Page 3 of 3 FirstFirst 123
Results 21 to 27 of 27

Topic: Lumea apelor

  1. #21

    Default

    Simba, nu m-am gandit niciodata atat de departe Sunt faine metodele tale, dar pentru turele mele in salbaticie nu cred ca e cazul sa investesc
    Life in colour!

  2. #22

    Default

    Kayakul pe care il ai este o mica ambarcatiune dar si o mica opera de arta. Vreme de pandemie, numarul celor care "iau fara sa ceara", a crescut. Se vrea doar ca povestile din Lumea apelor sa continue.

  3. #23

    Default Piste noi

    Cine ar fi crezut ca judetul Salaj ar putea avea râuri salbatice pentru caiac? Și totuși...
    Un drum la Zalau m-a facut sa deschid din nou harțile Google unde am remarcat cele doua lacuri de baraj, cel de la Suplac (pe Barcau) și cel de la Vârșolț (pe Crasna). Urmarind atent cursurile celor doua râuri am descoperit ca Barcaul are un parcurs salbatic prin padure cale de câțiva kilometri înainte de varsarea în lac, iar Crasna arata bine aval de baraj. Cu acestea în minte am urcat în mașina și am facut o recunoaștere în teren. Rezultatul? Mai mult decât entuziast; pe porțiunile amintite cele doua râuri curg printre maluri împadurite, foarte placute ochiului.


    Barcaul aval de localitatea Marca


    Lacul de la Suplac, pe Barcau
    Last edited by CrocodiluDiluDilu; 27 Jun 2020 at 08:31 AM.
    Life in colour!

  4. #24

    Default

    Nu se vad pozele!

  5. #25

    Default

    Quote Originally Posted by byteworks View Post
    Nu se vad pozele!
    Multumesc pentru info: am remediat.
    Life in colour!

  6.  
     
  7. #26

    Default Un loc frumos


    După cele văzute în cursul incursiunii auto, nu mai aveam stare. Trebuia să cercetez locurile din caiac și m-am hotărât să încep cu Barcăul.
    Trebuia să-mi fi dat seama că e un loc fain, după nume. Gigi Tolan îmi spunea că „suplac” vine din maghiarul „szep”, adică frumos, iar „barcău” e o barcă mai mare
    Am ajuns pe malul lacului după prânz și am lansat caiacul printre doi pescari care n-au avut nicio obiecție. Deși vremea era frumoasă barometrul interior indica furtună, neliniștindu-mi subconștientul. N-aveam fustița caiacului și nicio haină de schimb, dar nu mi-am făcut sânge rău gândindu-mă că la o adică mă voi putea adăposti sub uriașul acoperiș al viaductului ce traversează lacul.


    Lansarea

    Știam de pe Google că gura de vărsare a Barcăului e destul de bine centrată față de lac așa că ajuns sub viaduct am luat-o în lungul lui, simțindu-mă printre stâlpii înalți ca într-o catedrală.


    „Catedrala”

    Tablierul din beton îmi întorcea chiotele sub formă de ecou, iar pilonii groși se înșirau unul după altul ca niște pereți compacți astfel că mă simțeam într-un veritabil tunel.


    Balaurul

    Până să ajung în mijlocul lacului și să o iau spre presupusa gură a râului vremea s-a schimbat adeverindu-mi neliniștea interioară. Un cumulo nimbus de toată frumusețea își arunca asupra mea umbra lui de balaur, așa că am rămas la adăpostul viaductului.


    Plouă

    Înțeleaptă decizie! În câteva minute s-a pornit o ploaie zdravănă ce a albit peisajul ca o ceață. Buncărul de beton mă proteja perfect față de aversă, însă deriva de vânt mă obliga să vâslesc mereu.


    În scurtă vreme din înalt au început să se reverse adevărate cascade de care trebuia să mă țin la distanță. Situația devenise inedită.
    Am stat la adăpost aproape o oră, dar n-a fost timp pierdut. Extras trup și suflet din cotidian am început să pulsez în ritmul naturii înconjurătoare. Paradoxal, clocotul din jur mă liniștea, era ca un fel de „încălzire”, de pregătire pentru ce va urma. Treptat, lumea din care veneam a dispărut din gândurile mele, înlocuită de o bucurie aproape sălbatică, fără obiect.


    După ploaie am văslit spre coada lacului încercând să localizez printre trestii gura de vărsare a râului. Soarele ce răzbătea în spoturi prin găurile căscate în nori împrumuta culorilor nuanțe și saturații demne de tablourile kitsch.


    Am pus cap compas pe un țăruș metalic cu benzi roșu/alb ce părea să jaloneze intrarea pe râu. Deja eram în zona brâurilor de trestie dincolo de care se auzea vacarmul și freamătul păsărilor de baltă: kiri-kiri-kiri, țaaa-țaaaaa, cîrrrr-cîrrrrrr.... Mi-era dor de atmosfera asta de baltă.


    Pe lângă țărușul metalic se făcea un canal prin trestii, însă nu ducea nicăieri. Am ieșit din nou la apă deschisă și m-am uitat după sălcii. „Sălciile nu cresc decât pe malul canalelor” îmi spusese un pescar din Deltă. Am luat-o spre coroanele verzi ce se vedeau peste stuf și în scurtă vreme eram pe râu...



    - VA URMA -
    Last edited by CrocodiluDiluDilu; 27 Jun 2020 at 09:52 AM.
    Life in colour!

  8. #27

    Default

    Peisajul era comparabil cu cel din Delta Dunării. La început malurile erau joase, punctate de câte o salcie matusalemică, apoi au apărut copaci în brâuri compacte. Curentul apei era cvasinul.


    Singurul aspect negativ era apariția omniprezentelor gunoiae plutitoare, eșuate peste tot. Mizeriile astea îmi cam stricau cheful așa că mi-am spus că dacă va fi să mă implic la toamnă în campania „Let do it România”, aici voi veni să fac curățenie.


    După câteva meandre bine conturate am intrat în plină pădure. Canalele împădurite sunt cel mai adesea blocate de arbori surpați, dar nu m-a blocat nici unul. La început am mai întâlnit câte un pescar, apoi am rămas singur, singurel.


    Căutasem un râu sălbatic, împădurit până în buză și se pare că l-am găsit! Cu cât mă înfundam mai tare în masa verde eram tot mai fascinat de frumusețea locurilor.


    Ca să diversifice peisajul, într-un cot al rîului malurile s-au înălțat. Înspre exterior, acolo unde bătea apa, pantele lor surpate erau modelate și de apa de șiroire.


    Vremea se înrăutățea din nou. Mațele aerului ghiorăiau în tunete prelungi ce se suprapuneau într-un concert polifonic. Îmi era tot mai clar că va urma o nouă rundă de ploaie, dar nu-mi păsa.


    Cu cât lăsam tot mai în spate lacul, curentul apei creștea invers proporțional cu adâncimea râului. Fiind tulbure, apa nu mă lăsa să văd fundul, însă padela râcâia deseori prin prundiș. Ploaia se pornise și nici urcarea pe râu nu mai era posibilă așa că am scos caiacul la mal, l-am sprijinit la verticală de trunchiul unui copac și mi-am găsit adăpost sub el.


    Ploaia nu a ținut mult. Când darabana picăturilor și-a rărit cadența am pus din nou caiacul pe apă și am luat-o spre aval.


    Împins de curent am ajuns degrabă în lac. Soarele strălucea din nou. Am vâslit tot mai moleșit către malul unde lăsasem mașina, am încărcat caiacul și am luat-o spre casă.


    Mi-a plăcut mult atât lacul cât și râul. Din cele văzute până acum a urcat pe primul loc în top și plănuiesc să vin din nou în zilele următoare să fac o coborâre pe râu din Marca, satul cel mai apropiat din amonte, până în lac.
    Life in colour!

Page 3 of 3 FirstFirst 123

Alte topicuri asemănătoare

  1. Va invit pe blogul meu pentru a citi aventuri din "Lumea Apelor"
    de Eugen Cubassa în topicul Jurnal de bord
    Răspunsuri: 4
    Ultimul post: 26 Sep 2011, 11:55 PM

Tags for this Thread

Bookmarks

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •