Planificasem tura aceasta de mult timp si ne gandisem la ea indelung in zilele intunecate de iarna. Am lansat chemarea nerabdatori inca din 20 ianuarie pe barcaholic.ro, pe acest site si pagina de facebook incercand sa adunam pe toti care isi doreau sa-nceapa sezonul asa. S-au inscris in diferite etape 18 echipaje si 36 de persoane si banuiam ca pana la sfarsit nu vor ramane atatea. Revelatia grupului a fost Alex care m-a sunat cu o seara inainte de plecare, i-am dat indicatiile despre locul de plecare si noaptea la 4 era deja la locul de plecare. Pe 1 Mai ne-am intalnit le pontonul SAN GIORGIO de pe canalul plantelor pentru a incarca in camion ambarcatiunile si pe cei care asteptau sa ajunga la Zimnicea la locul de plecare in tura. Surpriza a fost Razvan Capitanu’ care desi nu venea cu noi ( probleme obiective) a vrut sa ne fie alaturi si ne-a urmat pana la Zimincea. Tot el ne-a facut filmarile in tot acest rastimp. Daca si Vasile ajunsese era clar ca nu mai asteptam pe nimeni asa ca ne-am urnit usor catre Zimnicea spre plaja de la cheson pentru imbarcare.
Am descarcat balena albastra de tabla a lui Dan , canoea rosie Malina si bucatile de catamaran pe plaja si ne-am apucat fiecare de armat barcile. Bineinteles ca cel mai mult a durat aranjarea catamaranului Romel – impletirea trampolinei, ridicarea catargului, fixarea sarturilor si a roll-focului. Intr-un final ne-am urnit usor in baza curentului facand ultimele reglaje “din zbor” . Cel mai usor a plecat barca de concurs 420 a lui Alex Firefly, ca o descatusare din chingile restrictive ale unui uscat fad si uniform. Nici nu stiu cum am trecut de Zimnicea si am poposit deja pe o plaja de pescari ca sa mai reglez din velele catamaranului ( randa nu se ridica, focul se impiedica in roll-fock). Dupa ceva timp am reusit sa ne grupam si sa schimbam primele impresii. Vantul nu era prea generos si o vasla sau pagaie a fost bine venita. Doar Firefly zburda printre noi gratie alurii sale de domnisoara dar si datorita indemanarii echipajului Alex si Carmen. Soarele ne incanta cu o alintare primavaratica dar ferma cat pentru un tatuaj de tractorist pentru cei cu manici suflecate.
Prima escala a fost pe o insula mica de nisip in mijlocul Dunarii care nastea precum cocoasa unei camile in largimea Dunarii. Superb peisaj de naufragiat in mijloc de ape calme. Seara se apropia si devenisem nerabdatori sa ajungem la locul propus de campare, undeva pe insula Dinu. Noroc de privelistea superba a insulei cormoranilor care ne-a scos putin din amorteala si monotonia traseului. La locul de popas ne-a intampinat un val razlet de tantari care insa au preferat sa-si mute ei tabara dupa vreo 30 min de bazait. Devenisem noi stapani si ca semn evident de superioritate au aparut corturile si un foc maret. Ceaunul neajutorat si-a regasit locul in bratele pirostriilor si a inceput deja sa scuipe vapori de apa probabil saturat de gustul de legume puse la fiert si peste pentru ciorba. Dan a fost maestrul bucatar, cativa l-am acompaniat la cutit pe alocuri si , ca la o nunta de familie , fiecare a participat macar cu sfaturi la bunatatea de ciorba de peste ce ne-a incalzit si chiar fript intestinele. La focul vecin , gratie discului incins , Gabi ne-a pregatit felul doi cu legume, cartofi la gramada. Niste carne la disc , putin arsa caci ne-am luat cu borsul, a completat meniul serii. La sectiunea bancuri la gura focului nu s-a desemnat niciun campion , ramanand sa deliberam dupa vreo 10 ani de traditionala tura pe Dunare. Doar Vasile a iesit in evidenta cu un poem eseistic si satiric in acelasi timp desi ne asteptam la un recital mult mai sustinut. Data viitoare am hotarat sa-l primim doar cu play-list confirmat.
Noaptea a fost calda si cam repede a lasat locul noii zile care s-a strecurat de printre copaci cam fara soare dar cu niscaiva vant mai tare spre bucuria velistilor. Cafeaua de dimineata ne-a mai dezlipit pleoapele si ne-a dezumflat cearcanele, iar masa de dimineata stil Ionut si tot la disc ne-a resuscitat cat pentru inca o zi. Am plecat pe la 11 stiind ca mai avem doar 15 km de strabatut. Vantul ne-a usurat misia , ba pe alocuri ne-a facut sa ne bucuram se rafalele lui ca sa putem croseta printre barje in miscare sau stationate iar unii si pe langa Politia de frontiera care, vigilenta, a strigat catalogul aproape de a ajunge in apele teritoriale ale Giurgiului.
Tot cam pe acolo ne-am trezit si cu Modi care verifica desitatea apei cu ajutorul motorului si a barcii sale si cu care apoi ne-am reintalnit la ponton la o mica discutie printre aburi de afinata violacee. Intrarea in canal a fost mai greoaie asa ca ajutorul lui Marius ( oare al catelea ?) a fost de bun augur. Doar Firefly a fost in largul ei si a ajuns singura la ponton. Au urmat partile cele mai urate, desfacerea barcilor , caratul bagajelor, facut curat in barca si despartirile. Unii au mai ramas pana pe seara si au fost rasplatiti pentru asta cu scovergi impanate cu branza si o scrumbie la gratar cu mujdei.
Una peste alta, a fost o tura reusita, cu oameni frumosi si prietenosi si care au destainuit ca abia asteapta urmatoarea tura oricand va fi ea. N-am putut decat sa le urez ca pe 1 Mai 2016 sa nu fie urmatoarea ci a zecea.
Iata si echipajele la linia de finish :
1. Marius, sotia si catelusa Maya pe barca catamaran Confort 460 cu motor Honda de 20 CP
2. Ionut si finul sau pe o gonflabila Kolibri 360 la vasle ( deocamdata )
3. Vasile caiac gonflabil ( teoretic ) Survivor ( tot teoretic)
4. Alex si Carmen dinghy 420 FireFly
5. Gabi si Marius canoe Malina
6. Dan si Laurentiu lotca pescareasca Balena Albastra
7. Mugur catamaran Romel
Si acum premiile pentru participanti de la organizatori :
1. Cel mai bun bors (desi a fost doar unul) – Dan
2. Cel mai bun felul 2 si cel mai bun vin - Gabriel
3. Cel mai activ salvamar – Marius
4.Cel mai infocat participant – Alex
5. Cel mai bun reparator de motocoase - Laurentiu
6. Cel mai bun navigator – Vasile
7. Cel mai hamesit participant – Maya
Sa ne gasim cat mai repede pe ape !
PS: Acum chiar sunt poze la sectiunea Galerie foto pe
Clubul Nautic SAN GIORGIO