Cărticica de benzi desenate de 64 de pagini se înscrie în eforturile lui Ivan Patzaikin de a motiva tânâra generație, de a-i insufla idealuri și de a cultiva ideea că efortul individual conduce la realizarea visurilor, oricât de irealizabile și îndepărtate ar părea.
Într-o lume ce ia în derizoriu aceste deziderate, în care idolii par să fie mai degrabă politicienii corupți, acest demers pare imposibil. Totuși, textierul George Drăgan și desenatorul Alex Talambă fac din Ivan Patzaikin un erou credibil. Desenele bine executate reușesc să descrie aproape palpabil peisajul Deltei, cu cețuri matinale prin care răzbat țipetele păsărilor sau fâlfâitul lor de aripi.
Trecând de la cadre largi la detalii, desenele zoomează acest peisaj ce este casă pentru spirite, zâne și ființe mitologice cu care Ivan este constrâns să dea față, care îl formează și pe care le invocă tocmai în Mexic unde câștigă aurul olimpic. Simbolul realizării supreme este tocmai ajungerea la acest capăt al lumii iar cheia pentru izbândă e credința.
