Page 2 of 2 FirstFirst 12
Results 11 to 14 of 14

Topic: Lacul Skadar, Muntenegru

  1. #11

    Default


    Mă trezesc când se crapă de ziuă și pânza cortului devine luminoasă. Zgomotul unor oale trădează faptul că Grasu s-a apucat să fiarbă cafea. Ies. În bătaia soarelui, podul de piatră își întregește arcadele semicirculare cu perechile lor oglindite în apa întinsă ca pe lac. Unul câte unul se trag fermoarele corturilor și în cele din urmă ne adunăm cu toții la masă. E ziua de Paște așa că ciocnim ouă roșii. După luni de zile începute cu rutina programului matinal, e relaxant să schimbi în totalitate acțiunile.


    Azi e ziua cea mare în care vom pleca pe apă. Îmbarcăm proviziile și echipamentul în caiacele înșirate pe mal, încuiem mașinile și ne lansăm. E soare, cald și râul cvasistaționar nu pune nici cea mai mică problemă. Trecem din nou printre gâștele vocale, apoi prin „cărarea” tăiată prin covorul de nuferi. Lumina e acum alta și florile plutesc cu corolele larg deschise.

    Străbatem defileul încet, fără să ne grăbim. Lăsăm în urmă pontonul unor pescari, apoi o casă de vacanță pitită sub un perete pe la baza căruia coboară un drum auto. Ruinele unor vechi locuințe atestă faptul că locul e tentant, dar prea izolat pentru a putea fi locuit. Între jaloanele roșii/verzi ce indică șenalul navigabil luciul apei e curat, dar în rest pătura nuferilor a acoperit fiecare centimetru pătrat. Măcănitul rațelor și țipetele altor păsări acvatice ar fi singurele zgomote, dar e duminică și barcagii din sat au clienți pe care-i scot pe lac cu bărcile cu motor pe itinerarii variind între 25 și 100 de euro. Time is money așa că se navighează cu viteza maximă, fără ca vreun barcagiu să se sinchisească să reducă motorul la întâlnirea cu caiacele. Atunci când vin din pupa putem face surf pe valurile de siaj ce ne ajung din urmă, dar când apar în prova, valurile abrupte ne scutură rău.


    La ora prânzului căldura e deranjantă și radiația amplificată de luciul apei devine nocivă. Ne regrupăm bord la bord pentru o gustare și-o gură de apă. La câțiva kilometri în stânga localizăm abruptul stâncos al unei culmi masive la baza căreia am plănuit să ridicăm tabăra 1, dincolo de satul Dodosi la care se ajunge pe un canal.


    Nu e nevoie să consult harta căci coroanele sălciilor jalonează noua direcție și o barcă cu motor ce țâșnește din stuf ne indică intrarea. Încolonați, ne strecurăm pe canalul larg ce șerpuiește printre zăvoaie. Căldura și amorțeala orelor petrecute în cockpit ne grăbesc spre debarcare, dar un puternic contracurent amână momentul. Poienile de pe maluri devin tentante, apoi apar casele satului cu o cârciumă-debarcader plasată la piciorul unui pod aruncat peste canal. Clădirile de piatră sunt pitorești, dar după orele petrecute în liniștea naturii, muzica și zgomotele civilizației devin deranjante. Încordându-ne în padele depășim și acest ultim reper și după încă un kilometru ne înfigem provele în mâlul de sub sălciile ce bordează larga poiană a taberei 1.


    În sfârșit! Cu toții suntem de acord că peisajele ne-au întrecut așteptările însă lipsa unor locuri de debarcare ne-am anchilozat. Redeveniți tereștri ne bucurăm de pajiște, dar mai ales de posibilitatea de a aprinde un foc la care să ne preparăm prânzul.


    După 2-3 ore de stat cu burta la soare ne revine cheful de acțiune. În timp ce Marco cu Mike vor să încerce o ascensiune pe versantul sălbatic ce domină poiana, eu îl cooptez pe Grasu pentru traseul facultativ spre lacul în care se termină canalul pe care am venit.


    Dacă până aici canalul traversa largi zăvoaie, odată cu apropierea de abruptul calcaros peisajul se schimbă. Sălciile cedează locul unei păduri bătrâne și rare ce lasă să crească dedesubt un covor de iarbă de un verde crud. Locurile au aspectul unui parc englezesc. Pe un vărf stâncos ce se semețește singuratic printre copaci deslușim ruinele unei cetăți. Debarcăm pentru o recunoaștere terestră și o luăm spre cetate. O herghelie de cai sălbatici populează o vastă poiană. Parcă am fi intrat în altă lume. După câteva sute de metri ajungem la poalele stâncilor, dar un canal destul de lat ne taie calea. Ne mulțumim cu câteva fotografii și facem cale întoarsă la caiace.


    Ne lansăm din nou și după câteva padele intrăm pe lacul terminal. Soarele stă să apună și lacul e imens, așa că savurăm o vreme liniștea locurilor după care facem cale întoarsă.


    Încheiem seara la foc. După cele văzute azi avem sentimentul că suntem oaspeții unui loc aparte. Înainte de a ne retrage în corturi, auzim tunete dinspre mare și zărim scintilațiile fulgerelor: se pare că vom avea parte de spectacol.
    Last edited by CrocodiluDiluDilu; 3 Jul 2019 at 10:46 AM.
    Life in colour!

  2. #12

    Default

    Alte imagini:


















































    Last edited by CrocodiluDiluDilu; 25 Jul 2019 at 06:25 PM.
    Life in colour!

  3. #13

    Default

    În cursul nopții furtuna a trecut peste noi cu tot tam-tamul, dar dimineața s-a revărsat proaspătă și însorită. Grasu ne-a răsfățat cu câțiva litri de cafea, apoi am luat micul dejun, am strâns tabăra și am încărcat caiacele. Cu toate că mai avem multe hodrobele, o mare parte din apă a fost consumată, ceea ce ne ușurează mult calele.


    Vremea e instabilă. Până să dăm caiacele la apă s-au format câțiva nori și s-a pornit o ploaie caldă, cu soare. Suntem echipati cu geci de ploaie si fustite, așa că pornim.



    Refacem traseul până în sat, de astă dată împinși de curent, apoi ne lăsăm aval încă un kilometru și printr-un canal lateral ieșim la întinderea de apă a lacului.


    Vremea a continuat să se strice și norii au acoperit tot cerul împrumutând peisajului o nuanță gri. Un vânticel răcoros încrețește suprafața apei aducând în nări o vagă aromă de alge și plante putrezite. Recunosc melanjul de senzații asociat marilor lacuri și sub geaca ce îmi asigură confortul interior mă strâng de plăcere. Poate vremea proastă sau poate faptul că e luni a strâns robinetul cu turiști și suntem doar noi în acest peisaj eminamente natural. Pentru cei ce și-au trăit întreaga existență într-un mediu artificial, antropic, acest început de furtună în imensitatea naturii poate fi înspăimântător, însă eu mă simt ca acasă. Acesta e jointul pe care sper să-l primesc de fiecare dată când las în urmă orașul, acesta este sâmburele, miezul și sensul plecărilor, cu gust fin, asemenea unui ceai alb. Mă bucur cu fiecare celulă că sunt aici și trag padela prin apă viguros, cu poftă.


    Pe vreme rea marile lacuri pot fi înfricoșătoare. Având suprafețe întinse pe care să le perie, vântul formează valuri mari ce îngroapă provele caiacelor. Uneori un mal înalt sau un brâu de trestie pot să mascheze vântul în proximitatea lor, de unde și metoda de a face „cabotaj”, dar dacă trebuie să traversezi lacul, nu ai de ales. O vreme ne strecurăm pe sub trestii, apoi traversăm brâul vegetal printr-o strungă și ieșim la un larg golf pe care trebuie să-l tăiem prin apă deschisă.


    Ca un făcut vremea se strică brusc. O ploaie deasă, cade peste noi, cerul și apa sunt gri/negre și fără a mai fi protejați de trestii luăm valurile în răspăr. Vântul din față ne frânează înaintarea, dar subiectiv creează impresia de viteză. Îmi place la nebunie! Cine a mai avut parte de așa ceva știe că pentru caiac aceste condiții nu sunt o amenințare reală, dar pentru începători poate fi înfricoșător. Radu a mai prins ceva asemănător pe Drina, dar Ramona e la prima încercare. Am fost și eu începător și am trăit pe Dunăre această groază așa că n-aș vrea să fiu acum în pielea ei!



    Încetul cu încetul pământul se apropie și intrăm în umbra unei insule. Malurile ei sălbatice sunt inaccesibile așa că singura opțiune e să continuăm. Ploaia s-a mai domolit și valurile au scăzut în înălțime așa că avem parte de un moment de respiro înaintea unei noi traversade, de astă dată prin fundul unui golf mult mai ferit, ce nu ridică probleme.



    Odată ajunși pe sub trestii orizontul se închide. Undeva trebuie să descoperim gura râului Moraca ce se varsă aici în lac. Sunt ultimul din pluton și tocmai descopăr un canal prin trestii ce pare să se îndrepte în direcția bună, în timp ce grosul trupei se afundă într-un golf ca un fund de sac. Le strig să mă aștepte și intru pe canal. După nici 20 de metri debușez într-un braț larg, dealungul căruia vântul ridică valuri uriașe: nu poate fi decât Moraca.


    Ne regrupăm pe râu și începem ultima etapă, urcarea celor câțiva kilometri amonte, până la poiana reperată pe fotografiile din satelit ce ne oferă loc de campare. Cu toate că urcăm contra curentului, ne simțim purtați de vântul și valurile venite din spate, ba chiar putem face surf, ceea ce e foarte plăcut. O vreme ne jucăm astfel, apoi valurile își pierd din ce în ce puterea și o ploaie rece și deasă cade peste noi.


    Suntem în caiace de câteva ore, flămânzi, amorțiți de nemișcare și mai mult sau mai puțin uzi. După efortul de padelare din cele două traversade nimeni nu mai trage și în acest context frigul pune stăpânire pe noi. Situația devine critică. Se impune debarcarea de urgență însă când ajungem la poiana căutată descoperim un mal abrupt de câțiva metri, noroios și inaccesibil. N-avem altă soluție decât să urcăm pe râu în căutarea unui loc mai primitor. Mike o ia înainte ca să cerceteze o plajă pietroasă ce se dovedește ieșirea la apă a unei balastiere, iar eu traversez râul pentru ceva similar pe malul opus. Nu e nici pe departe paradisul campărilor, dar nu mai avem energie să mergem mai departe așa că le fac semn să vină și în curând apar unul câte unul.


    A fost o zi grea! Întindem corturile la repezeală, ne descotorosim de hainele ude și aprindem un foc în jurul căruia ne regrupăm cu toții.*Grasu pune iute de-o mâncare ajutat de alte mâini interesate, iar Mike pune în circulație sticla de wiskey. În scurt timp situația se normalizează: „iar e bine la excursie!”



    Last edited by CrocodiluDiluDilu; 28 Jul 2019 at 09:28 AM.
    Life in colour!

  4. #14

    Default

    Alte imagini:
























































    - VA URMA -


    Life in colour!

Page 2 of 2 FirstFirst 12

Alte topicuri asemănătoare

  1. Muntenegru-yacht charter
    de serafim în topicul Marea Adriatică
    Răspunsuri: 1
    Ultimul post: 2 Jul 2014, 01:00 PM
  2. lacul Maneciu (jud. PH)
    de pyt în topicul Lacuri şi râuri din România
    Răspunsuri: 1
    Ultimul post: 14 May 2014, 08:35 PM
  3. EXCURSIE CU YACHTUL IN MUNTENEGRU SI CROATIA
    de barciinbagaje.ro în topicul Oferte charter, cursuri, turism şi servicii turistice
    Răspunsuri: 8
    Ultimul post: 12 Mar 2011, 10:38 PM
  4. URGENT, excursie velier muntenegru
    de genu în topicul Oferte charter, cursuri, turism şi servicii turistice
    Răspunsuri: 2
    Ultimul post: 25 Jul 2010, 07:25 PM
  5. Lacul IOR
    de Raduc în topicul Poze
    Răspunsuri: 2
    Ultimul post: 5 Aug 2009, 04:17 PM

Bookmarks

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •