Bananec blues e de vanzare

Facuta celebra de poetul si navigatorul Claude Aube, care a plecat cu ea de la Le Havre si a traversat Europa prin canale si Dunare pana la Constanta (http://claude.aube.free.fr/), recuperata, reconditionata si echipata pentru navigatie oceanica de catre Constantin Lascu (http://bananec-blues.blogspot.ro/, fotografii: https://get.google.com/albumarchive.../AF1QipMvT6TvKvvhJjGGB6TCmxvHhTzdY0xOJKFERkDa ), descrisa in romanele "O cafa la Stambul" si "Povestiri in oglinda" (http://www.proexpedition.org/produs/o-cafa-la-stambul-dorin-chis/ si http://www.proexpedition.org/produs/povestiri-in-oglinda-dorin-chisflorin-mugurel-rosu/), s-a plictisit de singuratate in Neos Marmaras si isi cauta un nou capitan cu pofta de hoinareli pe marile si oceanele lumii..

Fabricata de CNSO sub numele de Karate MK1, recunoscuta pentru calitatile sale nautice, aleasa de multi pentru traversari de oceane sau chiar circumnavigari, are 33 de picioare, cockpit central si 7 locuri (doua in cabina prova, doua in cabina pupa, doua in salon si o cuseta).

Echipata pentru ocean, catargul are trepte, ghiul e scurt, cu preventoare, are 7 vinciuri, sistem deincalzire webasto.

Echipata generos cu: tangon, timona si eche de avarie, vele in stare buna, comenzi trase in cockpit, blocatoare noi, radar, 3 chartplottere, AIS, Navtex, VHF cu DSC, statie VHF portabila, motor aproape nou Nanni diesel, 6 baterii cu gel, controller de incarcare a bateriilor, doua panouri solare de 60 W, cutie frigorifica, 2 cutii Dorade, circuit de apa presurizat si multe altele.

Necesita reconditionarea interiorului, antifouling si inlocuirea inversorului (disponibil).

Poate fi predata in Grecia, Turcia, Italia, Croatia sau Romania.

pret 14500 euro

Show must go on! Nu pot decât să sper că viitorul proprietar va fi un îndrăzneț demn de trecutul acestei nave. Și ca să fiu în ton cu cele scrise mai sus de Călin, dau citării paragraful referitor la Bananec Blues din romanul „Sub vele” la care lucrez momentan:

„Îl caut cu privirea pe Bananec Blues și-l găsesc de cealaltă parte a pontonului, stând cuminte în amarajele lui. Întâlnire de gradul întâi! Mi-e drag Bananec Blues, într-un fel neclar, așa cum ți-e drag un prieten care nu te-a lăsat la greu combinat cu intimitatea și complicitatea unei femei căruia-i știi deja toate formele. Mi-e de ajuns să urmăresc linia curbă a etravei ca să-l simt cum încalecă valurile sau să privesc timona șnuruită pentru a simți în palme vibrațiile cârmei. Se spune că trebuie să mănânci cu cineva un sac de sare pentru a-l cunoaște cu adevărat și știu bine că de sarea mărilor am avut parte amândoi din plin atunci când valurile i-au inundat cockpitul murându-l din cap până-n picioare pe omul de la timonă...”