Nu cautati pe hartă acest râu fiindcă sunt slabe şanse să-l căutaţi unde trebuie. O prietenă stabiltă în Japonia mi-a povestit această acţiune plină de fun, poveste pe care o împart cu voi. Asadar:
"Draga Kirule
In sfarsit reusesc sa butonez pt. a-ti trimite niste poze cu plute confectionate aici, de langa raul Shiribetsu, dupa "reteta" unui tip de treaba care vrea sa ii faca pe copiii din aceasta regiune sa se indragosteasca de natura si sa simta bucuria aventurii "ca si Tom Sawyer" spune el.
M-am gandit ca vrei sa stii mai multe despre ce inseamna o tura cu pluta pe Shiribetsu si imi rapesc din timp sa-ti scriu cu placere despre felul nostru de aventura. Eu nu sunt o buna povestitoare ca si tine, dar poate te va distra sa citesti cele de mai jos.
Avem turisti de toate varstele, din alte zone ale Japoniei. In general vin familii, sau clase de elevi de la diferite scoli. Ma distreaza bunicutele (60-70de ani) care vin cu nepotii sa-si petreaca aventuros vacantele de vara. Gasesc pe net formularul de inscriere si vin fara sa stie ce le asteapta. Bunicutele sunt foarte indemanatice si sunt bucuroase sa construiasca plute cu nepotii, mai ales ca sunt "As" la legarea cu funditza. Isi fac poze multe la pornire si navigheaza bine. Pentru distractie, cand cursul raului e mai domol instructorii de pluta trebuie sa pacaleasca echipajul sa se aplece inspre rau si sa se uite dupa pesti, crocodili si de alea, si cand crezi ca ai vazut pestele te trezesti in apa... te imping intentionat. Iar bunicutele astea sunt totale, de frica sa nu cada de pe pluta se tin scai de betele de bambus, si nu reusim nicicum sa le facem baie. Atunci vine faza a doua in care toti membrii plutei ne adunam langa bunicutza, pierdem echilibrul si rasturnam pluta
)) e misto de tot. Urmeaza actiuni de salvare, tras cu coarda, cu vasle, de innotat si recuperat vasle, papuci, oameni si alte cele, si cand credem ca suntem in siguranta inapoi pe pluta, incepe o alta runda, razboaie intre plute... Mai avem si alte metode de a-i face pe oameni sa simta aventura. In general pe femeile (mamici, bunici sau matusi) care nu vor sa se ude, le lasam singure pe pluta, restul echipajului parasind bordul si inotand spre alte plute. Asa ca mamicile se roaga de tatici sa le salveze ca vor fi neveste bune, sau ii roaga pe copii sa vina inapoi pe pluta ca le dau bani de buzunar, si asa toata lumea promite marea cu sarea numai ca sa poata sa iasa teafara la mal. Si tot asa, mai mult prin apa decat pe pluta, cam 40-50 de minute... Normal ca avem si portiuni cu stanci de ocolit, cu valuri pe care daca nu intri cum trebuie ramai blocat. Avem de toate, fiecare tura fiind unica prin felul ei. Uneori apa raului e mai rapida, alteori mai lenta, dar turistii sunt mereu altii, botele de bambus mai scurte sau mai lungi, camerele umflate sau dezumflate... asa ca nu apare deloc monotonia. Toti cei care au navigat cu noi spun ca cea mai mare distractie din vacanta de vara e mersul cu pluta, si cand ii intrebam "Ce vi-a placut cel mai mult cand ati navigat? Care a fost cel mai interesant moment?" ei dau mereu acelasi raspuns: " Cand am fost aruncati de pe pluta si am plonjat in apa." Si asta e raspunsul tuturor. Asa ca pe viitor nu putem renunta la obiceiul de a arunca echipajul in apa. E misto si chiar as vrea sa fac o astfel de chestie in Romania daca as putea..."
Un like pentru Ramona Japoneza!
"Draga Kirule
In sfarsit reusesc sa butonez pt. a-ti trimite niste poze cu plute confectionate aici, de langa raul Shiribetsu, dupa "reteta" unui tip de treaba care vrea sa ii faca pe copiii din aceasta regiune sa se indragosteasca de natura si sa simta bucuria aventurii "ca si Tom Sawyer" spune el.
M-am gandit ca vrei sa stii mai multe despre ce inseamna o tura cu pluta pe Shiribetsu si imi rapesc din timp sa-ti scriu cu placere despre felul nostru de aventura. Eu nu sunt o buna povestitoare ca si tine, dar poate te va distra sa citesti cele de mai jos.
Avem turisti de toate varstele, din alte zone ale Japoniei. In general vin familii, sau clase de elevi de la diferite scoli. Ma distreaza bunicutele (60-70de ani) care vin cu nepotii sa-si petreaca aventuros vacantele de vara. Gasesc pe net formularul de inscriere si vin fara sa stie ce le asteapta. Bunicutele sunt foarte indemanatice si sunt bucuroase sa construiasca plute cu nepotii, mai ales ca sunt "As" la legarea cu funditza. Isi fac poze multe la pornire si navigheaza bine. Pentru distractie, cand cursul raului e mai domol instructorii de pluta trebuie sa pacaleasca echipajul sa se aplece inspre rau si sa se uite dupa pesti, crocodili si de alea, si cand crezi ca ai vazut pestele te trezesti in apa... te imping intentionat. Iar bunicutele astea sunt totale, de frica sa nu cada de pe pluta se tin scai de betele de bambus, si nu reusim nicicum sa le facem baie. Atunci vine faza a doua in care toti membrii plutei ne adunam langa bunicutza, pierdem echilibrul si rasturnam pluta
)) e misto de tot. Urmeaza actiuni de salvare, tras cu coarda, cu vasle, de innotat si recuperat vasle, papuci, oameni si alte cele, si cand credem ca suntem in siguranta inapoi pe pluta, incepe o alta runda, razboaie intre plute... Mai avem si alte metode de a-i face pe oameni sa simta aventura. In general pe femeile (mamici, bunici sau matusi) care nu vor sa se ude, le lasam singure pe pluta, restul echipajului parasind bordul si inotand spre alte plute. Asa ca mamicile se roaga de tatici sa le salveze ca vor fi neveste bune, sau ii roaga pe copii sa vina inapoi pe pluta ca le dau bani de buzunar, si asa toata lumea promite marea cu sarea numai ca sa poata sa iasa teafara la mal. Si tot asa, mai mult prin apa decat pe pluta, cam 40-50 de minute... Normal ca avem si portiuni cu stanci de ocolit, cu valuri pe care daca nu intri cum trebuie ramai blocat. Avem de toate, fiecare tura fiind unica prin felul ei. Uneori apa raului e mai rapida, alteori mai lenta, dar turistii sunt mereu altii, botele de bambus mai scurte sau mai lungi, camerele umflate sau dezumflate... asa ca nu apare deloc monotonia. Toti cei care au navigat cu noi spun ca cea mai mare distractie din vacanta de vara e mersul cu pluta, si cand ii intrebam "Ce vi-a placut cel mai mult cand ati navigat? Care a fost cel mai interesant moment?" ei dau mereu acelasi raspuns: " Cand am fost aruncati de pe pluta si am plonjat in apa." Si asta e raspunsul tuturor. Asa ca pe viitor nu putem renunta la obiceiul de a arunca echipajul in apa. E misto si chiar as vrea sa fac o astfel de chestie in Romania daca as putea..."Un like pentru Ramona Japoneza!
