RECOMAND CONSTANTIN SAILING

Salut barcaholici (si nu numai)!
1. Da, RECOMAND sincer aceasta scoala de navigatie. De ce? Simplu de tot: pentru ca am trecut pe acolo. Si nu degeaba. Nu eram la primUl contact cu apa, barcile, velele. Stiam ce-i aceea o scota, cunosteam bine velatura si manevra ei. Stiam si ce-i o harta, cum se citeste, cum iti gasesti pozitia si cum sa o marchezi pe harta. Dar numai din auzite (de fapt din citite pe ici si pe colo). Ne-am inscris la curs, pentru B eu si pentru C si D prietena mea. Partea teoretica s-a tinut la Bucuresti; am cunoscut acolo un adevarat profesor dar si alti oameni (minunati si interesanti) cu care am ramas, cu unii doar amici, cu altii prieteni. Dar cel mai important este ca am plecat de acolo cu stiinta de a invata. Este, cred, cel mai important lucru pe care il poate (si ar trebui) sa il dea orice dascal: sa isi invete elevul cum sa invete, cum si unde sa caute informatia necesara, nu sa ii toarne printr-o pilnie imaginara date cu duiumul, pe care oricum le va uita mai devreme sau mai tirziu.
A urmat partea practica, in marea Egee, intr-o sesiune de o saptamina densa dar si cu momente de relaxare. Nu as putea numi altfel un parcurs de circa 400 de mile in care am avut (o fi noroc?!? O fi ghinion ?!?) parte de mare agitata cind, in timpul marsului de noapte (de fapt o zi si o noapte) am mers pe valuri de 2 la 4 m, cu vint de 20-25 de noduri, care urca uneori spre 30, dar am prins si o zi in care am "motorit" 10 ore fara pic de vint. Am avut, intr-un fel ghinion: din 6 cursanti ( sa ne numesc cadeti ?) doi au renuntat in ultima clipa, banui pe motive intemeiate, si a trebuit sa facem carturi de 4ore. Nu este de loc usor, credeti-ma! Ziua e cum e, dar noaptea, iesi din cart, scrii in jurnal, lucrezi pe harta, maninci ceva, arunci o mina de apa pe fata, pe ici pe colo si te culci in cabina prova (iar ghinionul meu!) unde dormi, intre pat si tavan, circa o ora si vine colegul din celalalt cart sa te trezeasca sa te pregatesti si sa-l schimbi!!! Credeti ca macar unul dintre cei 4 a fost nemultumit la plecarea de pe barca, in ultima zi? Oricare ar fi luat-o de la capat in chiar clipa aia!
Si DA, am baut si bere, am baut si cite un visichi, cind s-a putut, si, din nou, fara nici un fel de suparare. Dar aici cred ca numai si numai din vina noastra, nefiind pocaiti-ipocriti, ba chiar as spune pacatosi, daca (si numai daca!) nu va este cu suparare. Si, din nou DA am gatit, pe rind, am spalat vasele si WC-ul dupa noi si ceilalti (normal, nu?!? Doar "aia" erau de cart). Si am spalat si puntea, si am si "bagat" apa in tancuri (parca asa le zice la rezervoarele alea). Si am mincat si baut un vin (ce altceva merge la un peste?) in taverne (rog remarcati pluralul!) platind la final nemteste, desi circiuma era a vreunui grec.
2. Nu s-a terminat totul in Grecia. Am facut cursurile de comunicatii maritime, la Constanta, si am dat si examanul. Acum sunt operator LRC !
3. Stati ca nu s-a terminat! Vara asta, avind ceva mai mult timp liber, am profitat de oferta-cerere a lui Constantin si "mi-am facut mina" si ca ajutor de instructor, in Tomis. A se vedea postul meu din http://www.barcaholic.ro/f35/caut-skipperi-3671.html.
4. Si inca ceva: in septembrie 2013, am avut o vacanta frumoasa, in marea Ionica, timp de 10 zile, cu un Bavaria 39, in care tot ce ne-a invatat (am fost cu prietene mea si cu un fost coleg de curs la Constantin Sailing, actual prieten bun) Constantin ne-a chiar fost de folos. Am navigat, ne-am plimbat si distrat, am dormit la ancora intr-un golf pustiu. Am trecut, cu bine, chiar si printr-o furtunica cu vint de grad 8. Totul fara probleme. Dar cu oarece peripetii (vezi http://www.barcaholic.ro/f2/septembrie-10zile-ionica-4168.html). Aceasta vacanta nu ar fi fost posibila daca nu am fi urmat, trei dintre noi, cursurile unei scoli serioase de navigatie! Oricare ar fi numele ei. Noi am fost la SCOALA NAUTICA!
5. Iar eu si prietenul Nicu, vom merge si la cursurile pentru A!

P.S. Rugaminte catre admini: daca am suparat pe cineva scriind titlul post-ului cu majuscule imi cer iertare; in acelasi timp, rog sa il corecteze, atit pe al meu cit si pe cel care are un cuvint mai mult in titlu (pentru conformitate cuvintul este "NU").
 
Deci, cum am mai spus: Totul depinde de oameni si de ce vor ei de la ce fac!
Salutam pe Constantin si abia astept sa mai beau o bere cu el, povestind despre barci si cum se conduc ele,
 
1istanbul.JPG

Mai mult decât să-l recomand pe Constantin, zilele trecute am facut un drum de 800 de kilometri, de la Oradea la Constanța, ca sa traversez impreuna cu el Marea Neagră. Este o onoare sa fiu acceptat pe puntea navelor pe care le comanda și atâta vreme cât el va ieși pe mare, nu-mi va fi teamă să-l urmez. RECOMAND CONSTANTIN LASCU!
 
Ultima editare:
Dupa cum bine ne-a povestit Crocodilu despre croaziera, pot spune ca am fost invitat si eu in excapada aceasta de iarna blanda pana la Istanbul la bordul Yachtului Bananec Blues. Am fost instiintat sambata pe la ora 2 ca luni avem plecare. Croaziera oferita de domnul CONSTANTIN LASCU iar pretul croazierei incasat de dansul se ridica la bucuria de a ne avea la bordul ambarcatiuni. Voi accepta cu greu gandul ca am ratat aceasta calatorie, prin neglijenta mea de a-mi reinoi pasaportul. Cu toate ca ma repet si tinde a parea propaganda, dar nu ma pot abtine, si zic inca o data: RECOMAND CONSTANTIN LASCU!
 
Si iar salut!
Vin cu o noua postare, pe aceeasi tema (is oare redundant!?! nu cred!). Pentru cine vrea sa il cunoasca, cu adevarat pe Constantin, recomand sa citeasca pe http://www.barcaholic.ro/f2/marinari-pe-submarin-1113-24.html povestea (de fapt relatarea) lui CrocodiluDiluDilu. Il va afla pe Constantin, si "rau" si "ciufut" si "morocanos" dar si pe cel "bun", "dragut", "mamos", suferind si de rau de mare (oare ne-a ocolit pe vreunul dintre ?) etc. De fapt asa cum suntem, fiecare, OM; cu bune si rele; adevarat!
Asta ca bonus la descrierea unei aventuri pe mare de care putini au parte!
Imi permit, pentru cei prea ocupati pentru a pierde o jumatate de ora pentru o lectura, cel putin interesanta (pe mine m-a tinut cu sufletul la gura), sa citez, urmand a cere, candva, permisiunea autorului:

-Adi, cum ai ajuns să faci şcoala de sailing?
-Am fost într-o vară, pe mare, cu nişte prieteni şi mi-a plăcut. Ei erau skipperi şi m-am gândit că aş putea face şi eu cursurile.
-Şi de ce tocmai cu Constantin? Cum ai ajuns la el? Îl cunoşteai?
-Nu. Nu îl cunoşteam. Am început să caut pe internet şi am găsit mai multe oferte, dar când am deschis pagina Constantin Sailing şi am văzut poza lui Constantin, mi-am zis: „eu de la omul ăsta vreau să învăţ”. A fost o decizie de moment. Definitivă.
-Şi a fost bună?
-Da. Cu siguranţă.
-Te-am întrebat fiindcă există câteva voci, pe internet, care îl blamează. Ce părere ai?
-Nu poţi să împaci pe toată lumea. Întotdeauna vor exista şi nemulţumiţi.

Si ca sa inchei, am luat si eu "suturi" de la Constantin si, daca imi aduc aminte, nu unul singur! Mult dupa ce imi trecuse disconfortul, in gind, in soapta, noaptea pe intuneric, mi-am zis: Bai Vova, omu' avea dreptate!
 
Ai dreptate, Crocodilule! Sunt de privit si, mai ales, de gindit filmuletele (mi le-am reamintit adineauri) cu acea calatorie.
Sunt convins ca printre ei sunt si mofturosi la mincare (acasa); acolo mincau toti la fel! Ce zic eu? Nu micau ci, din imagini reiese clar: devorau! Si-au gatit singuri (cu un strop de ajutor adult, sunt convins), s-au gospodari la fel (a se vedea "ordinea" ce domnea in cabine!!!). Balaceala, desfriu culinar (sucuri si dulciuri la liber, probabil), somn pe unde se poate, dar au si invatat multimi de lucruri interesante.
O singura concluzie: au fost fericiti. Si cit sunt de frumosi copii fericiti!
Un nou BRAVO pentru Constantin (si Sailing).
 
Si eu RECOMAND CONSTANTIN SAILING

Am facut SCOALA si RECOMAND CONSTANTIN SAILING,
l-am cunoscut pe Constantin la un Salon Nautic in Bucuresti in urma cu trei ani.
Pe atunci ma hotarasem sa intru in legalitate, navigasem vreo 6 ani la rand pe Mediterana cu un Quicksilver de 4m si un motor de 15 CV si, continuam, sa “o comit” fara permis.
Iarna fiind, ca tot barcaholicul ce refuza sa intre in hibernare, ma hotarasem sa fac scoala si, dupa o tura pe la standurile salonului, decid sa aleg Constantin Sailing.
Cred ca principalul motiv a fost faptul ca nu mi-a promis nimic, pur si simplu mi-a spùs ceva de genul: “daca vrei sa inveti, la noi vei face scoala”. Stiam ca era unul din putinii skipperi romani ce se puteau lauda cu o bogata experienta in ale navigatiei si acesta a fost celalalt motiv pentru care am hotarat sa fac scoala cu el.
Si am facut-o.
Cred ca am fost printre primele promotii pe care le organiza in Romania, imi salut pe aceasta cale toti fostii colegi cu care am impartit ore atat la Bucuresti cat si la Constanta, precum si dojenile de rigoare atunci cand lui Constantin i se parea ca nu invatam suficient sau ca treceam prea usor peste anumite parti de materie considerand ca “asa ceva nu ne trebuie sau nu ni se poate intampla niciodata”.
Din punct de vedere al orarului si al programului, trebuie sa recunosc ca s-a adaptat intotdeauna la programul nostru, aveam pe atunci un job care-mi rapea mult timp si uneori faceam practica singur, intr-o “alergatura pana la Constanta”.
La fel trebuie sa-i multumesc ca niciodata nu s-a uitat la ceas cand ieseam pe mare, am simtit ca vroia sa ne transmita cu pasiune si din pasiune ceea ce el traise sau invatase; orele nu mai contau.
Nu cunosc alte scoli de navigatie, dar la aceasta, la sfarsitul promotiei Constantin ne-a oferit posibilitatea de “reciclare continua”, fostii elevi avand dreptul de a asista la (aceleasi) cursuri gratuit si “pe viata” in limita locurilor disponibile.
Norocul lui si ghinionul meu e ca ne separa doua mii de mile “nautice si geografice”...
Permisul l-am luat in aceeasi vara: C-ul, apoi B-ul si, ceea ce e mult mai important decat acestea, e faptul ca am continuat sa navighez, sa fac iesiri din ce in ce mai lungi, unele in solitar, de peste o suta de mile pe zi (...cu motor, ca asta-i barca pe care o am) si ca m-a mai si “procopsit” cu virusul navigatiei cu vele.
Inainte sa va povestesc ceva din experienta personala pe timpul practicii, am sa-i fac o scurta si subiectiva caracterizare:
Constantin e ca marea, nu umbla cu ocolisuri, nici cu jumatati de masura.
La el se face scoala nu pentru a obtine permisul ci pentru a putea naviga in conditii de siguranta pe orice fel de mare si vreme.
Asa ca nu va asteptati sa nu fiti mustruluiti atunci cand faceti sau, mai ales, repetati greseli pe care n-ar trebui sa le repetati.
Probabil ca daca s-ar fi nascut cu doua sau trei secole in urma ar fi fost un capitan si explorator, asa cum existau odata.Din aceeia care-si aratau dragostea si respectul pentru echipaj formandu-i “la cald” (...”forjandu-i?”), strabatand marile si furtunile dar ducandu-i pe toti la destinatie.
N-am sa uit niciodata prima mea iesire pe un velier si prima iesire cu Constantin. La intoarcere am cam festelit-o la acostarea cu pupa in conditii de vant advers, mai ales ca era prima data cand guvernam o ambarcatiune cu timona (obisnuit fiind cu manevrarea, exact pe dos, a unui outboard cu comanda “la mana”).
Mi-a spus, inciudat si suparat: “mama m...sii, ai mers atat de bine ca acum sa o gresesti la mal”.
Si eu eram suparat, suparat ca trebuia sa-i dau dreptate.
Inainte sa plec totul era un talmes-balmes: focul, sarturile, scota, randa, apoi incep sa se lege toate.
Ma lasase la timona dar si la manevra velelor , m-a pus din prima sa fac “de toate” si tocmai traiam acea senzatie in care incepeam sa fac corp comun cu “barca”.
Asta-i ceea ce-si propune Constantin, sa te faca sa guvernezi barca, intregrandui-te, simtind-o in permanenta si in orice situatie.
Marea la iesire era calma, 2-3 cu o prognoza de stabilitate, pe care o repetau periodic prin radio pentru ca, dintr-o data sa-l aud pe Constantin cum, linistit dar ferm incepe sa-mi dea comenzi de reducere a velaturii si pregatire de furtuna.
Imaginati-va, prima iesire, si niste comenzi care mi se parea ca n-aveau de-a face cu "contextul meteorologic" al momentului. Furtuna ?...
Care a aparut ca din senin cateva minute mai tarziu. Eram obisnuit din Mediterana cu capriciile Tramuntanei si a vanturilor ce apar “ca dintr-o data”. Dar de data aceasta Marea Neagra vroise sa fie o gazda nabadaioasa, poate ma simtise ca eram “strain”, ca o consideram un fel de lac sarat mai mare, “un satelit al Mediteranei” si decisese sa ma puna la incercare.
Iti multumesc Constantin ca m-ai lasat sa-i infrunt capriciile si nu m-ai dat la o parte, ca m-ai lasat sa descopar cum sa guvernez si sa aduc velierul si “echipajul” acasa.
Asa-i, aveai dreptate, “mama m ...sii” ca dupa toate acelea, ratez acostarea din prima incercare la intoarcere in port.
Minute mai tarziu, la caldura On Plonge-ului, unde savuram cate o portie de icre (delicioase...) si priveam dezlantuirea vantului si a valurilor de pe care tocmai ne intorsesem, mi-ai spus: “la toamna iti iei sotia si copilul si te vad facandu-va vacanta pe un velier in Grecia”...
Eu inca ma gandeam daca voi avea permisul, “daca” si multi alti “daca” poate normali dupa prima iesire iar el deja imi facea planuri de vacanta...
Sunt trairi subiective, dar pe care nu le voi putea uita si marturii despre cum este sau cum l-am cunoscut eu pe Constantin.
Acum, doi ani mai tarziu, cand mai ratez cate o acostare din prima, parca te simt in spate. Imi spun in gandul meu "daca m-ar vedea Constantin, as avea burzuluiala asigurata"...(peste 90% imi ies din prima, dar uneori, un pic de emotie ii ajuta pe pasageri sa "se simta bine cand pun picioarele pe tarm"...:rolleyes:)
“Mama, ai inima de marinar !” – asa-i zice mai deunazi fiul meu de 6 ani si jumatate mamei lui care, speriata de niste valuri “cat barca” imi cerea sa intru la adapost in portul cel mai apropiat, avand si ea la activ zeci sau sute de ieri pe mare.
Constantin are “inima de marinar”, si, in buna parte stie sa o si transmita sau sa ti-o insufle.
Intr-un fel, asta a simtit, in mod indirect si fiul meu, invatat sa iasa pe mare de la un an si patru luni, care inca nu te cunoaste, dar care, atunci cand conditiile si varsta i-o vor permite, va face scoala la Constantin Sailing.
 
Ca bine zici, mallorquin!
Imi aduc si eu aminte o "zbirca", asta vara, mai spre toamna. Eram in ultima zi, din cele zece (cu pauza despre care unii stiu!), in marea vacii (Ionica) la Lefkas. Veneam la acostare, dupa ce alimentasem barca (Constantin, ca despre el vorbim, ma va corecta si va zice nava!) si urma sa o predam firmei de charter. Omu' cu barca, ala din partea marinei, ma conduce si imi arata unde sa acostez. Calculez cum ma va duce vintul, unde vreau sa ajung; incep manevra; cind aproape intrasem, frumos, paralel cu celelalte veliere (evit din nou sa spun barca sau nava!), mai aveam 2/3 din lungime, vine o belea de rafala si ma roteste la 30-35 de grade. Ma si vedeam facut de ... Nu spun cuvintul! Dar mai ales, il vedeam pe Constantin, cu o privire ... Ce sa zic, nu am vorbe! Il simteam in ceafa, desi era la peste 800 de mile distanta. Nu aveam bowtruster, mamaaaa ce m-ar fi ajutat. Atunci mi-a venit in minte de lectia cu efectul de roata al elicei! Banda babord, da inainte, da inapoi, da inainte, da inapoi. Un balon pus la momentul si locul potrivit de co-skipper (Nicu, si el absolvent de cursconstatin!) si am intrat falnic, si corect, la pozitie. Cei de la ISTION SAILING, firma de la care chartuisem, cam strinsesera din sfinctere! Pe undeva printre fese! Cu aplomb, opriti la un metru de ponton, le-am aruncat parima din vint, am tinut din motor, usor inainte, pozitia si le-am multumit pentru asistenta! De rest ne ocupam noi!
Nimic din cele de mai sus nu mi-a spus, in clar, Constantin. Insa toate ce am facut, si eu si Nicu, au fost din ce am invatat de la el. Si tot de la el am " stiut" cum sa le leg intre ele.
De asta, da, RECOMAND SCOALA NAUTICA.
 
Dar iata, Constantin tocmai s-a intors dintr-o noua calatorie la Istanbul, ce a durat de luni pana duminica. Deci, planul a fost bun, soarta a vrut altfel :)

Sunt convins ca planul a fost bun , cum sunt convin de faptul ca daca soarta a decis altfel a fost doar ca sa beneficiati de un plus de invataminte pe care nu le gasiti in nici un manual. Am participat alaturi de Constantin , impreuna cu patru membri in echipajului velierului Bananec Blues la marsul Constanta Istambul si retur.

WP_001464.jpg


WP_001466.jpg


SANY0079.JPG


SANY0104.JPG


SANY0119.JPG


SANY0120.JPG


SANY0136.JPG


SANY0144.JPG



Am avut parte de cate putin din toate , incepand de la calm plat pana la mare montata si vant la discretie . Am acumulat experienta in aceasta saptamana si acum ma simt mai sigur pe mine in ceea ce priveste navigatia de noapte dar si traversarea unui pasaj mai delicat cum e Bosforul, fara a lasa pe ultimul plan satisfactia de a savura sentimentul de libertate oferit de mare , la bordul lui Bananec Blues.
Nu am darul naratiunii caracteristic Crocodilului dar sper ca cele de mai sus sa aduca o raza de soare in lumea celor indragostiti de mare .
 
Pilotul automat functiona?

Ai dreptate, s-a municit mult si incep sa se vada rezultatele . Pilotul automat nu s-a lasat convins sa functioneze cu toata munca de lamurire depusa :iupi:. Bananec a simtit cu cine are de-a face si a decis ca baietii au nevoie de experienta la timona , asa ca ajutati de corectiile ferme ale lui Constantin am dobandit o experienta in tinerea cursului in majoritatea situatiilor cu care se poate confrunta un navigator.
Am mers sa invatam si am invatat din plin , pentru asta Bananec e perfect asa cum e acum , unde mai pui ca are linii mult mai frumoase decit multe ambarcatiuni mai scumpe din marina Ataköy :)
WP_001453.jpg


SANY0122.JPG
 
Ultima editare:
Ai dreptate, s-a municit mult si incep sa se vada rezultatele . Pilotul automat nu s-a lasat convins sa functioneze cu toata munca de lamurire depusa :iupi:. Bananec a simtit cu cine are de-a face si a decis ca baietii au nevoie de experienta la timona , asa ca ajutati de corectiile ferme ale lui Constantin am dobandit o experienta in tinerea cursului in majoritatea situatiilor cu care se poate confrunta un navigator.
Am mers sa invatam si am invatat din plin , pentru asta Bananec e perfect asa cum e acum , unde mai pui ca are linii mult mai frumoase decit multe ambarcatiuni mai scumpe din marina Ataköy :)
WP_001453.jpg


SANY0122.JPG

Wow!!! Ce fain arată cuseta prova! :)
Da, ai dreptate, viata la bordul lui Bananec Blues este o foarte buna scoala nautica. Asadar, ati plecat luni si ati ajuns inapoi duminica. Cand ati ajuns si cat ati stat in Istanbul? Am vazut dintr-o postare pe FB ca v-ati intalnit cu velierele de la regata. Nu ai imagini?
 
Asadar, ati plecat luni si ati ajuns inapoi duminica. Cand ati ajuns si cat ati stat in Istanbul? Am vazut dintr-o postare pe FB ca v-ati intalnit cu velierele de la regata. Nu ai imagini?

Am plecat din Tomis spre Istambul Luni 28.04.2014 si am ajuns in marina Ataköy miercuri dupa ora 15:00 , am stat in Istambul pana joi in jurul orei 15:00 , dupa care am pronit spre Balcic unde am ajuns sambata dimineata . Din Balcic am plecat in jurul orei 17:00 si am ajuns in Tomis putin dupa ora 8:00 ( sa prindem cafeaua la "Compas") . Imaginea cu velierul s-a consumat in programul meu de somn , poza a fos o premiera si pentru mine. Tura asta am facut-o pentru suflet , poate parea cam egoist gestul dar incercand sa prind ritmul marii am uitat complet de toate, nu mai spun ca dupa plecarea din Balcic insasi ideea de a cobora pana la custa aprova avea un dram de hazard si nu ma refer la multitudinea de cucuie cu care ne-a blagoslovit Bananec.
 
Tura asta am facut-o pentru suflet , poate parea cam egoist gestul dar incercand sa prind ritmul marii am uitat complet de toate, nu mai spun ca dupa plecarea din Balcic insasi ideea de a cobora pana la custa aprova avea un dram de hazard si nu ma refer la multitudinea de cucuie cu care ne-a blagoslovit Bananec.

Vant puternic? Ati bagat copastia in apa?
 
Vant puternic? Ati bagat copastia in apa?

Copastie in apa am avut dupa iesirea din Bosfor pana in marina Ataköy si la intoarcere de la Balcic pana in Tomis. Bananec a decis ca e bine sa tina cifrele pentru el , iar eu am savurat momentul . In general exista tendinta de a sta cu ochii pe aparate pentru avedea cat are vantul la rafala , de a consulta aparatele pentru directia vantului , adincimea apei...etc , eu am trecut pe simturi , am simtit efectul rafalei , raspunsul barcii , am incercat sa ma integrez in mediul incojurator , m-am simti liber...:)
 
Pentru cine nu a văzut știrile ProTv de ăsta seara .....Constantin Lascu e bine sanatos (și arata f bine).....Bravo Constantin și la cât mai mulți cursanti.
 
Traversada noastra de iarna, dus-intors, povestita pe http://www.barcaholic.ro/f2/marinari-pe-submarin-1113-24.html#post55383, s-a vrut de o saptamana si a iesit de una si jumatate. Dar iata, Constantin tocmai s-a intors dintr-o noua calatorie la Istanbul, ce a durat de luni pana duminica. Deci, planul a fost bun, soarta a vrut altfel :)
Pe mare, mai ales când te deplasezi cu vele, nu exista planning, programare la dentist sau ședința de luni de la birou. Exista doar marea și vântul. Ei decid. Un plan pe o săptămâna care devine una și jumătate e un bun plan, chiar și asa.
 

Back
Sus