Ameajarea bagajului în caiac

Zilele trecute căutam ceva pe net. Ca întotdeauna printre cele căutate au apărut şi alte informaţii.
Am văzut o poză cu aranjarea bagajelor în caiac.
Eu n-am fost şi nu sunt caiacist, dar m-am gândit că poate fi de folos unor începători în ale caiacului.
Poza o puteţi vedea în attach.
 

Atașamente

  • Caiac.jpg
    Caiac.jpg
    19 KB · Vizualizări: 83
Zilele trecute căutam ceva pe net. Ca întotdeauna printre cele căutate au apărut şi alte informaţii.
Am văzut o poză cu aranjarea bagajelor în caiac.
Eu n-am fost şi nu sunt caiacist, dar m-am gândit că poate fi de folos unor începători în ale caiacului.
Poza o puteţi vedea în attach.

Totul depinde de kayak, de cat spatiu are in "cala", de diametrul accesului, de cat bagaj exista, de stabilitatea kayak-ului si cat poate cara (sarcina utila), de tipul si volumul gentilor si al containerelor, etc.. In afara de plasarea obiectelor mai grele de-a lungul chilei, cat mai jos posibil, nu cred ca exista o "formula" universal valabila...

LE: Ar mai fi un criteriu util. La fel cum impachetezi sosetele de schimb in ranitza sa ai acces rapid la ele, obiectele de potentiala imediata utilizare pot fi incarcate cat mai la indemana. (prim ajutor, baterii fe rezerva, etc.)
 
Ultima editare:
Desi e corect ce au desenat acolo (la o privire rapida bagajele par aranjate dupa criteriul accesibilitatii lucrurilor in functie de necesitatea lor cat si in functie de greutate), imaginea nu cred sa foloseasca cuiva: un incepator nu cred ca va pleca in prima lui cursa atat de echipat, iar cel ce nu e la prima cursa daca trebuie sa se ghideze dupa poza asta ca sa-si impacheteze lucrurile inseamna ca a trait degeaba.
 
Caiacist începător este şi cel care s-a plimbat în weekend doar pe lacul local. (parerea mea...)
Eu am inţeles că cele expuse în poză sunt doar un îndrumător (nu regulă) pentru un caiacist care s-a hotărât să treacă de la plimbarea locală, la o călătorie la o mai mare distanţă şi pe timp mai îndelungat. Desigur că sunt tot felul de situaţii în funcţie de construcţia caiacului.
De-a lungul timpului am observat că asemenea sfaturi "mură în gură" (indiferent de domeniu) apar mai ales în publicaţiile din USA.
 
Caiacist începător este şi cel care s-a plimbat în weekend doar pe lacul local. (parerea mea...)
Eu am inţeles că cele expuse în poză sunt doar un îndrumător (nu regulă) pentru un caiacist care s-a hotărât să treacă de la plimbarea locală, la o călătorie la o mai mare distanţă şi pe timp mai îndelungat. Desigur că sunt tot felul de situaţii în funcţie de construcţia caiacului.
De-a lungul timpului am observat că asemenea sfaturi "mură în gură" (indiferent de domeniu) apar mai ales în publicaţiile din USA.

Din pacate unul din efectele negative ale procedeului "mura’n gura", de altfel o abordare foarte apreciata de un segment din ce in ce mai larg, este ca diminueaza deopotriva apetitul pentru risc, imboldul de a incerca ceva ce pare foarte dificil si in acelasi timp reduce si din satisfactia tango-ului cu riscul intampinat cand se incearca ceva nou la care inca nu exista expertiza.

Multe se invata din mers, fie din necesitate, fie din placere.

Sigur ca nu trebuie si nu va veti incuraja copiii sa incerce ceva pana nu invata procedurile de rigoare in siguranta, dar intr-o buna zi vor descoperi singuri ca intensitatea bucuriei de a fi in viata dupa ce au trecut prin momentul de cumpana intre a fi si a nu mai fi, este imposibil de egalat in oricare alta activitate accesibila unui om... :) Cu atat mai putzin in situatii abordate “in manual”.

De la manuale detaliate "despre cum se face', nu mai ramane decat un pas pana la clasificarile si calificarlle corespunzatoare, urmate apoi de certificarile necesare pentru obtinerea permiselor de tot felul si tot asa... :)

Si ne trezim intr-o lume rigida si plictisitoare, in care totul trebuie abordat ca la manual si validat conform unor standarde. Si tot asa pana nu mai ramane loc de pionierat... :)

LE: Tot din pacate manualele tip “mura’n gura” tind sa inhibe abilitatea unora de a improviza si gasi solutii in situatii care nu au incaput in cazurile studiate in manual. Unii au murit cautand solutia in manual.

Eu nu vad lumea impartita in incepatori, intermediari si avansati. Nu vad decat pe cei care sunt deja porniti pe drum, pe cei care sunt gata sa porneasca la drum, pe cei care inca nu sunt gata de drum si pe cei care nu vor porni la drum niciodata.

Ce face unul sambata de sambata pe garla locala nu este cu nimic mai prejos decat ce face altul in mijlocul Pacificului. Fiecare este indreptatit sa se bucure de participarea in "lumea lui", eliberat de ierarhizari, categorii si validari.
 
Ultima editare:
@ DoiNomazi: desigur că în mare parte ai dreptate.
Totuşi eu cred că un mic ghid poate fi de ajutor.
Îmi aduc aminte că în copilărie, am găsit o bucată de gard luată de ape şi inspirându-ne dintr-o carte cu construcţii de navomodele "mură-n gură"... am amenajat o plută cu derivor şi cârmă. :)
Apoi spre bucuria noastră am reuşit să plutim pe râu la vale...
A fost primul voiaj pe ape... :happy-banana:
 
@ DoiNomazi: desigur că în mare parte ai dreptate.
Totuşi eu cred că un mic ghid poate fi de ajutor.
Îmi aduc aminte că în copilărie, am găsit o bucată de gard luată de ape şi inspirându-ne dintr-o carte cu construcţii de navomodele "mură-n gură"... am amenajat o plută cu derivor şi cârmă. :)
Apoi spre bucuria noastră am reuşit să plutim pe râu la vale...
A fost primul voiaj pe ape... :happy-banana:

Absolut! Daca “manualul” inspira si ajuta, nu trebuie ignorat. Nu exista formula de abordare (pro sau impotriva manualelor) universal valabila. Diversitatea ramane una din cele mai importante aspecte a ceea ce suntem... :)
 
Absolut! Daca “manualul” inspira si ajuta, nu trebuie ignorat. Nu exista formula de abordare (pro sau impotriva manualelor) universal valabila. Diversitatea ramane una din cele mai importante aspecte a ceea ce suntem... :)

De fapt, de cele mai multe ori manualul doar inspira si mareste entuziasmul. Cand am facut prima pluta cu care am coborat o saptamana pe Mures am avut drept ghid o carte in care scria tot felul de bazaconii gen „seara ambarcația se leaga la mal cu lant si lacat bine gresat”. Evident, dupa cateva ore de plutit ne-am dat seama care e rolul nostru pe râu și am aruncat cât colo cartea, ca nefolositoare. Dar lectura ei a fost bună în lunile premergătoare, când ne-a ținut „în priză”.
 
De fapt, de cele mai multe ori manualul doar inspira si mareste entuziasmul. Cand am facut prima pluta cu care am coborat o saptamana pe Mures am avut drept ghid o carte in care scria tot felul de bazaconii gen „seara ambarcația se leaga la mal cu lant si lacat bine gresat”. Evident, dupa cateva ore de plutit ne-am dat seama care e rolul nostru pe râu și am aruncat cât colo cartea, ca nefolositoare. Dar lectura ei a fost bună în lunile premergătoare, când ne-a ținut „în priză”.

Repet ce am raspuns mai sus lui Sico. Fiecare cu abordarea si cu ce i se potriveste lui. Pe mine manualele ma plictisesc si nu am rabdare.

Ma grabesc sa “desfac cutia” si imi place sa descopar cum se “asambleaza” la fel ca in copilarie cand tactilul era “primul simt”. Uneori imi iese “din prima”, alteori nu... :)

Sigur ca de cativa ani cand intalnesc o situatie in care exista o anumita secventa a unui “flux de productie” care imi este imposibil de intuit, caut si eu pe Google, dar chiar si acolo un video sau imagini/desene imi sunt mult mai utile decat de multe ori intortocheatul manual... :)

Sigur ca exista aplicatii unde este imposibil de inaintat fara o “diagrama”, desene, dimensiuni, etc. dar de la o astfel de situatie specifica la un manual despre cum sa-ti incarci kayak-ul intr-o tura e cale lunga... :)

iInca o data, exista abordari si abordari. Fiecare este indreptatit sa aleaga ce i se potriveste.
 
E foarte OK ca au pus burdufele cu apa in spatele scaunului acolo tin si eu apa, eu tin cortul fix in vârf pentru ca e mic si intra perfect acolo.
In rest este important sa rămână echilibrat pe axa longitudinala si transversala.
 
Interesant topicul!
Imaginea reprezintă, cred eu, un mod general de dispunere a bagajelor, pentru ture lungi.
Fiecare dintre noi și-a creat o experiență proprie de dispunere a bagajelor, în funcție de greutatea lor și prioritatea de utilizare, raportând totul la tipul de caiac din dotare, desigur :) .
Eu am moduri diferite de a le dispune, la fiecare dintre cele 4 caiace.
Trăsături generale: Greutățile mari se dispun către centrul caiacului, cu preponderență pe compartimentele pupa, cele mici către extremități.
Adică exact ce exemplifica Radu mai sus: băuturile in compartimentul din spatele scaunului.
( Can-can: zic ”băuturile” și nu ”apa”, fiindcă indiferent de conținutul de alcool, lichidele atârnă greu :D . Radu o dă sfios pe apă, fiindcă la ultima ieșire vinarsul a fost la mine, berea și vinul la fel. Ia zi Radule, cât atârnă 4 six pack-uri de bere, 6 l de vin și o sticlă de vinars? :D ) Zic eu: 26-27 l (kg) numai lichidele din caiacul meu.

Trăsături particulare:
1-Utilizez puntea pupa, fiindcă am de obicei o chitară de dus. Și pentru că adesea sunt valuri mari pe Dunăre, o pun peste un sac impermeabil cu haine și chestii de dormit. Am mers așa pe valuri care-mi ajungeau în deferlant până la piept, iar chitara nu s-a udat.
2. Aragazul este în loc mai accesibil decât în poza-exemplificare, fiindcă ies cel mai des iarna. Prima grijă la sosirea pe o insulă, este vinul fiert :) (Apropo de descrierea cu lichide, nu vă lăsați păcăliți, nu suntem bețivi. Dar dacă tot bem, e bine să existe lichide de calitate. Iar vinarsul și vinul sunt din producție proprie, așa că măcar dacă bag o otravă, să fie una rafinată, plăcută și aromată)
3.Cortul îl separ în bagaje: sacul cu bețe într-un loc, sacul cu foile în alt loc.
4. Pentru siguranță, de la o vreme am renunțat la saltelele de dormit, în favoarea clasicei foi de izopren. Asta nu se dezuflă când ți-e lumea mai dragă (sau zăpada mai rece sub cort). Iar la nevoie, poate fi purtată pe puntea caiacului fără grija că s-ar uda.
5. Păpica o dispun tot pe metoda de bază: greutățile spre centrul caiacului, cele mai ușoare spre extremități, lăsând prova ceva mai ușurată decât pupa.
6. Mai am o geantă cu aparat foto și alte angarale. Dat fiind faptul că vreau să fotografiez pe apă, n-am altă soluție decât să o țin în cockpit, între picioare. Iar fusta să fie din cea textilă (nu neopren), fiindcă e largă și pot scoate aparatul, ușor.
7. Mai țin în cockpit, în spatele scaunului (și în lateralele scaunului, la Riott, că e mai lat) câteva gustări pentru drum și o sticlă cu apă.

Asta-i tot. :)

P.S.
În imagini, diverse dispuneri ale bagajelor, în funcție de vreme și valuri. Cel mai fain mod l-am găsit a fi cu sacul pe punte și chitara deasupra. Indiferent de vânt și val. La vânt pupa mă ajută, la vânt prova nu mă încurcă. În rest e comod, că se comportă ca un spătar de fotoliu :)
 

Atașamente

  • 6-1.jpg
    6-1.jpg
    82.5 KB · Vizualizări: 30
  • 5-1.jpg
    5-1.jpg
    48.8 KB · Vizualizări: 31
  • 4-1.jpg
    4-1.jpg
    57.5 KB · Vizualizări: 31
  • 3-1.jpg
    3-1.jpg
    17.7 KB · Vizualizări: 31
  • 2-1.jpg
    2-1.jpg
    41.5 KB · Vizualizări: 31
  • 1.jpg
    1.jpg
    48.9 KB · Vizualizări: 34
  • 7-1.jpg
    7-1.jpg
    57.9 KB · Vizualizări: 30
  • 8-1.jpg
    8-1.jpg
    89 KB · Vizualizări: 32
  • 10-1.jpg
    10-1.jpg
    51.6 KB · Vizualizări: 29
  • 9-1.jpg
    9-1.jpg
    54.4 KB · Vizualizări: 31
Ultima editare:

Back
Sus