Page 9 of 11 FirstFirst ... 567891011 LastLast
Results 81 to 90 of 106

Topic: Croaziere pe Dunare : Viitura :)

  1. #81

    Default

    Din furtuna de cu noapte n-a mai ramas nimic, soarele de la Isaccea stralucea puternic, irizand prin plasa noastra de tantari. Afara pasaretul isi incepuse dansul guraliv, insa eu aveam drum lung de parcurs si voiam sa plec rapid din locul acela. Fara cafeluta, fara mic dejun, am iesit lasand in urma mea plasa intacta si am pornit motorul sa il am pregatit dupa ce desprind ancora. La primul tors al motorului, un cap ciufulit apare in cockpit : Cosmin cu ochii inca tulburi de somn, sarise sa ma ajute . Pai asa se face pe o barca, nu astepti sa te strige cineva, te duci unde crezi ca e nevoie de tine !
    De data asta insa nu era nevoie, am ridicat ancora si cu motorul la ralanti am ocolit capul insulei intrand in senal printre multele barje ancorate acolo .
    Faceti click pe imagine pentru a o mări
Titlu:	DSC05643.JPG
Vizualizari:	187
Marime:	302,2 KB
ID:	15161
    Apoi am ridicat velele.
    Nu stiu de ce, e o perceptie personala doar, insa mie mi s-a parut intotdeauna partea aceasta de Dunare, de la Reni pana aproape de Tulcea, cea mai terna si mai plictisitoare zona. Probabil pentru ca e lata, dreapta, fara insule, fara relief pe maluri, o autostrada de apa . La impresia asta a concurat si vantul slabut care mai cadea cate o data lasand genovezul sa atarne ca un prosop de baie . Echipajul dormea inca, profund si neperturbat, lasandu-ma singur, eu si dimineata dunareana .
    Dar nu m-am plictisit, am plecat in prova cu un binoclu, sa vad imprejurimile, mi-am bucurat ochiul si am cercetat toate intrarile malului drept, unde se mai adunau cateva barci de pescari . A mai aparut si o salupa care s-a apropiat probabil sa vada cum merge barca asta cu velele sus si un omulet in prova, cand in cockpit la timona nu e nimeni.
    Tendinta mea era sa intru in lacul Parches, pentru a ma intalni cu cativa prieteni veniti la pescuit si rudele lor, oameni de-ai locului. Am descoperit intrarea, la coordonatele 45,14,224N 28,38,987E. Aici e si o pensiune sau un hotel, cu activitate sustinuta dupa cum se zarea. Dupa un telefon dat cuiva din zona, aflu ca nu se poate intra pe acest canal, pentru ca a fost inchis in scopul controlarii nivelului apelor in lacurile limitrofe.
    Pacat. Ar fi iesit un chef de pomina.
    Insa nu e nimic pierdut, avem prieteni care sunt la Nufaru si putem poposi la pensiunea Stanca Dunarii, o cladire interesanta pe care am tot admirat-o la cateva editii TID , dar si la calatoria noastra anterioara cu vele.
    Dar pana acolo mai e cale destula de strabatut. Cu toata lumea deja pe punte, iscodim barcile pescaresti si masinile ce incep sa aglomereze malul drept, pe masura ce ne apropiem de Tulcea. Se cunoaste ca e weekend !
    Zarim undeva si o cabinata ca a lui Byteworks, cea facuta de Vali. N-am rezistat si i-am facut cateva poze (nu foarte reusite din cauza rapiditatii cu care s-au ascuns in vegetatia malului )
    Fotografii ataşate Fotografii ataşate DSC05642.JPG‎   DSC05650.JPG‎   DSC05655.JPG‎   DSC05659.JPG‎  

  2. #82

    Default

    Vantul ia din nou o alura de pupa. Desfacem velele in foarfeca si inaintam lejer, cu barca dreapta.
    Punem si un om de observatie care, cu binoclul in mana, ne da de veste ce se mai intampla in trafic
    Fotografii ataşate Fotografii ataşate DSC05672.JPG‎   DSC05678.JPG‎   DSC05684.JPG‎   DSC05686.JPG‎   DSC05683.JPG‎   DSC05691.JPG‎  

  3. #83

    Default

    Dupa cateva meandre, apare in fata noastra Tulcea, cu traficul ei de oras-port .
    Nu zabovim aici, nu are nici un rost.
    Strangem velele, apoi trecem prin fata vaselor legate la cheu si a plajei ce adaposteste TID-ul (sunt nostalgic, nu-i asa ? Prea pomenesc TID-ul asta de multe ori ).
    Apele sunt foarte involburate, se cunoaste ca e viitura. Anafoare cat o casa rotesc apa din aval de ultimele blocuri tulcene, iar o baliza e culcata pe apa de un intreg trunchi de copac ce s-a agatat cu incapatanare de ea.

    Avem si niste vizitatori nedoriti, veniti sa ciupesca ceva . Dar suntem inarmati cu pliciuri si multa experienta. In scurt timp taunii pleaca in picaj, plezniti letal de armele noastre.
    Fotografii ataşate Fotografii ataşate DSC05662.JPG‎   DSC05666.JPG‎   DSC05660.JPG‎   DSC05723.JPG‎   DSC05727.JPG‎   DSC05730.JPG‎  
    Last edited by Florio; 3 Jul 2013 at 07:40 PM.

  4. #84

    Default

    Ca si in alti ani, imediat ce am trecut de portul Tulcea, am deschis velele sa ne continuam drumul in tovarasia vantului. Si numai dupa 10 km am ajuns in dreptul comunei Nufaru, locul nostru de popas ales pentru pranzul de azi.
    Cum spuneam mai inainte, am vazut in repetate randuri, de pe apa, pensiunea "Stanca Dunarii" . Dar n-am oprit niciodata. Si nici nu stiam cum am putea opri in tarmul acela stancos, dar aveam o certitudine (fara temei, doar fler ) ca o rezolv cumva la pontonul pensiunii.
    Am strans velele instant, am facut rondoul sa pun prova in curentul puternic si am adus usor-usor barca inspre pontonul ocupat de o salupa mare cu coca in V . Rapid a aparut un baiat care a mutat salupa sa ne faca loc, iar noi am apropiat barca foarte incet cu fenderele de ponton.
    A trebuit sa insist de cateva ori ca flacaul acela si tovarasul lui, sa nu ne ajute . E o lectie invatata in timp: stim sa acostam, stim sa plecam de la ponton. Nu e cazul sa fim ajutati de oamenii de pe tarm, le multumim politicos si ne facem treaba. Ori de cate ori lasi pe cate unul sa te ajute, te alegi cu barca lovita, un pontil strambat ori in cel mai bun caz iti intarzie manevra si trebuie sa o iei de la capat.
    De data asta, cu tot refuzul meu, cei doi se infipsesera unul intr-un pontil si celalalt evident in cablul ce leaga capetele pontililor, tragand cu tot corpul . Dupa ce i-am linistit inainte sa rupa ceva, am acostat lejer, am legat barca, le-am zis flacailor sa dea de veste bucatarilor ca venim si am intrat in barca sa ne punem toalele de gala .
    Domnilor, pensiunea e frumoasa, are restaurant cu garta deltei pe pereti, o terasa mare suspendata peste apa tarmului, muzica (ei, na...trebuia sa induram si noi ceva ) locuri de joaca, etc....
    Are si o ospatarita de baza, pe care daca o intrebi ce ne poate servi, se uita pierduta in ochii tai ca la proba orala de la bacalaureat . Si pe cuvantul meu ca nu sunt pretentios la mancare !
    Dupa ce s-a consultat din priviri cu un alt flacau de baza din pensiune, ne-a adus un meniu. Asa da !
    Un meniu arata bine, e legat in piele ecologica, e doldora de specialitati, de la ciorbite pana la cele mai rafinate mancaruri gatite si deserturi. Ca sa nu ne intindem, ne-a informat fatuca discret, ca nu au decat crap si friptura cu cartofi prajiti.
    Dar o ciorbita ? intreb eu ridicand din sprancene ca Thomas O'Malley la Ducesa aristocrata.
    Desigur, daca dam comanda azi, ne face ciorbita pentru maine. Astazi o puteam manca daca o comandam ieri . Iubire, bebilou de portelan, da' niste mici ordinari aveti ? Da mici, da bere si ne prefacem ca suntem pe Lipscani si e totul perfect .
    Oricum, va spun in secret ca oprisem pentru popas, pentru a incarca aparatul foto (care n-are incarcator 12v) si pentru a vedea ce se poate face in acel loc.
    Din punctul asta de vedere, misiunea a fost indeplinita. In afara bucatariei paupere, totul era frumos.
    Pana sa ne vina crapul, micii, cartofii, ne-am servit berile fara alcool , doi litri de limonada si am topait prin toata curtea, incercand locurile de joaca.
    Lasand glumele, pensiunea are o vedere foarte frumoasa, lunga terasa scoasa peste Dunare pe piloni, are si plan inclinat pentru lansare ambarcatiuni, are si design interesant si e utilata foarte bine.
    Cu bucataria e mai subtirel fiindca nefiind clienti suficienti, gatesc la comanda.
    La ora 15 era un mare chef organizat de niste prieteni ai nostri, ocazie cu care desigur, bucatarul avea sa asude puternic. Dar pana atunci, ne-am savurat dejunul si ne-am incarcat aparatul foto.
    Fotografii ataşate Fotografii ataşate GOPR1101.JPG‎   GOPR1105.JPG‎   GOPR1118.JPG‎   GOPR1127.JPG‎   DSC05699.JPG‎   DSC05694.JPG‎   DSC05703.JPG‎   DSC05708.JPG‎   DSC05712.JPG‎   GOPR1098.JPG‎  


  5. #85

    Default

    SI asa am stat la Stanca Dunarii pret de 3 ore, facandu-ne de cap pe ici pe colo, doar-doar o trece timpul si or veni amicii sa inceapa cheful.
    Numai ca ne tragea ata sa pornim din nou pe apa, mai ales ca se intarise vantul (in general nimeni nu isi pune sperante ca poate naviga cu vele odata intrat in Delta). Am sunat prietenii sa-i informam despre dezertare, am platit consumatia si am plecat voiosi mai departe.
    SI bine am facut !
    Pe masura ce inaintam vantul era mai vanjos. Desigur, vant de bulina .
    Cei familiarizati cu zona stiu ca bratul Sfantul Gheorghe se ingusteaza pe masura ce ne apropiem de Mahmudia. Lucru care m-a adus in stadiul de client al unei sali de fitness, facand volte la cate 5 minute ! Volta peste volta peste volta ! Prin vanzoleala voltelor, l-am sunat pe Pupezica avand banuiala ca poate fi in "Mahmudia noastra" cum zice el .
    Nu era.
    Pacat, ar fi fost frumoasa o intalnire .
    Oamenii Mahmudiei se oprisera din treburile lor de pe mal si se uitau la mine cum vin in viteza pana in buza malului si fac volta cu o mana, tinand telefonul cu cealalta si intorcand barca la punct fix . Nu bag mana-n foc, ca n-au facut pariuri daca lovesc barca sau nu....prea erau atenti .
    Am trecut asa, prin locurile stiute, am revazut punctul de tabara TID de la Murighiol (ascuns mult sub ape, acum) . Apele nu acoperisera numai malul unde trageam de obicei caiacele, ci inundasera si padurea in care campam .
    Odata ajunsi la gura Dunavatului, am impachetat bine randa, am roluit focul si am pornit motorul.
    Gata ! Etapa dunareana s-a sfarsit, intram in canalele Deltei !
    Cum naiba de s-a terminat asa repede ?
    Dar n-avem timp de intrebari retorice, curentul pe DUnavat e la fel de puternic precum pe Dunare . Prindem ghiul pe babord sa lasam acces total soarelui la panoul fotovoltaic si ne facem semne cu pescarii de pe mal.
    De obicei acestia ne iubesc din prima fiindca nu facem valuri. Din sens opus venise o salupa, ridicand creste de val care loveau malurile si se intorceau ricosand in barca. Pescarii dracuiau tinandu-si cat puteau lansetele, sa nu le ia apa.
    Cand ne-au vazut si pe noi, probabil le-a sarit inima, insa mergand in deplasament, nici umbra de val nu ramanea dupa noi.
    Planul meu era sa ies in Razelm prin Dunavat, fiindca nu facusem asta niciodata si pusesem ochii pe cherhanaua din capat, la care Nicu si Impaiatu se ospatasera cu o luna inainte, cand venisera la RAID.
    Planul bun, mai greu cu punerea in opera. Ajunsi la intersectia cu canalul Cocos , vad o mare salcie cazuta de pe malul stang, cum blocheaza la suprafata Dunavatul . De la distanta parea ca nu e loc, dar hai sa ne apropiem, nu se poate sa nu trecem.
    Ba se poate !
    Salcia e cazuta cu tot coronamentul, peste ea se lasa coroanele celor ramase intacte pe mal, iar la luciul apei numai o lotca sau un caiac ar putea razbate oblic prin locul ramas printre crengi.
    Imi amintesc de unii care ne strigasera mai in amonte, trecand in glisaj : Unde mergeti ? Parea retorica intrebarea si nu intelesesem atunci de ce. Uite de asta !
    CE facem?
    Uite ce, am mers astazi destul, canalul Cocos are incurcatura de coroane prin care am mai trecut cu greu si cu alte ocazii, nu putem sti cum s-a modificat in anul asta. Asa ca propun sa innoptam aici, noaptea e un sfetnic bun iar maine dimineata vedem ce facem.
    Last edited by Florio; 5 Jul 2013 at 08:26 AM.

  6.  
     
  7. #86

    Default

    Loc mult nu e la intersectia Dunavat-Cocos.
    Am intors barca si am dus-o aproape de malul stang, unde apa e ceva mai lina si am ancorat la o distanta sigura de intersectie.
    DUpa care sar in apa cu o saula lunga, sa aduc pupa la mal, legand-o de o salcie.
    Iarasi planul e bun, punerea in opera e mai slabuta.
    Apa e mult mai adanca decat credeam, dar nu-i nimic, ies la suprafata si inot cei 3-4 metri in care dau de fundul malos. Apa ma racorisesi ma simteam excelent...senzatie care a durat probabil 3-4 secunde pana m-a gasit primul taun.
    Eu iesit pana la buric din apa, n-am tinut seama la prostii si am mai stat 2 secunde uitandu-ma de ce salcie sa-mi leg saula.
    Dumnezeule mare ! S-a dezlantuit hoarda ! Zici ca am dat un sut unui stup si am enervat albinele .
    Reactia mea a fost aproape instantanee, de la enervare, la uimire si apoi la frica. Aoleu !
    Am lasat naibii salciile si cu saula in mana am sarit in apa pana la nas, avand deja o colectie de cateva ciupituri pe spate. Ajuns la scara pupa, m-am ridicat rapid, am pus un trening pe mine si am coborat bimini top-ul . Stiu din experienta ca ii atrage protectia acestei copertine si nu mai scapi de ei.
    Plecam ! Si repede, ca nu-i de stat .

  8. #87

    Default

    Dar oroarea zburatoare a incetat asa cum aparuse : instantaneu .
    Acum insa aveam alte preocupari. Trebuia sa scot arborada, intreaga, prin coronamentul copacilor inalti ce strajuiesc acest canal Cocos. Anul trecut mersese, desi am atins ici colo cateva crengi.
    Cosmin filma slalomul iar eu incercam sa corelez miscarea sinuoasa a barcii cu viteza mare a apei, tinand si motorul la limita de guvernare .
    Canalul Cocos e adanc si ingust iar curentul e iute. Cu derivorul ridicat, guvernarea ramane numai in safrane, pentru ca jetul elicei este neglijabil la acea viteza. Dar daca intuiesti din timp linia pe care trebuie sa o descrie arborada printre coroane si distantele la care se intercaleaza acestea, te descurci . La noi a mers fara nici un incident.
    Nu-i vorba, aveam si teama de a gasi pe parcurs vreo salcie cazuta sau vreun trunchi blocat de ape, oblic pe canal.
    In scurt timp am vazut ca se lumineaza capatul canalului si am stiut ca din acest moment suntem bine.
    Urma canalul Mustaca, un canal blajin, cu apa suficienta chiar si pe timp de seceta, singurul canal principal care are iesirea simpla in Razelm, fara diguri submerse (cele mai marsave capcane locale) .
    Cu gandul la ultima iesire de anul trecut din prag de noiembrie, in compania Pelicanului, am cautat in Mustaca un loc mai larg, unde sa infig barca cu prova in stuf si sa pot pescui .
    Locul l-am gasit usor, peste era, insa curentul apei ne-a refuzat accesul la peste.
    Nu-i vorba, nici noi nu suntem niste pescari adevarati. N-avem momeala ci doar niste pestisori de plastic si niste bobite de paine.
    Pana la urma am pus un pestisor prins de Cosmin intr-o montura de lanseta, am aruncat-o undeva unde sa poata sta fara a fi luata de ape si ne-am sigilat cu plasele de tantari.
    Nu va spun ce senzatie faina ai dupa o zi de placuta oboseala, la protectia stufului, in habitaclul cabinei ferite de intrusi, cand incepe programul de seara al familiei, cu nimic deosebit fata de cel de acasa .
    Cum ar zice mezina, o papica si o nanica.
    Fotografii ataşate Fotografii ataşate DSC05735.JPG‎   DSC05737.JPG‎   DSC05736.JPG‎  
    Last edited by Florio; 5 Jul 2013 at 09:34 AM.

  9. #88

    Default

    Relatarile sunt o retrospectiva sau totul se petrece in timp real?

  10. #89

    Default

    Quote Originally Posted by iulian_cioclin View Post
    Relatarile sunt o retrospectiva sau totul se petrece in timp real?
    A pornit totul in timp real, pana cand zilele de calatorie au fost decalate de povestire, din lipsa semnalului pentru net mobil, in anumite zone in care am poposit . Cand am gasit semnal, am continuat .

  11. #90

    Default

    Quote Originally Posted by Florio View Post
    Acum insa aveam alte preocupari. Trebuia sa scot arborada, intreaga, prin coronamentul copacilor inalti ce strajuiesc acest canal Cocos. Anul trecut mersese, desi am atins ici colo cateva crengi.
    Cosmin filma slalomul iar eu incercam sa corelez miscarea sinuoasa a barcii cu viteza mare a apei, tinand si motorul la limita de guvernare .
    Canalul Cocos e adanc si ingust iar curentul e iute. Cu derivorul ridicat, guvernarea ramane numai in safrane, pentru ca jetul elicei este neglijabil la acea viteza. Dar daca intuiesti din timp linia pe care trebuie sa o descrie arborada printre coroane si distantele la care se intercaleaza acestea, te descurci . La noi a mers fara nici un incident.
    Nu-i vorba, aveam si teama de a gasi pe parcurs vreo salcie cazuta sau vreun trunchi blocat de ape, oblic pe canal.
    In scurt timp am vazut ca se lumineaza capatul canalului si am stiut ca din acest moment suntem bine.
    Cand pleci de acasa, chiar daca nu o cauti, aventura te asteapta dupa colt. Am scris "aventura", asa, la modul general, dar poate mai corect ar fi fost "incercarile". Uneori si sa prinzi un avion e curata incercare, ce sa mai spun daca vrei sa urci un varf de munte sau ceva si mai complicat. Si chiar daca nu vine vremea rea peste tine, chiar daca nu te accidentezi, apar tot felul de oprelisti, neprevazutul ce-ti joaca feste.
    Life in colour!

Page 9 of 11 FirstFirst ... 567891011 LastLast

Alte topicuri asemănătoare

  1. croaziere cu skipper pe marea neagra
    de gexy īn topicul Īncepători şi visători
    Răspunsuri: 4
    Ultimul post: 20 Jun 2013, 09:46 PM
  2. cum e cu inundatiile pe Dunare
    de zaad īn topicul Discuţii pe uscat
    Răspunsuri: 6
    Ultimul post: 15 Jun 2013, 04:12 PM
  3. Croaziere pe Dunare
    de bibicu13 īn topicul Dunăre şi Delta Dunării
    Răspunsuri: 2
    Ultimul post: 11 Feb 2013, 11:17 AM
  4. Croaziere (agrement si pescuit) in Delta Dunarii.
    de Virgil īn topicul Oferte charter, cursuri, turism şi servicii turistice
    Răspunsuri: 0
    Ultimul post: 5 Oct 2010, 05:11 PM
  5. Olt-Dunare
    de George īn topicul Īncepători şi visători
    Răspunsuri: 28
    Ultimul post: 12 Apr 2010, 11:47 AM

Tags for this Thread

Bookmarks

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •