Balena

caiac_MG_4530-1.jpg


 
Ultima editare:
bravo! abia ma pot uita la barca, desi promite. background-ul ma dispera insa :)))))

OK! Să redevenim barcaholici. E vorba despre canoea Balena pe care am apucat să o dau la apă duminică 5 noiembrie, după trei ani de muncă, ce-i drept, nici continuă, nici susținută (o privire aruncată peste colecția de fotografii din timpul construcției fixează începutul lucrului în 23 iulie 2015). Construcția a durat atât de mult fiindcă a fost vorba despre pura plăcere de a construi, fără termene și fără constrângeri de nici-un fel (altele decât cele tehnice).
Vroiam demult să mă apuc de o canoe. Am puse deoparte baghetele pentru o construcție strip planked însă m-a cucerit Nanok cu modelul său stitch and glue Kymi River. Barca lui mi-a plăcut atât de mult încât m-am apucat de lucru de la o zi la alta, însă având deja patru construcții anterioare cu care să mă plimb mi-am permis luxul de a lucra doar când am avut timp, de plăcere. Din start mi-am impus să fac ceva frumos, estetic și bine finisat. Cu toate că m-am străduit, am realizat că deocamdată nu sunt în stare să finisez o barcă la standardele stabilite, dar despre asta voi posta la momentul potrivit. Hai să vedem ce-a ieșit în final, urmând să o iau pe îndelete cu construcția în postările viitoare.

cover1-1.jpg


mic1-2.jpg


mic2-2.jpg


caiac_MG_4426-1.jpg


caiac_MG_4459-1.jpg


caiac_MG_4467-1.jpg


caiac_MG_4496-1.jpg


caiac_MG_4513.jpg


caiac_MG_4556-1.jpg


caiac_MG_4599-1.jpg

Fotografiile au fost făcute de Claudiu Szabo


 
Ultima editare:
Început de drum

Momentul fiecărui început are în el puțină magie. Entuziasmat de gândul că voi avea o canoe si mai ales ca in varianta stitch and glue aș putea să o scot sub 20 de kilograme, am scos în fața atelierului două coli frumoase de okoume și înarmat cu tabelul de coordonate, riglă și creion m-am apucat de trasat. Să faci ceea ce îți place e cel mai mare cadou pe care destinul ți-l poate da așa că eram fericit până-n vârful unghiilor. Se întâmpla acum, doi ani, în 23 iulie 2015!

canoe1-1.jpg


canoe2-1.jpg


canoe3-1.jpg

 
CrocodiluDiluDilu... ai facut practica la Gauntanamo ? la terorism psihic ? ne fierbi la lumanare !
Stau de trei zile cu bunghiu' pe topic si vii cu trei poze, doua fraze si doua propozitii !!
 
CrocodiluDiluDilu... ai facut practica la Gauntanamo ? la terorism psihic ? ne fierbi la lumanare !
Stau de trei zile cu bunghiu' pe topic si vii cu trei poze, doua fraze si doua propozitii !!

Scuze, dar credeam că sunt singur pe aici. Și ca să-ți dovedesc bunele intenții, iată, continui lucru la canoe.

.......................
Proiectul Kymi River (apropo, Kymi e un râu in Finlanda) mi s-a părut foarte bine chibzuit. Proiectantul a optimizat planul astfel încât să intre totul pe doar două coli de placaj din care după decuparea filelor nu mai rămân decât niște scobitori (se folosește 90% din suprafața materialului), în plus colile sunt suprapuse la tăiere reducând jumătate din manoperă, însă dezavantajul este că îmbinarea jumătăților de file nu se mai poate face decât cap în cap si, mai rau, toate îmbinarile sunt in acelasi plan, ceea ce pune anumite semne de intrebare privind soliditatea ambarcatiei.
Deoarece trasarea nu mi-a luat prea mult timp, încă din prima zi am purces la decupare. Deoarece curbele filelor sunt line, decuparea s-ar fi putut face cu un firez de mână cu lamă îngustă și dinți mici și deși, dar cum nu aveam așa ceva am pus mâna pe pendularul ce stătea agățat în cui: gravă eroare! Oricât de atent ai fi, lama îngustă, capabilă de curbe strânse, te face să tai șerpuit, ori se știe că linia unei construcții stitch and glue e dată de acuratețea decupării. Vroiam să construiesc frumos, dacă se poate impecabil, așa că m-am consumat pentru câteva abateri de la linie, promițându-mi însă să rezolv cu ajutorul șmirghelului. Una peste alta lucrul a progresat binișor și la sfârșitul zilei, uitând abaterile de decupare, am fost mulțumit.

canoe4-1.jpg


canoe11-1.jpg


 
Ultima editare:
Sigur că ai companie :) .
Dar cine să intervină în topic, la un om cu experiență în constructii de felul ăsta?

Nici nu mă gândeam că un menestrel ca Florio n-o să dreagă situația, din condei :) Așadar, următoarea zi de lucru la canoe:

.............................................

Am început ziua dregând curbura filelor cu șmirghelul. Pentru asta am lipit niste smirghel din cel mai dur (rămas de la mesterii care mi-au raschetat parchetul) pe o rigla de 30 de centimetri lungime, obtinând un fel de rașpilă mare și lată cu care am îndulcit curburile filelor acolo unde pendularul (pendularul, nu eu) a luat-o razna. Am însirat bucățile de placaj obtinute una lângă alta, ca un schelet în conexiune anatomică, și m-am tot uitat la el ca să trag de timp înaintea următorului pas ce mi se părea cel mai dificil din tot procesul de construcție. Aveam câte două jumătăți din fiecare filă și urma să le lipesc una de alta. Problema nu era la lipit, ci la aliniere. Din fericire proiectantul s-a gândit si la asta si a trecut pe plan depărtarea maximă a curbelor filelor fata de linia dreaptă pe care se sprijină capetele, altfel spus săgeata pe care o face curba. Având această informație prețioasă, am fixat cap la cap două coli de OSB pe care le-am culcat apoi pe jos obținând o podea de lemn de 5 metri lungime, am trasat pe ea liniile drepte, am aliniat filele la cotele din plan si le-am fixat de suportul din OSB cu cuițe. Acum puteam să le lipesc și am făcut-o laminând benzi de fibră de sticlă peste fiecare capăt. „Nici n-a fost atât de greu”, mi-am spus la urmă, constatând (pentru a câta oară?) că atunci când vrei să faci ceva, important e să te apuci de treabă.

canoe12-1.jpg

În imagine se vede bine legătura dintre geologie și marangozerie

canoe21-1.jpg

Imaginea asta e din următoarea zi, când am ridicat bolovanii ca să văd lipiturile.​
 
Ultima editare:
hopaaa! au venit indienii din canada cu canoele ? din ce trib?

Tribul Trendy, fierste! :)
...............................

Pentru a da forma canoei, proiectantul a prevazut un pat de constructie cu trei sabloane. Piesele erau destul de masive necesitand aproape o coala de material, dar cum rolul lor era cu totul temporar am scotocit prin atelier dupa resturile de OSB ramase de la alte constructii si unindu-le cu cateva fâșii de placaj bătute în cuițe mi-am facut treaba.

DSCF3328-1.jpg

Având patul de construcție, m-am întors la filele ce erau lipite deja cu fibră de sticlă pe ambele părți. Cu o rașchetă le-am luat cantul și cu ajutorul unui șablon am dat găuri din 15 în 15 cm pentru viitoarea operație: coaserea cu sârmă.

DSCF3334-1.jpg

 
Ultima editare:
Având totul pregătit, urma operațiunea preferată la construcțiile stitch and glue: trecerea de la 2D la 3D prin însăilarea cu sârmă. De data asta vroiam să probez un pont aflat de la Guzi (prietenul nostru neamț :), de la fluviu) si anume folosirea sârmei negre în locul celei de cupru. Am purces cu râvnă la treabă, inițial cu sârma de cupru pe care o aveam „pe stoc”, apoi cu cea recomandată de Guzi. Fiind moale și extrem de plastică, sârma neagră e potrivită pentru coaserea filelor, însă retrospectiv găsesc ca dezavantaj faptul că ruginește în timp, pătând lemnul în jurul găurilor (ori lucrezi repede, ori o folosești la construcții pe care nu le finisezi natur).

aaa-1.jpg

Acum puteam să văd în toate detaliile și sub toate unghiurile forma viitoarei ambarcații și ceea ce mi se arăta îmi plăcea. După ce am reglat simetriile din sârme, am preparat câteva ture de epoxi cu rumeguș (din ăla fin, de la Pictor) și am lipit filele între legături.

IMG_3917-1.jpg

Să mai spun de câteva ori că ceea ce vedeam îmi plăcea? Cu cât mă uitam mai mult, cu atât începeau să mă deranjeze capetele de sârmă ce urâțeau profilul. Am intrat în febra construcției și abia așteptam ziua următoare, ca să se întărească lipiturile și să pot scoate sârmele.
 
Ultima editare:
După ce am scos sârmele am finisat corpul șu șmirghel. Deoarece aveam de gând să vopsesc exteriorul am ținut la linia corpului și acolo unde am găsit abateri am intrat cu șmirghelul în placaj fără să mă sinchisesc de aspect.

DSC04118-1.jpg

Acum carena era gata și puteam trece la laminarea fibrei de sticlă, ceea ce am si facut pe dată. Am ales tesatura de 160g/mp.

fibra1-1.jpg

Deoarece latimea canoei la cuplu maestru depasea latimea fibrei de sticla (1m), am pus două straturi (stânga/dreapta) ce numai bine s-au suprapus pe fund, întărindu-l.

fibra2-1.jpg

Cam în acest stadiu m-a prins luna septembrie. Temperaturile scăzute nu mă mai lăsau să lucrez cu epoxi și mulțumit de ce-am făcut am pus punct lucului la atelier, în așteptarea primăverii.
 
Ultima editare:
O metodă foarte simplă și ușoară de a construi.
Nu atât de spectaculoasă ca aceea cu strip-uri, ca rezultat final, dar având marele avantaj al metodei ușoare de lucru și a muncii reduse de finisare.
Kiru, nu te opri atât de aproape de final! Du un godin în atelier și ai rezolvat problema. Dacă mai ai un strat de epoxidică, va prinde mult mai bine acum, decât după o uscare totală a celui dintâi.
Acest lucru mi s-a întâmplat și mie când am lucrat un caiac. Iar stratul superficial dat ulterior, s-a exfoliat după doi ani. Acum cred că o să șmirgheluiesc suprafața pentru a-i da aderență, înainte de a-l aplica încă o dată.

L.E:
Ha, ha! Mi-am amintit că de fapt nu e o poveste în timp real, așa că sfatul meu e tardiv :)
 
Ultima editare:
O metodă foarte simplă și ușoară de a construi.
Nu atât de spectaculoasă ca aceea cu strip-uri, ca rezultat final, dar având marele avantaj al metodei ușoare de lucru și a muncii reduse de finisare.
Kiru, nu te opri atât de aproape de final! Du un godin în atelier și ai rezolvat problema. Dacă mai ai un strat de epoxidică, va prinde mult mai bine acum, decât după o uscare totală a celui dintâi.

La o altă construcție am incercat cu un calorifer electric. Am facut un cort din nylon peste caiac si am bagat sub cort un calorifer pe ulei. Godinul are dezavantajul că dupa ce se stinge focul se termina cu căldura, si nu vreau sa dorm in atelier :). În plus mi-e cam frică de un incendiu, cu atâta lemn de jur împrejur.

Acest lucru mi s-a întâmplat și mie când am lucrat un caiac. Iar stratul superficial dat ulterior, s-a exfoliat după doi ani. Acum cred că o să șmirgheluiesc suprafața pentru a-i da aderență, înainte de a-l aplica încă o dată.

L.E:
Ha, ha! Mi-am amintit că de fapt nu e o poveste în timp real, așa că sfatul meu e tardiv :)

Da. E vorba de iarna 2015/2016. Cum am mai spus, nu mă grăbeam cu construcția, în plus am dat numai primul strat de epoxi așa că fibra avea încă textura neacoperită și promitea să facă priză mecanică suficientă cu următoarele straturi.
 
O ambarcație este frumoasă în sine, dar ne va fi cu atât mai dragă cu cât încă din timpul construcției va îngloba elemente de decor. Fiindcă tot era frig si nu puteam continua lucrul cu fibra de sticlă, am trecut la chestii artistice :)
O metodă de decorare facilă și de efect constă în desenarea cu baiț cu ajutorul șabloanelor. Ca de obicei am optat pentru desenele Kokopeli ce au devenit emblematice pentru mine. Pentru ca lemnul să nu sugă prea mult baiț care să difuzeze în fibre pe sub șablon, pensula trebuie abia umezită, desenul umplându-se din multe treceri succesive.

DSC00460-1.jpg


DSC00465-1.jpg


 
Ultima editare:

Back
Sus