Interesant topicul!
Imaginea reprezintă, cred eu, un mod general de dispunere a bagajelor, pentru ture lungi.
Fiecare dintre noi și-a creat o experiență proprie de dispunere a bagajelor, în funcție de greutatea lor și prioritatea de utilizare, raportând totul la tipul de caiac din dotare, desigur
.
Eu am moduri diferite de a le dispune, la fiecare dintre cele 4 caiace.
Trăsături generale: Greutățile mari se dispun către centrul caiacului, cu preponderență pe compartimentele pupa, cele mici către extremități.
Adică exact ce exemplifica Radu mai sus: băuturile in compartimentul din spatele scaunului.
( Can-can: zic ”băuturile” și nu ”apa”, fiindcă indiferent de conținutul de alcool, lichidele atârnă greu
. Radu o dă sfios pe apă, fiindcă la ultima ieșire vinarsul a fost la mine, berea și vinul la fel. Ia zi Radule, cât atârnă 4 six pack-uri de bere, 6 l de vin și o sticlă de vinars?
) Zic eu: 26-27 l (kg) numai
lichidele din caiacul meu.
Trăsături particulare:
1-Utilizez puntea pupa, fiindcă am de obicei o chitară de dus. Și pentru că adesea sunt valuri mari pe Dunăre, o pun peste un sac impermeabil cu haine și chestii de dormit. Am mers așa pe valuri care-mi ajungeau în deferlant până la piept, iar chitara nu s-a udat.
2. Aragazul este în loc mai accesibil decât în poza-exemplificare, fiindcă ies cel mai des iarna. Prima grijă la sosirea pe o insulă, este vinul fiert
(Apropo de descrierea cu lichide, nu vă lăsați păcăliți, nu suntem bețivi. Dar dacă tot bem, e bine să existe lichide de calitate. Iar vinarsul și vinul sunt din producție proprie, așa că măcar dacă bag o otravă, să fie una rafinată, plăcută și aromată)
3.Cortul îl separ în bagaje: sacul cu bețe într-un loc, sacul cu foile în alt loc.
4. Pentru siguranță, de la o vreme am renunțat la saltelele de dormit, în favoarea clasicei foi de izopren. Asta nu se dezuflă când ți-e lumea mai dragă (sau zăpada mai rece sub cort). Iar la nevoie, poate fi purtată pe puntea caiacului fără grija că s-ar uda.
5. Păpica o dispun tot pe metoda de bază: greutățile spre centrul caiacului, cele mai ușoare spre extremități, lăsând prova ceva mai ușurată decât pupa.
6. Mai am o geantă cu aparat foto și alte angarale. Dat fiind faptul că vreau să fotografiez pe apă, n-am altă soluție decât să o țin în cockpit, între picioare. Iar fusta să fie din cea textilă (nu neopren), fiindcă e largă și pot scoate aparatul, ușor.
7. Mai țin în cockpit, în spatele scaunului (și în lateralele scaunului, la Riott, că e mai lat) câteva gustări pentru drum și o sticlă cu apă.
Asta-i tot.
P.S.
În imagini, diverse dispuneri ale bagajelor, în funcție de vreme și valuri. Cel mai fain mod l-am găsit a fi cu sacul pe punte și chitara deasupra. Indiferent de vânt și val. La vânt pupa mă ajută, la vânt prova nu mă încurcă. În rest e comod, că se comportă ca un spătar de fotoliu