Râul Bodrog - Ungaria

tipDe vreo doi ani îmi doream să ajung pe Bodrog. Poate că lucrurile au trenat din cauză că locația e un pic departe de Oradea, dar după două tentative nereușite în iulie, la început de august i-am cooptat pe Poșme și pe Claudiu și împreună cu caiacele Victor și Gringo am descins la Olaszliszka. Am stabilit lansarea la bacul din Olaszliszka pentru că locul era ușor de identificat în teren fiind chiar în centrul satului lângă biserică iar drumul ce cobora la apă asigura accesul auto facil. Am făcut aproape trei ore pe șosea (din Oradea sunt aproximativ 180 de kilometri), așa că abia la ora 11 am parcat pe malul apei.


Bodrogul mi-a plăcut de la prima privire. Apa lui nemișcată, aproape ca un lac, făcea ca dealungul malurilor împădurite să crească trestie iar lângă ea, la firul apei să găsim nuferi. Peisajul era cât se poate de natural, cu rațe, berze și lebede ce ne ieșeau în cale, dar și cu șerpi de apă sau cu pescăruși albaștri. Fiind o cale navigabilă, kilometrii erau semnalizați cu tăblițe, scutindu-ne de efortul de a aproxima distanța parcursă. După cinci ore petrecute pe apă am ieșit în Tokaj unde la venire lăsasem bicicleta cu ajutorul căreia urma să recuperăm mașina.

A fost o tură extraordinar de plăcută. Locurile au un farmec aparte iar râul este deosebit. Încerc să exemplific cu imagini.


Tokaj este renumit pentru vinurile sale și pe drumul spre Olaszliszka am admirat felul în care localnicii știu să profite de caracterul viticol al zonei.