Oameni, ape, barci, apusuri, ... si cutii de bere!

Mosu'...

.................

- Mai baieti ! Cand ma luati , mah , si pe mine la Dunare ? zice mosu' de la 3 apropiindu-se de noi . Ne vazuse etaland lansetele in spatele blocului si discutand febril despre urmatoarea iesire .
- Stii matale cu d-astea bre ?
- Mai copii ! Voi credeti c-ati inventat fututu' ?
- Ce zici , mah ? Smecher mosu' ! ..... Hai bre maine ! Mergi ? Ne ducem la Gostinu ! Stii p-acolo ?
- Daca stiu p-acolo ? ...... Cred ca am si copii prin satu' ala ! Cand intri-n Gostinu , pe prima strada sedea una Mariana care ....
- Lasa-ne bre cu d-astea aburitoare ! Zii , mergi ?
- Merg , mah , merg !Normal ca merg ! ..... Ce ? Stau acasa s-o suport pe baba ?
- Bre ! Vezi ca stam o noapte acolo ! Ce face coana mare singura ?
- Dinspre mine ..... faca ce-o vrea ! Sa fie sanatoasa ! Treaba ei .
- .... Hir-ai tu al dracu' sa hi ! auzim pe baba de la geam , unde statea si urmarea cu atentie discutia din parcare stergand o farfurie cu o otreapa de prin bucatarie .

..........................................

A doua zi dimineata , la 3 30 h mosu' facea prezenta in parcare ! Care iesea mai greu din bloc era luat cu mascari si reprosuri :

- Haidi baaaah ! Ca cu voi , pan-ajungem noi acolo se culca crapii de pranz ! .
- Hai bre ! Lasa-ma-n pace ! Am dormit o ora as-noapte !
- Sa nu spui c-ai umblat "la aia mica" ! Al'fel sa stai departe de mine azi !
- Ia uite-l bah pe mos , stie cu d-astea !
- Tu sa taci ca-ti zic de "bafta" de nu te vezi !
- Auzi bre ! Vad ca esti tare-n gura ! Viermusi ti-ai luat ?
- ..... La "viermus" sa dai tu , bai tangau ! Io dau la "serpeasca" !
- Bai , lasa-ma cu ..... serpeasca matale !

Si uite asa , cu mistourile de rigoare , nelasand totusi la o parte ceea ce trebuia sa fie acoperit din punct de vedere organizatoric ne indreptam catre ,, Giurgiului " gonind prin Bucurestiul pustiu la ora aia . Mosu' ,, cazuse " pe mine . Profitand de faptul ca de obicei merg singur in masina mi-a fost plasat cu forta , ,, cu proces verbal de predare-primire ".

Pe drum spre Giurgiu mosu' .... tacea . Cand si cand ma uitam la el cu coada ochiului si gaseam in ochii lui amintiri trezite , probabil amintiri ce nici nu stia ce le mai are , amintiri scoase scoase de sub praful vietii . Gaseam in ochii lui privirea unui om ce fusese candva la fel de iubitor de viata ca noi , un om ce cu siguranta stiuse sa-si gestioneze rational tineretea . ..... Acum ii lipsea . Sau daca nu-i lipsea cel putin ii era dor de ea . Dar la fel de rational parea acum intelegand ca batranetea este absolut de ne evitat . Daca nu-ma insel chiar el imi daduse candva un citat : ,, Singura certitudine din viata este faptul c-ai sa mori !". Iesirea cu noi o gasea probabil ca pe un zvac necesar in monotonia vietii de pensionar .

Ajunsi la Giurgiu-Oinacu o luam spre Gostinu siguri pe directia ce urma s-o luam . Eu eram prima masina din convoi . Brusc mosu' ia foc . Iese din starea de reverie ce-o avusese pe drum si incepe agitat sa-mi dea "indicatii pretioase":

- Pictoras , Nu p-acilea , mai tata ! Nu p-acilea ca dai in ferma ! Ia-o pe rampa aialalta !
- Taci bre si lasa-ma ! Ferma aia de zici matale nu mai e demult !
- ........ Aoleo !?! Cum nu mai e ??
- Nu mai e bre ! Au daramat-o !
- Ai dracu' astia ! E !!! Ce-au avut cu ea ? Basescu , fir-ar el al dracu ! El si cu bagaboanta aia de Udrea a lui ! Las' ca stiu io !

Mai merg putin , se convinge mosu' ca ferma nu mai este , si ma indrept spre urmatoarea rampa ce coboara spre malul Craiesei . Incepe mosu' iar :

- Mai tata mah ! Unde ma duci tu pe mine ?
- La Dunare bre !!! Unde crezi ca te duc ? ........ La balamuc ?
- Pai nu p-aici mai taticule ! Ia-o pe .......
- Bre !!!! Uite care-i treaba : taci si lasa-ma sa te duc pe unde stiu eu ! Acu' o saptamana unde crezi c-am fost ?
- .... Stiu io ? ..... Dracu' sa te ia , pe unde-oi fi umblat tu .... Nevasta-ta zicea ca esti la peste ! zice mosu' sugubat .

Atat amuzat cat si scos din minti urmez drumu' pe care-l stiam in timp ce mosu' , in dreapta mea dezaproba din mimica fiecare miscare a volanului . Ajungem unde trebuie . La Km 470 . Coboram din masini sa privim locurile , coboara si mosu' si oftand dar cu priviri tinere mangaie valurile Dunarii din amonte-n aval si invers ....

Hotaram care , unde se aseaza si incepem sa scoatem sculele din masina . Pe-ale mosului , niste scule vai steaua lor , tot eu le-am scos . El contempla pierdut zorii iar eu am gandit ca este firesc sa-l las sa se bucure pe deplin de ei . Ce nu stiam era faptul ca aveam sa-l dadacesc toata ziua . Faptul ca l-am avut pe drum in masina se constituise tacit pentru restul grupului ca mosu' e coechipieru' meu .
N-am avut nimic impotriva , ba chiar intr-un fel ma bucuram . Mosu' vorbaret si sugubat , eu nu sunt deloc un pescar tacut , pan-aici pareau in regula amanuntele astea . Insa prima provocare a zilei s-a ivit la coborarea malului . Dupa cateva tentative nereusite in care ba a cazut mosu'-n cur , ba ma tras pe mine dupa el , ba mi-a varsat galeata cu momeli , ba mi-a rasturnat cutia cu accesorii , ma enervez si tip la ceilalti sa faca bine sa ma ajute sa-l cobor la apa . Primesc in sictir ajutorul lor odata cu avertismentul : " Pictore , gata ! L-ai vrut la peste , spala-te pe cap cu el ! "

Nu vreau sa intru in amanunte , insa ce-am patit eu cu mosu' la fiecare viermus sau patratica varata-n ac nu doresc nici unui pescar din lumea asta . Toate astea in timp ce mosu' scotea ciortan dupa ciortan dupa un stil pierdut in istorie si cu niste mijloace tehnice jalnice - ziceam eu - dupa care-i azvarlea intr-un juvelnic ruginit legat c-o sfoara putreda de piciorul scaunului . La fiecare ciortan scos la aer mosu' striga vesel :

- Ha... haha ... ha ! Te-a mancat in cur sa vrei viermusi ? Las-ca te prajeste baba mea ! C-a venit ieri pensia si-am luat ulei !.... sau
- Ba fraiere ! Tu stii ca io l-am omorat pe tac-tu ? .... sau
- Nu , mai bine , iti faceai tu buletin de "Bulgarian" ? Ai belit-o acuma , ca-s acilea si te-ntep ! ......si tot asa ......

De pe la pranz incolo nu-l mai bagam in seama . Nu ! N-avea rost ! Vorbea ca o moara stricata . Am decis sa-l ignor si sa-mi vad de ale mele . Ceilalti , amuzati , imi dadeau SMS-uri : "Cine n-are un mos sa-si cumpere ! Are Pictoru pe stoc ! LOL ! " . Cat sunt eu de vesel si vorbaret la peste ..... cautam prin bagaje un extraveral . Evident , stiam ca n-am . Ce dracu sa caut io la peste cu Extraveralu' dupa mine ? Insa doar si cautarea acestuia facea sa ma calmez . Macar putin .....

Se lasa seara . O seara calda de vara cu cer plin de stele , un cer splendid , de poveste . Decidem sa stam la sprit si sa nu mai intindem corturile . Care urma sa adoarma putea lejer s-o faca pe o patura , direct pe iarba .
Facem focul , pregatim cativa baboi pe gratar si , ca la fiecare iesire discutiile aluneca inspre toate directiile si toate subiectele . Dintr-o data ne trezim ca de cateva ceasuri mosu' conducea subiectele . Ne vorbea despre tineretea zbuciumata , acea tinerete pe care o vazusem eu dimineata pe drum in ochii lui . Nu mai vorbea la misto . Vorbea pierdut in senzatii , pierdut in trairi , ..... vorbea frumos ! Toti am avut nevoia sa-l ascultam . Mai ales ca nu-i cunosteam acea latura a personalitatii . ..... Vorbea serios . Atat frumos cat si serios . Ne fermecase ! Daduse serii respective conotatii fantastice . Scotea din ,, tolba " povesti si intamplari despre care credeam ca nu-s de gasit decat in literatura si o facea absolut natural . Ii statea bine , ne simteam bine .

Dupa cateva ceasuri de asemenea povesti , coplesiti totusi de ,, supra doza " , brusc avem nevoia sa ,, deraiem " si sa revenim la misto-urile obisnuite . Mosu' , tacit , este de acord cu asta si zice : ,, Ia baga inc-o bere bai nepoate ! " . Si uite-asa , bere dupa bere , sticla dupa sticla , sete generata atat de gratarul de crap sarat si condimentat cat si de atmosfera senzationala , .... "ne-am cam facut" . Si noi , si mosu' . Dar ne simteam perfect .

Pe rand , aproape pe neobservate ne ridicam sa facem o plimbarica prin tufisuri . Nimeni nu observase sau nu luase aminte ca mosu' nu se ridicase din scaun toata seara . La un moment dat impins de natural incearca saracul sa se ridice . Si treaz se ridica greu din scaun . Acum cu atat mai dificil . Ne oferim sa-l ajutam , il luam de subtiori , il sustinem pana-si gaseste precarul echilibru si-l insotim cu privirea catre bezna tufisurilor . Eram usor ingrijorati insa cu tot balansul mosu' nu parea in pericol .

Si sta , ..... si sta , ..... si nu mai venea , .... si strigam dupa el , .... si ne raspunde deranjat :
- Da' lasati-ma-n mah-n pace ! Ma pis ! ..... Ia uite mah , nu mai poate omu' sa se pise linistit !
- Gata bre ! Gata ! Te-am auzit !
- M-ai auzit pe dracu' ! bodogane mosu' din tufe .

In curand apare leganandu-se la fel cum plecase , cu mainile-n fata mosmondind la prohab cu miscari de om matol . Pe masura ce se apropia de grup auzeam in cizmele de cauciuc ale mosului un soi de zgomot de mozoleala , de umezeala . La fiecare pas al lui .

- Ce-ai bre ?
- Nimic !
- Cum bre nimic ? Pai ce se-aude ?
- Ce sa se-auda ?
- Fasti-fasti asta de s-aude-n cizme ..... Matale n-auzi ? Ce-ai facut acolo ?
- Nu stiu mah baieti ....... Am bagat mana-n prohab si-am tras de-o piele d-aia de p-acolo , s-o scot sa ma pis . Da' cre' ca m-am pisat cu coiu' .......
 
Crocodile, tocmai ma pregateam sa modific ultimul mesaj, sa te citez inca o data si sa spun ca de fapt eu doar cele trei povestiri le stiu, cand colo Modi face surpriza! Are "Mosu'" "tolba"plina!
Dai inainte Modi!
Si sa stii ca devin din ce in ce mai convins ca trebuie publicate toate aceste trairi!
 
Modi, "znaga" sau "zanga"? Nu de alta, dar ne desparte doar vreo 20-25 de km si presupun ca jargonul este acelasi!

Nu stiu cati kilometri ne despart , insa ZNAGA-i znaga , ZANGA-i zanga !

Jargon ? Impropriu spus ...... Este acel stil pe care-l avem majoritatea dintre noi in preajma prietenilor .
Vedeti voi , pe forumuri s-a impamantenit ideea de-a recurge la un limbaj cat mai elevat , amiabil , doct , ....de-a dreptul academic si "british" . Ei bine , inspre ilustrarea pataniilor mele si-ale prietenilor mei , cat si inspre intarirea unor noi si noi relatii , eu nu am de gand sa ma ascund dupe aceste criterii . Povestesc exact cum decurg acele miraculoase intalniri ale noastre , ma adresez oricui exact ca in jurul focului . Fara eticheta , fara retineri , intr-un limbaj ce cu siguranta nu lipseste nimanui din bagajele de la bord sau din trusa de lansete .
Dragilor , dincolo de forumuri raman ..... OAMENI , APE , BARCI , APUSURI , ..... SI CUTII DE BERE !!!

Ori ..... nu dau doua mii de forumuri pe ceea ce presupune fraza bolduita !
 
Crocodile, tocmai ma pregateam sa modific ultimul mesaj, sa te citez inca o data si sa spun ca de fapt eu doar cele trei povestiri le stiu, cand colo Modi face surpriza! Are "Mosu'" "tolba"plina!
Dai inainte Modi!
Si sa stii ca devin din ce in ce mai convins ca trebuie publicate toate aceste trairi!

Da, cu siguranta asta-i calea: o carte tiparită. Parerea mea, împănată cu caricaturi.
 
Da, cu siguranta asta-i calea: o carte tiparită. Parerea mea, împănată cu caricaturi.

Exact viziunea asta am avut-o anul trecut, cand citeam exaltat povestirile lui Modi. O carte cu povestirile astea, pe care eu le vad ca pe niste bucati de fagure siroind de miere :) .L-ai atins, te-ai lipit de dulceata lui si nu mai ai scapare. Razi pana te cocosezi :) .
Crampeie de viata autentica, un bolovan de umor chior si savuros, neelaborat, necumpanit, rostogolindu-se liber.
In viziunea mea, cartea lui Modi era intesata de caricaturi Matty Aslan :) .
Scrie-o pictore !
 
Da, cu siguranta asta-i calea: o carte tiparită. Parerea mea, împănată cu caricaturi.

ESTE ABSOLUT INCREDIBIL !!!!! Mai daunazi vorbeam despre faptul ca nu cred in coincidente , ci mai degraba in gogoloaie de energii necunoscute ce se napustesc intr-un scop anume , doar de Dumnezeu stiut , catre fiecare dintre noi ......

Nu mai demult de Dumnica trecuta am fost la Dragos - Felicimond sa discut despre o eventuala carte si ..... foarte interesant ..... MA SFATUIAM CU EL DACA SA AIBA POZE SAU NISTE CROCHIURI SATIRICE FACUTE TOT DE CATRE MINE !!!!!

EXTRAORDINAR !!!!!!!

Am sa-l rog sa vina sa confirme discutia respectiva !
 
ESTE ABSOLUT INCREDIBIL !!!!! Mai daunazi vorbeam despre faptul ca nu cred in coincidente , ci mai degraba in gogoloaie de energii necunoscute ce se napustesc intr-un scop anume , doar de Dumnezeu stiut , catre fiecare dintre noi ......

Nu mai demult de Dumnica trecuta am fost la Dragos - Felicimond sa discut despre o eventuala carte si ..... foarte interesant ..... MA SFATUIAM CU EL DACA SA AIBA POZE SAU NISTE CROCHIURI SATIRICE FACUTE TOT DE CATRE MINE !!!!!

EXTRAORDINAR !!!!!!!

Am sa-l rog sa vina sa confirme discutia respectiva !

Nu-i nimic incredibil. Si tu, la fel ca noi, esti robul acestei carti, care se chinuie sa se nasca. Ea da ordine, ea conduce. De-aia avem toti aceleasi perceptii.
 
chiar!crocodilul are dreptate:tu pe ce parte dansezi?pe aia cu litere sau aia cu culori?(la crocodil stim,life in color!) :)
 
chiar!crocodilul are dreptate:tu pe ce parte dansezi?pe aia cu litere sau aia cu culori?(la crocodil stim,life in color!) :)

Hihi...Nea Nicule, sambata trecuta Pictorul a vrut sa te sune... Si de fapt, m-a nimerit pe mine. Era convins ca vorbeste cu dumneata :). Dupa ce a aflat cu cine vorbeste, convorbirea a mai durat o ora si jumate !
- Hai noroc, Pictore !
 
Da, dragilor confirm spusele lui Modi; am discutat cu el in Duminica Floriilor despre cum se poate naste cartea asta, eu detinand celelalte ingrediente necesare, dincolo de autor. Si opinia mea a fost sa "doteze" cartea cu schite personale daca tot are si "creion" pe langa "condei", cu atat mai mult cu cat si din punct de vedere tehnic e mai simplu decat in cazul adaugarii unor poze color. Il asteptam pe Modi sa isi adune materialele.
 
Jargon ? Impropriu spus ...... Este acel stil pe care-l avem majoritatea dintre noi in preajma prietenilor .
Vedeti voi , pe forumuri s-a impamantenit ideea de-a recurge la un limbaj cat mai elevat , amiabil , doct , ....de-a dreptul academic si "british" . Ei bine , inspre ilustrarea pataniilor mele si-ale prietenilor mei , cat si inspre intarirea unor noi si noi relatii , eu nu am de gand sa ma ascund dupe aceste criterii . Povestesc exact cum decurg acele miraculoase intalniri ale noastre , ma adresez oricui exact ca in jurul focului . Fara eticheta , fara retineri , intr-un limbaj ce cu siguranta nu lipseste nimanui din bagajele de la bord sau din trusa de lansete .
Dragilor , dincolo de forumuri raman ..... OAMENI , APE , BARCI , APUSURI , ..... SI CUTII DE BERE !!!
Ori ..... nu dau doua mii de forumuri pe ceea ce presupune fraza bolduita !

Perceptia ta e corecta. Chiar prospetimea dialogurilor (fiindca e clar, ce scrii tu traieste din conversatii) creeaza impresia de participare directa si implicit, nesaţul. Totusi, daca va fi o carte, ca asa-i firesc, va trebui sa iei o decizie grea, sa hotarasti cat lasi "la vedere" si de unde incepi cu eufemismele, ca ceea ce pe forum e firesc, in librarie e pornografie.
 
Da, dragilor confirm spusele lui Modi; am discutat cu el in Duminica Floriilor despre cum se poate naste cartea asta, eu detinand celelalte ingrediente necesare, dincolo de autor. Si opinia mea a fost sa "doteze" cartea cu schite personale daca tot are si "creion" pe langa "condei", cu atat mai mult cu cat si din punct de vedere tehnic e mai simplu decat in cazul adaugarii unor poze color. Il asteptam pe Modi sa isi adune materialele.


Problema fotografiei este ca nu poate tine pasul cu verva textului. Rareori am vazut imagini atat de comice si de savuroase si chiar si acelea, instantanee incredibile, pacatuiau tocmai din pricina grabei cu care au fost facute: incadrari nereusite, dezechilibre, expuneri ratate. Ori, la cat de curgator e textul, al ilustra cu imagini dizarmonioase ori cu altele, armonioase, dar care nu au verva, nu e de dorit. Grafica însă - caricatură, schiţe - se poate feri de aceste neajunsuri. Nemaivorbind de faptul că, în această lume pe care imaginaţia fiecăruia o supradimensionează şi chiar îi adaugă strălucire, realismul brutal al unei fotografii ar fi o deziluzie.
 
Ultima editare:
textul stimuleaza imaginatia cititorului sa creeze imagini incarcate, sau filtrate, de prejudecatile si emotiile fiecaruia, in timp ce imagine fotografica poate risca sa dezamageasca inghesuind imaginatia in concret... :) uneori se vede mai bine cu ochii inchisi...

Na, postez si citesc deasupra postului, realizand ca am repetat ce a spus Croco! Nu mai e loc de pareri, clar!... :)
 
Problema fotografiei este ca nu poate tine pasul cu verva textului. Rareori am vazut imagini atat de comice si de savuroase si chiar si acelea, instantanee incredibile, pacatuiau tocmai din pricina grabei cu care au fost facute: incadrari nereusite, dezechilibre, expuneri ratate. Ori, la cat de curgator e textul, a-l ilustra cu imagini dizarmonioase ori cu altele, armonioase, dar care nu au verva, nu e de dorit. Grafica însă - caricatură, schiţe - se poate feri de aceste neajunsuri. Nemaivorbind de faptul că, în această lume pe care imaginaţia fiecăruia o supradimensionează şi chiar îi adaugă strălucire, realismul brutal al unei fotografii ar fi o deziluzie.

Foarte tare !!!!!
Imi ramane sa ma gandesc la asta ..... Si-am s-o fac foarte serios .

Dar , la prima strigare , ..... se pare ca e de preferat caricatura . Prin mesajul ei artistic nu va face decat sa supra-alimenteze poanta din poveste .....
Intradevar , rareori o poza poate face asta .

Gata ! Ma duc sa-mi fac temele !

....................................

Si , mai baieti , ...... mersi mult !
 
Ultima editare:
Chiar daca pe forumuri am postat povestioarele astea sub forma de "salata" , intr-o eventuala carte acestea vor fi expuse in ordine cronologica ..... Adica de la inceputuri si pana azi .
Inceputuri spuneam ? Iaca ,

Si asa a inceput

- prima parte -

.................................................................


- Tataicule ! ... Mihaita ! .... Hai , tataie , scoala-te . Aud o voce soptita .
- Mmmmmm ..... !
- Hai , tataita , hai ! Hai ca-i tarziu , e patru si zece ! Trebuie sa ajungem devreme la garla !
- Mmmmmm ..... !
- Hai mai baiatule ! Aseara ziceai ca mergi la peste ! Hai !
- Mmmmmm ..... !
- Cum vrei ! Ramai si dormi ! Eu am plecat , sa stii ! Sa nu plangi mai incolo ! imi zice bunicu' si se face ca iese din odaie . Brusc , ceea ce credeam ca-i vis imi invinge somnul si sar din pat ca ars , imi culeg in fuga de pe lada hainutele , ma 'mpiedic de pragul inalt al odaii , incerc sa ma obisnuiesc cu lumina saracacioasa a becului de pe prispa ce bate prin hartiile puse-n geamuri de bunica , si fug spre soproane unde se-ndrepta batranul privind in urma cu coada ochiului si ascunzandu-mi un zambet sugubat .
Se-ndrepta catre bicicleta . Avea un Tohan negru vechi . Ii pusese pe aripa din fata un cos de Alimentara , d-ala , impletit si decorat cu nu mai stiu ce fel de plastic colorat , cu ghidon ( sau coarne , cum se spunea pe la tara ) luat de la o Ukraina , si cu pedalele mai mult decat uzate si lipsite de cauciucurile talpilor . Langa batranul Tohan sade mandru Pegasul meu portocaliu cu sa lunga si ghidon inalt ( cu care mergeam pe-o roata !!! Eheee ! ) si pe cadrul caruia lipisem etichete ,, Adidas " , din cele ce se lipeau candva pe limba acestor incaltari . Mi le daduse unu' de lucra ma-sa la Antilopa . Eram mandru foc , eram fudul de nu mai puteam de bicicleta aia ! O iubeam !

...................................................................

Aseara , vazandu-l pe bunicu' umbland cu furca prin balegar , aplecandu-se cand si cand , culegand ceva .... mic probabil , pentru ca nu vedeam ce , si aruncand intr-un borcan de iaurt legat de guler si mai apoi , cu aceeasi sfoara de cureaua de la pantaloni , m-am indreptat catre el intreband :

- Ce cauti tataie ?
- Bomboane !
- Cum , bre , bomboane ? In balegar ? Ia sa vad !
- Da mah . Bomboane . Uite ! si-mi ridica bocanul sub nas lasandu-ma sa vad un pumn de rame colcaind unele peste altele .
- Bleah ! fac eu scarbit . Ce bomboane-s astea , bre ?
- Sunt bomboane pentru pesti , tataie ! Pestii le mananca !
- Nu cred ! Cum sa manance pestii asa ceva scarbos ? Nu cred !
- Nu ma crezi , sa fii sanatos ! Eu le dau bomboane d-astea , ei vin sa le manance , eu ii prind si-i aduc acasa sa-i mancam noi !
- Te duci la peste , tataie ?
- Ma duc . Maine dimineata .
- Ia-ma si pe mine !!! strig brusc impins de curiozitate ! Cum adica , pestii sa manance rame ca pe bomboane ??
- Te scoli tu asa de dimineata ?
- Da , ma scol ! Ai sa vezi matale !
- La patru ?
- Da ! Ma scol !
- Bine ! Vedem noi . Maine nu stau sa trag de tine . Daca te trezesti , te iau . Daca nu , ramai sanatos .

.......................................................................

Iata-ma acum in fata multor lucruri despre care nu stiam nimic . Nu stiam nici ca oamenii se pot trezi cand inca-i noapte afara . Nu stiam nici ca bunica , la ora aia , deja "daduse la pasari" . Venea din fundul curtii bodoganind :

- Pleci la peste , Gheorghe , si nu vezi de gaurile alea ! Iar a dat dihoru' as' noapte-n gaini !
- Lasa-ma femeie cu dihorii tai ! E Duminica ! Maine-ti schimb plasa la pasari . Azi de un' sa-ti iau io plasa , ca-i inchis la Cooperativa .
- Il iei si pe dracu' asta mic ?
- Il iau , sa vaza si el cum e !
- Aveti grija omule cu apa aia . Sa nu-l lasi sa se scalde !
- Hai , mai lasa-ma femeie ! Da-ncoa' mancarea aia , ca-i tarziu !

Nu stiam nici ca mancarea-i deja pregatita , nici ca trestiile de zahar sunt legate pe cadrul batranului Tohan , nici ca un carut era legat in urma acestuia si pe carut se afla bine legata camera de tractor cu fund de Tego . Nu stiam inca nimic despre orele alea ale diminetii . Si inca nu stiam nimic despre bagajele ce trebuiesc facute inaintea unei plecari . Nu stiam ca acest cuvant , "tarziu" , poate fi folosit cand de fapt este ... devreme . De obicei il auzeam seara inainte de culcare cand ma mai intindeam cu joaca . In ziua aia aveam sa aflu multe !

.....................................................................

Am plecat spre poarta impingand Pegasul de coarne . Glumea al batran pe seama lor si ma tachina teribil . Spunea ca nu-i mai trebuie tap la capre ! Ca-mi ia mie bicicleta ! Chestie de care-mi aduc aminte ca ma necajea la maxim ... Batranul venea in spatele meu cu Tohanul si restul de bagaje . Am iesit pe sosea si-am vazut-o altfel decat scaldata-n soarele vacantei de vara . Era vag luminata de un stalp electric , departe de poarta noastra , undeva in dreptul dispensarului . Restul stalpilor erau lipsiti de becuri functionale . Cu toate astea ... vedeam ! De-a lungul anilor am invatat si-am aflat ca eram ajutat de stele . Pana atunci nu le dadusem atata importanta . Stiam de ele , le priveam , le numaram , insa inca o faceam cu ochi de copil . Eram copil ....

Am sarit pe biciclete asa cum vazusem eu la bunicu' . Se punea piciorul stang pe pedala , se facea avant putin cu dreptul , dupa care-l aruncam prin spate de cealalta parte a bicicletei cautand pedala dreapta ce astepta docil indreptata-n sus . Imi placea chestia asta teribil ! Parea ceva "de oameni mari" si-o faceam mereu . Chiar descalecam degeaba ...... ca sa am ocazia sa reincalec .

Ne-am avantat spre dispensar si-am descoperit in dimineata aia ce inseamna sa traversezi un roi de tantari si gaze . Bazaiau si roiau scoase din minti sub singurul fascicol de lumina de pe sosea . P-astea le stiam . Stateam seara la televizor si plezneam cu palma cate un tantar ametit sau goneam cate o musca enervanta . Insa era ... prima oara cand am intrat , parca , in ''imparatia'' lor . Nu-mi imaginasem vreodata ca in lume sa existe atat de multe !

Cu ele-n ochi , pe sub tricou , in par , am continuat drumul . Am ocolit dispensarul si-am luat-o pe straduta ce ducea pe lunca si la garla . Privind in fata m-am inspaimantat putin .... Chiar nu ne mai astepta niciun stalp cu lumina , si-mi puneam , probabil , serios problema intunericului . Mai vedeam cate-o luminita timida pe sub vre-un sopron , prin vre-o prispa sau pe geamul vre-unei odaite , insa nu ne ajutau deloc .
Pe masura ce lasam in urma si ultimele casute din sat mai am descoperit ceva . Am descoperit ca eram inconjurati de-o lumina alburie . Un soi de lumina ce parca nici nu exista . O lumina la care contribuiau pomii , frunzele si aerul . Vedeam ... noaptea ! Nu stiam ca se poate ...
Dupa ultimii pomi din sat , dupa ultimul prun si corcodus lumina se mutase jos . Jos , unde sclipea in roua de pe iarba si-mi arata mai mult decat limpede pe unde se-nvarte roata din fata a bicicletei .
Eram mai mult decat uimit ! Eram mai mult decat surprins insa nu vorbeam despre asta . Voiam sa dau impresia bunicului ca .... ''ma pricep la d-astea" , ca-s mare , ca nu-i nevoie sa-ntreb nimic ! Ca stiu ! ....... Insa nu stiam mai nimic . Abia incepeam sa aflu !

.......................................................................

Si iata-ne ajunsi in noapte pe ..... malul baltii ! Cat aveam ? ... 5 , ... 6 ani ? Am avut un sentiment pe care n-am reusit niciodata sa mi-l descriu sau sa-l inteleg pe deplin . Sunt 40 de ani de atunci si inca petrec in noapte ore-ntregi privind apa si-ncercand sa-l patrund , sa simt din plin ce vrea sa-nsemne , sa-mi asum total acea traire , sau sa ma comport asa dupa cum simt ... Este un sentiment pe care ma lupt sa-l cuprind si-n acelasi timp ma rog sa n-o pot face vreodata . Poate si-ar pierde din mister si intensitate . ..... Cine stie ..... ?

.......................................................................

- va urma -
 
Si asa a inceput

- partea a doua -

...........................................

Pe masura ce patrundeam in lunca baltii potecile se bifurcau si-si pierdeau amprenta clara . Erau din ce in ce mai greu de urmarit printre smocurile de iarba . Bunicul alege una dintre ele sigur pe directia ce-o urmam . In asa fel incat am ocolit balta prin partea stanga , cea de dispre sat .

La un moment dat bunicul i-mi spune :

- Gata tataie . Aici coboram si ne descaltam .
- Ne descaltam ?? Pai mi-a spus mamaia ca n-am voie descult , sa nu ma tai !
- Lasa ... ce ti-a zis ma-ta mare . Ne descaltam , ne punem pantofii pe coarnele la biciclete si o luam pe langa ele cu picioru' .
- Si de ce ne descaltam , tataie ?
- D-aici incolo se strica drumu' . Incepe mlastinis .
- ..... Mlastinis ? ... Ce-i ala ?
- E un fel de noroi , tataie . Se scufunda picioarele-n el si mergem greu . Nu-i mult de mers prin el . Ajungem repede in papuris si lasam camera la apa .
- ..... Papuris ? ... Ce-i ala ?
- Mai nepoate ! D-aia te-am luat ? Sa ma frichinesti la cap toata ziua ? Nici n-am ajuns bine si ma doare capu' ! Ai rabdare si-ai sa vezi ! imi zice bunicul deja scos din minti de ''deceurile" mele de copil . Pus la punct de tonul autoritar din vocea sa renunt la intrebari si continui sa privesc in jurul meu uimit in continuare de faptul ca distingeam totul in pofida intunericului .

Nimerisem intr-o dimineata in care luna deja apusese . Doar stelele ma ajutau . Doar stelele si licarul vag al picaturilor de roua . Mergeam in urma bunicului prin mlastina si gaseam de-a dreptul iesit din comun faptul ca .... aveam voie sa ma murdaresc ! ..... Da nene ! Aveam voie sa umblu prin noroi ! Cat scandal avusesem pana atunci pentru cateva picatele de noroi pe picioare , cat ma certa bunica seara cand intram in casa , acum aveam ocazia sa exploatez momentul si paseam apasat sa-mi scufund picioarele cat mai mult in noroiul rece . Ma distra teribil !

Vedeam in partea mea dreapta trestii si papura . Nu stiam atunci care-i una , care-i cealalta . Urma sa invat . Ba mi-aduc aminte ca-n ziua aia , la intoarcerea acasa , am cules o legatura de papura si ma distram pe drum cu fulgii smulsi de vant din varful acestora .

La un moment dat vad ..... luciul apei ! Atat de neagra si .... totodata atat de luminoasa ! Stelele se reflectau discret in suprafata ei si sporeau farmecul momentului . De sus , de la intrarea-n lunca , se vedea lacul ca o uriasa pata neagra. Insa abia acum ma aflam exact pe malul acestuia . Ii simteam racoarea , ii simteam umezeala , ii auzeam broscoii , ii auzeam valurelele lovindu-se in frunzele de trestii si de tufele de tipirig . Ma uimea ! Mult timp n-am stiu lucrul asta , si am facut-o in mod automat , insa atunci am invatat ..... sa ascult apa ! Era prima oara cand imi ''vorbea" .

- Hai ! Ia-ti bicicleta si da-o-ncoa . Sa le bagam aici in trestii . Noi intram cu camera pe apa si sa nu le gaseasca nimeni . Ca mai sunt cate unii de prin sat de-aduc vacile la apa mai la ziua .....

Asta chiar mi s-a parut uluitoare ! Cum adica sa lasam bicicletele nesupravegheate ? Daca le fura cineva ? Insa am facut cum mi-a spus bunicul . I-am impins-o pe-a mea si l-am urmarit cu ochii mari cum le pitea culcate in cociocul de trestii . Odata cu ele a pitit si carutul pe care carase camera . Ramasesem la mal cu camera , cu trestiile si cu doua sacose de rafie . Intr-una se afla mancarea si-o sticla cu apa , in cealalta ''bomboanele" si juvelnicul de sarma .

- Hai ! Treci pe camera !

M-am indreptat timid dar hotarat si-am pasit pe fundul de Tego al acesteia . Senzatia a fost unica ! Aparenta instabilitate acesteia pe suprafata apei .... n-am s-o uit toata viata !
Bunicul , la randul lui , pune un picior in camera aplecand-o periculos inspre dansul , si cu celalalt , avand pantalonul suflecat pana sub genunchi , pasind dificil pe fundul apei o impinge inspre larg . Ma pierdusem total in placerea de a pluti . Isi ridica si celalalt picior , ma indeamna sa stau cu fundul pe balonul camerei , si cu doua farase de plastic , carora nu le gasisem rostul pana acum , incepe si vasleste agale .
Ma uitam fascinat catre el si-i studiam miscarile . Nu intelegeam deloc cum tinea directia . Dadea din ''vasla" dreapta si-o luam la stanga , si invers . Pur si simplu ma deruta total acest lucru . Mi-am propus sa elucidez misterul mai tarziu si sa privesc catre inainte pe directia de mers .

- Eheee , nepoate , acu sa te vaz ! Unde zici tu sa ne bagam ? Ia ! Sa vaz ce zici !
- ?? ..... Cum adica .... unde ne bagam ?
- Adica unde sa dam la peste , mah ! Unde zici tu sa tragem camera ?
- Pai .... nu stiu tataie ! De un' sa stiu eu ? Matale unde-ai mai fost ?
- Uite colo-n stanga , langa cocioacele alea ?
- Tataie ! Ce-s alea cocioace ?
- ..... Iar incepi ? .... Hmmm . Cocioace-s tufarisurile astea de pe apa . Asa le zice . Ori ca-s de trestie , ori ca-s de papura . .... Hai , acolo mergem , unde zic io .
- Hai ! sustin eu important cu ton de cunoscator .

Ne apropiem incet de unul dintre cocioacele respective si bunicul , cu ajutorul unei franghii leaga ''ambarcatiunea" de un smoc de papura . Imi explica rabdator cum aveam sa stam pe camera , cum vom sprijini trestiile cu cotorul pe camera si spicul pe varfuri lasate de papura , cum legam sticla cu apa si-o lasam pe langa camera sa se tina rece , si altele . Altele pe care nu le-am uitat niciodata si recurg la ele si astazi . Ma faceam ca inteleg tot , insa mi-am propus sa-nvat ''din mers" .

Atent la explicatiile lui n-am sesizat ca cerul nu mai este atat de negru , ca stelele nu mai sunt atat de multe , ca deja distingeam acoperisurile caselor din sat . Se crapa de ziua .

Bunicul parea a nu da aceeasi importanta lucrurilor ce pe mine ma uimeau si robotea febril printre cotoare , mijloace si spice de trestie de zahar . Care mai aveau si legate de ele niste fire ce pareau mai rau sa incurce treburile . Vedeam pe firele respective un betisor , o bucatica de ''fier" , si sub aceasta un ac indoit . P-asta l-am ghicit imediat ! M-am prins ca de el trebuiesc agatate ramele .
Dupa cateva minute bune de asemenea ''chestii serioase" bunicul pune in dreptul meu doua dintre trestii , pastrand pe partea sa inca trei .

- Acu' ti le arunc eu . Nu stau acum sa te-nvat cum se face . Mai pe lumina-ncolo te invat , da' nu acum , ca le agati de le ia dracii .

Din borcanelul de iaurt scoate o rama . Sarmana fiinta se incolacea disperata pe degetele lui , degete ce-mi era clar ca stiu exact ce fac , ca nu-i prima oara cand ''se lupta" c-o rama . Cu cealalta mana trage de varful firului , cel cu bucatica ''de fier" si cu carligul , cu doua degete apuca carligul de codita si cu o miscare sigura si rapida inteapa rama . Aceasta mai rau se zbate in timp ce apuc in viteza sa vad un soi de galbejeala scarboasa cu curge din ea . .... Banuiesc ca aveam ochii cat cepele !
Apuca undita de cotor si cu o miscare sigura arunca firul la cativa metri in fata mea .''Betisorul" se asaza linistit pe suprafata apei ..... cu un capat in sus !

- Tataie ! Uite la ala . Nu sta bine !
- Ce nu sta bine , mah ?
- Batisoru' !
- Care betisor nepoate ?
- Ala , bre , de l-ai aruncat matale !
- Mai nepoate , tu te-ai trezit bine ? Ce betisor am aruncat io ?
- Ala de la undita , tataie . Ala de pe ata aia cu carlig !
- ..... Ala nu-i betisor , tataie . Aia-i pluta . Asa-i spune . Si-asa trebuie sa sada . Cu un capat in apa si cu altu'-n sus . Cand vine pestele si mananca rama trage pluta-n apa . Atunci inseamna ca l-am prins . Ai inteles ?
- ..... Nu .
- ..... Hai lasa-ma-n pace ! Ai sa vezi tu .....

Imi arunca si cea de-a undita , le arunca pe-ale lui , si dintr-o data ..... nu mai se intampla nimic . Nimic ! Pur si simplu stam !

Si stam , ..... si stam , ..... si tot nimic ! In timpul asta ma uitam curios inspre dealul de dupa care urma sa rasara soarele . Stiam ca de-acolo trebuie sa vina , lumina-mi spunea acest lucru . Insa parca dura prea mult .

Dintr-o data ...... explodeaza ! ..... Iata-l ! ....... Soarele ! Strafulgera cerul cu sageti rosietice ce se rasucesc mirific intre ele ..... Da' stai asa , ca parca nu-i ala de-l stiu eu ! Nu , nu ! Asta-i mult mai mare si portocaliu . Si pe deasupra ma mai si pot uita la el ! Nu , n-are cum . Asta-i altu' , sigur . N-am curaj sa intreb , bunicul pare foarte atent la ''betisoarele" din dreptul lui . Fumeaza in tacere si nu scoate o vorba . Fumul chistocului de Marasesti i se strecoara prin firele mustatii galbior-carunte si se transforma in fuioare subtirele . Prefer sa studiez singur soarele astalalt si eventual sa pun intrebari mai tarziu , dupa ce apare si soarele meu , ala mic , galben stralucitor la care nu te poti uita , si care ''da caldura" . Precis o sa-l goneasca p-asta portocaliu . Precis !

Pe masura ce trece timpul vad ca .... se transforma . Ma captiveaza fenomenul , sunt de-a dreptul fascinat ! Dintr-un soare mare si portocaliu se transforma , incet - incet , intr-unul mic si din ce in ce mai galben . Si deja nu prea ma mai pot uita catre el . Atunci am invatat ce-i ..... rasaritul !

Impresionat si orbit de celesta transformare mut privirea catre plutele mele . Unde-or fi , ca n-am mai fost atent la ele ? Vad greu . In fata ochilor mi se valatuceste un gogoloi albastru-verzui . Peste ani aveam sa aflu ca gogoloiu' ala se numeste fosfena si-i din cauza luminii soarelui .
Usor-usor ochii mi se odihnesc si pot privi din nou in jurul meu . Caut plutele in continuare . Unde-or fi ? Aaaaa , una , uite-o colo , da' a doua ? Ma uit insistent pe suprafata apei , o caut cu privirea peste tot . .... Nu e si gata !

- Tataie , nu mai e o pluta .
- Cum , mah , nu mai e ? Ia sa vad .
- Era acolo si nu mai e !
- IA-L !!!
- ...??
- IA-L , N-AUZI ??
- Ce sa iau ? intreb eu bulversat .
- TRAGE , MAH , DE UNDITA ! Apuca de ea si ridic-o ! Ce , vrei sa ti-l prind io ?

Apuc temeinic de cotorul unditei cu ambele maini , plin de adrenalina si emotii , si ..... ridic ! Prin smulgere , fireste , raportat la starea in care ma bagase bunicu' !

Dintr-o data suprafata apei este sparta de o clipoceala . Prin ''spartura" apei vad un obiect cam cat o palma cum se indreapta glont catre soarele ce tocmai il admirasem ! La finalul ''cursei" impusa de lungimea firului , sarmanul ''obiect" este zmucit inapoi catre suprafata apei . Cade inapoi printr-o noua clipoceala si dupa o secunda de reveneala se repede in partea stanga , catre plutele bunicului .

- Ia-l incet , mah , ia-l incet ! Trage incet , nu in halul asta , ca-i rupi gura !
- ............... Cum..... adica ...... incet ? intreb eu balbait ?
- Ridica-l incet , tataitule . Incet , pana pui mana pe el !

Ma conformez si ridic incet . Dar ..... in timp ce eu ridicam incet , .... el simteam ca trage tare ! Nu se lasa usor adus la suprafata . Pentru o secunda pun la indoiala sfatul bunicului si ma gandesc ca mai bine-am facut prima oara . Parca a avut mai multa eficienta decat incetu' lu' asta batranu' . Insa , .... hai totusi sa fac cum zice el , sa nu-l supar . Si continui sa trag .... incet ( hmm ! ) , in pofida evidentei impotriviri a ''obiectului" de a se lasa adus . Chestia asta ma enerva peste fire !

Iata-l !!!!! Se vede serpuind rapid prin apa ! Fuge sub camera , de-acolo o ia disperat catre papuris , unde sta pret de cateva ..... lungi secunde . Eu continui sa trag .... INCET ( deja pocneam de nervi ! ) si reusesc sa-l aduc langa balonul camerei . Mai ridic inca putin , ..... inca putin , ..... inca , ..... gata ! L-am scos afara ! Atarna de gura dand febril din coada . Inteleg intuitiv ca-i speriat . Dar n-am timp sa ma gandesc acum la asta . Grija mea cea mai mare este sa-l ''aterizez" pe placa de Tego .

- Bravo nepoateeeee ! Bravo ! Frumos caras !
- Cum caras , bre ? Nu-i peste ?
- ..... ?? Pai e ! E caras !
- Ce caras spui matale aici ? Nu-i caras ! E peste !

Dintr-o data pe al batran il umfla rasul . Radea de nu se mai oprea . Niciodata nu-l vazusem atat de vesel si exuberant .

- Mai Mihaita ! HAHAHAHAHA !!! Mai tataie ! HAHAHA ! E peste , da ! Da-i caras ! Sunt mai multi pesti in apa asta ! HAHAHAHA ! De mai multe feluri ! P-asta-l cheama caras !
- Da ' ...... cine le da nume la pesti , tataie ? P-asta cin' l-a botezat ? Pe fratii lui cum ii cheama ? intreb eu nedumerit .
- ??........ HAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHA !!!!!!!!!! Las' ca-ti explic acasa ! HAHAHAHAHAHA !!! Acu' ia-l si pune-l in juvelnic .

Furios pe penibilul in care simteam ca ma aflu , scot carligul din gura ..... carasului , ca ... deh , asa am inteles ca-l chema , il iau timid in maini si ma uit stupefiat cum incearca ..... sa vorbeasca si totusi nu aud nimic . Am invatat atunci ca pestii nu scot sunete ! Aveam in maini ..... primul peste prins de mine . Si , cel putin intuitiv , am stiut ca n-am sa ma opresc la el !!!

L-am pus in juvelnicul cu capac metalic pe baza de arculet , si febril ma straduiesc sa infig o rama-n ac . De reusit ..... am reusit . Insa numai Dumnezeu stie cum arata saraca cand mi-a aruncat bunicul firul inapoi in apa . Ba ... m-a si enervat iarasi . Continua sa rada de mine !

..................................................................

Va urma
 
Cu Radio in barca , sau scoaterea din sarite dusa la nivel de arta

- Moromete , tu cu Relu unde dati , mah ?
- Pai cre' ca mergem pe canalu' de pe Lungu . Tu cu cine intri pe apa ?
- Cu sovieticu' ! C-asa em eu noroc ....
- Stoi , bai maladetz! Ce nu-t' convine ? intervine Radio ridicandu-se dintre acareturile pe care avea sa le puna-n barca ...
- Noooo , nimic ! Nicio problema !
- Nu ! Mie sa-mi spui daca nu-t' convine , ca sa plec acasa ...
- Da' stai , mai dilaule , ca nu ti-a zis nimeni nimic !
- .... Asa . Asa da . Credeam ca nu-t' convine .....

Este o dimineata de sambata inainte de-a da barcile la apa . Suntem aici de aseara . E adevarat ca am ajuns tarziu si n-am mai apucat sa pescuim pe seara , insa un foc temeinic garnisit cu un gratar plin de "porcarii" tot am facut . L-am asezonat regulamentar cu oaresce tarie si vinuri bune , timp in care am elaborat monturi care-mai-de-care mai eficiente pentru partidele de-aveam sa le desfasuram in weekendul in pragul caruia ne aflam acum.....

...................................................

Radio pare a fi sarguincios in a amplasa la bord toate cele trebuincioase unei partide de pescuit ce ne-am propus sa tina pana dupa pranz , cu posibilitatea prelungirii acesteia spre seara .
Vremea este minunata , apa calma , iar Quenn Anne sub pavilion austriac ne tranziteaza mandra zona taberei facandu-ne sa zambim privindu-i zvelta silueta . Noi toti , dar evident in afara de Radio care , repet , este de-a dreptul patruns de ceea ce are de facut cu barca si cu bagajele .....

Are in sarcina ducerea la bord a sculelor , momelilor , a lazii frigorifice plina de bere si conserve de pateu , a juvelnicului si-a minciogului , a gripului , etc . Este atat de patruns in ceea ce face incat reuseste chiar sa-mi amorteasca putin instinctele ce-mi spun ca a-l avea in barca pret de-o zi intreaga presupune din partea mea un supra efort de vointa si de autocontrol . Cu el in barca echivaleaza cu a avea la bord un obuz nemtesc cu focosul bulit .

- Baaaai , ma pis pe Queen Anne a voastra ! Io vreau sa-nvat crapii sa respire ! Hai odata !
- Da' stai , mah , ce-ai ? Ne uitam si noi la ea , ii facem poze , alea-alea . E abia sase jumate . Avem timp .
- Poze ? Poze zici ? .... Bai , suntem veniti la peste , nu la Ship Watching !
- Du-te dracu ..... Ai pus alea-n barca ?
- Sunt puse-n barca de cand eram io mic ! Stati si-o frecati d-aiurea uitandu-va la vapoare ...... Ce mai pun in barca ?
- Cafeaua aia de-a ramas in ibric ai luat-o ?
- Da . Da' daca mai vrei cafea pe garla n-ai decat sa-ti mai faci , ca asta e toata a mea .
- Pai , mai smintitule , e un litru de cafea ramasa ! Cum s-o bei tu pe toata ?
- Da' tu cu crezi ca functionez io ?
- PLM , De un' sa stiu ? Cre' ca cu acid sulfuric ......

..........................................

Motoarele nu ne fac probleme . Pornesc toate din prima , iar barcile se indeparteaza usor unele de altele in timp ce noi ne facem semne de la revedere . Urmeaza sa ne auzim la telefoane sa stabilim ora reintorcerii catre tabara .
Unii pleaca catre-ncolo , altii catre dincolo . Dar toti plutim rasfatat pe valurile Craiesei apelor .....
Pentru moment Radio al meu este patruns de-o stare ce se opune cu vehementa vervei sale imbecile si vesnic odihnita . Sta in prova si priveste in fata linistit . Eu , cu mana pe mansa , nu-mi doresc decat ca Dumnezeu sa faca cumva ca acest moment sa caracterizeze intreaga zi .
Pai voi va dati seama ??? Radio TACE , nu face nimic , si priveste-n gol ! La un moment dat imi pun problema in alt fel .... Daca cumva ii este rau ?
Iluzie desarta , pentru ca dintr-o data izbucneste electric :

- Baaaaai , Pictore , ..... unde PLM ma duci ?
- Pai prin largu' lu' Lungu ! Nu asta am vorbit in tabara ?
- Si de unde stii tu ca acolo-i peste ?
- Pai , mai nebunule , e peste-n toata Dunarea asta mare ! Important e sa dai de el !
- Sigur ?

Ma uit la el si incerc sa-i patrund mimica . Il stiu de peste 30 de ani dar niciodata n-am reusit s-o fac cum trebuie . Este serios , ochii lui sugubeti arata un mare semn de intrebare , asteapta febril un raspuns din partea mea . Evident , l-as putea concedia cu un scurt "du-te-n PLM de dilau" , dar sunt constient ca asta n-ar duce decat la alte si alte nenorociri tembeloide din partea lui .
Asociindu-l in continuare cu obuzul nemtesc decid , imi place sa cred ca inspre binele si confortul meu , sa-i raspund cat pot de serios :

- Bai , n-auzi , pe dupa Lungu sunt niste locuri minunate . Si am prins mereu p-acolo .
- Nu , zau ? Ce-ai prins ?
- Peste , ce PLM sa prind ?
- Da ? Da' de care ?
- Radio , ...... trai-ti-ar , vorba ta , e inca dimineata . Vorbim acolo ......

.........................................

--- va urma ----
 

Back
Sus