Pentru inceput, doresc sa-i transmit lui Florio ca sticla de vin primita de la el, cand a poposit cu yachtul la Galati, l-am pus la invechit cateva luni, iar apoi cand a venit sorocul expeditiei TID, am instalat-o in extremitatea prova si pana la Sf. Gheorghe, n-am mai umblat la ea.
Pe malul care uneste fluviul si marea, am decis sa instalam bivuacul, initial doi galateni si patru polonezi( trei barbati si o femeie). Ulterior au venit mai multi romani, indeosebi cei care si-au propus sa continue dupa TID, pe mare, spre Constanta si au ajuns in urma noastra...
Anul asta am constatat ca romanii n-au mai carat carucioare pentru caiacele lor.Asa ca ridicarea pe mal se facea in sistemul "hei-rup", iar Sterica ( celalalt galatean), nu lipsea niciodata cand era cazul sa ofere o mana de ajutor. El povestea ca polonezii, aveau caiacele grele de atata incarcatura ( doua Lettermann cu finisaje dintr-alea scumpe si doua Prijon). Sterica, chiar si-a pus intrebarea, daca nu cumva aia cara vodca. Si vodca, carau !
Asta a observat-o cand unul si-a deschis un compartiment pentru bagaje. Aveau si niscaiva sortimente alcoolice de la "mama lor", dar aveau si dintr-astea romanesti pe care nu le-ai bea nici daca ti s-ar da bani. Vodca Polar, vin de masa la pet "Muscatel"... Si cu toate astea nu-i vedeai niciodata beti, mofturosi sau prost dispusi.
Cand am ajuns pe malul ultimului bivuac, poloneza a pus intr-un ceaun montat pe trepied, toate alimentele care le-au mai gasit prin caiace. A rezultat un gulash "Curioso", dupa cum la botezat Sterian. Fasole mexicana cu bob mare, chiftelute americane, gulash unguresc, carnaciori germani. Totul in sos. Cand au preparat totul ne-a chemat pe toti la "masa", si sa venim cu vesela si tacamuri. Femeia, ca orice gospodina, era atenta sa iti puna generos pe farfurie, pe pat de paste fainoase, din toate ce se gaseau prin ceaun.
La un moment dat unul dintre romani, care n-avea farfurie sau cutie pentru uz alimetar a intins spre ea, o cana de inox, dintr-aia pentru baut ceai, de vreo 500 ml. Poloneza surprinsa, a strigat tare si cu o voce care implora milostivire spre a nu se comite o blasfemie :
-Nooooouuuuuuuuuuuuuuu.... This is for, vodkaaaa !!!!!
La faza asta am izbucnit cu toti in ras si mi-am zis, in sinea mea ca prin remarca asta ne-au "umilit". Romania-Polonia 0-1 !
Dupa ce s-a consumat gulashul, s-a trecut la degustat de alde Muscatel, Polar si ce-au mai gasit ieftin,polonezii prin "Alimentara" din Tulcea. Imi venea sa stramb din nas dar nu se face sa fii nepoliticos cu oaspetii-gazde !
Apoi am adus sticla de vin, tirbusonul si potirul meu care se poate lauda deja, cu 5 participari la TID. In afara de mine doar potirul, in rest nimic din echipamentul personal, n-are 5 Tiduri in palmares !
-Lady, please... si i-am intins potirul, simtind ca l-a primit cu caldura bucuriei si ca nu se astepta ca undeva in salbaticie, sa deguste un vin Feteasca Neagra dintr-o podgorie moldoveana, (care a fost primit ca o stafeta, de la un alt aventurier). La degustat asa prelung simtind aroma deosebita care contrasta izbitor, cu ce se servise pana atunci... Pe parcursul tidului, polonezii s-au bucurat din belsug, de palinca romaneasca "home made", de la participantii romani...
La un momen'dat, a sosit si desertul surpriza la focul nostru, prin bucuresteanul medic-maratonist, Adrian Angelescu. A venit direct din sat cu un platou invelit, cu vreo 25-30 de clatite calde si umplute cu gem. Ne-a dat pe spate !
Romania-Polonia: 1-1
Dealtfel in dimineata urmatoare, polonezii, au tinut sa ne multumeasca individual, pentru ca s-a insistat sa ne insoteasca, si s-a produs atmosfera din seara de pe malul marii. Daca si-ar fi montat bivuacul pe maidanul de langa Marina Sf. Gheorghe, nu s-ar fi putut crea acea atmosfera magica, ce mi-e imposibil s-o descriu.
In rest ce sa zic, cam zi de zi se intampla ceva, cum numai la tid se poate intampla...
Dormeam in cort in dimineata libera de la Tulcea. Si se aude o caruta cu un cal care merge printre caiace. Era un gospodar care venise dis de dimineata, ca sa isi umple butoaiele cu apa pentru gospodarie. Dar de data asta traseul carutei era aglomerat de corturi si caiace. A inaintat omul ce a inaintat, iar acum nu mai putea sa isi manevreze caruta si s-a apucat pe strigat :
-Bah americanilor, trezitiva ca-i ora 6...Firea-ti-ai dracu', cu caiacele voastre...
Dimineata, cu vreme frumoasa, a continuat cu drive-test la "PasAger". Se statea la rand :rock: si apoi eram intrebat despre proiect si alte amanunte...Bineinteles, ca ma simteam bine. Posesorii polonezi de caiace Lettermann, insistau mult pe stabilitatea primara, balansandul stanga-dreapta si le citeam uimirea pe chip. Valentin Petrescu din Targoviste vreia sa ma ia la bataie, pe motiv: "de ce nu produc, la serie ?"b-)
Iar replica asta :"Firea-ti-ai dracu', cu caiacele voastre", participantii romani au tinut sa o pastreze ca formula de salut, in ce a mai ramas din editia 2013 !
In rest, eu am plecat spre TID cu Shearwaterul pe Dunare, de la Galati pana la Braila. Am mers "contra" TIdului.cam 3 ore si jumatate si apoi am ajuns in tabara. Cat am fost in caiac m-am hidratat folosind berea cu lamaie. Dupa ce-am ajuns in tabara am schimbat pe, bere cu palinca... m-am imbatat "muci", cum de multi ani nu mi s-a mai intamplat. Curios lucru e ca dimineata n-aveam deloc senzatie de mahmureala.
S-a strans bivuacul, mi-am imbarcat echipamentul in "PasAger" si s-a pornit la drum de dimineata.
De notat faptul ca de la Braila pana la Galati, vantul a fost tare dinspre Nord ( adica frontal). Nu-mi cunosteam caiacul si aveam senzatia ca merge aprovat. Mi-era teama sa nu se infiltreze apa in compartimentul prova. La jumatea drumului dintre Braila si Galati, am facut pauza si am verificat. N-aveam apa si cu ocazia asta faceam primele constatari comparand comportamentul PasAgerului incarcat, cu al Shearwaterului in aceiasi situatie. PasAger, n-are nasul pe sus, mi-am zis. Dupa aceeia vantul ne-a ajutat si el, am observat ca acest caiac merge cu doua regimuri de functionare: "pasager" & "pas ager". Tare, nu ?:banana:
Shearwaterul are "rocker" mai pronuntat. PasAger accelereaza bine si se infinge contra vantului. Inainteaza bine.. Dupa ce ajungem in dreptul Galatiului unde Dunarea face o curba, si vantul se roteste putin si bate dinspre Nord-Vest. De la Cotul Pisicii si pan' la mare, vantul ne-a insotit aproape zilnic din spate, incepand cu dupa orele 10-11. La Galati, prietenul meu Sterian a abandonat Shearwaterul meu, iar Sorin din Braila,alias "Hakuna Matata", i-a facilitat imprumutul unui Riot Evasion, Sterica reintrand in TID, de la Tulcea . Multumim, Sorine !!!!! :noroc:
La Luncavita, am fost intampinati cu traditionalul bors de peste, fasole cu costita, rachiu si vin din partea localnicilor. Fara dozator, de bere !
La Tulcea, toate cele ce tin de Festivalul Barcilor cu Vasle Rowmania.
De remarcat isprava lui Nea Marian , caruia se cuvine sa ma adresez cu apelativul : "Maestre" !
Ce s-a intamplat cu el, de fapt... A intrat in TID cu un caiac Shearwater imprumutat de la Bogdan Buciu. incontinuu ni se plangea ca vrea carma la caiac si ca la Tulcea ii va face una. Noi, inclusiv eu, ne indoiam ca ar putea executa asa ceva in tabara de pe malul Dunarii. Deci sambata seara cum punem tabara, el dispare in oras la magazine gen "Dedeman". Noi eram la Tulcea si beam bere. Nea Marian cu o coada de matura in mana, niste sfori, niste coltare...Regreta faptul ca a lipsit cand a fost nominalizat la scena, sa i se inmaneze o diploma de participare din partea lui Ivan Patzaichin insusi, pentru ca el e cel mai varstnic participant roman la TID, in aceasta editie.
A doua zi s-a pus pe mesterit moshneagul, si cand a ispravit ne-a lasat cu gura cascata !
-Maestre, respectele mele, oricat as fi eu de bricolangiu, trebuie sa recunosc ca n-as fi rezolvat o asemenea chestie in timp atat de scurt si in conditii de bivuac, fara unelte de atelier....
Atmosfera banchetului final, a adus in plus faptul ca la un moment dat, un neamt tanar, a venit cu propunerea sa unim mesele si sa facem una lunga in care sa stam cu totii la un loc... Nostim, nu ?
Daca va fi sa-mi mai amintesc ceva, imi rezerv dreptul de a interveni ulterior si am sa inchei aceasta descriere pomenind faptul ca la despartirea din Tulcea la final, o femeie poloneza cu ochelari de soare se straduia zambind sa se abtina sa nu planga, ca magia TID s-a terminat, iar eu ii inganam refrenul lui Bob Marley: No woman, no cry... No woman no cry !
Si da Crocodilule, femeia asta este prietena cu calatorul scriitor, Andrzej Stasiuk si a fost placut surprinsa sa afle ca a fost tradus in limba romana. Plus ca mai e, si citit !
Later edit :
Ca sa se revanseze polonezii, pe micutul feribot care ne aduceau de la concertele in aer liber din Tulcea,( Night Loosers si Urma), spre tabara mi-au vorbit despre, Eugene Ionesco & Emil Cioran...
In total, participantii la TID au fost cu vreo 20 mai putini decat in editiile trecute la care am participat. Dar anul asta au fost cam 20-25, care au parcurs integral TID intre Ingolstadt si Sf. Gheorghe. Adica, si cel mai mult !
Aici sunt poze cu delegatia polona si carma bricolata de Nea Marian.
Pe o bucata de placa metalica gaurita, a montat un coltar care conecteaza echea de ambarcatiune, si doua coltare in care pivoteaza un safran. Safranul e obtinut dintr-o gletiera lata si a fost gaurita cu o surubelnita in cruce.
Nea Marian dupa ce s-a aprovizionat cu toate cele, in tabara a observat ca vanzatorul de la tejghea i-a dat suruburi M5 si piulite M4
)))
Si uite asa a mai traversat Dunarea o data ca sa faca un drum in Tulcea, pentru a schimba piulitele metric 4 cu altele de 5 milimetri !
