Croaziere : litoralul bulgaresc

Sunteți fantastici!

Putem marca excursia voastră ca prima croazieră în flotilă cu armatori români? :skip:

La mai mare și la mai multe!!

:eek:le: :eek:le: :eek:le:

Sigur, mai ales ca e "one class design" :) . Totodata o premiera la capitolul TopChef, pentru ca doar putin mai tarziu am sa incep partea de croaziera cu gatitul zilnic de fructe de mare, in barca.
Subsemnatul iubeste fructele de mare, snorkeling-ul si viata pe barca; trei ingrediente suficiente pentru o vacanta de top !
 
felicitari ptr poze , frumos povestit .
in Balcik (oct 2012) am impresia ca am fotografiat aceeasi barcuta ciudata care apare si la voi in poze .asteptam continuarea .
 

Atașamente

  • 2012-10-02-1117.jpg
    2012-10-02-1117.jpg
    41.9 KB · Vizualizări: 84
felicitari ptr poze , frumos povestit .
in Balcik (oct 2012) am impresia ca am fotografiat aceeasi barcuta ciudata care apare si la voi in poze .asteptam continuarea .

Da, acela e. Un trimaran construit in regim de amator, acostat chiar intre pontoanele A si B . L-am privit si eu atent fiindca o multicoca are niste particularitati la care un amator trebuie sa fie foarte atent. Intre ele cea mai importanta este incastrarea flotoarelor in corpul de baza, acolo unde sunt niste eforturi foarte mari.
Cred ca in acest caz le-a reusit asta foarte bine, alaturi de proportionarea flotoarelor si amplasarea lor fata de axul central, fiindca barca parea utilizata la greu. Nu din aspect ci dupa accesoriile montate. O barca nefunctionala ramane fara accesorii :)

P.S>
Povestea continua, dar aceste zile am facut o pauza pentru o iesire pe Dunare si apoi ceva lucru intens :)
 
Personal imi doream de mult o calatorie ca aceasta, dar multe lipsuri au amanat-o (lipsa permisului, lipsa experientei, lipsa barcii … si alte lipsuri).
Odata cu achizitia Macgregorului, toate celelalte au inceput sa se regleze, iar lansarea la apa in Tomis ne-a oferit un ragaz de 4 – 5 weekend-uri sa ne acomodam. Acestea au fost singurele noastre experiente de acest fel, mai ales pentru fetele mele, inaintea plecarii.
Catalizatorul acestei aventuri a fost insa Florio, cere ne-a incurajat constant si care ne-a oferit pe multe planuri sprijinul de care aveam nevoie. Multumim prietene!
Barca am luat-o fara iimbunatatiri, asa ca am inceput sa o dotez cu cele necesare, incercand totusi sa nu ma lansez in lucrari de amploare:
- Windex
- Suport antenna GPS externa
- GPS pe consola central + sonda sonar pe oglinda barcii
- Sistem solar
- 2 baterii noi
- 2 prize 12V
- Un panou electric de comanda si monitorizare + cablaraia aferenta
- Frigider
- Aragaz dublu cu alcool/electric
- O mica modificare la cutia bucatarioarei
- Bidoane flexibile pentru apa
Lucrarile au fost efectuate inaintea plecarii, dar sistemul solar nu functiona prea bine.
Oricum, pe 28 seara dupa finalizarea unor chestiuni de serviciu, am plecat spre Tomis si de acolo, in dimineata lui 29.07 spre Marina Eforie unde ne asteptau Florio si familia lui.
Marea nu era foarte prietenoasa (de altfel stiam ca este agitate fiindca in WE mai facusem unele lucrari de intretinere si reparative urmate de o iesire de proba), asa ca la intrarea in Eforie nevasta-mea era la limita.
Aici am petrecut 2 zile, serband si aniversare lui Cosmin, dar obtinand acel respire necesar echipajului meu. Incepuse vacanta. Si nu era orice vacanta, era inceputul unei frumoase calatorii, departe de …. televizor.

Eforie a fost pentru echipajul Corabia un adevarat liman.
Pentru multi dintre noi, un drum de 12 Mile e o nimica toata. Nu asa au stat lucrurile in cazul sotiei mele, care, dupa o perioada foarte lunga de stress si concentrare, a avut parte chiar de la inceputul acestei lungi calatorii de o mare nazuroasa. A facut fata situatiei cat se poate de bine avand in vedere ca nu este o fire aventuroasa si a acceptat ‘’termenii’’ acestei calatorii doar de dragul meu.
Revenind, sosirea si pauza facute in Eforie au fost exact ceea ce ne trebuiau in acele momente. Si intr-adevar, dintre toate elementele ulterioare, copertina de la Hornbach pe care o avea Florio si care ne-a adapostit asa de bine, a devenit Must have-ul viitoarelor dotari ale Mac-ului nostru (Decret dat de nevasta-mea, eu am multe completari ...).
Odihna si micile placeri pe care ni le-am oferit, plaja si scaldatul, masa cu companionii si apoi un cantec la chitara, ne anuntau vacanta asa cum o speram (celor mai in tineri) si ooate aprindeau imaginatia (celor si mai tineri).
Plecarea spre Mangalia mi-a dat ceva emotii. In primul rand desprinderea de la cheu a fost putin dificila pentru mine atat din cauza vantului care ma impinge la loc (aveam babordul la cheu), pentru ca era cam inghesuit locul, dar si pentru ca sunt inca incepator, la dracu’.
Peste astea, cand a trebuit sa ridic randa, aceasta s-a blocat in doua randuri. Prima data cand coltul de funga s-a strecurat pe sub sforile Lazybag-ului si a doua oara cand funga randei a trecut peste un surub prea lung (cel care tine straiul prova) si de asemenea s-a blocat. De fiecare data a trebuit sa strang partial randa, sa descurc situatia si sa mai ridic odata. Pe la 12 nd ai cam vrea sa ridici din prima.
Operatiunea a reusit intr-un final, prind viteza si plec in urma lui Nemo care se zbenguia la o distanta frumoasa inaintea noastra.
Vantul era foarte bun si navigam cu 5 nd si peste, doar cu randa. Mi-as fi dorit sa deschid si focul, dar Forio era in recuperare. Cand l-am vazut ca se apropie si apoi cat timp am mers in paralel, am avut un sentiment placut, aparte. Este asa de frumos sa mergi in tandem, mai schimbi o vorba, poti admira o alta barca in mars, tu ii faci fotografii lui, el tie ….
Oricum, inainte de Mangalia vantul a inceput sa cada si Florio a luat avans.
Am ajuns la intrarea in port cand soarele incepea sa se lase. Moment perfect.
Portul il cunostem doar din Google Earth, dar am urmat balizele, i-am mai dat un telefon lui Florio si am ajuns.
Momentul acostarii …. A fost frumos, chiar daca ma simt usor rusinat. Ar fi trebuit sa fiu mai decis in manevra, in concordanta cu momentul; eu incercam sa fiu mai delicat. Felul cum a cazut Florio in apa cand incerca sa ma ajute …. l-am vazut cu incetinitorul si in fiecare milisecunda nu imi venea sa cred ca o sa se intample. Dar s-a intamplat. Si asta mi-a adus aminte de o intamplare din liceu, prin 1984, cand am spart noua dotare a scolii, tabla de sticla, in clasa unde cativa ne-am gasit sa jucam minifotbal cu o bila din plastic plin. Am tras si a inceput sa urce, sa urce mai sus, si mai sus. Si eu ma rugam sa loveasca macar rama din lemn. Nu. A lovit cu 20 cm in interior. Si am spart-o.
Am acostat in sunetul muzicii chiliene (peruane sau ce-o fi fost) care mi-a rasunat in creier mult timp dupa ce am plecat de acolo.
Dar a fost frumos, am dansat si am facut-o pe Maria sa-mi dea un zambet. Am avut un mic fan in acea seara, care a cerut un bis.
Ajunsesem cu bine, echipajul era teafar, nimeni nu suferea si petrecusem o zi frumoasa pe mare. Totul era promitator.

Ziua petrecuta in asteptarea inspectorului care sa verifice si ulterior sa-i semneze documentele lui Florio eu am petrecut-o in cabina.
Am trimis fetele la plimbare ca sa ma pot desfasura cu sculele si am decis ca verificarea/repararea problemei de incarcare a acumulatorului este prioritara. Aveam o vacanta inainte si sa nu am frigiderul functional m-ar fi stresat foarte tare. Nu ca n-am fi putut sa supravietuim fara el, dar era mult mai confortabil cu el in functiune.
Am reusit sa gasesc un technician al furnizorului (din Cluj) caruia i-am descris in amanunt simptomele si care mi-a dat indiciile exacte in vederea diagnosticarii si ulterior a modificarilor ce trebuiau aduse schemei.
Una peste alta, siguranta regulatorului de incarcare era arsa. Am schimbat-o cu una auto si minune!!! Panoul incepe sa dea curent exact cat trebuie. In principiu restul instalatiei era functionala, dar unele legaturi neconforme ale indicatorului de stare/consum faceau ca acesta sa arate eronat starea bateriilor. Omul de la Cluj mi-a explicat unde era greseala si am refacut legaturile.
Ca sa fiu sigur, dupa inchiderea lucrarii am lasat toata noaptea bateriile pe redresor. Toata treaba a durat pana la asfintit, cand am inceput sa ne relaxam in sunetul muzicii peruane. Faptul ca instalatia fotovoltaica functiona mi-a luat o piatra de pe inima, probabil de asta refrenul obsedant nu m-a facut sa-mi iau campii.
Somnul a fost cam iepuresc, ma gandeam la ce ne asteapta in continuare, iar lungimea pasajului (obligatoriu de parcurs fiindca Balchik era primul port of entry) ma ingrijora, ca incepator.
Dimineata devreme, inainte de rasarit, ne-am trezit, am facut cafeaua si am asteptat aparitia potiltistului de frontiera. Omul nu a intarziat si dupa ce a vazut ca suntem in formatie completa ne-a filat paramele, desprinzandu-ne de la cheu. Nu mai era cale de intoarcere si usoara emotie a fost rapid inlocuita de concentrarea alocata iesirii din port si apoi celorlalte manevre.
Plecarea precedenta, cand am avut probleme cu ridicatul velei mi-a revenit in minte, asa ca am verificat rapid sa nu se repete situatia si am ridicat randa.
Vantul ne-a adus totusi sunetul basilor dinspre Vama, sau poate cine stie … imi batea mie inima prea tare cand ma pregateam sa ridic la cruceta drapelul Bulgariei, dar momentul a fost unul special. Era inca un obiectiv atins, trecusem cu Mac-ul o granita.
Rasaritul soarelui ne animase deja si ne faceam planuri despre ceea ce ar putea urma. L-am auzit pe Forio pe statie cum chema Farul Shabla dar fara raspuns. Peisajul se derula incet prin fata noastra si priveam alternativ cand marea cand uscatul. Primii delfini ne-au luat prin surprindere. Eu i-am obeservat mai intai si fetele ii cautau apoi cu privirea. Credeam ca este doar un cuplu, care ne intampina de bun venit. Ne bucuram de prezenta lor si am inceput sa-i aplaudam, cand … au inceput sa apara si ceilalti. Erau multi asa cum a spus si Florio, si sareau din toate directiile, treceau pe sub barca, prin fata … nebuie. Ne-am bucurat copilareste si i-am aplaudat, incurajat, fotografiat …
Au mers cu noi mai mult de o ora pana aproape de cap Caliacra. Am fost atat de prinsi de spectacol incat nu mia eram atent la detalii importante, cum ar fi cat de tare se intetise vantul. Mai reglam velele, dar incepusem sa fim destul de bandati. Navigam cu peste 5,5 nd mirandu-ne cat de bine merge treaba si tineam un curs mai departe de mal, gandindu-ne ca la Cap Caliacra am putea avea ceva surprize. Bine inteles ca acestea nu au intarziat sa apara. Prima volta pe vant puternic, echipaj nerodat, nesincronizare la manevre si am fost putin ‘’turtiti’’. Fetele s-au speriat, dar am preluat timona de la fica-mea si situatia a reintrat in normal. Oarecum. Vantul a crescut si mai mult in intensitate iar eu nu aveam pregatite tertarole pentru randa. Focul l-am mai rulat, dar randa nu. Nu cred ca asta a fost cea mai fericita manevra pentru ca ma luptam cam tare cu timona, asa ca, 6 Mile inainte de destinatie, am hotarat sa strang randa total si sa dau drumul la motor. Era pacat sa ajung in Balchik ciufulit si epuizat, dupa ce avusesem momente asa de frumoase inainte.
La Balchik, la cheiul industrial ne asteptau Florio si un politist de frontiera.
Am dat paramele si am plecat sa completez actele la biroul PF. Intre timp, Florio a plecat spre Marina unde l-am urmat dupa ce am semnat documentele de intrare in Bulgaria.
Inca o etapa din calendarul vacantei fusese atinsa.
Foarte fain. Am sentimentul ca facem parte dintr-o familie, cea ale căror vehicule se deplasează cu vântul, care au șireturile de la pantofi îmbâcsite cu apa sărată și sprâncenele decolorate. Micile rateuri fac parte din "îmblânzirea" noului partener de drum, din reglaje, din descoperirea secretelor... Capul Caliacra arata superb, în poze, iar faptul ca n-ai avut o terțarolă pregătită... nu poți sa te gândești chiar la toate, și ai reacționat ca un "căpitan" responsabil. Promontoriile astea, mai ales cu relieful impresionant cum îl are Caliacra, ascund întotdeauna câte-o capcana-doua. Si chiar dacă nu-s promontorii... azi dimineață a ieșit din port un vecin, în drum spre Saïdia. Era încă bezna, zero vânt și temperatura agreabila. În doua ore, de pe înălțimile Rif-ului aflate în planul doi, dincolo de orașul Melilla, s-au scoborât niște rafale zdravene. Am aprins centrala de navigație - 32-34 noduri, din vest. Nu l-am văzut întorcându-se, dar sunt sigur ca l-a scuturat un pic. M-am uitat pe passageweather, pe windfinder, pe ZyGrib si pe buletinul meteo maritim al agenției spaniole de meteorologie. Toți o țineau morțiș - maxim 7-8 noduri, din nord... si sunt convins ca la cinci-zece mile de-aici, atât și era. Asta face parte din farmecul marilor închise... temperamentul.
Vânt bun în continuare
Florin
 
Foarte fain. Am sentimentul ca facem parte dintr-o familie, cea ale căror vehicule se deplasează cu vântul, care au șireturile de la pantofi îmbâcsite cu apa sărată și sprâncenele decolorate. Micile rateuri fac parte din "îmblânzirea" noului partener de drum, din reglaje, din descoperirea secretelor... Capul Caliacra arata superb, în poze, iar faptul ca n-ai avut o terțarolă pregătită... nu poți sa te gândești chiar la toate, și ai reacționat ca un "căpitan" responsabil. Promontoriile astea, mai ales cu relieful impresionant cum îl are Caliacra, ascund întotdeauna câte-o capcana-doua. Si chiar dacă nu-s promontorii... azi dimineață a ieșit din port un vecin, în drum spre Saïdia. Era încă bezna, zero vânt și temperatura agreabila. În doua ore, de pe înălțimile Rif-ului aflate în planul doi, dincolo de orașul Melilla, s-au scoborât niște rafale zdravene. Am aprins centrala de navigație - 32-34 noduri, din vest. Nu l-am văzut întorcându-se, dar sunt sigur ca l-a scuturat un pic. M-am uitat pe passageweather, pe windfinder, pe ZyGrib si pe buletinul meteo maritim al agenției spaniole de meteorologie. Toți o țineau morțiș - maxim 7-8 noduri, din nord... si sunt convins ca la cinci-zece mile de-aici, atât și era. Asta face parte din farmecul marilor închise... temperamentul.
Vânt bun în continuare
Florin

Multumesc pentru incurajari.
Si eu am aceeasi impresie, ca facem parte cu totii dintr-o familie ceva mai speciala, unde noi si doar putini dintre cei din afara, putem aprecia cu adevarat frumusetea greutatilor prin care trecem, uneori.
Dupa episodul Caliacra mi-am confectionat o tertarola simpla, la indemana, pentru restul calatoriei - vorba aia: tot patitu-i priceput!
Si pentru ca la mine invergarea randei pe catarg se face clasic, am cumparat calareti, scripeti si tacheti ca sa pot ridica/cobora randa din cockpit, tot de unde voi face si o manevra pentru linia de tertarola. Modificarile vor fi efectuate la primavara.
Vant bun si voua,
Cristian
 
Multumesc pentru incurajari.
Si pentru ca la mine invergarea randei pe catarg se face clasic, am cumparat calareti, scripeti si tacheti ca sa pot ridica/cobora randa din cockpit, tot de unde voi face si o manevra pentru linia de tertarola. Modificarile vor fi efectuate la primavara.
Vant bun si voua,
Cristian
Randa lui Gu Bragh, velierul trecut (un Arpège, Dufour de 30ft ultra clasic din anii 70) era cu doua balene fortate si doua la 60%. Tertarola se lua de la baza catargului, "ca pe vremuri" si n-am avut niciodata nevoie sa o luam în navigatie (meteorologia bretona e mai previzibila si am plecat din port deja cu velatura redusa la cât apreciam). Pe Roz Avel însa avem o randa cu balenele fortate, full-batten, pe carucioare care culiseaza de-a lungul catargului, lazy-jacks si lazy-bag. Nu m-am uitat destul de atent la pozele MG-ului tau dar daca nu ai lazy-jacks îti recomand cu caldura sa-ti faci (un pic de "matelotaj" si câtiva metri de cordaj si îi faci singur). Pe de alta parte, o randa full-batten (mai grea, deci poate pe veliere mai mici mai putin interesanta) e o bucurie în croaziera. Tertarolele se iau tot de pe punte (e drept ca pe un 44ft e loc destul, la baza catargului avem un adevarat balcon de care te poti lega sau sprijini) - specialista manevrei, ca tot ce tine de randa, e Nathalie iar eu ma ocup de cârma si de eliberat randa - câteodata trebuie sa o împingi un pic ca sa iasa din vânt, în fine, cu astea ma ocup eu. Fata n-are nicio problema, e suficient sa eliberezi blockerul fungii si sa lasi sa alunece prin palma (având grija sa nu te arzi) pâna la pozitia dorita, vela coboara singura, de-a lungul catargului, e o bucurie. Atentie cu trimiterea manevrelor de tertarola în cockpit, e foarte bine cu conditia sa faci cu grija circuitul fungii si al liniilor de tertarola (minimum doua, daca nu trei). Frecarile pot fi relativ importante. Dar nu insist pe chestia asta, am navigat pe veliere pe care totul venea în cockpit si functiona foarte bine. Exista o formula cu niste scripetei care se introduc în ochetii de pe randa de la fiecare linie de tertarola, prin care trece manevra, culiseaza un pic mai bine, GOIOT Oeillets de prise de ris rapide ø 25 les 2 - Lazy-jacks et prises de ris - BigShip Accastillage - Accessoires pour bateaux pe ghiu mai ai nevoie de niste tacheti si niste scripeti - dar pentru suprafata velei tale nu cred ca e vreo problema oricum. Deci spor la treaba - toate "bricolajele" astea din "intersezon" sunt o placere, când progresezi te gândesti cu drag la sedintele de teste pe care o sa le faci, la navigatiile viitoare, e foarte fain. Ca un bricoleur bătrân aflat la al patrulea vas, am avut parte. Bravo.

Câteva linkuri (desi presupun ca te-ai documentat si singur) - în franceza, daca gasesti ceva interesant si ai dubii despre o traducere, îti stau la dispozitie cu placere.
Document sans nom
Tyrone : une petite famille sur un petit voilier: Prise de ris automatique de grand voile
http://liberty2.e-monsite.com/pages/02-grement/prise-de-ris-automatique.html
Ris automatiques

A propos de învergarea randei "clasic", am navigat pe doua veliere (un Sun Legend 41 si un Sun Odyssey 37i) cu randa pe rulou, în interiorul catargului. Pe Sun Legende era relativ OK, deși mi s-a părut foarte dificil de reglat în condiții de vânt strâns puternic - ajunsesem sa aduc ghiul în bordul din vânt, practic în coltul cockpitului, ca sa obțin o parte a velei profilata ca lumea... în final, jucând pe toate planurile, reușisem sa ajung la performante relativ bune pe vasul ala, carena e o minunăție, un plan din anii 80 desenat de Doug Peterson, o racheta, merge super bine la toate alurile, etc. Sun Odyssey era o oroare, deja când am plecat din port n-am reușit s-o scoatem decât pe vreo doi metri, fusese rulata prost și prima zi am navigat numai cu motor si genovez... noroc ca nu aveam mult de mers. A doua zi, de dimineața, în port, am tras de ea trei persoane în toate părțile și în final am reușit... dacă nu te pui cu etrava perfect în vânt, e practic imposibil sa o rulezi ca lumea și ai parte de o mie de probleme mai târziu... Deci de la o vreme am un credo - clasicu-i baza

Florin
 
Multumesc Florin, foarte bune informatiile. O sa studiez link-urile trimise si iti multumesc pentru tot sprijinul.
Am Lazybag, dar tura asta nu a fost inspirat prins la baza crucetelor. Asta de altfel a fost si motivul pentru care mi s-a agatat de cateva ori la ridicare randa de corzile Lazybag-ului. La urmatoarea armare a MG-ului le voi prinde si eu ca tot omul, pe la mijlocul crucetelor. Daca nu gresesc, full-batten la randa este o randa cu balenele pe toata lungimea velei, in sectiunea respectiva. Daca e asa, eu am short-batten: 3 balene de 980mm si una de 500mm spre varf. Calaratii pe care i-am cumparat se monteaza in canalul catargului - Florio si Pelicanul au asa ceva si aluneca relativ usor. Am gasit sa cumpar si din cei specificati de tine, cu role, dar in afara faptului ca mi s-au parut prea scumpi, erau si foarte mari (cei pe care i-am gasit eu) si din ceea ce stiu necesitau si montarea unui canal de alunecare adecvat. Sper sa functioneze convenabil cei pe care i-am cumparat - daca nu, voi reveni instantaneu la invergarea originala.
Cat despre tertarola, ma gandesc la ceva de tipul one-line reefing. Florio, cu care am vorbit mult (dar niciodata suficient) pe tema, m-a avertizat asupra frecarilor si a necesitatii scripetilor in cazul manevrei pentru tertarola.
Ambele manevre ar trebui sa-mi usureze viata la bord.
Problema mea, gandindu-ma la aceste modificari, este urmatoarea: atat funga randei cat si linia de tertarola (presupunand ca-mi iese una singura) trebuie sa stea fixate la o anumita tensiune de intindere, dar catargul meu este de tip rotativ. Am o placa de otelinox la baza catargului pe care as putea monta scripeti care sa preia cele 2 linii, dar odata cu rotatia catargului in babord/tribord, acestia vor descrie un arc de cerc variind distanta de la scripeti la ghidajele fixate pe cabina ale celor 2 parame. Daca am judecat corect, atunci ori voi supra-tensiona funga randei (respectiv linia de tertarola cand aceasta va fi folosita) ori rotatia catargului nu se va mai produce. Sau mai grav, s-ar putea rupe ceva.
Macgregorul 26M are acest catarg rotativ, al carui profil ,,lacrima'' produce turbulente mai mici la atacul vantului, oferind (zice producatorul) o crestere semnificativa a vitezei in aceleasi conditii si dotari fata de modelele anterioare. Nu as vrea sa il imobilizez.
Inca mai caut o solutie corecta. Poate sa duc cele 2 parame prin lateralul din babord al catargului, unde raza este mai mica?

Cristian
 
cand ai timp vino pe Lindor si studiaza problema pe viu, cum sunt montate raiurile si cum se iau tertarolele,
 
Cristi, de ce numai o linie de tertarola ? McGregor mi se pare o barca destul de îngusta, am senzatia ca ai tot interesul sa iei tertarola destul de repede, cel putin din motive de confort, si pe urma daca se mai umfla vântul, ar fi bine sa ai ca rezerva o a doua. Poate gresesc, e un concept pe care nu-l cunosc deloc, dar pe Arpège, cu o velatura de anii 60 (randa cam jumate din suprafata genovezului) si cu un raport de lest mai important decât se practica acum, aveam doua (si mi-a ajuns întotdeauna), pe Roz Avel am trei si îmi pare bine (am fost o data în situatia de a "ma întreba daca n-ar fi bine sa" o iau pe a treia, dar n-a durat decât vreun sfert de ora si m-am descurcat).
De ce unghi de rotatie are nevoie catargul? Daca e vorba numai de a permite profilului alinierea cu profilul natural al randei, nu cred ca e mai mult de 45°, ma întreb daca elasticitatea cordajelor nu încaseaza miscarea. În mintea mea, scripetii de la baza catargului ar trebui sa fie imobili. E posibil? Fara sa vad pe viu mi-e greu sa-mi dau seama...
Alta solutie (dar te obliga sa te deplasezi la baza catargului pentru tertarole, ori în general chestia asta se întâmpla când bate vântul tare si eventual sunt valuri mari...) ar fi sa nu duci linia de tertarola în cockpit ci sa o fixezi la baza catargului, pe un tachet sau un blocker fixat pe catargul propriu-zis - în situatia asta totul se învârte împreuna si nu mai ai probleme. Funga actuala cum funcționează? Vine în cockpit?
 
Cristi, de ce numai o linie de tertarola ? McGregor mi se pare o barca destul de îngusta, am senzatia ca ai tot interesul sa iei tertarola destul de repede, cel putin din motive de confort, si pe urma daca se mai umfla vântul, ar fi bine sa ai ca rezerva o a doua. Poate gresesc, e un concept pe care nu-l cunosc deloc, dar pe Arpège, cu o velatura de anii 60 (randa cam jumate din suprafata genovezului) si cu un raport de lest mai important decât se practica acum, aveam doua (si mi-a ajuns întotdeauna), pe Roz Avel am trei si îmi pare bine (am fost o data în situatia de a "ma întreba daca n-ar fi bine sa" o iau pe a treia, dar n-a durat decât vreun sfert de ora si m-am descurcat).

Il las pe Cristi sa raspunda la intrebari, imi spun parerea doar in legatura cu liniile de tertarola ale randei.
Exista vele de serie pentru MacGregor, cu doua linii de tertarola.
Din utilizare eu n-am simtit nevoia de a micsora mai mult randa. Cu o singura tertarola m-am descurcat bine in vant cu rafale de 30nd, ceea ce e mult si pentru ceea ce e proiectata barca dar si pentru ideea de croaziera.

Avand o singura tertarola pe randa, aceasta se micsoreaza la jumatate, iar din rularea focului echilibrez totodata si deplasarea si asieta barcii. Au fost cazuri in care am rulat focul pana nu a ramas decat un coltisor de 1m, iar barca se deplasa totusi cu o viteza de 8 nd.
Daca am simtit ca si tertarolata, barca se inclina prea tare, am aplatizat cat se poate vela si am mai umblat la rasucirea ei, sa ii "descarc" partea de sus. Din fericire o vela are o multitudine de reglaje nu ne putem plictisi :) ; de aici rezultand si bucuria velistului.

P.S.
Desigur 2 linii de tertarola ar sluji mai bine nevoia de reducere a suprafetei velice. In cazul meu, am "defilat" cu ce am avut, considerand ca nu e cazul sa comand o vela si nici sa operez cu mijloacele de la noi o alta linie de tertarola, ca nu se mai potrivesc procentele, raman cu prea putina vela la final. Dar m-am folosit de ce am avut, ca sa aduc putin confort si putina rapiditate: am dus in cockpit manevrele. Ca sa duc doua manevre de tertarola alaturi de funga randei si de scota ghiului, mi s-a parut excesiv pentru barca mea. Si inca mi se mai pare :) . Tot din acest motiv n-am continuat in a trage inca doua linii de scota si o saula pentru coltul de mura, toate aferente gennaker-ului. Initial am facut-o, apoi am renuntat. FOlosesc prea rar aceste manevre si le-am inlocuit: scotele le iau de la foc iar saula pentru mura o inlocuiesc cu o scurta legatura in prova. Nu e ajustabila ca saula cu rai, dar functioneaza suficient de bine.
 
Salut Florin,
Ai atins toate punctele critice ale crhestiunii.
Desigur ca 2 sau 3 linii de tertarola ar fi mai potrivite, insa eu am randa originala cu doar 1 singur rand de capse. Am incercat sa gasesc la noi capse din inox marin (pe care sa le folosesc la calaretii randei si eventual la o a doua linie de tertarola) dar se pare ca ceea ce se gaseste aici nu este inox marin. Asa incat pentru moment m-am multumit cu aceasta singura linie.
Referitor la unghiul de rotatie al catargului fata de axa barcii, nu am masurat exact dar estimez minim 50° spre fiecare bord. Imi este cam frica sa ma bazez pe o solutie care sa aiba in vedere elasticitatea cordajelor. Dorinta mea este sa aduc manevrele in cockpit pentru a-mi mai usor exact in conditii de vant si valuri puternice, dar daca solutia va fi foarte complicata (pe mare e mai bine sa fie totul simplu, zice un prieten cu mai multa experienta) atunci va trebui sa leg totul la catarg, asa cum ai spus si tu.
Funga existenta se leaga acum pe un tachet, la catarg.
Am sa pregatesc fotografii cu sistemul si iti voi spune la ce m-am gandit.
 
Cam asta este sistemul catargului la Macgregor 26M:
 

Atașamente

  • Sistem articulare catarg MG26M.jpg
    Sistem articulare catarg MG26M.jpg
    81.7 KB · Vizualizări: 72
  • Partial demontat.jpg
    Partial demontat.jpg
    96.1 KB · Vizualizări: 61
Iar o solutie eleganta, care nu pune probleme cu tensionarea fungii randei, ar fi montarea pe catarg a unui sistem scripete/blocator Harken 140 pivot block cam cleat. Pentru ca distanta pana la cockpit e relativ mica, ma gandesc ca poate fi manevrata funga destul de lejer. Singurul inconvenient este ca nu as putea-o ,,poza'' pe cabina, ar trebui sa o las insirata moale, ca sa zic asa.
Si ar mai fi un inconvenient ... pretul putin cam mare.
 

Atașamente

  • Scripete pivotant cu blocator.jpg
    Scripete pivotant cu blocator.jpg
    37 KB · Vizualizări: 65
De ce trebuie sa treaca cordajul prin fata catargului ? Altfel, faptul ca sta capatul fungii un pic "moale" nu-i o problema, si eventual poti sa-l aduci pâna-n cockpit si sa-i pui un tachet, sau un cârlig, sa strângi frumos cordajul într-o bucla eleganta si sa-l agati pe tachetul (cârligul) respectiv. E o manevra de care n-ai nevoie decât când iei tertarola (sau în cazul fungii - când ridici vela) deci în restul timpului poate sta rânduita fain undeva. Solutia cu scripetele cu clam cleat e eleganta (desi poate cam scumpa - vezi si alte marci, nu-i numai Harken pe lume, Nautos, Barton sunt OK si mai economici - Poulie Simple a Emerillon, Ringot et Coinceur, 20 mm | commander en ligne chez compass24 | 125241 sau NAUTOS Gamme Poulies Organic 57 mm roulement billes 12, vente Accastillage Poulies D 57 mm pour cortdage maxi 12 mm - mai sunt si altele, evident. ) La Harken acelasi lucru e peste 100€, asa-i? Acu' ca am vazut cum se prezinta baza catargului, cred ca e cea mai eleganta solutie. Din cockpit, biciuiesti un pic funga si iese din clam-cleat, pe urma o tensionezi cum vrei si gata. Teoretic...
 
Cred ca funga care trece prin fata catargului este ori linia tertarolei, ori o linie care sa coboare randa daca nu cade singura. Probabil ca a ales traseul prin fata catargului doar pentru ca acolo sunt practicate din fabrica doua gauri (folosite la ridicarea/coborarea catargului) de care a prins scripetii. Nu a mai vrut sa gaureasca talpa catargului in alta parte.
Da, pretul la Harken e cam 100€, dar e exact de trebuie.
Initial ma gandisem la o solutie zic eu mai eleganta: sa inlocuiesc surubul (pivotul) si saibele care articuleaza placa de baza cu placa catargului cu o bucsa filetata cu diametrul interior suficient pentru 3 - 4 corzi de 8 mm, ceva mai custom made, care in partea de jos sa contina si niste role de scripete. Apoi sa rulez cordajul prin catarg, sa-l trec prin interiorul bucsei, prin rolele acesteia si apoi afara, in blocatorii din cockpit. Toata treaba ar trebui sa functioneze perfect (corzile ar trece prin centrul de rotatie al catargului) si sa arate excelent dar, presupune o munca foarte laborioasa si costuri pe masura.
Asa incat tot solutia cu scripetii pivotanti cred ca este compromisul cel mai rezonabil intre functionalitate, estetica si cost.
Multumesc pentru Link-uri.
 
N-ai pentru ce. Nu-s sigur ca îți folosesc direct, dar era în special ca să-ți atrag atenția asupra unor fabricanți de material mai economici decât Harken... Dar tipii ăștia au o reputație care pledează pentru ei (și pentru preț...). Vezi tu cum faci, însa e o chestie pe care ai evocat-o mai devreme un pic, și sunt 100% de acord - soluțiile cele mai simple sunt cele mai sigure, câteodată nu sunt cele mai ieftine dar pe termen mediu se arata mai economice decât alte invenții ciudate. Spor la treaba.
E de văzut, un cordaj care trage randa la vale poate fi interesant, dacă vrei sa nu ieși din cockpit... ca dacă investești niște sute de euro ca sa faci toată treaba stând pe banca și în final ești obligat sa te duci la baza catargului sa tragi de randa, e cam aiurea. Eu instalasem o asemenea manevra pentru focul de pe Mousquetaire-ul TAYO pe care l-am restaurat și armat acu' 10 ani (un cordaj de 4-5mm si un scripețel de doi bani, cel mai ieftin si mic din magazin, au fost suficienti), și în larg, pe valuri de 1,5-2m cu vântul contra curentului, am fost super bucuros ca am dat focul jos într-o fracțiune de secunda. Dar linia de terțarolă în sine obliga și ea randa sa coboare... "too much taxes kill taxes :)"
 
Reiau povestea, de la primii pasi in Bulgaria, Balcic- port of entry.

Balcicul (ma veti ierta ca nu scriu Balchik) are o faleza cu minuscule plaje, care ar constitui promenada statiunii. Tot ce se gaseste aici, de la mici magazine cu suveniruri, pana la cele doua "supermarket-uri" pe care le pun in ghilimele fiindca sunt niste minimarket-uri,au preturi de statiune. Cine e impatimit al croazierelor stie ca trebuie sa strabata aceasta baricada pregatita pentru turisti si sa ajunga in partea mai asezata a localitatii, aceea care se adreseaza bastinasilor.
Pentru asta trebuie sa vrei sa cunosti, sa mergi pe jos, sa simti acel loc la alt nivel decat cel superficial. Sa intalnesti o piata de peste sau o cherhana, sa cauti piata autohtona unde gospodinele targuiesc, toate acestea cer timp dar si ofera satisfactii unui ochi atent si unui spirit dornic de a cunoaste.
Noi am amanat cercetarea localitatii pe mai tarziu, acum bucurandu-ne de partea stralucitoare care explodeaza peste tot in ochii turistilor.
Oricum, atractia principala in Balcic este palatul reginei Maria. Deci a doua zi dimineata, am plecat sa il vizitam, avand ca ghid pe Tania care citise cartea de memorii scrisa de regina si tot istoricul perioadei, cu intrigile de curte, cu personajele si istoriile epocii.
Eu unul nu mai fusesem acolo, iar spre surprinderea mea palatul reginei Maria nu era un palat in sine, ci un conac cu o bazilica, multe dependinte, gradini, fantani si mici cascade, toate asezate cu mult bun gust pe versantul care cobora pana in mare.
Caldura ucigatoare care invelea coasta, ne-a facut sa salutam bucurosi intrarea in gradina seculara. Aici era racoare :) .
In acest punct povestirea mea ar putea sa se desfasoare pe cateva zeci de pagini, fiindca din pas in pas ingeniozitatea peisagistilor interbelici crease frumuseti deosebite impletind vegetatia cu piatra, terasand, ridicand gradini de trandafiri, iedera pe arcade, sau adancind fantani cu apa curata, curgatoare. La tot pasul gaseai cate un loc idilic, de contemplatie, cu vedere la mare, un jilț de piatra, o mica terasa acoperita de pomi seculari, flori de toate tipurile, de la cele familiare pana la cele mediteraneene.
Gradina era uriasa. N-am stiut-o dat am simtit-o destul de repede. Intrand intr-o cladire care adapostea pivnitele de vinuri, am fost vrajit de o domnisoara ce mi-a dat sa degust doua pahare si .... la iesire observ ca ramasesem doar noi, baietii. Fetele plecasera inainte.
- Ei, nu-i nimic, le ajungem indata.
Da? Desigur, numai ca din acel punct unde incepea si o gradina de cactusi, drumurile se ramificau in trei, iar fiecare ramificatie ducea la cate un obiectiv unde apareau alte ramificatii. Dilema rascrucilor a inceput sa imi formeze o opinie ce se contura tot mai clar : le mai gasim noi pe fete, la Sfantul Asteapta ! Ne-am pierdut ! :)
Bun, trec peste moment si peste descrieri, ca sa nu deturnez scurta poveste a unei croaziere, catre tentativa unui ghid turistic.
Asadar numai un noroc chior ne putea strange laolalta in labirintul etajat dat de zecile de drumuri si probabil suta de potecute ce le uneau. Cert e ca deznadajduiti, am luat o mana de corcoduse (obicei din copilarie) si ne-am asezat pe un gardulet de piatra sa ne odihnim.
Da, da... la barza chioara ii face Dumnezeu cuib ! in zece minute apar fetele leganandu-se pe o potecuta, chiar din directia unde deja cautasem fara nici un succes :) .
Gata, nu ne mai despartim, mergem ața la palat sa vedem si sa pricepem cu ochii mintii cum traia aceasta regina venita din Anglia, indragostita de acest loc, sa intelegem cat putem din vechile vremuri, sa pasim acele praguri, sa intram intre acele ziduri care au cunoscut framantarea veacurilor trecute.

Acum, accesul nostru catre palat se facea de sus, de pe versant, coborand o scara foarte ingusta din piatra de mare, marginita de un zid pavoazat cu aceleasi lespezi poroase in care se zareau cochiliile incremenite: asta o fi semnificatia din povestile in care zgripturoaica te transforma in stana de piatra ? Zgripturoaica asta din povesti o fi trecerea timpului, care uneste nisipul, cochiliile si tot ce prinde, intr-o piatra nemuritoare.
In zidul reginei insa, pietrele moarte erau surescitate si aduse la viata de o iedera verde, cu broboane de un rosu vesel.

In memoria mea sunt multe detalii despre vizita in castel, lucruri peste care trec pentru a nu plictisi. Exact ca un film bun, un astfel de edificiu nu se povesteste ci se viziteaza. Altfel as strica surpriza :) .
Insa va mai arat cateva poze, care chiar daca au un caracter personal, arata parti frumoase din acel loc ce a fermecat-o pe o regina (dupa marturiile proprii scrise in memoriile sale).
 

Atașamente

  • DSC00682.jpg
    DSC00682.jpg
    81.7 KB · Vizualizări: 37
  • DSC00681.jpg
    DSC00681.jpg
    83.6 KB · Vizualizări: 37
  • DSC00680.jpg
    DSC00680.jpg
    77.8 KB · Vizualizări: 37
  • DSC00679.jpg
    DSC00679.jpg
    95.2 KB · Vizualizări: 38
  • DSC00678.jpg
    DSC00678.jpg
    48.7 KB · Vizualizări: 45
  • DSC00676.jpg
    DSC00676.jpg
    32 KB · Vizualizări: 46
  • DSC00675.jpg
    DSC00675.jpg
    33 KB · Vizualizări: 48
  • DSC00672.jpg
    DSC00672.jpg
    31.8 KB · Vizualizări: 48
  • DSC00667.jpg
    DSC00667.jpg
    53.4 KB · Vizualizări: 51
  • DSC00662.jpg
    DSC00662.jpg
    57.2 KB · Vizualizări: 58
  • DSC00702.jpg
    DSC00702.jpg
    88.7 KB · Vizualizări: 29
  • DSC00705.jpg
    DSC00705.jpg
    81.7 KB · Vizualizări: 27
  • DSC00706.jpg
    DSC00706.jpg
    71.7 KB · Vizualizări: 28
  • DSC00709.jpg
    DSC00709.jpg
    56.6 KB · Vizualizări: 27
  • DSC00700.jpg
    DSC00700.jpg
    76.4 KB · Vizualizări: 34
  • DSC00699.jpg
    DSC00699.jpg
    34.7 KB · Vizualizări: 34
  • DSC00694.jpg
    DSC00694.jpg
    82.1 KB · Vizualizări: 32
  • DSC00687.jpg
    DSC00687.jpg
    64.4 KB · Vizualizări: 33
  • DSC00684.jpg
    DSC00684.jpg
    88.1 KB · Vizualizări: 36
  • DSC00683.jpg
    DSC00683.jpg
    87.1 KB · Vizualizări: 38
  • DSC00725.jpg
    DSC00725.jpg
    38.1 KB · Vizualizări: 25
  • DSC00739.jpg
    DSC00739.jpg
    99.7 KB · Vizualizări: 28
  • DSC00741.jpg
    DSC00741.jpg
    68.5 KB · Vizualizări: 29
  • DSC00742.jpg
    DSC00742.jpg
    29.9 KB · Vizualizări: 26
  • DSC00724.jpg
    DSC00724.jpg
    48.2 KB · Vizualizări: 25
  • DSC00721.jpg
    DSC00721.jpg
    60.1 KB · Vizualizări: 26
  • DSC00720.jpg
    DSC00720.jpg
    53.3 KB · Vizualizări: 26
  • DSC00717.jpg
    DSC00717.jpg
    82.4 KB · Vizualizări: 26
  • DSC00716.jpg
    DSC00716.jpg
    84.2 KB · Vizualizări: 27
  • DSC00711.jpg
    DSC00711.jpg
    56.3 KB · Vizualizări: 27
Ultima editare:
In palat n-am facut nici o fotografie. Am lasat acel loc neatins de blitz si mai ales am incercat sa il percep asa arhaic, plin de istorie cum este el. Sa nu alterez senzatiile cu nici o imixtiune moderna.
Sigur ca respectul meu si linistea muzeala, s-au risipit instantaneu la prima boroboata a Mariei :) .
Cu toate sfaturile noastre, fasneata cum e a luat-o inainte, a ramas in urma, s-a ratacit. Cand a priceput, fireste ca i-a rasunat in tot muzeul sirena celor doua corzi vocale (ea probabil are 4 sau oricum mai multe decat orice om :) ). Recuperat clanul pentru a doua oara, am mai facut o fotografie de grup cu un jilt de piatra favorit al reginei si am plecat acasa.
Casa noastra e barca .
Pe drum ne-am intalnit cu celalalt echipaj care haladuise prin alte locuri. Deh... viata de turisti :)
Odata iesit din atmosfera istorica, m-a napadit atmosfera practica. Trebuia sa gasesc piata de peste, magazinele cele mai "omenoase" din punct de vedere al ofertei si preturilor si neaparat o piata de legume ! Nu putem ramane la cheremul unor minimarket-uri autointitulate "supermarket".
In orice loc ajung cu barca, stiu ca odata depasita trama de cladiri ce garnisesc portul turistic, pot ajunge in zona localnicilor. Ei, acolo se face aprovizionarea.
In partea estica a localitatii se afla singura plaja mai serioasa, cu o latime considerabila. Inainte de intrarea la aceasta plaja e un loc unde se aduna cativa comercianti ambulanti, cu legume si fructe. Produse bune, preturi bune.
Pana la aceasta zona, la capatul estic al cheiului marinei (cel plin de hoteluri si magazinase) e o parcare in care se constituie ad-hoc o piata de peste. Peste adevarat, proaspat.
Pentru noi acest popas nu era vital ca aprovizionare, avand santina burdusita de bauturi si frigiderul burdusit de alimente :) . Am refacut rezerva de lapte care se duce repede cand sunt 3 copii la bord (m-am pus si eu la socoteala fiindca beau lapte ca unul neintarcat).
Ziua urmatoare urma sa impartim traseul in doua etape: una pana la Albena, cea de-a doua pana in marina de la Nisipurile de Aur.
Parcurs lejer, prognoza foarte buna.
Pentru mine "foarte buna" inseamna sa avem vant :) . Aveam 15 nd .
Dupa doua zile petrecute in Balcic, aveam furnici pe talpa.
Cu totii reuniti am mai facut o descindere in statiune, dupa care ne-am adunat in linistea barcilor noastre, eu si Cristi discutand despre traseu si despre echipamente (ca intotdeauna :D ) iar restul lumii bucurandu-se de pacea frumoasa care netezeste sufletele cand te leagana apele.
 

Atașamente

  • Piata ambulanta.jpg
    Piata ambulanta.jpg
    85.5 KB · Vizualizări: 37
  • Piata de peste.jpg
    Piata de peste.jpg
    73.1 KB · Vizualizări: 37
Zorii zilei urmatoare m-au prins in cockpit, asteptand rasaritul. Cafeaua mi s-a infiltrat in tabietul matinal si nu stiu cand. Nu stiu nici de ce :) .
Probabil fiindca o viata tacticoasa cere un tabiet. Probabil fiindca imi place momentul in care praful brun atinge apa fierbinte si isi raspandeste in toata barca aromele, cand inca echipajul doarme leganat, in crepuscul. Momentele alea de singuratate in care ma pot zari eu pe mine, sunt foarte pretioase. E ca atunci cand poti privi un tablou in ansamblu, dandu-te cativa pasi inapoi.
Asadar, vad cum soarele sparge norii de deasupra Caliacrei si simt vantul de N-V coborand de pe promontoriu. Sunt sigur ca e un vant local dat de relieful stancos, asa ca nu ma bazez ca el sa ne poarte astazi. Dar imi place sa ii simt nervul in vibratia pavilioanelor. O SA AVEM VANT !
DSC00653.JPG


DSC00671.JPG


Cristi e si el un matinal, dar nu s-a trezit inca. Doar cativa pescaruri taie aerul pe sub niste nori vinetii. Planul pentru ziua de astazi e bine conturat: plecam catre Albena, ancoram, balacim, vizitam, mancam de pranz, iar mai apoi continuam drumul spre Nisipurile de Aur. Distantele aduna 10 mile, sunt floare la ureche.
La Albena nu avem marina, nu avem nici macar un cheu. E doar o plaja lunga de 5 km marginita de promontorii stancoase, bordata de o serie de hoteluri faimoase si foarte vizibile din larg. Am trecut de mai multe ori in larg prin fata acestei statiuni cu ceva renume, dar n-am oprit niciodata. Acum ar fi momentul.
Nisipurile de Aur are insa o marina adevarata, nu mai mare decat Tomis, dar dotata. In plus e si statiune, chiar mai faimoasa decat Albena (spun din auzite, eu n-am fost in niciuna dintre ele).
Pana gandesc toate astea, norii se sparg, o frantura de soare se arunca vertical peste stanci, marea prinde ceva culoare la fel ca zarea ce devine albastruie. Odata cu ele creste pofta de calatorie...dar nu numai la mine ci si in pantecele Corabiei: Cristi scoate prin tambuchi, un cap deloc ciufulit si ne salutam vesel. Baiatul asta n-o pune capul pe perna cand doarme? Sau are un fixativ foarte eficient? :) Eu la trezire am pe cap un cuib de barza !

DSC00659.JPG


Micul dejun e o parte pe care eu as sari-o bucuros, numai sa ies mai degraba pe mare. Totusi viata de grup ma aduce la "normal" facandu-ma ascultator. Si asa nu avem de ce sa ne grabim.
Plecarea dintr-o marina protejata este floare la ureche. Mola prova, mola pupa (cazul nostru), motor inapoi, prova in vant si gata ! Eu nu am rabdare, ridic velele imediat ce trec de capatul digului.
DSC00762.JPG


DSC00760.JPG


DSC00766.JPG


Zarea e atat de clara incat se vad siluetele hotelurilor mai mari din Albena. Chart plotterul este de prisos. Navionics nu arata nici o stanca submersa. Navigam de mare frumusete, in tandem. Ne facem cu mana, ne strigam diverse, valurile mici si vantul bun fac sa fie totul perfect. Noi iesim usor mai catre larg, Corabia alege o linie mai apropiata de tarm. Fiecare se joaca cu vantul asa cum ii place mai mult.

DSC00769.JPG


DSC00771.JPG


DSC00775.JPG


DSC00778.JPG


DSC00781.JPG


DSC00785.JPG


DSC00795.JPG


DSC00792.JPG


DSC00801.JPG


DSC00796.JPG


20140803_145820.jpg
 
Ultima editare:

Back
Sus