Delta Neajlovului - Gheata la mal

Florio

Member
Temator probabil de sevrajul incheierii de sezon, m-am ferit sa declar inceperea iernii. Si totodata desi barca e pusa la iernat, cu catargul culcat si prelata bine legata, ceva m-a facut sa nu urc pe ea si caiacele ( de obicei stau calare pe Nemo, unul pe tribord, celalalt pe babord, sprijinite de pontili, sub prelata).
Si daca saptamana trecuta (22-24 noiembrie) am facut un weekend frumos pe Dunare, cu campare pe o insula din aval de Gostinu, saptamana aceasta in acord cu Ioan, am ales Delta Neajlovului. E ultima zi de noiembrie si inceput de decembrie.
N-am fost decat noi doi, probabil ninsorile anuntate nu sunau prea atractiv :) sau la fel de probabil, oamenii mai au si treaba sa pregateasca sarbatorile, nu stau ca noi cu capul in nori. Desi n-a fost deloc greu sa fim cu capul in nori, plafonul gros si plumburiu era atat de jos incat molipsea cu griul lui tot peisajul.
Fiindca eram in tandem am plecat inainte de ridicarea zorilor si am ajuns numai bine, pe lumina, la podul de la Calugareni (aici si-a pierdut Sinan Pasa dintii ?!).
Racoarea era de asteptat, ca doar se anuntasera -4 grade, pe masina era ceva zapada, caiacul meu avea pe laterala o coroana zimtata din turturi, iar alaturi curgea intr-un curent iute, Neajlovul.

20141130_074540.jpg


DSC03734.JPG


Eram grabit sa intru in cockpit si sa padelez...atat de grabit incat toata pregatirea mea s-a facut in 5 minute mari si late. Ioan avea ceva mai multe de luat, ca el e pedant in bucataria de campanie :) .
Am padelat rapid sa ies din apele mici de langa mal si am trecut amandoi pe langa piciorul din dreapta podului, unde ni se parea ca vom sari mai usor peste pragurile de pietre, dusi de curentul rapid. Asa a si fost.

20141130_080557.jpg


DSC03606.JPG
 
Ultima editare:
Prima portiune mai are cateva zone in care a trebuit sa avem skeg-ul ridicat, dupa care au inceput meandrele frumoase printre malurile care sclipeau intr-o crusta de gheata. Lapovita de dimineata (sau poate ploaia inghetata din ajun) asezase un strat cristalin de gheata, peste tot: peste papura, crengi, frunze, chiar si iarba ridica fire verzi cuprinse ca in sticla :) . Initial, defiland in linistea diminetii prin fata unui peisaj complet nemiscat, am zis: de unde frate atata acalmie, ca bate totusi un vanticel, chiar frontal, cat sa-mi inghete buricele degetelor ?! Sa fie doar de la viteza noastra?
Nu, oricat ar fi de magulitor, nu era de le viteza noastra. Vantul chiar batea. Insa natura il ignora total, prinsa cu frunze cu tot, in gheata.
Trecand pe sub niste crengi ale unui trunchi culcat peste ape, lasat pe spate in chip de dansator "Limbo", mi-au cazut pe fusta caiacului cateva din aceste bucati de gheata care m-au insotit pe tot drumul, semn ca temperatura nu voia sa creasca.
Era o liniste faina, doar noi pe apa inca iute la curs; ma gandeam cu un zambet ca va trebui sa in intoarcem in amonte, impotriva aceluiasi repede curent :) .Las' ca ne incalzim!

DSC03612.JPG


DSC03613.JPG


DSC03614.JPG


DSC03619.JPG
 
La un moment dat mai apare o vietuitoare in afara de noi. Un catel, o vulpe, o marmota, ceva :) . A venit fuga la mal si ne-a urmarit pofticios. Dupa cum arata, pe friguletul asta cred ca se uita la noi si vedea doua fripturi in caiace.

DSC03620.JPG


DSC03622.JPG


Nu mai bat campii despre traseu, ca stiti cu totii ce fain e in caiac. Curentul si padelele ne-au dus destul de repede pana la locul de popas, un mal putin ridicat de la nivelul apei, cu o pajiste printre copaci. Si cu unanimitate de voturi l-am depasit continuandu-ne drumul in aval, printre meandre. Era prea frumos sa ne oprim.
Amandoi avem caiace fara carma. Ioan carmeste cu padela tinuta vertical, iar eu avand caiacul ceva mai scurt, rezolv intoarcerile din forta padelarii sau mai pivotez tinand o pala in apa. Placut e ca din loc in loc sunt obstacole care fac apa suvoi, iar diversitatea traseului ii da si savoarea.
In fine, am decis ca e suficient si am intors prova in amonte. Padelarea impotriva curentului iute e cu atat mai placuta, ai control bun al directiei si te incalzesti rapid :) .

DSC03623.JPG


DSC03627.JPG


DSC03629.JPG


DSC03636.JPG


DSC03637.JPG


DSC03641.JPG
 
La locul de popas eu am ales zona mai putin inalta si am avut surpriza sa trag caiacul, usor ca pe un pai: tot malul era glazurat cu gheata cum am mai pomenit mai sus. Mi-am si propus imediat ca la plecare sa ma urc si sa alunec cu el de sus, inspre apa. Lansare ca la santierul naval.

Dar nu e timp de palavre, trebuie sa fac un foc, deja a inceput sa vina de sus o mazariche proaspata. Ioan a pus ochii pe un copacel uscat iar eu am taiat-o in padure sa caut o scorbura, ceva, unde sa pot gasi iarba ori crengute, fara crusta de gheata.
Greu-greu dar am gasit sub un boschet culcat, cativa pumni de frunze, crengute si un smoc de iarba, cu care m-am intors increzator in tabara.
Focul meu a ramas 10-15 minute la stadiul de fum, cu toate stradaniile. In final, a dat Dumnezeu si s-a aprins, dar umezeala tinea pumnul de jar cam fara putere. Pana la urma niste lemne despicate au dat vigoare flacarii si usor-usor fumul s-a ridicat la rang de foc. Lemnele mai mult sfaraiau decat trosneau. Inainte de a le pune pe foc, trebuiau lovite intre ele, sa le sara crusta sticloasa :) . Oricum, niste oameni seriosi nu pot fi tinuti pe loc nici de adierea rece a vantului, nici de mazariche. Am pus o foaie de cort intre trei copaci si am scos... oooo... sticla cu vin rrrosu. Pusa pe primus, oala si-a fiert vinul cu aburi frumos mirositori. Si ne-a transferat o doza de caldura si buna dispozitie, livrata la cana. Gata ! Asta e momentul in care puteam sa ne vedem tacticosi de treaba, lucrurile esentiale erau facute!
Dejunul: pulpe la gratar (de unde gratar? pai...atunci le facem la tigaie) cu salata si alte marafeturi; banane fondue, cu miere de albine si scortisoara ; pancakes cu dulceturi sau ce ne-o mai trece prin cap....

DSC03644.JPG


DSC03645.JPG


DSC03647.JPG


Hai noroc ! :)

DSC03648.JPG


DSC03652.JPG
 
Ultima editare:
Provizia de lemne se parea ca ajunge. Doar focul nu parea sa aiba efectul pe care il stiam. La o jumatate de metru de el, nu ii simteam caldura; ma apropiam 15 cm si ma ardeam de dogoare :) . Ciudat comportament.
Insa odata cu o tuiculita fiarta, a disparut total senzatia de racoare. Ne-am avantat puternic in culinare, dupa cum se vede :

DSC03654.JPG


DSC03658.JPG


DSC03664.JPG


DSC03668.JPG


DSC03680.JPG


DSC03692.JPG


DSC03696.JPG


DSC03700.JPG
 
Dupa fripturi, salate, vin fiert, a venit randul unor banane fondue, cu scortisoara si miere de albine (miere care nu iesea din borcan nici rugata!). La "pancakes", deja s-a simtit nevoia sa schimbam macazul si ...am trecut pe Chardonnay :)

DSC03672.JPG


DSC03711.JPG
 
In jur, crusta padurii nu dadea semne sa se inmoaie, ci dimpotriva, sporise odata cu o noua aversa inghetata. Chestia ne-a lasat reci (ca sa zic asa :) ), ba chiar mi-a placut, pe motiv ca un mal inghetat e de preferat unuia mocirlos.

Am observat si o joaca a naturii, in margele de gheata. Chiciura a gasit un nailon pescaresc si s-a intamplat ca in poza de mai jos.

DSC03651.JPG


DSC03702.JPG


DSC03705.JPG
 
Scurtez povestea, pentru ca trairile acestor momente se gusta la fata locului infinit mai savuros decat se poate descrie pe o pagina. La plecare am experimentat ceea ce aveam in gand. M-am asezat in caiac, cu acesta tronand de-a intregul pe mal, si mi-am facut vant in padela, pe crusta alunecoasa.
Excelent! :) A fost ca la o lansare in santier naval.
Curatel si eficient.
Apoi dupa ce l-am asteptat pe Ioan sa intre pe metoda clasica ;) am pornit impotriva curentului, padeland energic. Pare ca abia asteptam asta. Dupa festinul abia incheiat, se cerea putina miscare.

DSC03716.JPG


DSC03728.JPG


DSC03730.JPG


Traseul in sens invers avea alta perspectiva...parca era altul!
La apropierea de podul Calugareni, curentul din ce in ce mai iute nu razbea sa ne tina in loc. Dimpotriva, am decis sa ne continuam drumul si peste pragurile sarite in viteza, la plecare.
Un pescar de stiuca s-a oprit din lingurit si ne-a urmarit cu privirea. Apoi ne-a urmarit si cu propria persoana, partial fiindca voia sa schimbe locul, partial fiindca il ardea curiozitatea sa vada cum o sa trecem noi in amonte peste pragurile cu apa iute si adanca de-o palma.
Sincer sa fiu, si eu eram curios. Ce se putea intampla rau? Sa-mi ud fundul in apa care avea 2,7 grade celsius (masurata cu termomentrul de cuptor al lui Ioan :) )?
Am citit undeva ca asa incep toate dezastrele, cu fraza : "ia uitati aici, ce-o sa fac! Ce se poate intampla rau ? " :D

La noi n-a fost cazul. Am incercat o data si atingand o secunda fundul pietros, prova mi-a fost intoarsa de curent iar eu am decis ca e bine sa nu ma impotrivesc apei. Am intors cativa metri mai jos si am reluat la doua palme alaturi, in viteza. Si de data asta cu succes :) .
Masina ne astepta cu aceeasi paturica de zapada pe ea, parca trecusera doar cateva minute. Am debarcat rapid, am impachetat si mai rapid, ca soldatii: in zece minute eram pe drum. Palmele goale, ardeau. Nu purtasem manusi.
 
Doua excursii dintr-o miscare. Una la dus, cealalta la intors, intotdeauna peisajele difera iar ochiul si sufletul se bucura de doua ori!
Inca o iesire marca Florio, o reusita din toate punctele de vedere!
Felicitari!

PS: Animalul acela era o banala Marmotis Ciocolatis. O stii foarte bine din reclama cu impachetatul in staniol!
 
Doua excursii dintr-o miscare. Una la dus, cealalta la intors, intotdeauna peisajele difera iar ochiul si sufletul se bucura de doua ori!
Inca o iesire marca Florio, o reusita din toate punctele de vedere!
Felicitari!

PS: Animalul acela era o banala Marmotis Ciocolatis. O stii foarte bine din reclama cu impachetatul in staniol!

Iar acum gata Ciby :) . Am declarat sezonul 2014 inchis, am urcat caiacele pe puntea velierului, tot ansamblul invelit bine in prelata, am cercetat beciul sa vad daca provizia de vin face fata afluxului de colindatori iubitori de barci si.... ma pregatesc sufleteste pentru prima petrecere. O sa lovim necrutator si o sa tragem pentru record :)
 
Sa-ti fie de bine, atat cu sezonul cat si cu bogatia din beci!
Sa nu uiti sa pui smoala la vreo doua damigene sa ai si pentru sezonul viitor! Se apropie vertiginos.! Ca maine pleaca si colindatorii, trece si zapada asta, dau ghioceii si cei mai frumosi sunt cei din lunca Dunarii, vazuti din caiac!
Acum inchin un pahar in cinstea barcaholicilor. Am o sticla de vin de coacaze de la un prieten, o bunatate!
 
Sa-ti fie de bine, atat cu sezonul cat si cu bogatia din beci!
Sa nu uiti sa pui smoala la vreo doua damigene sa ai si pentru sezonul viitor! Se apropie vertiginos.! Ca maine pleaca si colindatorii, trece si zapada asta, dau ghioceii si cei mai frumosi sunt cei din lunca Dunarii, vazuti din caiac!
Acum inchin un pahar in cinstea barcaholicilor. Am o sticla de vin de coacaze de la un prieten, o bunatate!

Nu cred asa ceva.
Trebuie sa vad... cu propriile papile :)
 
Frumos, ce sa spun, dar imaginea tigaii de fonta cu pulpele de pui mi s-a intiparit pe retina. Cand inchid ochii, o vad acolo :)
 

Back
Sus