Salut colegilor de forum!
Purtând copilașul de mic pe ape și participând la mai multe evenimente acva-culturale (aici mentionez pe cel mai marcant pentru el - actiunea de lansare de carte a lui Kiru si Mugurel cu titlul Povestiri in Oglinda - Filosofia Mării/Vocea Mării de la Oradea, urmata de o incursiune pe lacul Tisza-to, vezi photo ...)
si concursuri/manifestari caiaciste (mai mult in calitate de sponsor), aceste actiuni au determinat sădirea plăcerii și dorința de avea un caiac propriu, cu toate că vârsta este încă fragedă. Dar vorba aia: niciodată nu-i prea devreme, dacă omulețul dorește ...
După niște consutări cerute unui avizat (guru în ale caiacelor - figură de stil) Gigi Tolan, am decis sa fabric un căiăcel pentru măsura lui. Planurile au fost cizelate tot de către amicul ”guru”, care (trebuie să recunosc!) că a fost o ”soacră” ușor critică, dar constructivă, făcându-și de fapt adevărata datorie de prieten, cu observații, critici, sfaturi. Toate au dus la nașterea unui Kinder kayak, după planurile lui Nick Schade - Guillemot Kayaks, planuri mărite cu cca 8% pentru a obține o sarcină mai mare, adică până la 45 de kg.
Toate acestea (decizia și prelucratul planurilor) se întâmplau în timp ce participam la Mureș Marathon, în caiace. Ionuț (beneficiarul căiăcelului) făcea prima coborâre de white-water, pe Mureș, în tandem cu Ulise.
Zis și făcut. M-am apucat de treabă. Execuția a fost în stilul predat de către Gigi și cu influențe de pe blog.
Debitat elementele, îmbinări, chituiri, etc... Ca un element de noutate, apare o chilă montată în plus față de planurile originale, după consultarea colegului de idei (Gigi), pentru a asigura o direcție îmbunătățită, având în vedere că în planul original fundul era plat. Ionuț, fiind un începător, să-i facilităm deplasarea pe ape ...
La fel, am recurs la o soluție mai rapidă pentru realizarea buzei cockpitt-ului: am realizat niște distanțoare de 1 cm din rășinos, lipite de punte, după care am croit din furnir două borduri. Spațiul l-am umplut cu chit epoxi (praf fin și rășină). Ceea ce mi s-a părut interesant, este rezultatul: chitul rezultat a devenit tranparent folosind praf de șlefuit din molid. La fel, la obturarea găurilor de coasere, au devenit transparente, dând impresia că ambarcațiunea era perforată.
După întărire, am șlefuit și am lipit (tot cu rășină) copastia.
În final, la cererea beneficiarului, am aplicat niște vopsea alchidică, pentru design, peste care am dat trei straturi de lac pe bază de apă, cu protecție UV. rezultatul în pozele de mai jos:
acestea fiind testele initiale, pe uscat și încă pe bacuri ...
În paralel, am realizat o padelă de inspirație groelandeză, care a ieșit cu următoarele dimensiuni: lungime 185 cm, greutate 800 gr. Acoperită cu rășină.
Dimensiunile căiăcelului: 215 cm lungime, 42 cm lățime, gol, fără echipamente: 8,4 kg.
Normal, după acestea a urmat ieșirea pe apă. Mi-a reușit foarte bine sincronizarea, deoarece am reușit să-i ofer acest cadou mult așteptat chiar cu ocazia zilei 1 iunie. Bucuria a fost imensă! Dar adevărata bucurie (a mea...) a fost că a avut succes cadoul și i-a provocat o plăcere mare în a padela. O consideră jucăria cea mai de preț!
Căiăcelul alături de veteranul Rățoi...
Distracția a fost pe măsură!
Mulțumim acestui blog, mulțumim persoanelor care ne-au inspirat (Gigi, Kiru, Mugurel) și mulțumim ajutorului competent acordat de catre Gigi Tolan.
P.S. Poate că sunt cam multe poze, dar observând că pe blog nu prea s-au publicat ambarcațiuni pentru copii, trag nădejde că educația și alimentarea bucuriei tinerei generații, prin astfel de gesturi poate reprezenta o bază de transmitere pe mai departe a pasiunii mișcărilor pe ape și mai ales a manufacturării de ambarcațiuni. Un hobby cât se poate de constructiv!
După această poveste (frumoasă, în opinia mea), voi continua cu aventurile acestui căiăcel pe Neusidler See (Austria), Tisza-to (Ungaria) și participarea la întâlnirea anuală a constructorilori amatori de ambarcațiuni din Ungaria, la Sarud, unde acest căiăcel a luat premiul special al juriului ...
Purtând copilașul de mic pe ape și participând la mai multe evenimente acva-culturale (aici mentionez pe cel mai marcant pentru el - actiunea de lansare de carte a lui Kiru si Mugurel cu titlul Povestiri in Oglinda - Filosofia Mării/Vocea Mării de la Oradea, urmata de o incursiune pe lacul Tisza-to, vezi photo ...)
si concursuri/manifestari caiaciste (mai mult in calitate de sponsor), aceste actiuni au determinat sădirea plăcerii și dorința de avea un caiac propriu, cu toate că vârsta este încă fragedă. Dar vorba aia: niciodată nu-i prea devreme, dacă omulețul dorește ...
După niște consutări cerute unui avizat (guru în ale caiacelor - figură de stil) Gigi Tolan, am decis sa fabric un căiăcel pentru măsura lui. Planurile au fost cizelate tot de către amicul ”guru”, care (trebuie să recunosc!) că a fost o ”soacră” ușor critică, dar constructivă, făcându-și de fapt adevărata datorie de prieten, cu observații, critici, sfaturi. Toate au dus la nașterea unui Kinder kayak, după planurile lui Nick Schade - Guillemot Kayaks, planuri mărite cu cca 8% pentru a obține o sarcină mai mare, adică până la 45 de kg.
Toate acestea (decizia și prelucratul planurilor) se întâmplau în timp ce participam la Mureș Marathon, în caiace. Ionuț (beneficiarul căiăcelului) făcea prima coborâre de white-water, pe Mureș, în tandem cu Ulise.
Zis și făcut. M-am apucat de treabă. Execuția a fost în stilul predat de către Gigi și cu influențe de pe blog.
Debitat elementele, îmbinări, chituiri, etc... Ca un element de noutate, apare o chilă montată în plus față de planurile originale, după consultarea colegului de idei (Gigi), pentru a asigura o direcție îmbunătățită, având în vedere că în planul original fundul era plat. Ionuț, fiind un începător, să-i facilităm deplasarea pe ape ...
La fel, am recurs la o soluție mai rapidă pentru realizarea buzei cockpitt-ului: am realizat niște distanțoare de 1 cm din rășinos, lipite de punte, după care am croit din furnir două borduri. Spațiul l-am umplut cu chit epoxi (praf fin și rășină). Ceea ce mi s-a părut interesant, este rezultatul: chitul rezultat a devenit tranparent folosind praf de șlefuit din molid. La fel, la obturarea găurilor de coasere, au devenit transparente, dând impresia că ambarcațiunea era perforată.
După întărire, am șlefuit și am lipit (tot cu rășină) copastia.
În final, la cererea beneficiarului, am aplicat niște vopsea alchidică, pentru design, peste care am dat trei straturi de lac pe bază de apă, cu protecție UV. rezultatul în pozele de mai jos:
acestea fiind testele initiale, pe uscat și încă pe bacuri ...
În paralel, am realizat o padelă de inspirație groelandeză, care a ieșit cu următoarele dimensiuni: lungime 185 cm, greutate 800 gr. Acoperită cu rășină.
Dimensiunile căiăcelului: 215 cm lungime, 42 cm lățime, gol, fără echipamente: 8,4 kg.
Normal, după acestea a urmat ieșirea pe apă. Mi-a reușit foarte bine sincronizarea, deoarece am reușit să-i ofer acest cadou mult așteptat chiar cu ocazia zilei 1 iunie. Bucuria a fost imensă! Dar adevărata bucurie (a mea...) a fost că a avut succes cadoul și i-a provocat o plăcere mare în a padela. O consideră jucăria cea mai de preț!
Căiăcelul alături de veteranul Rățoi...
Distracția a fost pe măsură!
Mulțumim acestui blog, mulțumim persoanelor care ne-au inspirat (Gigi, Kiru, Mugurel) și mulțumim ajutorului competent acordat de catre Gigi Tolan.
P.S. Poate că sunt cam multe poze, dar observând că pe blog nu prea s-au publicat ambarcațiuni pentru copii, trag nădejde că educația și alimentarea bucuriei tinerei generații, prin astfel de gesturi poate reprezenta o bază de transmitere pe mai departe a pasiunii mișcărilor pe ape și mai ales a manufacturării de ambarcațiuni. Un hobby cât se poate de constructiv!
După această poveste (frumoasă, în opinia mea), voi continua cu aventurile acestui căiăcel pe Neusidler See (Austria), Tisza-to (Ungaria) și participarea la întâlnirea anuală a constructorilori amatori de ambarcațiuni din Ungaria, la Sarud, unde acest căiăcel a luat premiul special al juriului ...
Ultima editare: