, ne apropie de podul de la Cernavoda. Aici pescarii proaspat iesiti de sub interdictiile prohibitiei, trag aprig de plasele de adancime, lasate chiar langa picioarele podului . (V-a placut asta cu prohibitia, nu-i asa? Cand am scris-o, am pus o palma la sub brat si am dat din cot doua partz-uri . Cam cat pret se pune pe prohibitie aici. )

Aici la Cernavoda, vom da piept cu civilizatia reprezentata de un supermaket. Ma pregatesc deci ca atare, ma barbieresc sa nu oripilez hostess-ele de la casierie, in timp de Cosmin porneste motorul si pregateste fenderele pentru acostare.
Il cunoastem aici pe domnul Radu, un om deosebit de amabil care ne-a primit la pontonul lui si acum doi ani. Ca si atunci, ne legam de vaporasul lui pentru a lasa loc navelor comerciale sa utilizeze pontonul si la invitatiile gazdei, intram in locuinta plutitoare, aranjata ca un apartament .
Maria isi gaseste imediat un companion blanos : Bobby

Dar nu intarziem mult si luam un taxi catre oras, facem rapid cumparaturile pentru urmatoarele 4 zile si ne intoarcem la viata noastra nomada .

O mica pauza pentru sectiunea de inventii si inovatii, pana ajungem sa o inregistram la OSIM .
Dupa plecarea din Cernavoda, canicula ne-a obligat sa concepem la repezeala un dispozitiv cu ceea ce aveam la indemana. Si astfel s-a nascut Termosul-Canapea. Dintr-o sticla de 2l de Borsec si husa unei canapele de gradina.
Inovatie care a tinut rece acea sticla, pret de cateva ore, in soare .

?

#25

Capitan,

gratar estem, sticla unde estem?

Florio, nu merge sa adaptezi pe post de racitor de sticle....o combinatie intre un picurator de apa si un ventilator mic? si , bineinteles, un material sintetic care sa acopere sticla?

ati prins ceva rapitor?

simba_the_sailor a spus:

#25

Capitan,

gratar estem, sticla unde estem?

Click pentru a extinde...

Sticla estem la frigider, se serveste brumata . Stiu ca vinul rosu se degusta la temperatura camerei, dar camera noastra fiind Dunarea, afara 30-35 grade, prefer sa am licoarea rece.
In afara de asta, ziua beau numai ape si racoritoare .
Seara e vremea vinului rosu iar dimineata e tabietul cafelei, cat timp toata lumea doarme la bord, iar soarele da sa rasara in veselia de ciripit din zavoaie

alex470 a spus:

Florio, nu merge sa adaptezi pe post de racitor de sticle....o combinatie intre un picurator de apa si un ventilator mic? si , bineinteles, un material sintetic care sa acopere sticla?

ati prins ceva rapitor?

Click pentru a extinde...

Nu e cazul, Alex. Pe post de racitor e frigiderul.
"Termosul" ala a fost o inventie ad-hoc, sa nu mai mergem cu sticla de 2l pana in cabina, ci sa o pastram cat mai mult rece, langa noi. Si chiar a functionat !
Dar a fost singurul moment in care ne-am amuzat asa. In rest am folosit sticle mai mici, de 1/2 l, din cele de Nestea, cu gura larga. E mai simplu de reumplut cu ce doresti si se scoate o cantitate mica de la rece. Altfel, o sticla de 2l se incalzeste pana apucam sa o bem .

Pauza de povestire, pentru un moment culinar.
Astazi am avut o masa cu preparate fine : cambula pane cu sos de usturoi si garnitura de orez cu curry .
Restaurantul propriu din bucataria barcii, bucatar subsemnatul, servirea si anturajul - echipajul. Masa perfect sanatoasa : cambula salbatica prinsa de noi in buza marii, la mana.

In aval de Cernavoda, vantul isi pastreaza aliura de prova, cat sa simtim ca mergem cu vele si nu lenevim. Se aud mult vinciurile si se intaresc palmele in desele contacte cu scotele . Pe o barca de 8m se pun rar in functiune manivelele vinciurilor, totul se trage "la mana" . Acum am niste palme tari si groase de iobag, sa nu ma faca cineva sa-i alint vreuna . Multi ar crede ca in cockpit-ul unui velier e plictiseala mare si sedentarism maximal. Vantul sufla, barca merge si singura ocupatie a skipperului este sa tina directia din eche sau timona. In principiu da, in realitate nu. Se mai intampla pe mare, la un vant constant si de bun simt, cand nici timona nu trebuie sa o mai ating.
Aici insa vantul preponderent este in amonte, deci exact opus directiei noastre de mers, iar constanta lui nu intra in discutie. Bate cum vrea si cum ii dicteaza relieful tarmurilor. Rafalele isi schimba directia mereu, la fel si intensitatea.
Urmeaza deci distractia subsemnatului, distractie care la finalul zilei imi da febra muculara nu numai la antebrate si spate ci la absolut toata fiinta, inclusiv gambele si muschii de din dos . Dar nu e febra musculara a atletului (care doare de tipi la orice atingere) ci o oboseala a muchilor ce da o placuta senzatie de "lucrat" .

Zilnic nu adunam multe ore de navigatie, dar vantul ne poarta suficient de iute cat sa adunam un numar bunicel de mile. Pe la orele 18 ne gasim mereu cate un loc de popas, mereu in vecinatatea sau pe plaja unei insule. Apa e curata, balaceala ne face "fresh", putem da fuga pe tarm sa alergam putin si nu in ultimul rand, putem incropi o gustare clasica, la foc de lemne .
Asa cum spuneam, multe din plajele stiute, sunt acoperite de apele mari, care ajung acum sa muste din iarba tarmului.
Nu-i nimic, ne folosim de asta pentru a debarca direct de pe puntea pupa, pe pajiste, dintr-un singur pas .
Momentul popasului de acum, ne duce insa cu prova la tarm, unde doi cai care pasc mulcom, ne privesc foarte curiosi.
Unul dintre ei, o iepusoara tinerica, arde intr-atat de curiozitate, incat vine si aproape isi baga capul pe tambuchiul prova sa vada ce Dumnezeu avem noi in barca si cine sunt omuletii aia care chitaie acolo ?

(Nu e de mirare totusi, se vede in poza a 5-a, calutul asta este intr-o ureche ! )

Ne-am petrecut acolo seara, urmand ca dimineata sa trecem pe langa stancile Dunarii din amonte de Harsova, bine stiute de toti TID-istii nostri .

O vizita scurta la Harsova, ne opreste la pontonul d-lui Lucian, alt om simpatic pe care il stim de la calatoria anterioara. Aici avem un ponton mare, intr-un mic golf format de curentul ce se opreste intr-o stanca masiva ce se ridica impunator deasupra apelor.
Fac o paranteza aici, pentru a sublinia un lucru : m-ati auzit mereu vorbind despre oameni faini, deosebit de agreabili, atenti, de mare bun simt. Aici, in Romania. Astfel de oameni intalnesc. Este o imagine a Romaniei pe care n-o gasiti la televizor si nici in ziare. O gasiti daca veti calatori. (Iar daca in calatorii nu aveti norocul sa intalniti asemenea oameni, alta solutie nu vad decat sa calatoriti cu mine. Eu numai de-astia intalnesc )
D-l. Lucian nu numai ca n-a vrut sa primeasca o plata pentru ca ne-am legat la pontonul dansului, ci a si telefonat dupa un taxi care sa ne duca in oras .

La Harsova am stat o ora, cat sa luam o inghetata, sa improspatam aprozarul barcii cu niste rosii si sa rezolvam partea tehnica : un furtunas pentru chiuveta din bucatarie, un nou plici de muste si niste clesti de rufe. Lucruri marunte dar foarte insemnate .
Am rezolvat totul intr-o piata centrala, unde juniorii s-au plimbat si eu am targuit.

(In trecere am luat si niste carnaciori, dupa care tigaia mea tanjea de multa vreme. Asta e tot un lucru marunt, dar de mare insemnatate )