Cum arata o furtuna

Florio

Member
Astazi am primit un mail de la un pasionat ca si noi, in care imi spunea ca in vara trecuta ne-a vazut barca, pe malul marii la Gura Portitei, inainte de inceperea unei furtuni serioase .
Cu putin timp inainte de a incepe, noi am desfacut legaturile de la cheu si am plecat pe ape.
A urmat desfasurarea de forte impresionanta a naturii, pe care a surprins-o prin camera foto si intr-o filmare scurta. Ii multumesc pentru acest film si il postez aici, pentru delectarea voastra, fiindca imaginile sunt superbe :) .

 
Mihai, caruia ii fug intr-atat ochii dupa plutitoare, incat si-a inceput videoclipul cu imaginea barcii noastre :) , m-a contactat cu cateva intrebari, una dintre ele fiind : "Ati avut necazuri pe apa, in acea furtuna? "
I-am spus ca n-am avut absolut nici o problema, cand plutesti trebuie sa anticipezi mult. Nu e prima data cand am plecat dintr-un punct unde ulterior s-a declansat o furie a naturii in care nu ne-ar fi fost bine deloc. Desigur, furtuna ne-a prins si pe noi, insa in alt fel :) . Si nu inghesuiti intr-un cheu de beton, inundat.
Mi-ar fi placut sa am imagini din acea furtuna, insa in asemenea imprejurari nu sta nimeni sa filmeze. Eram doar eu si fetele, adica nici un ajutor. Cosmin e secundul, si nu era cu noi.
Cand localnicii din zona m-au vazut ca strang springurile cu care eram legat la cheu, au clatinat din cap : nu e de iesit pe apa, toata noaptea s-au facut valuri mari iar acum vine furtuna si mai mare.
Asa e, dar fug cu vantul.
Dupa ce am iesit din adapostul acela, in ape deschise, am simtit ca n-au vorbit in van. Valurile Razelmului devenisera marine, se inaltau si se spargeau in lame de spuma, loveau incapatanat si iute in bordul din vant, barca era bandata la 20 de grade cu doar jumatate de randa si un mic triunghi din foc. Iar vantul care ne-a facut sa parcurgem 8,4 mile intr-o ora (de exceptie pentru o barca de 8 m!), purta spuma valurilor mai inalte, peste cockpit, ca intr-un halou. Nici macar nu ne udam de acel spray dens.
In conditiile astea fetele dormeau afara in cockpit, pe bancheta babord, protejate de vant si de picaturile de apa. Ceva incredibil :) .
Linistea unui copil dormind, in natura dezlantuita.
Cata siguranta trebuie sa simta o mama si o fetita de 2,5 ani, ca sa doarma duse in asemenea imprejurari ?
Furtuna ne-a inconjurat, valurile si vantul au ajuns pana la noi, insa norii si ploaia s-au invartejit in jur, n-au reusit sa ne atinga. A fost ceea ce se numeste " a fugi cu furtuna" . Cu furtuna pe urme :) .
Superb!


Ii multumesc lui Mihai ca mi-a adus aminte de intamplare si a postat filmuletul, am multe, foarte multe aventuri inca nepovestite, franturi de viata nautica datorita carora iernile imi trec mai usor si ma apuca nostalgiile :)

P.S.
In urma noastra, dupa cum se vede in filmulet, cheul acela ros, cu fragmente de fier-beton ruginite, a fost acoperit de peste jumatate de metru de ape. Tare rau ne-ar fi fost daca am fi ramas acolo.
 

Back
Sus