Croaziere pe Dunare : Viitura :)

Va salut de pe viitura !
Cu bucurie in suflet si oboseala in muschi, in prima seara de anul acesta in postura de marinar. Marinar de apa dulce in aceste momente, pret de 450 km pana vom ajunge la apa sarata.
A fost teribil de amuzanta reactia celor din jur cand au auzit ca plecam acum, cand Europa vuieste de teribilele viituri ale Dunarii, de parca diferenta catorva metri de apa de sub coca ar insemna ceva . Cert e ca am lansat barca in momentele in care viitura asta a sosit la noi.
Daca ma intrebati clasic, “ce faci de viitura ?”, in genul “ce faci de Craciun” (sau in 2012- Ce faci de Sfarsitul Lumii ? ), raspunsul este : fac o cura de natura si va scriu asta stand la ancora intre doua insule, inconjurat in linistea noptii de clipocitul apei sub barca si ciripitul pasarilor de seara, in ecoul indepartat al padurii de langa.
Echipajul doarme doborat de oboseala zilei, eu insa va raportez ca sunt de cart, fiindca nu pot sa dorm apasat de amprenta acestei fericiri simple . Dar ma intelege toata lumea, caci toti suferim de aceeasi pasiune.
N-am nervul sa va povestesc ce a insemnat pregatirea, cu tot sentimentul acela ca plec de acasa uitand ceva . Pana la urma am plecat si asta e tot ce conteaza. Ajunsi pe malul Dunarii am inceput sahul asamblarii arboradei, in ochii localnicilor care nu intelegeau de ce prind atitia scripeti, atatea parame, intind sfori si sforicele, tensionez cabluri lucioase de inox…am fost pentru ei un fel de “profesorul Baltazar” daca isi mai aminteste cineva de personajul ala ticnit din desene animate.
Dar toata oboseala a disparut subit cand am simtit barca plutind. Am ales un loc de popas flancat de doua insule, foarte aproape de malul celei bulgaresti, cu gandul la balaceala reconfortanta dupa atata munca si arsita.
Ancora a fixat barca la 20-25m de padurea insulei (fara plaja, plaja e sub ape, nu v-am zis bre de viitura? ) . In schimb privind curentul ce trecea pe langa barca, i-am zis lui Cosmin sa lege doua saule de tachetii din borduri pupa. De ce? Pai ca sa te mai si intorci in barca, omuletule, nimeni nu poate inota asa repede cum curge apa asta .
Si am sarit amandoi tinandu-ne de cate o saula lunga, cu bucla la capat. Oooo, ce idee buna ! Cand saula s-a intins, paream tras de o salupa sau mai bine zis aveam senzatia ca sunt in masina de spalat. Asa ma flutura apa, clipocind in juru-mi. Am stat peste o jumatate de ora tragandu-ma in maini pe saula (de parca faceam alpinism) si lasandu-ma apoi in voia curentului . Cand am iesit din apa, eram proaspeti ca doi bujori de munte si flamanzi ca niste refugiati .
Asta a fost episodul 1 : Viitura.

Urmeaza episodul 2: Viata la bord.
Asa cum bine se stie, nimeni nu poate scapa de postulatul nr.1 : buda se defecteaza . Tania spune suav: e apa in baie. Comunicatul acesta vine dupa lasarea intunericului, in pacea cabinei izolata de tantarii tigrati, altoiti, prin plasele din voal de mireasa marca inregistrata-Florio .
Spun teatral: vestea cazu ca un traznet. Nuuu..nu buda !
Ba da, la fiecare pompita, un jet mic dar indraznet se arunca inspre perete si formeaza o acumulare pe podea. Ma duc in “sala motoarelor” (capatul patului pupa) cupland toate diferentialele (adica pe coate si genunchi) si ma intorc cu un brat de surubelnite, chei, suruburi, surubele. Desfac si constat ca un holzsurub si-a rupt soclul si o parte din interiorul carcasei, in care acesta se prinde. De aia nu mai etanseaza. Explic fratilor de suferinta, ca treaba e groasa si surprinzator, reactia nu e deloc de disperare, ci chiar privesc lejer plaga ce s-a abatut asupra vietii la bord .
Dar ce nu face spaima din om, ii da aripi. Cum spunea Skipper odata despre pompele de santina: o sa fiti surprinsi ce face un om disperat, cu un ghiordel in mana .
Ei, maxima mea despre buda barcii: sa vedeti ce face un om disperat, cu doua surubelnite si un pumn de suruburi.
Una am folosit-o ca bormasina, una ca orice vreti voi, am gaurit, am surubarit, scurtez povestea si declam in 15 minute: buda e functionala !

Postulatul nr. 2 pe barca : nu verificati lista, nu are rost (daca ati facut vreuna). Poate ati luat totul, pana la scobitori, poate ati luat ca noi, totul pentru a gati, mirodenii, legume, uleiuri normale si aromate, tot felul de materii prime pentru viitoarele mancaruri delicioase. Aveti aragaz, aveti si combustibil cacalau. Sunteti si cu gandul la cafeaua aromata de dimineata sau masa fierbintica de seara.
Nu conteaza, postulatul numarul 2 spune ca ati uitat bricheta.

P.S.
Expresia “shit happens” n-o fi nascocita de Forrest Gump dar ea exista si lucreaza. In orice moment . Tot asa si legile lui Murphy.

....hmmmm.... ce e aia ghiordel ?
Cat despre "Postulatul nr.2", cand am citit despre "uleiuri normale si..." , credeam ca urmeaza uleiuri ....paranormale . (buhaha).
M-am distrat bine citind postul, asa... ca luni de dimineata ... inainte de a pleca la job. Vacanta placuta, va doresc !

In cazul de fatza,

ghiordel - toaleta de rezerva si foarte portabila.

Bravo! Multumim pentru postare! Am o presimtire ca toata povestea care va urma va face sa moara de ciuda pasarile acvatice de pe aici , care faceau valuri ca merg pe Dunare si apoi au gasit tot felul de motive tehnice sau organizatorice ca sa nu participe la aventura. Pardon, viitura!
Pune si poze, ca sa ne ofilim de tot!

Cam asa arata un ghiordel.

simba_the_sailor a spus:

Cam asa arata un ghiordel.

Click pentru a extinde...

Un ghiordel flower power!

Sigur, trebuie sa vina si niste poze. Cat am putut face si noi, ca nu prea e timp...foarte multe treburi de facut ! Avem de balacit apa, de facut plaja ca doar nu ne-om intoarce albi acasa, avem de preparat si savurat delicatese si in afara de asta licorile astea tinute la frigider, n-or sa se bea singure !
Din cand in cand iau eu o pauza de la programul asta incarcat, sa mai fac un plan pentru pasajul zilei ce urmeaza.
Uitati o parte din febra plecarii, cu barca in asteptare la orele 4.30 dimineata :

Si ceva agitatie la Oltenita, la ridicatul arboradei si lansare :

Apoi echipajul

Si un prim moment de lucru intens, la popasul dintre cele 3 insule, in aval de Oltenita :

"Siajul" lasat de noi in ultima poza, nu e de la faptul ca ne trage cineva cu barca, fiindca eram ancorati. E doar curentul Dunarii care ne-a facut sa ne simtim ca in masina de spalat

Seara a venit mulcom dar cu toata frumusetea apusului nu ne-am lasat furati de romantism, am scos plasele si ne-am protejat de ghiavolii cu trompa.

Cateva poze de a doua zi, iar povestea ceva mai tarziu, cand ocupatiile noastre stresante de oameni plecati in croaziera, ne vor lasa timp
Va mai dau un detaliu. Hoarda de cormorani pe care ii vedeti balacind apele, se afla pe locul plajei cu nisip fierbinte pe care o cautam noi de zor .
Viitura, ne-a facut figura.

Florio a spus:

Sigur, trebuie sa vina si niste poze. Cat am putut face si noi, ca nu prea e timp...foarte multe treburi de facut ! Avem de balacit apa, de facut plaja ca doar nu ne-om intoarce albi acasa, avem de preparat si savurat delicatese si in afara de asta licorile astea tinute la frigider, n-or sa se bea singure !
Din cand in cand iau eu o pauza de la programul asta incarcat, sa mai fac un plan pentru pasajul zilei ce urmeaza.
Uitati o parte din febra plecarii, cu barca in asteptare la orele 4.30 dimineata :Vezi atașament 14913

Si ceva agitatie la Oltenita, la ridicatul arboradei si lansare :

Click pentru a extinde...

Arborele artimon din prima imagine este I M P R E S I O N A N T!!!

CrocodiluDiluDilu a spus:

Arborele artimon din prima imagine este I M P R E S I O N A N T!!!

Click pentru a extinde...

Hahahahah... ala e baza ambarcatiunii ! Are si scara sa ne cocotam pe el

salutare!
vad in motzata voastra o viitoare skiperitza, si dupa cautatura, cred ca ar fi bine sa exersatzi sincroanele, ca deja nu prea e multzumita...!
sa avetzi o vacantza super si asteptam vesti de pe teatrul de operatziuni!

Cateva mici suferinte din momentele calatoriei .
Exemple marunte, in limita net-ului de telefonie mobila, cu semnal prins pe ici pe colo .

Asta da tata si capitan adevarat!
Cel mai frumos cadou pe care-l poti face pentru copiii tai, bravo, Florio, sa fii mandru!

e greu dom'le sa lupti cu greutatile vietii.............

Florio, cand ne vedem sa aduci cu tine o tesla, eu nu am. sa-ti amintesti cat mai mult de aceste picaturi de fericire