tura Razim - Gura Portitei

Ieri a fost frig si a plouat toata ziua, deci a trebuit sa renunt la orice fel de tura.

Pentru azi se anunta vant de 25 kmh cu rafale de pana la 40kmh. Am sa ma incumet totusi sa pornesc spre Gura Portitei, incercand sa tin aproape de mal cat de mult posibil. Ar fi doar vreo 3 km de mers descoperit, plecand de la capul Dolosman.
 
La vant de 25km/h vor fi valuri mari. Trebuie sa vezi din ce parte va bate vantul căci nu atât mersul pe langa mal e important, cât mersul pe sub malul de sub vânt (vântul să vină de pe uscat, nu de pe apă, ca să nu aibă loc unde să formeze valuri). Baftă si asteptăm vesti (bune)!
 
partea 1

Dupa cum spuneam, totul a inceput vineri, cand am ajuns la Jurilovca in jurul pranzului. 20 de grade, vant, ploaie, vreme nu tocmai potrivita. Am decis sa dau intai o tura cu masina pana la Enisala.

IMG_20160812_175759452.jpg


Acestea erau canalele pe care voiam eu sa ma plimb. M-am apropiat cu masina, sa vad unde se poate lasa caiacul la apa. E un drum acolo pe langa acel deal, dar ultima coborare e destul de abrupta si cu sleauri asa ca decid sa nu bag Loganul pe acolo.

IMG_20160812_180611313.jpg


Temperatura resimtita este sub 20 de grade, si ma gandesc serios la planurile mele de a folosi caiacul si pe timp de primavara / toamna. Parasesc Enisala cu destinatia capul Dolosman, sa gasesc un loc potrivit de lansare pentru tura din ziua urmatoare, spre Gura Portitei.
Gasesc un canal care ma scoate pe Razim, la nord de capul Dolosman, unde privelistea e cea mai buna.

dolosman.jpg


Incerc sa pun pozele de pe Drobox. Eu le vad, dar nu stiu daca se incarca pentru toata lumea.
 
Ultima editare:
partea 2

Sambata dimineata vremea e mai buna, dar sunt putin ingrijorat de datele meteo, care dau vant de 25kmh din NW, cu rafale de 40kmh.
La ora 10 ajung cu masina la punctul de lansare, dupa o scurta incursiune pe offroad.

IMG_20160813_094550500.jpg


Impachetez bagajele si cortul, pentru prima tura "overnight", cu caiacul incarcat.

IMG_20160813_100522430.jpg


Las masina pe marginea drumului, in grija celor 2 caini care se plimba pe-acolo, si pornesc pe apa, spre capul Dolosman. Estimez ca voi ajunge la Gura Portitei in jurul orei 14.

IMG_20160813_101245429.jpg


In departare, vad intrarea in Razim, care ma asteapta cu ape destul de nelinistite.

IMG_20160813_102727959.jpg
 
Gasesc un canal care ma scoate pe Razim, la nord de capul Dolosman, unde privelistea e cea mai buna.

Vezi atașament 21162


Incerc sa pun pozele de pe Drobox. Eu le vad, dar nu stiu daca se incarca pentru toata lumea.

Acela e un canal de irigatii care se termina cu o statie de pompare.
Din el se vede lacul, asa cum e el cand il cutreiera vantul :) . Dupa cum arata, bate nordul. Nu e chiar bine, vantul asta ridica valuri mari, in toata lungimea Razelmului, care trec printre Bisericuta si Dolosman.
In mod normal nu-i bai, valurile nu sunt chiar mari la viteza vantului de care vorbeai.
Dar trebuie putina experienta.
 
Incerc sa uploadez pozele in alta parte, dar nu cred ca mai pot modifica postul original. Poate ma ajuta vreun moderator sa updatez linkurile.

Partea 1:
wbfcSGn.jpg

gGZa43b.jpg


Partea 2:
iPCasJM.jpg

anLMx2C.jpg

65XbWQo.jpg

AQluOvY.jpg
 
Ultima editare:
dzDzCS3.jpg


Odata ajuns pe Razim, trebuie sa merg de-a lungul malului, cu valurile venind din larg. Incerc sa merg in zigzag, taind valurile pe
diagonala. Inaintez cu greu, iar in momentele cand trec din zig in zag, iau apa in caiac. Realizez ca nu am nimic la mine cu care sa scot apa...

Renunt la mersul in zigzag si vaslesc in ritm alert pana la plaja din extremitatea estica a Dolosmanului, unde acostez si imi confectionez rapid o unealta dintr-o sticla goala de Aqua Carpatica. Pe partea de sud a Dolosmanului, apele par mai linistite, iar eu atribui asta faptului ca am intrat pe Golovita, un lac mai linistit decat Razimul. Ma uit in zare si vizualizez traseul: in jur de 3km de traversat Golovita, apoi tinut linia stufului pana in Gura Portitei.

golovita.jpg

Ca in mai toate povestile marinaresti, in partile mai periculoase si interesante lipsesc pozele sau alte dovezi concrete, exista cel mult
istorisiri ale martorilor oculari. In acest caz, martorii fiind niste oameni care stateau cu cortul pe plaja respectiva, si care mi-au recomandat in repetate randuri sa nu incerc traversarea in conditiile respective. Nu reusesc sa ma sperie, asa ca pornesc la drum.

Odata iesit din protectia relativa a golfului format de Dolosman, apar si valurile. Norocul e ca par a bate intr-adevar dinspre nord-vest, deci estimez ca ma vor duce fix unde trebuie, daca aliniez caiacul corespunzator. Imi aleg ca punct de reper un palc de copaci si ma pun pe vaslit. Vantul se inteteste si observ ca valurile nu tin tot timpul aceeasi directie. In plus, au "lungimea de unda" foarte mica, si la fiecare neatentie iau apa in caiac. In unele momente, simt cum caiacul e impins de val pana la limita vitezei constructive, moment in care incepe sa "topaie" pe creasta valului.

Pe masura ce ma apropii de palcul de copaci, incep sa observ semne ca ceva nu e in regula... Insula Bisericuta e mult mai departe decat ar trebui sa fie. In plus, vaslesc de aproape o ora, in conditiile in care ar fi trebuit sa parcurg cei 3 km in sub 30 de minute, cu vantul (si valurile) din pupa. Nu indraznesc sa iau mana de pe vasla sa verific telefonul, care tine loc si de gps, si de aparat foto.

Ajung intr-un final la tarm, si caut un loc unde sa acostez. Am nevoie de un ragaz pentru a scoate apa din caiac si a ma dumiri unde am ajuns.

kbQRpHZ.jpg
 
Palpitant, dar invatatura de minte pentru datile viitoare :) . O fustita pentru caiac costa mai nimic si fereste fundul de umezeala din creasta valurilor.
Inca un lucru, dupa cum spuneam in postarea anterioara. Cand bate nordul, valurile se formeaza in lungul Razelmului, evident cresc, trec printre Dolosman si Bisericuta, lovind cu toata puterea in Golovita. Asadar nu exista retete de navigatie, ci adaptari dupa logica si aspectul desfasurarii evenimentelor :) .
Fiind un vant mediu, traseul a fost palpitant doar in niste limite reduse. Cat sa dea savoare calatoriei :)

P.S.
Imaginile se vad, sunt in regula. Pentru colegii care nu le zaresc in postari: problema trebuie sa fie de la computerul sau platforma folosita.
 
Palpitant, dar invatatura de minte pentru datile viitoare :) . O fustita pentru caiac costa mai nimic si fereste fundul de umezeala din creasta valurilor.

Vantul era mediu, e drept, dar din cand in cand apareau rafale mai serioase.
Acum ma gandesc si eu intr-adevar sa imi cumpar o fusta. Exista vreun model care pur si simplu atarna pe langa caiac? Adica acelasi principiu ca si cagula asta:
alpinestars-winter.jpg


Faptul ca fusta se prinde de caiac imi da emotii foarte mari. Pare ca nu se poate desface prea usor, mai ales cand esti cu capul in jos...
 
Deschid in sfarsit Google Maps si ce sa vad?

grindul.jpg

Am ajuns pe Grindul Lupilor... Ma intreb cum am reusit sa ma orientez asa prost, dar nu zabovesc prea mult, fiindca stiu ca mai am de tras.
Imi dau seama ca, mergand de-a lungul grindului as lua valurile din plin. Asa ca decid sa intru pe primul canal de pe traseu, si sa ajung astfel la Gura Portitei.

canale.jpg

Asa cum ma temeam, cei aproape 1000 m pana la canal sunt agonizanti. Trebuie sa ma concentrez serios sa tin caiacul astfel incat sa nu fie rasturnat si inaintez foarte greu. Ajung intr-un final la punctul de cotitura, fara sa bag de seama pasarile care par a sta in mijlocul apei...

Se dovedeste ca la intrarea in canal este un fel de dig din pietre, pe care il iau din plin. Caiacul se propteste de dig, si se umple rapid de apa, din cauza valurilor care il izbesc necontenit. Ca si inainte, atunci cand treaba devine serioasa, pozele lipsesc cu desavarsire.
Nu am de ales si ma dau jos din caiac, incercand sa imi tin echilibrul printre pietre si valuri. Digul pare ca se continua putin in larg, deci ar fi greu sa il ocolesc. Plus ca nu imi dau seama daca nu cumva digul inconjoara complet intrarea in canal, pentru a bloca accesul ambarcatiunilor mari.

Incerc sa scot apa din caiac, dar se umple mai repede decat il pot eu goli. Asa ca decid sa fac un efort si tarasc efectiv caiacul plin de apa prin pietre, pana ajung pe partea cealalta, unde apele sunt calme.
Am reusit.

mJ4Bgv0.jpg
 
Vantul era mediu, e drept, dar din cand in cand apareau rafale mai serioase.
Acum ma gandesc si eu intr-adevar sa imi cumpar o fusta. Exista vreun model care pur si simplu atarna pe langa caiac? Adica acelasi principiu ca si cagula asta:
alpinestars-winter.jpg


Faptul ca fusta se prinde de caiac imi da emotii foarte mari. Pare ca nu se poate desface prea usor, mai ales cand esti cu capul in jos...

Fusta e croita sa stea fix pe cockpitul caiacului, asa incat sa nu intre apa inauntru. Si e foarte bine gandita asa.
Totodata are in partea din fata o bucla de facuta dintr-o chinga, de care poti trage simplu ca sa o desprinzi. Asadar n-ai emotii ca te fixeaza iremediabil :) . Daca inca nu esti convins, iti ofer ocazia sa testezi pe un caiac la mine.
 
Deschid in sfarsit Google Maps si ce sa vad?

Vezi atașament 21169

Am ajuns pe Grindul Lupilor... Ma intreb cum am reusit sa ma orientez asa prost, dar nu zabovesc prea mult, fiindca stiu ca mai am de tras.
Imi dau seama ca, mergand de-a lungul grindului as lua valurile din plin. Asa ca decid sa intru pe primul canal de pe traseu, si sa ajung astfel la Gura Portitei.

Vezi atașament 21170

Asa cum ma temeam, cei aproape 1000 m pana la canal sunt agonizanti. Trebuie sa ma concentrez serios sa tin caiacul astfel incat sa nu fie rasturnat si inaintez foarte greu. Ajung intr-un final la punctul de cotitura, fara sa bag de seama pasarile care par a sta in mijlocul apei...

Se dovedeste ca la intrarea in canal este un fel de dig din pietre, pe care il iau din plin. Caiacul se propteste de dig, si se umple rapid de apa, din cauza valurilor care il izbesc necontenit. Ca si inainte, atunci cand treaba devine serioasa, pozele lipsesc cu desavarsire.
Nu am de ales si ma dau jos din caiac, incercand sa imi tin echilibrul printre pietre si valuri. Digul pare ca se continua putin in larg, deci ar fi greu sa il ocolesc. Plus ca nu imi dau seama daca nu cumva digul inconjoara complet intrarea in canal, pentru a bloca accesul ambarcatiunilor mari.

Incerc sa scot apa din caiac, dar se umple mai repede decat il pot eu goli. Asa ca decid sa fac un efort si tarasc efectiv caiacul plin de apa prin pietre, pana ajung pe partea cealalta, unde apele sunt calme.
Am reusit.

Ce aventuri ! :)
Despre digul de la intrarea spre Canalul 5 am mai povestit si eu aici in forum. Alaturi de celelalte canale bordate de diguri submerse: Dranov, Dunavat. Si ti-as mai fi pus in vedere, daca as fi stiut traseul tau.
Acum ca tot a venit vorba, in afara partii dinspre vest de care te-ai lovit tu, mai exista si la est un bordaj de piatra submers. In general astea sunt spaima barcilor cu motor. Un caiac se descurca mai simplu cu asemenea obstacole. Dupa cum ai demonstrat si tu :) .
Oricum, experienta se acumuleaza din mers, calatoria ta aducandu-ti din punctul asta de vedere, un plus substantial :) . Acum cand ai sa vezi pasari pe apa, ai sa fii atent . De exemplu acum o saptamana, mergeam cu vele si am vazut pescarusi pe mijlocul Dunarii. Ce sa fie, ce sa fie...uite o intinsura de nisip, cu apa de 10 cm, in care zburatoarele vaneaza puietul sau se odihnesc.
 
Ultima editare:
@mihai
Intr-adevar, e diferenta mare intre Bisericuta si Grindul Lupilor (Canalul 5), dar nu e de mirare ca ai ajuns acolo. Te-ai orientat instinctiv in cea mai usoara pozitie fata de val si apoi deriva de vint a facut restul. Daca ai fi mers direct de la Dolosman la Bisericuta, cei trei kilometri ti s-ar fi parut "agonizanti" la fel ca ultima bucata parcursa de-alungul malului. Cele doua directii sint aproximativ paralele, deci ai fi avut cam aceeasi orientare fata de val.
Intrarea la Canalul 5 are un dig submers de aproximativ 300 m in partea sa de vest. Se vede si pe Google Earth. Daca ai mers pe linga stuf, nu aveai cum sa-l ratezi... :) Acum citeva saptamini, cind am fost ultima oara in zona, la capatul dinspre larg al digului era un par cu o cirpa legata in virf.
 
@mihai
Intr-adevar, e diferenta mare intre Bisericuta si Grindul Lupilor (Canalul 5), dar nu e de mirare ca ai ajuns acolo.
Intrarea la Canalul 5 are un dig submers de aproximativ 300 m in partea sa de vest. Se vede si pe Google Earth. Daca ai mers pe linga stuf, nu aveai cum sa-l ratezi... :) Acum citeva saptamini, cind am fost ultima oara in zona, la capatul dinspre larg al digului era un par cu o cirpa legata in virf.

Eu nu ma asteptam sa ajung acolo pentru ca mi se parea ca vantul bate dinspre NV, nu dinspre N. Si in plus, reperul pe care mi-l alesesem parea destul de aproape de insula Bisericuta, atunci cand am plecat de la Dolosman.
Ar trebui pe viitor sa fiu atent si la Google Earth, dar parca Google Maps e mai usor de citit si canalele sunt mai evidente.

Deci care e rolul digului pana la urma? Ca vad ca nu obtureaza intrarea in canal.
 
Eu nu ma asteptam sa ajung acolo pentru ca mi se parea ca vantul bate dinspre NV, nu dinspre N. Si in plus, reperul pe care mi-l alesesem parea destul de aproape de insula Bisericuta, atunci cand am plecat de la Dolosman.
Ar trebui pe viitor sa fiu atent si la Google Earth, dar parca Google Maps e mai usor de citit si canalele sunt mai evidente.

Deci care e rolul digului pana la urma? Ca vad ca nu obtureaza intrarea in canal.

Imi permit sa spun ca ceea ce ai facut tu este cam prea aproape de limita inconstientei. Intre Bisericuta si Canalul 5 este un unghi de vreo 60 grade privind de la Capul Dolosman. Nu prea ai cum sa confunzi directia. Sau, mai probabil, ai incurcat reperele pe drum, incercind sa mentii o anumita alura fata de vint si val care sa te tina la suprafata in conditiile date. Pina la urma, vintul te-a dus cam unde a vrut. In orice caz, nu e indicat sa repeti prea des experienta asta. :)

Dupa cum spunea si Florio, mai exista astfel de diguri si la alte canale. Bineinteles ca nu obtureaza canalul, altfel ar fi fost construite direct peste intrarea respectiva. :) Au rolul tocmai de a impiedica obturarea canalelor cu aluviuni.
 
Odata ajuns pe canalul respectiv, ma simt in sfarsit relaxat si pot savura peisajul, si mai ales linistea profunda dimprejur.

yVYaYhs.jpg


Asa cum era de asteptat, canalul se termina si urmeaza o noua premiera pentru mine, traversarea pe uscat.

2vDprIc.jpg


Gasesc un loc unde sa acostez, si pornesc in recunoastere. La o prima vedere, celalalt canal este de negasit.

9HPTMyo.jpg

PZ6i3VF.jpg


Dupa cativa pasi, apare si luciul apei.

6gHYoEd.jpg


Este ora 14, asa ca servesc pranzul: un snickers cu apa plata.
Insuficient totusi ca sa pot ridica caiacul de aproape 30 kg pentru a-l urca pe grind. Asa ca il apuc de maner si il tarasc prin pamant pana la canalul adiacent.

FKBKsPe.jpg


Dupa o tura scurta pe apa, trebuie sa repet procedeul, numai ca de data aceasta mi se pare ca n-am nimerit unde trebuie:

8UItJBp.jpg


Ma invart putin prin jur si gasesc urmatorul canal, ascuns prin stuf. Apuc iar caiacul de maner si incep traversarea "desertului".

Tcv5Srz.jpg


mPgPZhK.jpg


Nu dureaza mult si apar si primele semne de civilizatie.

jwH7qs7.jpg
 
Ultima editare:
Mihai, asta e prima ta calatorie cu caiacul? Daca da, parerea mea este ca ti-a iesit o frumusete de tura, solo, cu o doza de necunoscut, cu vant, val, vreme insorita.... ce sa mai vorbim, ai avut de toate :) .
Eu iti recomandasem traseele acelea, tocmai fiindca erau protejate, putand sa padelezi la adapostul stufului chiar daca vremea se zburlea.
Dar cred ca a fost mai bine asa cum ti-a iesit (atat timp cat s-a terminat cu bine), fiindca astfel a crescut nivelul de experienta.
 

Back
Sus