Aha! In sfarsit ceva vesti de la capatul pamantului!!! Si spui ca va face figuri antena? Ca n-o sa mai prindeti "Din dragoste" cu Mircea Radu?
Chiar sambata m-am intalnit cu o mare parte din trupa de la vernisaj la marathon, la Arad, si ne intrebam de voi...
I-a placut Cristinei pe mare?
Antena face saraca ce poate. Acum suntem la ancora, destul de departe de mal, dar sunt multe surse de wifi pe plaja si din când în când prindem câte una (în special dimineata, între 7 si 9h30, când încep sa vina toti pustii cu smartphonurile si ocupa reteaua cu pusul de selfies pe FaceBook). Mai apuc si eu sa descarc câte-un Grib, sa trimit câte un mail si sa ma uit pe windfinder.
Cred ca lui Cristina i-a placut. A fost cu de toate, navigatie cu vele, cu motor, cu amândoua, între Baiona (la iesirea din Ria de Vigo) si Lisboa (de fapt Nazaré, unde ni s-a rupt backstay-ul - strai pupa? - si am pus-o pe autobuz ca avea întâlnire la Lisboa în seara respectiva). Si cu o cazia asta a înteles un lucru important - pe mare, când te deplasezi cu vele, nu-ti faci program precis ca ai toate sansele sa nu-l poti respecta. Timpul pe mare, cu vele, e un timp lent, viteza e de ordinul a 10-12km/h, vremea e ciudata, pe bucata de coasta pe unde am fost cu ea bate în fiecare zi, vara, un termic din nord zis "nortada", poreclit si "alizeul portughez", care poate sufla linistit pâna la 30 de noduri, si în fiecare dimineata aveam întâlnire cu prietena noastra hula, aceeasi, din NW, în functie de zile între 50cm si 2m. N-a avut rau de mare (într-o zi, mai cald si fara vânt, leganatul i-a produs un pic de indispozitie) ceea ce pentru unii e un succes. Una peste alta cred ca a învatat ceva din tura asta.
Saptamâna trecuta am avut un co-echipier formidabil, un tânar inginer din Bucuresti absolut minunat, a ajuns la bord cu zero cunostiinte si a plecat, cu regret, dupa o saptamâna, un pic mai marinar decât a sosit. De la câteva noduri, pus baloanele de protectie la fix fara sa-l verifice nimeni, la tinut cârma când era nevoie si spalat vasele fara sa-l roage nimeni, a facut de toate. Abia astept sa mai vina (si cred ca si el).
O amintire faina - etapa Setubal - Sines, briza zdravana din nord, i-am depasit pe niste englezi si un pic dupa le-am zis la Nath si lui Adi "când vad prima rafala peste 20nds luam o tertarola". Zis si facut - si cu toate astea barca a tinut în continuare cele 6,5-7 noduri viteza. Ajungem în port, un pic scuturati, dupa o manevra destul de scabroasa de acostare la ponton (rafale de 25 noduri fix în sensul în care nu ne aranja, o întoarcere la 180° în fata pontoanelor, jucându-ma cu "shift"-ul - comanda de la inversor - ca nepotu-meu cu un joystick) si apar si englezii. Din vorba în vorba Andy, capitanul lui Alibi III, îmi zice ca si el are un barem, ca si mine. Dar el se opreste la 15 noduri, nu la 20.
Sines - Cabo Sao Vicente - Punta do Sagres - cu o jumate de ora înainte de a ocoli Cabo SV (de a "da coltul" la stânga, spre Algarva, sinonim cu soare, mare fara hula, vânt mai calm, plaja, locuri de ancora minunate) punem etrava în vânt ca sa luam doua tertarole, preventiv. Bine am facut. "Palme" de 27-28 de noduri, peste "fesele" lui Roz Avel, ne-au împins pâna dupa Punta do Sagres, unde ancorezi într-un golfulet bine protejat de hula, dar cu niste rafale catabatice care ti se reped în crestetul capului, de peste faleze. Un loc absolut spectaculos. O noapte un pic în genul "Disneyland", scuturati de rafale. A doua zi, pe soare, tura pe mal cu Gin, sa-si faca pipile lui cotidian. Mi-a luat 15 minute, cu vântul în nas, sa ajung pe plaja, si vreo cinci înapoi.
Va mai povestesc când mai apuc un pic de net. Acum suntem la o bere în Ferragudo, într-un bar de cartier, portughez, un pic la adapost de hoarda de turisti nemti, olandezi si englezi (suntem lânga Portimao, asa zisa Algarva englezeasca, unde meniurile prin birturi nici nu se mai scriu în portugheza...). Si îmi zic ca a meritat sa trec prin hula si rafalele alea ca sa ajung aici.
Numai bine la toti.
Florin